Revizuire. Cazul prevăzut de art. 394 lit. c) C.proc.pen. Condiţii
| Comentarii |
|
Din analiza dispoziţiilor art. 394 lit. c) şi art. 395 C.proc.pen. rezultă că pentru existenţa acestui caz de revizuire legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv să fie vorba de un înscris oficial sau sub semnătură privată, mijloc de probă care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, care a fost declarat fals, şi acest înscris să poată dovedi nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 997 din 18 iulie 2012
Prin sentința penală nr. 132 din 29.04.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (3) C.proc.pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 132/29.04.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 3996/204/2008, definitivă prin decizia penală nr. 1241/16.09.2011 a Curții de Apel Ploiești, formulată de condamnatul E. E.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin adresa emisă sub nr. 343/III/6/2011 la data de 23.04.2012 și înregistrată la această instanță la data de 25.04.2012 sub nr. 2089/204/2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina a înaintat cererea de revizuire a sentinței penale nr. 132/29.04.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 3996/204/2008, definitivă prin decizia penală nr. 1241/16.09.2011 a Curții de Apel Ploiești, formulată de condamnatul E. E., împreună cu concluziile procurorului.
în motivarea cererii, revizuentul a menționat că hotărârea pronunțată s-a întemeiat pe un înscris fals, neconstatat la acel moment ci ulterior cu ocazia anulării de către judecătorul delegat la Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Câmpina a înscrisurilor aflate la dosar, respectiv vol. II, III și IV ale dosarului - contract individual de muncă (f.68,69 dosar urmărire penală), delegație 124/16.12.2004 (f.417 dosar urmărire penală), notă de creditare și delegare (f.418-420 dosar urmărire penală), ca urmare a admiterii contestației la executarea sentinței penale nr. 132/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin sentința penală nr. 71/9.03.2012 pronunțată de aceeași instanță.
Din oficiu instanța a dispus atașarea dosarului penal nr. 1241/204/2011 al Judecătoriei Câmpina.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 132/29.04.2011 inculpatul E.E. a fost condamnat la pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., art. 76 lit. a) C.pen. cu referire la art. 74 lit. a) și c) C.pen. și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a dreptului de a ocupa o funcție sa de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care sa folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.pen. cu aplicarea art. 76 lit. e) C.pen., art. 74 lit. a) și c) C.pen. în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.pen. s-a aplicat spre executare pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a dreptului de a ocupa o funcție sa de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care sa folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii. în baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani iar în temeiul art. 348 C.proc.pen. au fost anulate înscrisurile falsificat.
S-a reținut că, în mod repetat, inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de delegat al SC P SA la BAPS Câmpina, folosindu-se de o delegație falsificată, a ridicat în afara comenzilor primite, mărfuri , piese de schimb și accesorii, pe care le-a valorificat in interes personal, cauzând un prejudiciu de 7.416.791.214 lei.
împotriva acestei sentințe, în latură civilă, a declarat recurs inculpatul, ce a fost respins prin decizia nr. 1241/16.09.2011 a Curții de Apel Ploiești. Totodată a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina.
Prin sentința penală nr. 71/9.03.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în conformitate cu dispozițiile art. 461 alin.1 C.proc.pen. a fost admisă contestația la executare formulată de către judecătorul delegat la Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Câmpina, lămurindu-se dispozitivul sentinței penale nr. 132/29.04.2001 pronunțată de Judecătoria Câmpina în sensul că potrivit dispozițiilor art. 348 instanța va dispune anularea următoarelor înscrisuri falsificate: contract individual de muncă (f.68,69 dosar urmărire penală), delegație nr. 124 /16.12.2004 (f.417 dosar urmărire penală), notă de creditare și delegații (f.418-420 dosar urmărire penală).
Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar conform art. 394 alin. (2) C.proc.pen., cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) C.proc.pen. constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal.
împrejurarea că judecătorul delegat la Biroul executări penale a anulat conform art. 348 C.proc.pen. înscrisurile falsificate, nu reprezintă constatarea unor împrejurări noi, astfel încât cererea de revizuire să fie admisibilă conform art. 394 lit. a) C.proc.pen.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. revizuirea poate fi cerută când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, ulterior, se are în vedere noțiunea de înscris ca mijloc de probă, înscrisul care a fost declarat fals să fi servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere și astfel să fi dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.
Totodată, înscrisul să fi fost declarat fals după pronunțarea hotărârii definitive. Este necesar ca înscrisul falsificat să fi avut o contribuție determinantă la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, formând în acest mod opinia instanței de judecată.
Or, instanța de fond a reținut că inculpatul în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de delegat al SC P SA la BAPS Câmpina, folosindu-se de o delegație falsificată, a ridicat în afara comenzilor primite mărfuri, piese de schimb și accesorii, pe care le-a valorificat în interes personal, cauzând un prejudiciu de 7.416.791.214 lei.
Totodată, cererea de revizuire bazată pe motivul privind reindividualizarea pedepsei nu pune în discuție existența faptei și a vinovăției persoanelor cercetate, ci sistemul de sancționare, ceea ce nu aparține finalității acestei căi extraordinare de atac care constă în înlăturarea condamnării unei persoane nevinovate ori achitării neîntemeiate a unei persoane vinovate.
întrucât motivele pe care se întemeiază cererea nu se regăsesc în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C.proc.pen., cererea a fost apreciată ca inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul E. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că la baza hotărârii de condamnare au stat fapte și împrejurări care nu au fost săvârșite de inculpat și a avut la bază un înscris declarat fals după pronunțarea acestei hotărâri.
în concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond, de susținerea recurentului și de dispozițiile legale incidente în materie, a constatat că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele care succed:
Din dispozițiile legale ce o reglementează, Curtea a observat că revizuirea reprezintă o cale extraordinara de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
Finalitatea acestei căi de atac constă in înlăturarea erorii judiciare, iar funcția procesuala a instituției presupune descoperirea, strângerea si aducerea in fata instanței a unui material probator cu totul inedit, sau cel puțin necunoscut instanței, care sa permită constatarea erorii judiciare si înlăturarea ei.
Fiind o cale extraordinara de atac, revizuirea poate fi ceruta numai pentru cazurile expres si limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C.proc.pen.
Atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin. 2-4 ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) din Codul de procedură penală constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
în acest sens, este de observat că prin art. 394 alin. (2) din Codul de procedură penală se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare”.
Tot astfel, prin art. 394 alin. (3) din Codul de procedură penală, făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea „constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”.
în fine, pentru cazul „când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia”, s-a prevăzut, în art. 394 alin. (4) din Codul de procedură penală, că „toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii”.
în cadrul acestor reglementări, potrivit art. 403 din același cod, instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul admisibilității, a regularității sale, respectiv a condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere, neputându-se implica în nici un fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății înainte de verificarea acestor aspecte (în acest sens s-a pronunțat înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. LX din 24.09.2007, publicată în M.O. nr. 574/30.07.2008, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 4142 alin. (3) C.proc.pen.).
Din această perspectivă, Curtea a apreciat că instanța de fond în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, respectiv împrejurarea invocată de revizuent nu se circumscrie niciunui caz dintre cele prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală.
Astfel, în cauză s-a susținut de revizuent că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, motivând că actul avut în vedere la pronunțarea sentinței de condamnare, respectiv delegația nr. 124/6.02.2004 emisă de SC P SA, a fost ulterior declarată falsă, iar în cauză nu s-a efectuat o expertiză sau o constatare tehnico-științifică în vederea probării falsului, punând în discuție cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. c) C.proc.pen.
în acest sens, Curtea a reținut că pentru existența acestui caz de revizuire legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv să fie vorba de un înscris oficial sau sub semnătură privată, mijloc de probă care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, care a fost declarat fals, și acest înscris să poată dovedi nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare.
Totodată, potrivit articolului 395 alin. (1) C.proc.pen., situația prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., respectiv înscrisul fals, poate fi dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului.
în speță, referitor la cele două condiții, Curtea a observat că actul fals invocat de revizuent ce ar dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, a constituit de fapt, conform hotărârii de condamnare, temeiul pentru care revizuentul a fost trimis în judecată si condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C.pen. și mijlocul prin care s-a săvârșit infracțiunea de delapidare, împrejurări reținute ca atare de instanța care a judecat cauza în fond.
Prin urmare, înscrisul vizat a fost constatat fals chiar de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare și anulat ulterior ca o consecință a condamnării revizuentului pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C.pen., și nu invers, cum cere textul de lege, respectiv să fi fost considerat valabil când s-a dispus condamnarea și ulterior, într-un alt proces penal, să fi fast declarat fals.
în al doilea rând, acest înscris nu a dus la rezolvarea greșită a fondului cauzei ca urmare a furnizării unor informații nereale privind existența faptei, identitatea sau vinovăția condamnatului, ci a furnizat exact informațiile constatate prin hotărârea de condamnare, astfel că nu se poate susține argumentat nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare din această perspectivă.
în atari circumstanțe, acest înscris cunoscut ca fiind fals și constatat ca atare de instanța care a dispus condamnarea, nu poate fi invocat ca temei al revizuirii hotărârii, nefiind satisfăcută niciuna din cele două condiții enunțate mai sus pentru a fi incident în cauză cazul de revizuire prevăzut de art. 397 lit. c) C.proc.pen.
în contextul celor reținute, constatând că nu s-a invocat și nu sunt incidente nici celelalte cazuri de revizuire expres prevăzute de lege, Curtea a respins recursul penal declarat de revizuentul E. E., ca nefondat.
