Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Caracterul subsidiar al infracţiunii de port fără drept al unei arme albe, prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991
| Comentarii |
|
Infracţiunea prevăzută de art. 11din Legea nr. 61/1991 poate fi săvârşită prin mai multe modalităţi alternative, una dintre acestea, prevăzută de alin. (1) pct. 1, prima ipoteză, constând în „portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului pumnalului, şişului, boxului, castetului şi a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire”. Textul introductiv al art. 11din Legea nr. 61/1991 prevede că faptele incriminate constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, „dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă”. Această sintagmă folosită de legiuitor a fost interpretată de unele instanţe în sensul că, ori de câte ori o persoană foloseşte arma albă purtată fără drept, săvârşind o infracţiune de violenţă (lovire, vătămare corporală, loviri cauzatoare de moarte sau omor) această din urmă infracţiune, care este mai gravă, absoarbe infracţiunea de port fără drept de armă albă. În opinia Curţii, această interpretare este greşită, pentru următoarele considerente: Textul art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 încriminează numai portul de obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, iar nu şi folosirea acestora, care constituie o acţiune subsecventă, ce se poate circumscrie elementului material al unei alte infracţiuni (exemplu: lovire, vătămare corporală, omor). După cum rezultă din conţinutul părţii introductive a art. 11din Legea nr. 61/1991, legiuitorul a înţeles să atribuie un caracter subsidiar infracţiunilor prevăzute de acest text de lege doar în situaţia în care, datorită împrejurărilor în care au fost săvârşite, faptele (aceleaşi fapte) constituie infracţiuni mai grave. Cu alte cuvinte, raportându-ne la fapta de port fără drept de armă albă, prevăzută la pct. 1 al art. 11din Legea nr. 61/1991, legiuitorul a avut în vedere situaţia când, datorită împrejurărilor în care a fost săvârşită, această faptă se circumscrie elementului material al unei infracţiuni mai grave (de exemplu – infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice) – situaţie în care trebuie reţinută numai această din urmă infracţiune. Nu la fel stau lucrurile în cazul în care, după consumarea infracţiunii prevăzute de art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, făptuitorul foloseşte arma albă purtată fără drept, săvârşind o infracţiune de violenţă, aşa cum s-a întâmplat în prezenta cauză. Într-o astfel de situaţie, Curtea consideră că în sarcina autorului trebuie reţinute ambele infracţiuni, deoarece acestea au elemente materiale diferite, neoperând absorbţia prevăzută de art. 11din Legea nr. 61/1991.
Secţia penală, Decizia nr. 600 din 8 octombrie 2009
Prin Sentința penală nr. 1855/09.12.2008 a Judecătoriei Focșani, în baza art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991, a fost condamnat inculpatul B.V., la plata unei amenzi penale în sumă de 500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare fără drept a unei arme albe.
Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C.pen., același inculpat a fost condamnat la plata sumei de 1.000 lei amendă penală.
în baza art. 33 lit. a) C.pen. și art. 33 lit. c) C.pen., inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa cea mai grea, de 1000 lei amendă.
în baza art. 118 lit. b) C.proc.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit tip briceag.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: inculpatul B.V., în ziua de 4.08.2006, în jurul orei 14:30, a purtat fără drept asupra sa un cuțit tip „briceag”, în timp ce se afla în zona magazinului SC P.I.T.C.O.M. SRL M., punând în primejdie viața, sănătatea sau integritatea corporală a persoanelor prezente în acel loc, împrejurări în care, a agresat pe partea vătămată P. F., pe care a lovit-o cu cuțitul în zona brațului stâng, cauzându-i plăgi înțepat-tăiate, ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.V., care la termenul din 18.05.2009 a declarat că s-a împăcat cu partea vătămată P.F., fapt pe care partea vătămată l-a confirmat.
Prin decizia penală nr. 149/18.05.2009, Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința atacată și, în rejudecare:
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., l-a achitat pe inculpatul B.V. pentru infracțiunea de purtare ilegală de cuțit prev. de art. 11din Legea nr. 61/1991.
în baza art. 11 pct. 2 lit. h) C.proc.pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.V. pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C.pen.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat că, întrucât părțile s-au împăcat cu privire la fapta prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen., se impune achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. d) C.proc.pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 11din Legea nr. 61/1991, deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiunii.
împotriva deciziei penale nr. 149/18.05.2009 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o ca nelegală, pentru următoarele motive:
- tribunalul a omis să se pronunțe asupra cererii procurorului de ședință, în sensul de a constata că infracțiunea de port ilegal de cuțit ar fi absorbită în infracțiunea de lovire - fapt care ar fi impus schimbarea încadrării juridice, după punerea în discuția părților;
- instanța de apel nu și-a motivat soluția de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, arătând doar că lipsește unul dintre elementele constitutive ale acestei infracțiuni;
- soluția de achitare este greșită, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 nu este absorbită în infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen.
Prin decizia penală nr. 600/R/8.10.2009, Curtea de Apel Galați a admis recursul, a casat în totalitate decizia penală nr. 149/18.05.2009 a Tribunalului Vrancea și în parte sentința penală nr. 1855/9.12.2008 a Judecătoriei Focșani și, în rejudecare:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 1.000 lei amendă penală aplicată inculpatului B.V., în pedepsele componente, respectiv:
- pedeapsa de 500 lei amendă, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991;
- pedeapsa de 1.000 lei amendă penală, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C.pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 lit. h) C.proc.pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen., ca urmare a împăcării cu partea vătămată P.F., urmând ca inculpatul să execute numai pedeapsa de 500 lei amendă penală, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
în baza art. 132 C.pen., a constatat stinse acțiunile civile promovate în cauză și a înlăturat din sentința penală recurată dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată.
Soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați se întemeiază pe următoarele considerente:
Prin decizia penală recurată, instanța de apel a dispus achitarea inculpatului B.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fără însă a motiva care dintre elementele constitutive lipsește.
întrucât pentru cealaltă infracțiune concurentă, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen., instanța de apel a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților, s-ar deduce că, în opinia tribunalului, infracțiunea de port fără drept de cuțit este absorbiră în infracțiunea de lovire, care ar constitui o infracțiune complexă.
în acest caz, în opinia Curții, soluția corectă nu este aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C.proc.pen. pentru infracțiunea de port fără drept de cuțit, așa cum greșit a procedat instanța de apel, ci s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni deduse judecății într-o singură infracțiune, aceea prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen., pentru care urma să se dispună încetarea procesului penal, ca efect al împăcării părților.
Curtea consideră însă că nici această din urmă soluție nu ar fi fost corectă, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 nu este absorbită în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen.
Infracțiunea prevăzută de art. 11din Legea nr. 61/1991 poate fi săvârșită prin mai multe modalități alternative, una dintre acestea, prevăzută de alin. (1) pct. 1, prima ipoteză, constând în „portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului pumnalului, șișului, boxului, castetului și a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire”.
Textul introductiv al art. 11din Legea nr. 61/1991 prevede că faptele incriminate constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, „dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă”.
Această sintagmă folosită de legiuitor a fost interpretată de unele instanțe în sensul că, ori de câte ori o persoană folosește arma albă purtată fără drept, săvârșind o infracțiune de violență (lovire, vătămare corporală, loviri cauzatoare de moarte sau omor) această din urmă infracțiune, care este mai gravă, absoarbe infracțiunea de port fără drept de armă albă.
în opinia Curții, această interpretare este greșită, pentru următoarele considerente:
Textul art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 încriminează numai portul de obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, iar nu și folosirea acestora, care constituie o acțiune subsecventă, ce se poate circumscrie elementului material al unei alte infracțiuni (de exemplu, lovire, vătămare corporală, omor).
După cum rezultă din conținutul părții introductive a art. 11din Legea nr. 61/1991, legiuitorul a înțeles să atribuie un caracter subsidiar infracțiunilor prevăzute de acest text de lege doar în situația în care, datorită împrejurărilor în care au fost săvârșite, faptele (aceleași fapte) constituie infracțiuni mai grave.
Cu alte cuvinte, raportându-ne la fapta de port fără drept de armă albă, prevăzută la pct. 1 al art. 11din Legea nr. 61/1991, legiuitorul a avut în vedere situația când, datorită împrejurărilor în care a fost săvârșită, această faptă se circumscrie elementului material al unei infracțiuni mai grave (de exemplu - infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice) - situație în care trebuie reținută numai această din urmă infracțiune.
Nu la fel stau lucrurile în cazul în care, după consumarea infracțiunii prevăzute de art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, făptuitorul folosește arma albă purtată fără drept, săvârșind o infracțiune de violență, așa cum s-a întâmplat în prezenta cauză.
într-o astfel de situație, Curtea consideră că în sarcina autorului trebuie reținute ambele infracțiuni, deoarece acestea au elemente materiale diferite, neoperând absorbția prevăzută de art. 11din Legea nr. 61/1991.
întrucât, în cauza de față, inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen., instanța de apel ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal pentru această infracțiune și să mențină soluția de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, dispusă de prima instanță.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. d), raportat la art. 3859alin. (1) pct. 18 C.proc.pen., Curtea de Apel Galați a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, dispunând în sensul mai sus arătat.
(Judecător Constantin Cârcotă)
