Publicitatea şedinţei de judecată. Menţinerea măsurii arestării inculpatului la primirea dosarului. Publicitate, public (act, domeniu, loc, şedinţă)
| Comentarii |
|
inculpatului la primirea dosarului.
Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării
preventive, la primirea dosarului, în condiţii de
publicitate, şi nu în camera de consiliu, aşa cum
prevăd dispoziţiile art.3001 alin.1 din Codul de
procedură penală, poate duce la casarea hotărârii
numai dacă inculpatei i s-ar fi adus vătămări ce
nu puteau fi înlăturate decât prin anularea actului
respectiv. Dispoziţiile art.197 alin.2 din
Codul de procedură penală sunt aplicabile numai
dacă se încalcă dispoziţiile relative la publicitatea
şedinţei de judecată, ceea ce nu este cazul în speţa
dedusă judecăţii.
(decizia penală nr.49/R/8.02.2005).
Prin încheierea din 4.02.2005, pronunţată de Tribunalul Argeş în
dosarul nr.459/P/2005, în temeiul art.3001 şi art.160 din Codul de procedură
penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive luată faţă de
inculpata E.S.C. şi, în consecinţă, s-a dispus menţinerea ei.
S-a reţinut că inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest
preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.257 din Codul penal
întrucât, în perioada iunie – octombrie 2004, a pretins şi primit, în mod
repetat de la denunţătorul P.I.D., suma de 160.000.000 lei, în scopul de a
interveni pe lângă factorii de conducere din cadrul S.C.”ARPECHIM” S.A.
Piteşti, pentru a-i determina să declare câştigătoare la licitaţia având ca obiect
atribuirea unor lucrări de construcţii în valoare de 2,7 miliarde lei, firma
Etalon Comp General Construct SRL Piteşti.
În drept, instanţa de fond a concluzionat că se menţin temeiurile
avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind întrunite condiţiile
prev.de art.143şi de art.148 lit.h din Codul de procedură penală, inculpata
fiind cercetată pentru comiterea unei infracţiuni pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în
libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul declarat de inculpată prin care a criticat încheierea, între
altele, pentru că prima instanţă a verificat legalitatea şi temeinicia arestării
preventive în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu, aşa cum prevăd
dispoziţiile art.3001 din Codul de procedură penală a fost respins ca nefondat
prin decizia penală nr.49/R/8 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Potrivit disp.art.3001 din Codul de procedură penală referitoare la
menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului, „după înregistrarea
dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în
stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de
consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea
duratei arestării preventive.
Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, în condiţii
de publicitate şi nu în camera de consiliu, încălcându-se astfel prevederile
legale susmenţionate, ar putea duce la casarea încheierii numai dacă
inculpatei i-ar fi fost produse vătămări ce nu puteau fi înlăturate în alt mod,
decât prin anularea actului (art.197 alin.1 şi 4 din Codul de procedură penală),
ceea ce nu s-a dovedit în speţă.
Dispoziţiile relative la nulitatea absolută prevăzute în alineatul 2 al
art.197 din Codul de procedură penală nu sunt aplicabile în cauză, deoarece
instanţa de fond nu a nesocotit prevederile legale referitoare la publicitatea
şedinţei de judecată, a căror nerespectare ar fi dus într-adevăr, la constatarea
nulităţii încheierii cu consecinţa casării acesteia, aşa cum a cerut inculpata
prin apărătorul său ales.
