Liberare condiţionată. Legi succesive. Calculul fracţiei. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei
| Comentarii |
|
Consecinţa revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei este aceea că pedeapsa respectivă se execută separat de pedeapsa aplicată, nefiind incidente dispoziţiile privind contopirea pedepselor.
Drept urmare, şi la calculul fracţiei pentru liberarea condiţionată trebuie să se facă distincţia pornind de la dispoziţiile aplicabile în această materie.
în conformitate cu art. II din Legea nr. 168/1997, dispoziţiile acestei legi cu privire la liberarea condiţionată nu se aplică persoanelor condamnate care au săvârşit infracţiunea înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi.
Rezultă că este relevant momentul săvârşirii infracţiunii şi nu acela al revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
(Curtea de Apel Piteşti, decizia penală nr. 548/Rdin 16 octombrie 2001 )
CURTEA,
Deliberând constată:
Prin sentinţa penală nr. 1654 din 27 iulie 2001, pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost respinsă propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Colibaşi pentru liberarea condiţionată privitor la condamnatul P.D., fiul lui C. şi M., născut la data de 12.11.1959, deţinut în Penitenciarul Colibaşi şi s-a fixat termen pentru reînnoirea propunerii la data de
24.10.2001.
în motivarea soluţiei s-a reţinut că sus-numitul are de executat 1098 zile, din care are câştigate şi executate efectiv 587 zile, pedeapsa urmând să expire la data de 26.03.2005.
Din referatul întocmit de comisie rezultă că a avut o bună comportare, dar nu a executat pedeapsa în proporţie de 2/3 din pedeapsă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 59 alin. 1 C. pen., considerent pentru care propunerea de liberare a fost respinsă, condamnatul neîndeplinind, în totalitate, toate cerinţele prevăzute de textul de lege menţionat, spre a beneficia de institutia liberării condiţionate.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, precum şi cel declarat de condamnat împotriva hotărârii instanţei de fond, au fost admise de Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr. 481 din 11 septembrie 2001, dispunându-se desfiinţarea sentinţei. Pe fond, a fost admisă propunerea de liberare condiţionată şi s-a dispus liberarea condamnatului.
Pronunţând această soluţie, instanţa de apel a reţinut că din pedeapsa principală apelantul a executat 2/3, iar din pedeapsa anterioară de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru care a revocat beneficiul suspendării, a executat 1/2, aşa cum se prevede în C. pen. înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 140/1996, iar în ce priveşte comportamentul, din procesul-verbal al comisiei de propuneri, rezultă că a fost recompensat de 14 ori pentru că a avut o bună comportare şi a participat la activităţile cultural-educative şi moral-religioase.
Această hotărâre a fost recurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, care a solicitat casarea deciziei, iar pe fond respingerea propunerii de liberare condiţionată, invocând că intimatul-con-damnat are de executat o pedeapsă unică, la care trebuie să fie calculată fracţia de 2/3, neexistând temei legal pentru ca pedeapsa să fie tratată diferenţiat, în raport de momentul pronunţării soluţiei de condamnare, înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 140/1996.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond, respingând propunerea de liberare condiţionată a intimatului-condamnat, a ajuns la o concluzie greşită, fundamentată pe argumente eronate.
Potrivit art. 83 alin. 1 din C. pen., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Din procesul-verbal al comisiei de propuneri pentru liberare condiţionată rezultă că persoana condamnată se află într-o asemenea situaţie, deoarece, prin aceeaşi hotărâre, a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 6 luni închisoare şi, totodată, a fost revocat beneficiul suspendării pentru o pedeapsă anterioară de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Consecinţa revocării pedepsei, respectiv a suspendării executării, este aceea că pedeapsa respectivă se execută separat de pedeapsa aplicată, nefiind aplicabile dispoziţiile privind contopirea pedepselor, aşa încât acea pedeapsă are un tratament juridic corespunzător, şi nu întreaga pedeapsă, totalizarea pedepsei aplicate cu cea pentru care se revocă beneficiul suspendării având un caracter pur administrativ, făcându-se un simplu
calcul aritmetic pentru a se stabili pedeapsa unică ce urmează a fi executată, fără ca această operaţie să rezulte din lege.
Pornind de la această premisă, şi calculul fracţiei prevăzute de art. 59 alin. 1 C. pen. trebuie să se facă diferenţiat, pornind de la dispoziţiile legale incidente în materia liberării condiţionate.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. II din Legea nr. 168/23 octombrie 1997 pentru modificarea unor dispoziţii ale Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea C. pen., dispoziţiile prezentei legi cu privire la liberarea condiţionată nu se aplică persoanelor condamnate care au săvârşit infracţiunea înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, precum în cauză, hotărârea de condamnare fiind din
16.05.1996 (s.pen. nr. 506/1996).
Prin urmare, de esenţă este momentul săvârşirii infracţiunii şi nu acela al revocării beneficiului suspendării condiţionate din care rezultă numai o consecinţă, şi anume aceea a executării separate a acelei pedepse.
Pe de altă parte, prin aplicarea unor dispoziţii legale, nu se poate agrava de două ori situaţia celui în cauză, în materia revocării suspendării, o dată prin executarea separată a pedepsei, şi a doua oară prin calculul unei alte fracţii de pedeapsă pentru a beneficia de liberare condiţionată, având ca punct de plecare data revocării suspendării condiţionate, şi nu aceea a săvârşirii infracţiunii pentru care a fost condamnat, aşa cum este legal şi normal.
Prin urmare, Curtea apreciază ca nefondat recursul declarat de Parchet, urmând a se dispune respingerea acestuia în baza art. 379 pct. 1 lit. b C. pen.
în baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. cheltuielile judiciare se suportă de stat.
NOTĂ
Decizia pronunţată în cauză pune în discuţie aplicabilitatea dispoziţiilor legale în materia liberării condiţionate în ipoteza executării unor pedepse ce nu se contopesc, pedepse aplicate anterior şi, respectiv, după modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 140/1996.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 506/16.05.1996 a fost condamnat inculpatul P.D. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen.
Ulterior, întrucât în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, s-a revocat beneficiul liberării condiţionate a executării pedepsei conform art. 83 C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare alăturat de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru noua infracţiune.
Conform dispoziţiilor art. 83 C. pen. cele două pedepse nu se contopesc, ci se execută prin cumulare, fiecare pedeapsă fiind distinctă, având un regim juridic propriu.
Potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. 1 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/ 1996, după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
în ipoteza pedepselor ce nu se contopesc - cum ar fi spre exemplu cele rezultate ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, revocării suspendării sub supraveghere, sau în cazul pedepsei aplicate în caz de evadare - calculul fracţiunilor de pedeapsă arătate în alin. 1 al art. 59 C. pen. se face în raport cu totalul pedepselor.
în speţă, a aplica fracţia de 2/3 prevăzută de art. 59 alin. 1 C. pen. la totalul pedepselor, aşa cum se reţine în motivarea recursului declarat de Parchet, ar însemna încălcarea dispoziţiilor art. 13 C. pen., cu privire la aplicarea legii penale, cum a fost modificat prin Legea nr. 168/23.10.1997.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 140/1996 dispoziţiile prezentei legi cu privire la libertatea condiţionată nu se aplică persoanelor condamnate care au săvârşit infracţiunea înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi.
Dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996.
Cum cele două pedepse se execută separat, iar pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare a fost aplicată pentru o infracţiune săvârşită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996, cel condamnat trebuie să execute o fracţie de 1/2 din durata pedepsei, aşa cum prevedeau dispoziţiile art. 59 C. pen. anterior modificărilor aduse în noiembrie 1996.
Ne aflăm în speţă în ipoteza unei situaţii tranzitorii în ceea ce priveşte instituţia liberării condiţionate. Astfel, de la data săvârşirii infracţiunii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei a intervenit o nouă lege, ce modifică condiţiile privind acordarea liberării condiţionate, ipoteză în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Referitor la cea de a doua pedeapsă, de 6 luni închisoare, acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 59 C. pen. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996, cel condamnat trebuind să execute 2/3 din pedeapsă, infracţiunea fiind comisă după noiembrie 1996.
Constatându-se executarea fracţiilor de pedeapsă corespunzătoare de 1/2 şi respectiv 2/3 din pedepsele la care a fost condamnat inculpatul, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii privind acordarea liberării condiţionate, în mod legal a fost admisă propunerea de liberare condiţionată, astfel că recursul declarat în cauză de către Parchet este nefondat.
