Liberare provizorie sub control judiciar. Ridicarea controlului judiciar. Dispariţia temeiurilor care au impus luarea unor măsuri de asigurare a controlului judiciar
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1603C.proc.pen., controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat, în totul sau în parte, de aceasta, pentru motive temeinice. Prin aplicarea prevederilor art. 1602C.proc.pen. inculpatului i s-au instituit anumite obligaţii, ca garanţie a exercitării controlului judiciar, pe durata procesului penal. Unele dintre aceste obligaţii restricţionează dreptul la libera circulaţie şi impun cerinţa prezentării la toate chemările organelor judiciare sau ale poliţiei. De la luarea acestor măsuri a trecut, însă, o perioadă de un an. În acest interval de timp, deşi inculpatul a făcut o declaraţie de recunoaştere a faptelor de care este acuzat, organele de urmărire penală au efectuat acte de urmărire penală în mod sporadic. Prin urmare, îngrădirea în continuare a unor drepturi ale inculpatului datorită măsurilor de restricţionare a libertăţii de mişcare apare excesivă, contrară scopului recunoscut de normele procesual penale şi dispoziţiilor conţinute de reglementările Uniunii Europene, încetând să mai aibă un caracter rezonabil.
Secţia penală, Decizia nr. 1150 din 5 septembrie 2012
Prin sentința penală nr. 235/PI din 11.07.2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 680/59/2012, în baza art. 1603C.proc.pen., raportat la art. 1602alin. (3) C.proc.pen., s-a respins cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpatul O.D. ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 1571/R/07.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în același dosar, s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpat, a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul O.D., punerea în libertate provizorie a acestuia, pe timpul liberării provizorii fiind obligat să respecte următoarele condiții: a) să nu depășească limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la Poliția Municipiului Timișoara ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Potrivit art. 1603C.proc.pen.: „Controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice”.
Față de textul de lege menționat, instanța a reținut că susținerile inculpatului O.D. invocate în cererea sa de ridicare totală a controlului judiciar, respectiv comportamentul adecvat al acestuia în societate, existența unei familii și a unui loc de muncă stabil, nu reprezintă motive temeinice pentru admiterea cererii.
Inculpatul a fost arestat preventiv în data de 21.09.2011 și liberat sub control judiciar la un timp foarte scurt, la data de 7.10.2011, iar de atunci și până în prezent a fost supus respectării unor obligații stabilite de instanță. Este adevărat că pe parcursul celor 9 luni de zile inculpatului i-a fost îngrădită parțial libertatea de mișcare, însă, dat fiind faptul că dosarul în care este cercetat inculpatul O.D. pentru evaziune fiscală se află în prezent încă în faza cercetărilor, fiind necesară administrarea unor probe noi, probe care este posibil să necesite prezența personală a inculpatului, pentru a asigura prezența acestuia la activitatea de urmărire penală și pentru ca lipsa sa să nu se răsfrângă în mod negativ asupra desfășurării cu celeritate a urmăririi penale, instanța a apreciat ca fiind necesară menținerea tuturor obligațiilor impuse de instanța de judecată. Pe de altă parte, instanța a constatat că păstrarea în continuare a controlului judiciar nu ar impieta asupra desfășurării în condiții normale a vieții sale sociale sau de familie.
împotriva acestei hotărâri penale a declarat recurs petentul O.D.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar în limitele prevăzute de art. 3856alin. (1) și (3) C.proc.pen., Curtea constată că recursul inculpatului este fondat din următoarele considerente:
Articolul 25 din Constituția României reglementează dreptul la liberă circulație stabilind: „1. Dreptul la libera circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
2. Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară”.
De asemenea, potrivit articolului 2 din Protocolul nr. 4 al Convenției Europene a Drepturilor Omului:
„1. Oricine stă legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula liber și de a-și alege liber rezidența.
2. Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv a sa.
3. Exercițiul acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât acelea care, fiind prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea infracțiunilor penale, protecției sănătății sau moralității, sau protecției drepturilor și libertăților altuia.
4. Drepturile recunoscute la paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone, să facă obiectul restricțiilor care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică”.
Instanța de recurs reține că prin decizia nr. 1571/R/07.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul O.D., punerea în libertate provizorie a acestuia, pe timpul liberării provizorii fiind obligat să respecte anumite condiții.
Dreptul la libera circulație, așa cum este recunoscut la paragrafele 1 și 2 ale articolului 2 din Protocolul nr. 4, are drept scop asigurarea dreptului, garantat oricărei persoane, de a circula pe teritoriul pe care se află precum și de a-l părăsi; aceasta implică dreptul de a merge într-o țară la alegerea sa în care ar putea fi autorizat să intre [a se vedea Peltonen împotriva Finlandei, decizia Comisiei din 20.02.1995, D.R. 80-A, p. 43, parag. 1].
Rezultă că libera circulație implică interdicția oricărei măsuri ce ar putea aduce atingere acestui drept și ar putea restrânge exercițiul său în condițiile în care nu răspunde cerințelor unei măsuri ce ar putea fi considerată necesară într-o societate democratică.
Obligația impusă inculpatului, aceea de a nu depăși limitele teritoriale ale României este prevăzută de lege, respectiv 1602 alin. (3) lit. a) C.proc.pen.
Inculpatul a suferit o restrângere a exercițiului dreptului său la libera circulație, care reprezintă o ingerință în sensul articolului 2 din Protocolul nr. 4 al Convenției.
La momentul impunerii obligației inculpatului de a nu părăsi limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță, această ingerință urmărea un scop legitim și era necesară într-o societate democratică.
Astfel instanțele care au dispus inițial luarea măsurii arestării preventive și ulterior liberarea sub control judiciar au apreciat că aceste măsuri se impun pentru desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale.
în momentul de față, instanța trebuie să verifice dacă măsura luată, respectiv aceea de a nu părăsi limita teritorială a țării respectă principiul proporționalității, respectiv dacă aceasta mai e necesară, adecvată și corespunzătoare scopului urmărit deoarece instanța trebuie să realizeze un just echilibru între restrângerea libertății de mișcare persoanei și interesul desfășurării în bune condiții a anchetei penale.
Astfel, Curtea reține că împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală prin rezoluția din 8.09.2011 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 2961alin. (1) din Legea nr. 571/2003, reținându-se în sarcina sa că în cursul anului 2011 acesta a achiziționat diverse cantități de alcool din județul Bihor, pe care le-a valorificat în localități din județele Timiș, Arad și Alba fără întocmirea documentelor financiar contabile și fără a avea calitatea de antrepozitar fiscal.
în data de 20.09.2011, inculpatul a fost depistat în trafic, având în microbuz cantitatea de 2.000 litri alcool.
La data de 21.09.2011, împotriva lui O.D. s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus amintite, a fost audiat inculpatul care a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, arătând că în cursul anului 2011, a achiziționat de la o fabrică din județul Bihor cantități de alcool în diferite ocazii, pe care le-a comercializat mai multor persoane, indicând acele persoane.
La data de 21.09.2011, inculpatul a fost arestat preventiv, în temeiul încheierii nr. 110/CC/21.09.2011 dată de Tribunalul Timiș, iar la data de 7.10.2011 s-a dispus liberarea sub control judiciar a inculpatului, Curtea de Apel Timișoara instituind în sarcina inculpatului obligațiile mai sus amintite.
Curtea reține că în cursul lunilor septembrie - octombrie 2011, s-au efectuat mai multe acte de urmărire penală, fiind audiate, în calitatea de învinuiți, persoanele cărora inculpatul le-a vândut alcool, s-au efectuat percheziții la domiciliul inculpatului și a celorlalți învinuiți, au fost prelevate probe cu privire la alcoolul găsit asupra acestora pentru a se determina concentrația și implicit valoarea accizelor datorate.
La data de 6.12.2011, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a comunicat organelor de urmărire penală că prejudiciul definitiv pentru inculpat este în sumă de 60.752 lei. Totodată, în cursul urmăririi penale, procurorul a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri mobile ale inculpatului, respectiv autovehicule.
De la punerea sa în libertate sub control judiciar în cursul lunii octombrie 2011, actele de urmărire penală efectuate nu au necesitat prezența inculpatului, acesta nefiind chemat pentru audieri sau pentru efectuarea vreunui act de urmărire penală. în cauză nu există date că inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale sau că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze declarațiile vreunor martori sau învinuiți. Urmărirea penală s-a desfășurat în bune condiții, iar inculpatul a respectat obligațiile impuse. Curtea mai reține că actele de urmărire penală s-a efectuat mai mult în perioada octombrie 2011 - decembrie 2011, în anul 2012 efectuându-se doar în mod sporadic.
Având însă în vedere că îngrădirea libertății de mișcare a inculpatului durează de aproape un an, instanța de recurs opinează că menținerea în continuare a obligației de a nu părăsi teritoriul României nu mai este necesară într-o societate democratică, scopul măsurii fiind atins, respectiva buna desfășurare a procesului; totodată, măsura încetează să mai aibă un termen rezonabil, mai ales având în vedere și perioada de inactivitate a organelor de urmărire penală.
în consecință, Curtea apreciază că această obligație nu se mai impune a fi menținută.
De asemenea, întrucât obligațiile prevăzute de art. 1602alin. (3) lit. b), c) C.proc.pen., respectiv de a se prezenta la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, precum și de a se prezenta la Poliția Municipiului Timișoara ori de câte ori este chemat au ca scop respectarea obligației prevăzute de art. 1602alin. (3) lit. a), adică aceea de a nu depăși limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță, cu privire la care Curtea a apreciat că nu mai este necesară și adecvată scopului urmărit, se impune a nu mai fi menținute nici aceste obligații.
Totuși, având în vedere că participarea la procesul penal este nu numai un drept, ci și o obligație ce revine fiecărei persoane în scopul desfășurării urmăririi penale și a judecății cu celeritate, se impune ca organele judiciare să cunoască în orice moment locul unde inculpatul locuiește, în vederea citării acestuia la proces.
Astfel, Curtea apreciază că măsura prevăzută de art. 1602alin. (3) lit. d) C.proc.pen., adică obligația inculpatului de a nu-și schimba locuința decât cu încuviințarea instanței, se impune a fi menținută.
întrucât se referă la o stare de pericol, instanța de recurs opinează că trebuie menținută și obligația prevăzută de art. 1602alin. (3) lit. e) C.proc.pen.
Așa fiind, Curtea, cu opinie majoritară, va admite recursul inculpatului, va casa încheierea penală recurată și rejudecând:
Va ridica în parte controlul judiciar instituit prin decizia penală nr. 1571/R/17.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 6683/30/2011 în sensul că va înlătura obligațiile prevăzute de art. 1602alin. (3) lit. a), b), c) C.proc.pen.
Va menține obligațiile prevăzute de art. 1602alin. (3) lit. d), e) C.proc.pen.
(Judecător dr. Marian Bratiș)
