Instanţa competentă să soluţioneze recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie în materia executării hotărârilor penale
| Comentarii |
|
Instanţa de recurs competentă să soluţioneze recursul declarat împotriva unei sentinţe pronunţate de judecătorie în materia executării hotărârilor penale este tribunalul şi nu curtea de apel, faţă de dispoziţiile art. 27 pct. 3 C.proc.pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1210 din 17 septembrie 2012
Prin sentința penală nr. 545/24.05.2012, Judecătoria B a respins contestația la executare formulată de condamnatul BI cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 177/21.02.2012 a Judecătoriei B.
Condamnatul a fost obligat la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B la data de 7.05.2012 sub nr. 14856/200/2012, condamnatul BI a contestat executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 177/21.02.2012 a Judecătoriei B, dată în dosarul nr. 2141/200/2012.
în motivarea cererii, condamnatul a învederat instanței că prin sentința penală mai sus menționată a fost condamnat la o pedeapsă prea mare, solicitând redozarea pedepsei, în raport de dispozițiile art. 3201C.proc.pen., invocând că odată cu intervenția unei legi mai favorabile este obligatorie redozarea pedepselor și în cazul celor condamnați prin sentințe definitive.
în drept, a indicat dispozițiile art. 461 lit. c), d) C.proc.pen., art. 15 alin. (1, 2) și art. 16 alin. (1, 2) din Constituția României, art. 12, 14, 15 C.pen. și art. 458 C.proc.pen.
Din oficiu, prima instanță a solicitat Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei B, întocmirea unui referat privind executarea sentinței penale nr. 177/21.02.2012 pronunțată de Judecătoria B, în dosarul nr. 2141/200/2012.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 177/21.02.2012, pronunțată de Judecătoria B în dosarul nr. 2141/200/2012, definitivă prin nerecurare la data de 8.03.2012, inculpatul BI a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și de distrugere.
în baza art. 71 C.pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
în baza acestei sentințe penale a fost emis MEP nr. 230/2012, confirmat pentru perioada 30.12.2011-29.12.2013.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit art. 461 C.proc.pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de fond a constatat că, în cererea sa, condamnatul se referă la reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 3201C.proc.pen., potrivit cărora această reducere este obligatorie, dar, verificând hotărârea de condamnare, a constatat că instanța de condamnare a reținut incidența și a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C.proc.pen., apreciind astfel că susținerile condamnatului nu se justifică.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul BI, fără a arăta motivele.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că petentul condamnat BI a formulat contestație la executare împotriva unei sentințe penale pronunțate de judecătorie, respectiv împotriva sentinței penale nr. 545 din 24.05.2012 a Judecătoriei B.
Potrivit dispozițiilor art. 27 pct. 3 C.proc.pen., ca instanță de recurs, tribunalul judecă recursurile împotriva … sentințelor pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale … și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Prin urmare, având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea a apreciat că instanța de fond a înaintat în mod greșit către Curtea de Apel Ploiești recursul declarat de condamnat, competent să soluționeze această cale de atac fiind tribunalul.
Față de aceste considerente, în baza art. 42 raportat la art. 27 pct. 3 C.proc.pen., Curtea a declinat competența de soluționare a recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 545/24.05.2012 a Judecătoriei B, în favoarea Tribunalului B.
în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
