Latura obiectivă a infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C.pen. Săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C.pen., printr-o declaraţie verbală în faţa instanţei. Inexistenţa unui înscris fals
| Comentarii |
|
A atribui o identitate falsă altei persoane îndeamnă a declara, a afirma sau a atesta că acea persoană are o identitate diferită de cea pe care o are în realitate. Infracţiunea prevăzută de art. 292 C.pen. se poate realiza sub aspectul elementului material printr-o declaraţie necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat şi care produce consecinţe juridice. Nu se cere ca declaraţia să îmbrace forma scrisă. Este suficientă şi o declaraţie verbală, consemnată în scris de organul în faţa căruia a fost făcută.
Secţia penală, Decizia nr. 557 din 11 decembrie 2007
Prin sentința penală nr. 171 din 17.05.2007, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc l-a condamnat pe inculpatul N.C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C.pen. și fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C.pen. la pedeapsa de 500 lei amendă pentru fiecare infracțiune.
în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 500 lei amendă.
S-a dispus anularea mențiunilor false.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 1127 din 26.04.2004 a Curții de Apel Suceava, inculpatului, împreună cu frații și surorile sale, li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 10 ha teren de pădure ce li s-ar fi cuvenit, în calitate de moștenitori ai străbunicului lor L.P. al lui F. decedat în anul 1945.
S-a susținut prin actul de sesizare că inculpatul profitând de coincidența de nume a solicitat instanței civile reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren mai sus menționată, deși străbunicul lor - L.P. al lui F. - decedase în anul 1915 (și nicidecum în anul 1945), iar persoana ce a decedat în anul 1945 era L.P. al lui I. (persoană străină de familia inculpatului).
Profitând de această coincidență de nume s-a susținut că inculpatul - în numele mamei sale NM - a obținut de la Arhivele Naționale Suceava un certificat prin care se atestă că L.P. (fără a se preciza al cui este) posedă teren pădure în corn. Vama, iar în continuare - pretextând că nu i s-au eliberat acte de stare civilă ale bunicului său obține de la Parohia „înălțarea Domnului” din comuna Vama o adeverință din care rezultă că numitul L.P. a decedat în anul 1945.
în urma verificărilor efectuate a reieșit - din examinarea evidențelor Parohiei „înălțarea Domnului” din comuna Vama - că la poziția nr. 88 este înregistrat decesul lui L.P. al lui I. - mort în anul 1945 - și nicidecum a lui L.P. a lui F. (străbunicul inculpatului) care decedase în anul 1915, încât, acesta nu putea să apară în evidențele din anul 1937, când s-a împărțit Obștea comuna Vama.
Prin urmare, s-a reținut că inculpatul, cu intenție, a obținut documentele de care s-a folosit în instanță, a declarat și susținut că străbunicul său L.P. al lui F. a decedat în anul 1945, lucru nereal și - în același timp - a prezentat în fața organelor abilitate să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor documentul obținut din partea Parohiei „înălțarea Domnului” din comuna Vama și prin care a făcut dovada calității sale succesorale.
Atât în fața organelor de anchetă cât și în fața instanței inculpatul a negat săvârșirea faptelor ce i se pun în sarcină susținând, în continuare că autorul după care ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor este L.P. al lui F. și că acesta a decedat în anul 1945 și nicidecum în anul 1915, iar în ceea ce-l privește pe L.P. al lui I. a arătat că acesta nu are nici o legătură cu familia sa.
Soluția a fost menținută prin decizia penală nr. 289 din 2.07.2007 a Tribunalului Suceava, motivându-se că susținerile de nevinovăție ale inculpatului sunt contrazise de probele aflate la dosar, întrucât antecesorul său, L.P. al lui F. s-a născut la 25.02.1844 și a decedat la 15.07.1915.
Recursul inculpatului, prin care solicita achitarea sa, întrucât este nevinovat, este întemeiat numai cu privire la infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C.pen.
Falsul privind identitate a se realizează sub aspectul elementului material, fie prin prezentarea sub o identitate falsă, fie prin atribuirea unei asemenea identități altei persoane. în speță, în sarcina inculpatului s-a reținut cea de-a doua formă, însă pentru a atribui o identitate falsă altei persoane înseamnă a declara, a afirma sau atesta că acea persoană are o identitate diferită de cea pe care o are în realitate.
Inculpatul nu a atribuit antecesorului său o altă identitate, susținând mereu că acesta se numește L.P. al lui F., așa cum este de altfel și real. Data morții nu constituie un atribut pentru identitate a unei persoane, cu atât mai mult cu cât în cauză cele două persoane între care s-a creat confuzia se diferențiază sub aspectul identității prin numele tatălui lor.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C.pen. nu exista și va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen.
Curtea a menținut hotărârea cu privire la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că L.P. al lui F. și P. s-a născut în anul 1844 și a decedat în anul 1915, la vârsta de 70 de ani, decesul fiind înregistrat în registrul stării civile la nr. 44 din 15.07.1915.
Cu toate că i s-a adus la cunoștință de către Primăria comunei Vama această situație de fapt, inculpatul a obținut de la Direcția Arhivelor Naționale Suceava certificatul nr. 4598 din 30.03.1998 în care se precizează că L.P. (fără a se specifica numele tatălui sau alte date de identificare) a deținut în proprietate, la nivelul anului 1926 suprafața de 122 ha pădure pe raza comunei Vama, teren ce mai târziu a fost predat sub bornă silvică.
Acest certificat a fost folosit de inculpat în instanță pentru reconstituirea dreptului de proprietate prin decizia penală nr. 1127 din 26.04.2004 a Curții de Apel Suceava, precizând că L.P., menționat în acest înscris este antecesorul său, lucru care s-a dovedit a fi nereal. Aceasta pentru că în anul 1926 L.P. al lui F., fiind decedat, nu putea să aibă în proprietate suprafața de 122 ha teren și nici să-l predea ulterior la stat, chiar dacă după decesul său nu a fost dezbătută succesiunea.
Hotărârea este nelegală sub aspectul anulării mențiunilor false care nu au fost precizate nici de instanța de fond și nici de instanța de apel.
Inculpatul a fost trimis în judecată reținându-se în sarcina lui că a obținut documente de care s-a folosit în instanță. Niciunul din aceste documente însă nu este fals, ele fiind obținute pentru defunctul L.P., fără să se precizeze numele tatălui, sau alte date de stare civilă. Doar în instanță inculpatul a precizat că persoana menționată în aceste înscrisuri este antecesorul său, infracțiunea de fals în declarații realizându-se printr-o declarație verbală, luată în considerare de instanță la reconstituirea dreptului de proprietate.
Curtea a constatat că nu există un înscris sau o mențiune falsă pe un înscris pentru a putea fi anulate.
