Latura civilă. Calitatea de parte civilă a mamei victimei unei infracţiuni. Absolvenţi
| Comentarii |
|
infracţiuni.
Împrejurarea că mama victimei nu are calitatea de
moştenitor legal, nu este de natură a-l exonera pe
inculpat de la plata către aceasta a despăgubirilor
civile şi a daunelor morale solicitate cu ocazia
constituirii ca parte civilă în termenul prevăzut de
art.15 alin.2 din Codul de procedură penală, în
condiţiile în care s-a făcut dovada că şi ea a
suferit un prejudiciu ca urmare a faptei culpabile
a inculpatului.
(decizia penală nr.60/R/15.02. 2005).
Prin sentinţa penală nr.177 din 15.04.2003 pronunţată de
Judecătoria Bălceşti, inculpatul M.N. a fost condamnat în baza art.182 alin.1
Cod penal la 3 ani închisoare cu executare în condiţiile art.57, 71 Cod penal
şi obligat la plata sumei de 80.000.000 lei cu titlu de daune morale şi la
40.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către părţile civile E.E.şi B.F.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că, în luna aprilie
1999, partea vătămată N.P. a intervenit să aplaneze un conflict produs între
mama sa E.E. şi inculpat, ocazie cu care, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate
o lovitură în regiunea ochiului stâng, producându-i o leziune pentru a cărei
vindecare au fost necesare 80 zile de îngrijiri medicale.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.196/2003 a admis
apelurile declarate împotriva acestei prime hotărâri şi, desfiinţând în parte
sentinţa, a aplicat art.74, 76 Cod penal reducând pedeapsa aplicată
inculpatului la 1 an închisoare.
Sub aspectul laturii penale, hotărârea primei instanţe a rămas
definitivă prin decizia penală nr.426/R/2003 a Curţii de Apel Piteşti prin care
au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de parchet şi de părţi, însă
cât priveşte latura civilă, aceasta urma să fie rejudecată de către instanţa de
fond, aşa cum s-a hotărât prin decizia penală nr.196/2003 a Tribunalului
Vâlcea.
După rejudecarea laturii civile, Judecătoria Bălceşti, prin sentinţa
penală nr.317/21.05.2004, a admis în parte acţiunea civilă exercitată de
părţile civile E.E. şi B.F. şi a obligat inculpatul să plătească acesta
despăgubiri civile (câte 30.000.000 lei fiecăreia) şi daune morale
( câte 20.000.000 lei fiecăreia).
A reţinut instanţa de fond că, cele două părţi civile, mamă şi fiică,
au acordat sprijin material, precum şi îngrijirea de care a avut nevoie victima
N.P.(decedată la 25.05.2005, din alte cauze, străine de incident), pe perioada
20 aprilie 1999 – 27 mai 2002, adică de la data incidentului şi până la deces.
În considerentele sentinţei se arată că în afară de cheltuielile
necesitate de internările victimei şi de tratamentul prescris acesteia, s-a făcut
dovada că N.P. nu a mai putut lucra în gospodărie, fiind nevoită să vândă trei
bovine din curte pentru a face faţă cheltuielilor generate de imposibilitatea de
a munci, ca urmare a invalidităţii cauzate de inculpat.
Prin decizia penală nr.259/2004, Tribunalul Vâlcea a respins ca
nefondate toate apelurile declarate de părţi.
Criticile invocate de inculpat prin apărătorul său, în sensul că
mama victimei, partea civilă E.E., nu are calitatea de moştenitor legal sau
testamentar, astfel că aceasta nu se putea constitui parte civilă în cauză, ci
numai fiii victimei, ce au calitatea de descendenţi ai acesteia şi că
despăgubirile la plata cărora a fost obligat sunt mult mai mari decât sumele
dovedite, nu au fost însuşite de instanţa de recurs care, prin decizia penală
nr.60/R/15 februarie 2005 a respins ca nefondat recursul declarat de
inculpat.
În motivarea deciziei s-a reţinut că, la data de 12 noiembrie 2002,
înainte de citirea actului de sesizare, E.E.,mama victimei, decedată la 25 mai
2002, a depus la dosar cerere prin care s-a constituit parte civilă în procesul
penal, solicitând obligarea recurentului la plata despăgubirilor civile
reprezentând cheltuieli cu tratarea, îngrijirea şi întreţinerea victimei, în sumă
de 100.000.000 lei şi a daunelor morale în cuantum de 100.000.000 lei.
Separat de aceasta, în cauză s-a constituit parte civilă şi B.F., fiica
victimei, iar ceilalţi descendenţi ai acesteia au depus în scris o declaraţie prin
care învederau instanţei că, numai cele două părţi civile au suportat întreg
prejudiciul provocat prin infracţiune, astfel încât ei nu au pretenţii faţă de
inculpat.
Este adevărat că mama victimei, E.E. nu are calitate de moştenitor
legal. Această parte nici nu a pretins, de altfel, că ar avea o asemenea calitate,
ci ea a înţeles să participe în cauză în nume propriu, solicitând repararea
prejudiciului pe care ea însăşi l-a suferit ca urmare a faptei culpabile a
inculpatului,constând atât în îngrijirea şi cheltuielile efectuate cu tratarea
victimei, cât şi în prejudiciul moral încercat, văzând-o pe fiica sa rămasă fără
vedere la unul dintre ochi şi suportând pentru refacerea sănătăţii, numeroase
tratamente şi intervenţii chirurgicale.
În această situaţie, hotărârea instanţei de fond prin care s-a
dispus, potrivit art.14, art.346 Cod procedură penală şi art.998 Cod civil,
obligarea inculpatului la repararea prejudiciului încercat de mama victimei,
constituită parte civilă în condiţiile art.15 alin.2 din Codul de procedură
penală, menţinută de tribunal, este legală şi temeinică.
