Înşelăciune (art. 215 C.pen.) şi fals privind identitatea (art. 293 alin. 1 C.pen.- 1969)
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 120 din data de 17.06.2015
Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Drept civil. Înșelăciune. Recunoaștere pe cale incidentală a unei hotărâri judecătorești străine. Dezincriminarea faptei. Legea penală mai favorabilă.
Participația improprie poate exista în cazul coautoratului când unul dintre coautori săvârșește fapta cu intenție, iar alții din culpă sau fără vinovăție; în cazul instigării, când instigatorul determină cu intenție o persoană la săvârșirea faptei, iar autorul săvârșește fapta din culpă sau fără vinovăție și în cazul complicității, când complicele ajută sau înlesnește cu intenție la săvârșirea faptei, iar autorul săvârșește fapta din culpă sau fără vinovăție.
Judecătoria Târgu Bujor, secția penală, sentința penală nr. 120/17.06.2015
Prin rechizitoriul nr. 18…/P/2012 din 12.12.2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T B și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 2…/…/2013 din data de 19.12.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S L , pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 C.pen.-1968, cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen-1968 și fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 C.pen.-1968, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.- 1968.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 05.05.2014, definitivă la data de 05.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată, din data de 01.10.2014, cu procedura legal îndeplinită, persoana vătămată: Bercea Gheorghe a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal deoarece și-a recuperat prejudiciul.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatei S L rezultă că aceasta a fost condamnată de autoritățile judiciare spaniole prin sentința penală din data de 09.05.2012 în dosarul nr. JRA0…./12 din 2008, la pedeapsa închisorii de 1 an pentru pentru săvârșirea infracțiunii de furt cu violență sau cu ajutorul armelor, cu suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoarea pe un termen de încercare de 2 ani și interzicerea pedepsei accesorii constând în dreptul de a alege sau a fi ales.
La data de 25.03.2015, autoritățile judiciare spaniole au comunicat o copie de pe sentința penală nr. 2…./09.05.2012.
La data de 04.05.2015, traducătorul autorizat desemnat în cauză a depus la dosarul cauzei traducerea autorizată a sentinței penale nr. ….09.05.2012, definitivă la data de 09.05.2012, pronunțată de Tribunalul penal nr. 2 din T, .
Prin sentința penală nr. …8/09.05.2012, definitivă la data de 09.05.2012, pronunțată de Tribunalul penal nr. 2 din T, S, inculpata din prezenta cauză - S L, a fost condamnată în cadrul procedurii rapide de judecată (conforme cu actul de acuzare), la pedeapsa de 1 (unul) an închisoare pentru săvârșirea la data de 16.01.2008 a infracțiunii de furt cu violență sau intimidare, prev. de art. 237 și 242.1 și 3 din C.pen. spaniol, și interzicerea dreptului de a fi ales pe durata condamnării, cu suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoarea pe un termen de încercare de 2 ani, cu condiția nesăvârșirii unui nou delict pe perioada de 2 ani.
Prin Încheierea din data de 20.05.2015, în baza art. 140^1 alin.2 din Legea nr.302 din 28 iunie 2004, rep. privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, instanța a recunoscut pe cale incidentală sentința penală nr. 2…/09.05.2012, definitivă la data de 09.05.2012, pronunțată de Tribunalul penal nr. 2 din T., S. prin care numita S L, a fost condamnată în cadrul procedurii rapide de judecată (conforme cu actul de acuzare), la pedeapsa de 1 (unul) an închisoare pentru săvârșirea la data de 16.01.2008 a infracțiunii de furt cu violență sau intimidare, prev. de art. 237 și 242.1 și 3 din C.pen. spaniol, și interzicerea dreptului de a fi ales pe durata condamnării, cu suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoarea pe un termen de încercare de 2 ani, cu condiția nesăvârșirii unui nou delict pe perioada de 2 ani. În baza art. 135 alin. 6 lit. b pct. i, ii și alin. 7 lit. a, alin. 8 și alin. 9 pct. iii din Legea nr.302/2004, rep., instanța a substituit pedepsei aplicate de autoritățile judiciare spaniole în cadrul procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, o pedeapsă principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1 C.pen. - 1969, cu interzicerea pedepsei accesorii constând în dreptul de a fi ales pe durata executării pedepsei principale de 1 an închisoare, prev. de art. 64 alin. 1 teza a II a C.pen.- 1969. În baza art. 81 C.pen. - 1969, instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei principale de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și a atras atenția inculpatei cu privire la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în termenul de încercare de 2 ani începând cu data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2../09.05.2012, pronunțată de Tribunalul penal nr. 2 din Terrassa, Spania, respectiv: 09.05.2012, iar în baza art. 71 alin.5 C.pen.- 1969, a constatat că pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, este suspendată de drept executarea pedepsei accesorii.
Instanța constată că situația de fapt, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, are deplină acoperire în probele administrate, respectiv: proces-verbal de constatare a faptelor, declarațiile persoanei vătămate; declarațiile martorului L M, declarațiile martorei S (B) D, declarația martorei B R.
Fapta inculpatei S L, din data de 16.10.2012, de a o induce în eroare pe martora S D, arătându-se interesată de achiziționarea unor produse comercializate în magazinul în care aceasta își desfășura activitatea, după care a renunțat la tranzacție și a solicitat să-i fie restituită bancnota de 500 lei cu care a achitat prețul produselor și nu a returnat în integralitate suma de bani primită drept rest, cauzând o pagubă de 300 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1și 3 C.pen.- 1968.
Fapta inculpatei S L de a declara în fața organelor de constatare și de cercetare penală că se numește D L, cu scopul de a le induce în eroare și pentru a evita luarea măsurilor legale față de ea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 C.pen.
Având în vedere că infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșită împreună cu minorul S S-G, având vârsta de 11 ani la data comiterii faptei, s-a reținut în sarcina inculpatei circumstanța agravantă, reală prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. c C.pen.- 1968, respectiv: săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor, neprezentând importanță vârsta minorului și nici dacă acesta răspunde penal.
Având în vedere dispozițiile art. 5 C.pen. care prevăd aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanța urmează a face aplicarea acestor dispoziții.
În referire la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria T B de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin.1 C.pen. - 1968 în infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin.2 rap. la art. 289 alin. 1 C.pen.-1968., instanța reține următoarele:
În funcție de atitudinea psihică a participanților la comiterea faptei, există participație improprie atunci când unii participanți acționează cu intenție, iar alții din culpă sau fără vinovăție.
Participația improprie poate exista în cazul coautoratului când unul dintre coautori săvârșește fapta cu intenție, iar alții din culpă sau fără vinovăție; în cazul instigării, când instigatorul determină cu intenție o persoană la săvârșirea faptei, iar autorul săvârșește fapta din culpă sau fără vinovăție și în cazul complicității, când complicele ajută sau înlesnește cu intenție la săvârșirea faptei, iar autorul săvârșește fapta din culpă sau fără vinovăție.
În prezenta cauză, inculpata S L nu a urmărit prin declarația sa verbală privind identitatea sa (în sensul că s-a prezentat ca fiind D L) să determine organul de poliție să săvârșească infracțiunea de fals intelectual, atunci când acesta a întocmit procesul-verbal de constatare a faptei lipsind, astfel, factorul subiectiv, respectiv tipicitatea subiectivă întrucât numai o faptă ce întrunește toate condițiile tipicității obiective și subiective este prevăzută de legea penală.
Drept consecință, instanța va respinge cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria T B de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin.1 C.pen. - 1968 în infracțiunea de participație improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 alin.2 rap. la art. 289 alin. 1 C.pen.-1968.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța constată că noul Cod penal este legea penală mai favorabilă raportat la maximul special al pedepsei prevăzut de noul Cod penal în cazul infracțiunii de înșelăciune, care este mai mic decât cel prevăzut de Codul penal- 1968 (art. 215 alin.1 C.pen.- 1968 prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 12 ani / art. 244 alin.1 C.pen. prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani), la existența cauzei de înlăturare a răspunderii penale, respectiv împăcarea în cazul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin.3 noul C.pen. și la conținutul constitutiv al infracțiunii de fals privind identitatea.
Drept consecință, în baza art. 386 C. pr. pen. raportat la art. 5 C.pen., instanța va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei S L, astfel: din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 C.pen.- 1968, cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen.-1968 în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. d C.pen. și din infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 C.pen. -1968 în infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 alin.1 C.pen.
În prezenta cauză, sunt incidente disp. art. 4 C.pen. și art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 (Codul penal) privind legea de dezincriminare, în sensul că disp. art. 4 C.pen. sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
Cerința esențială pentru existența infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C.pen. este că prezentarea sub o identitatea falsă trebuie făcută prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare (buletin de identitate, pașaport, permis de conducere), legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.
Inculpata S L, când s-a prezentat organului de poliție sub o identitate falsă, nu a folosit fraudulos niciun astfel de act, astfel că fapta nu este tipică conform incriminării prevăzute de noul Cod penal în art. 327. Organul de poliție, prin procesul-verbal a constatat faptele sesizate de persoana vătămată prin apelul telefonic 112, persoană, care imediat după săvârșirea infracțiunii, a urmărit inculpata, solicitând ajutorul organului de poliție căruia inculpata i s-a prezentat sub o identitate falsă, fără însă a folosi vreun act care să servească la identificarea sa.
Noul Cod penal a preluat opinia conform căreia asupra identității, în afară de persoanele bine cunoscute, nimeni nu este crezut pe simplu cuvânt, legiuitorul punând capăt dezbaterilor doctrinare privind elementul material al infracțiunii, astfel că acțiunile de prezentare sub o identitate falsă sau de atribuire de falsă identitate sunt însoțite de înfățișarea unor dovezi care, la rândul lor, sunt false. Drept consecință, pentru întrunirea condițiilor de tipicitate a infracțiunii este necesară folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.
Față de aceste considerente, lipsind tipicitatea obiectivă a infracțiunii de fals privind identitatea, instanța, în baza art. 16 alin.1 lit.b C.pr.pen. rap. la art. 327 alin.1 C.pen., va achita pe inculpata S L sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals privind identitatea întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Privitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin.1 C.pen.., instanța constată că elementul material al infracțiunii constă în inducerea în eroare a martorei S (B) D, prin acțiunea de a se arăta interesată de achiziționarea unor produse comercializate în magazinul în care aceasta își desfășura activitatea, după care a renunțat la tranzacție și a solicitat să-i fie restituită bancnota de 500 lei cu care a achitat prețul produselor și nu a returnat în integralitate suma de bani primită drept rest, cauzând o pagubă de 300 lei, simulând, astfel, ca adevărată fapta mincinoasă de restituire integrală a restului.
Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatei față de fapta săvârșită și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe calificate prin scopul de a obține pentru sine folosul patrimonial injust, pricinuind o pagubă materială persoanei vătămate.
La individualizarea pedepsei principale pentru infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatei, instanța are în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art.74 alin.1 C.pen., respectiv: gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, în privința inculpatei S L sunt avute în vedere dispozițiile referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute în art. 244 alin.1 C.pen. (închisoarea de la 6 luni la 3 ani), la efectele circumstanțelor agravante prevăzute de art. 78 C.pen. Cu privire la persoana inculpatei, se rețin: vârsta acesteia și gradul de dezvoltare psihică și intelectuală care i¬-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor sale (27 ani la data săvârșirii faptei); gradul scăzut de educație al inculpatei; antecedentele sale penale (filele 112-113, dosar fond), atitudinea de nerecunoaștere a faptelor în faza actelor premergătoare (fila 21, dosar up).
Având în vedere situația de fapt reținută, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii reținute, persoana inculpatei, antecedentele sale penale, care atestă o perseverență infracțională pentru infracțiuni contra patrimoniului, instanța apreciază că scopul pedepsei ce va fi aplicată acesteia în prezenta cauză poate fi atins numai prin privarea efectivă de libertate.
Drept urmare, în baza disp. art. 244 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. d C.pen., instanța va condamna pe inculpata S L, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă comisă la data de 16.10.2012), prevăzută de art. 244 alin.1 C.pen., la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.65 C. pen. alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen., instanța va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei închisorii de 2 ani.
Instanța constată că infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă la data de 16.10.2012, în termenul de încercare de 2 ani stabilit prin sentința penală nr. 2…/09.05.2012, definitivă la data de 09.05.2012, pronunțată de Tribunalul penal nr. 2 din Terrassa, Spania și recunoscută pe cale incidentală prin Încheierea din data de 20.05.2015, în baza art. 140^1 alin.2 din Legea nr.302 din 28 iunie 2004, rep. privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, motiv pentru care:
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 din C.pen. - 1968, instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (unul) an închisoare, aplicată inculpatei Stănescu Lenuța prin sentința penală nr. …09.05.2012, definitivă la data de 09.05.2012, pronunțată de Tribunalul penal nr. 2 din Terrassa, Spania și recunoscută pe cale incidentală prin Încheierea din data de 20.05.2015, în baza art. 140^1 alin.2 din Legea nr.302-2004, rep., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1 C.pen. și va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză, în final inculpata urmând a executa 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.65 C. pen., instanța va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii de 3 ani.
