Înşelăciune, inculpat recidivist judecat în stare de libertate
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă penală nr. 59 din data de 26.03.2015
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, din data de
30 septembrie 2014, a fost trimis în judecată inculpatul,
- T. M. N.- fiul lui N. și E., născut la data de - în
loc. B., jud. B. ;
pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în încadrarea juridică prev. de art. 244 alin.1 și 2 C. penal cu aplicarea art. 41 alin.1 C. penal, arătându-se că: în data de 19 iunie 2013, inculpatul însușindu-și calitatea de reprezentant al Ambasadei României din G. a determinat pe partea vătămată C. D. - R. să-i trimită prin serviciul Western Union suma de 750 EUR, sub pretextul că fiica acesteia a fost implicată într-un accident rutier soldat cu două victime, cazul urmând să fie preluat de avocatul P. V., onorariul aferent fiind de 1.300 EUR.
Cu privire la aceste fapte, inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale, cu respectarea procedurilor legale, din declarațiile date rezultând că a recunoscut săvârșirea faptei.
În faza procesuală a camerei preliminare nu s-au constat aspecte de nelegalitate în ceea ce privește actul de sesizare al instanței, a actelor de urmărire penală sau a probelor administrate, potrivit încheierii de la fila 62 dosar.
În instanță, inculpatul nu s-a prezentat la judecată, deși a semnat personal de primirea citației , având însă desemnat un avocat din oficiu.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În fapt
În data de 19 iunie 2013, în timpul în care se afla deținut în Penitenciar G., inculpatul T. M. N. a apelat telefonic pe partea vătămată C. D. - R. din M., căreia i s-a prezentat ca fiind "P. A. - reprezentantul Ambasadei României din G. ";, spunându-i că are să o anunțe despre faptul că fiica ei a fost implicată într-un accident rutier soldat cu două victime, și că, fugind de la locul accidentului este reținută în vederea arestării, urmând ca de caz, să se ocupe așa-zisul avocat P. D., pentru care trebuie trimiși 1.300 EUR, având la dispoziție 30 minute, într-un cont pe numele numitei I. A.-M., aceasta fiind în fapt verișoara inculpatului. Partea vătămată i-a comunicat că nu are atâția bani , inculpatul spunându-i atunci că fiica ei este dispusă să plătească jumătate din această sumă.
Drept urmare, în aceeași zi, partea vătămată C. D. - R. a transferat prin virament bancar, în beneficiul persoanei indicate de inculpat, suma de 750 EUR, operațiune la care i s-a perceput un comision de 34 EUR.
Suma de bani trimisă a fost ridicată de martora I. A.-M. , care a reținut pentru sine suma de 200 lei, restul banilor fiind depuși într-un alt cont indicat de inculpat, din care, acesta a primit în mod direct suma de 300 lei.
Starea de fapt enunțată rezultă din declarațiile părții vătămate C. D. R., filele 10-12 dosar, care se coroborează cu dovada viramentului bancar - fila 29 dosar și cu declarațiile martorei I. A.-M., filele 16-23, 81 dosar, în care relatează despre faptul că ea a intermediat ridicarea banilor de la bancă, fiind solicitată în sensul acesta de către vărul său, inculpatul T. M. -N., care a dispus apoi și asupra direcționării banilor obținuți în acest fel. Se mai coroborează cu declarația inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, precum și împrejurarea că a beneficiat de pe urma acestei fapte de suma de 300 lei.
În drept, fapta inculpatului din data de 19 iunie 2013 de a induce în eroare pe partea vătămată C. D. - R. în scopul obținerii unor sume de bani , pentru sine sau alte persoane, în împrejurările descrise și reținute la starea de fapt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune .
Sub aspectul laturii obiective există o acțiune de inducere în eroare a părții vătămate, fapt ce a condus la remiterea sumei respective, iar această acțiune a fost una intenționată, inculpatul urmărind să obțină pentru el și alte persoane un folos material injust, sume de bani pe care altfel nu le-ar fi putut obține.
Înșelăciunea a fost comisă și s-a consumat pe timpul cât în vigoare se aflau prevederile din vechiul Cod penal , din anul 1969.
Infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpat erau prevăzută de art. 215 alin.1, 2 C. penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 3-15 ani.
La data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare noile coduri, penal și de procedură penală, aprobate prin Legea 187/2012 și respectiv Legea 255/2013.
Potrivit Noului Cod penal, înșelăciunea este incriminată în continuare ca și infracțiune.
Art. 7 din Legea 187/2012, de punere în aplicare a Noului Cod penal, stabilește că ori de câte ori o normă în vigoare face trimitere la una sau mai multe infracțiuni prevăzute de Codul penal din 1969 sau o altă lege specială, trimiterea se consideră făcută la infracțiunea sau infracțiunile prevăzute de legea nouă având aceleași elemente constitutive.
Prin urmare, fapta inculpatului se regăsește în încadrarea juridică dată de art.244 alin.1,2 C. penal.
Pedeapsa prevăzută de noua lege pentru infracțiunea de înșelăciune este închisoarea între 1- 5 ani.
Potrivit art. 5 N. C. penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale , se aplică legea mai favorabilă.
Procurorul de caz a apreciat că Noul Cod penal reprezintă legea mai favorabilă. Din această perspectivă, instanța constată că sub aspectul normei de incriminare, dispozițiile legii noi sunt evident mai favorabile, atât sub aspectul ipotezei de reglementare , a sancțiunii aplicabile, cât și a dispoziției, noul cod, permițând împăcarea părților având drept efect înlăturarea răspunderii penale, iar limitele speciale ale pedepsei au fost reduse la 1/3 din cele prevăzute în vechiul cod.
În consecință, se apreciază că prevederile Noului Cod penal sunt mai favorabile, așa încât, instanța urmează a face aplicațiunea art. 244 alin.1,2 C .penal, în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor; și a prev. art. 41 alin.1 C. penal, pentru recidivă.
Așadar, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, se reține că nu a intervenit împăcarea părților, așa încât, răspunderea inculpatului subzistă, pedeapsa prevăzută de lege fiind cea a închisorii între 1 - 5 ani.
Fapta săvârșită de inculpat prezintă pericol social , dată fiind modalitatea în care a fost comisă și valorile la care s-a atentat . De asemenea, inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, având condamnări multiple și succesive pentru infracțiuni contra patrimoniului persoanei, fiind recidivist , în starea de recidivă postexecutorie, prev. de art. 43 alin.5 C .penal. Astfel, prin sentința penală nr. -/12.01.2009 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 17.03.2009, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat , durata acestei pedepse fiind împlinită la data comiterii noi infracțiunii, nu însă și termenul de reabilitare.
Pedeapsa de 9 ani și 4 luni închisoare la care se face referire în actul de sesizare al instanței este rezultanta contopirii mai multor pedepse , în marea lor majoritate aplicate pentru fapte comise în timpul minorității or, potrivit art. 9 alin.1 din Legea 187/2012 , de punere în aplicare a Noului Cod penal, pedepsele cu închisoarea aplicate în baza dispozițiilor Codului penal din anul 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității nu vor fi luate în considerare la stabilirea stării de recidivă potrivit dispozițiilor Codului penal.
Sub aspectul tratamentului sancționator, art. 43 alin.5 C. penal, stabilește că în cazul recidivei după executare , limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, ceea ce înseamnă că pedeapsa aplicabilă inculpatului se situează între 1 an și 6 luni închisoare - 7 ani și 6 luni închisoare.
Așadar, având în vedere toate aceste circumstanțe , inculpatul T. M.-N., va fi condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune comisă la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În prezenta cauză, nu au fost luate măsuri procesual preventive, inculpatul aflându-se în stare de deținere determinat de alte afaceri judiciare, din care a fost eliberat mai înainte de începerea cercetării judecătorești.
Cât privește latura civilă a acțiunii , partea vătămată C. D. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 814 EUR . Inculpatul fiind autorul faptei prejudiciale, iar suma pretinsă reprezintă întocmai prejudiciul ce i-a fost cauzat părții civile, în baza art. 397 rap. la art. 1357 N. C. civil va fi obligat să îi plătească suma amintită cu titlu de despăgubiri civile.
Consecință a condamnării, în baza art. 274 N. C. pr .penală, inculpatul va fi de asemenea să plătească statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare, onorariile cuvenite avocaților din oficiu urmând să fie suportate din fondurile alocate de Ministerul Justiției.
