Lipsă folosinţă imobil după restituirea în baza legii 10.2001.acordarea de despăgubiri cu dobândă penalizatoare
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 992/R din data de 29.03.2017
Dosar nr. 10612/197/2012
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 992/R
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE (….)
Judecător (….)
Judecător (….)
Grefier (….)
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-pârât Muzeul de Etnografie Brașov- prin reprezentant legal împotriva Sentinței civile nr. 6009/13.07.2014, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 10612/197/2012, în contradictoriu cu intimatul reclamant (….) având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014 când părțile prezente au pus concluzii, conform consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20.11.2014, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2012 și pentru prezentul termen de judecată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat constată că prin sentința civilă nr. 6009/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Brașov s-au hotărât următoarele:
Admiterea în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul EG , în contradictoriu cu pârâtul MUZEUL DE ETNOGRAFIE BRAȘOV.:
Obligarea pârâtul să plătească reclamantului pentru cota de ½ parte din apartamentul nr. 5 situat în imobilul din Brașov , str. (….) și pentru cota de 36/240 parte din terenul aferent apartamentului următoarele sume : 34.145 lei cu titlu de chirie aferentă perioadei 01.10.2009- 26.09.2012 ; 4.043,81 lei cu titlu de dobândă legală / penalizatoare aferentă perioadei 01.10.2009 - 26.09.2012 ; 14.044 lei cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință a imobilului pentru perioada 27.09.2012 - 31.12.2013 ; 838, 32 lei cu titlu de dobândă penalizatoare pentru perioada 27.09.2012 - 31.12.2013 ; 4.662, 58 lei cu titlu de dobândă penalizatoare pentru perioada 27.09.2012 - 29.04.2014 calculată pentru suma de 34.145 lei ; 3.681 lei cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință a imobilului pentru perioada 01.01.2014 - 29.04.2014 ( 928 lei/ lună ) ; 344, 64 lei cu titlu de dobânda penalizatoare pentru perioada 01.01.2014 - 29.04.2014 pentru suma de 14.044 lei .
Obligarea pârâtul să plătească reclamantului , începând cu data de 30.04.2014 și până la plata efectivă a sumei în cuantum total de 51. 870 lei ( 34.145 + 14.044 + 3.681 ) dobânda penalizatoare calculată în temeiul OG nr. 13/ 2011.
Obligarea pârâtul să plătească lunar reclamantului, începând cu data de 30.04.2014 și până la predarea efectivă a posesie cotei de ½ parte din apartamentul nr. 5 situat în imobilul din Brașov , str. (….) și a cotei de 36/240 parte din terenul aferent apartamentului, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 207 euro cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință. Stabilirea termenului de plată data de 10 a fiecărei luni.
Respingerea restului pretențiilor reclamantului .
Obligarea pârâtul să plătească reclamantului suma de 8.320 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut următoarele:
Din extrasul CF nr. (….) Brașov ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 401 Brașov ) reiese că apartamentul nr. * situat în imobilul din Brașov , str(….), întabulat sub nr. top. (….), compus din 4 camere , cămară lângă bucătărie , cămară la intrarea în pivnița , wc , se află în coproprietatea reclamantului EG și a numitei IEM , în cota de ½ parte fiecare , imobil restituit în natură în temeiul Legii nr. 10/2001. Revin coproprietarilor o cotă parte de 3/10 din părțile comune și din teren. S-a notat în cartea funciară obligația de a menține afectațiunea pentru o perioada de 3 ani, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 .
Conform extrasului CF nr. (….) Brașov, nr. vechi CF nr.(….) Brașov , nr. top. vechi imobil (….) coproprietarilor tabulari EG si IEM le revine cota de 36/240 parte fiecăruia aferentă ap. 5 , din terenul în suprafață de 635 mp aferent imobilului situat in Brașov , str. (….), intabulat sub nr. cad. (….).
Prin decizia nr. 752 emisă la data de 24.03.2009 de S.C. " RIAL " S.R.L. Brașov s-a decis restituirea în natură notificatoarei IEM , a cotei de ½ din apartamentul nr. 5 situat în imobilul din Brașov , (….), înscris în CF nr. (….) Brașov , sub nr. top. (….), cu obligația respectării de către notificatoare a dispozițiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001 , respectiv obligația de a-i menține afectațiunea pentru o perioadă de 3 ani, imobilul fiind deținut cu contract de închiriere nr. 1091/11.11.1991 de către MUZEUL DE ETNOGRAFIE. Pentru cota de teren construit si neconstruit corespunzătoarei cotei de ½ din apartamentul nr. 5 , notificatoarea va dobândi un drept de proprietate.
Pentru perioada 01.06.2009 - 31 mai 2012 s-a încheiat între IEM și MUZEUL DE ETNOGRAFIE BRASOV contract de închiriere pentru suprafața construită de 48, 80 mp.
La data de 31.07.2009 s-a încheiat între IEM prin mandatar IG , pentru cota de ½ din apartamentul nr. - situat in Brașov , str. (….) și MUZEUL DE ETNOGRAFIE BRASOV un proces - verbal prin care părțile au stabilit ca MUZEUL DE ETNOGRAFIE BRAȘOV să rămână în folosința spațiului dinspre spatele curții , compus din 2 camere cu destinație birou ( una cu destinație arhivă și una cu destinație magazie ) 2 grupuri sanitare și holurile ce deservesc grupurile sanitare , 2 anexe , astfel cum sunt identificate prin schița anexă . MUZEUL DE ETNOGRAFIE BRASOV a renunțat la dreptul de folosință asupra spațiului dinspre accesul în curte , respectiv 2 camere cu destinația de birou și depozit , conform schiței și a predat proprietarei IEM folosința exclusivă și necondiționată a spațiul dinspre calea de acces în curte , și anume 2 camere în suprafața de 36 mp identificate prin schița anexă.
Părțile semnatare ale procesului - verbal au convenit ca spațiul în suprafață de 132 mp ce rămâne în folosința MUZEULUI DE ETNOGRAFIE BRASOV, corespunde pentru o suprafață de 84 mp cotei de ½ ce aparține STATULUI ROMAN și pentru care s-a încheiat contractul de închiriere cu SC " RIAL " SRL Brașov iar pentru diferența de 48 mp va încheia contract de închiriere cu proprietarul celeilalte cote de ½ parte imobil , iar diferența de suprafață de 36 mp din întreaga suprafață a apartamentului rămâne în folosința și posesia proprietarei I E M. Terenul a rămas în folosință comună.
Părțile au convenit ca acest mod de folosință să rămână valabil până la momentul intervenirii unei schimbări a situației juridice a imobilului.
Prin decizia nr. 795 emisă la data de 25.09.2009 de către S.C. " RIAL " S.R.L. Brașov s-a decis restituirea în natură notificatorilor IEM și EG, în cote indivize de ½ parte fiecăruia din apartamentul nr. 5 situat in imobilul din Brașov , str. (….), înscris în CF nr. (….) Brașov sub nr. top. (….), cu obligația respectării de către notificatori a dispozițiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001 , respectiv obligația de a-i menține afectațiunea pentru o perioada de 3 ani, imobilul fiind deținut cu contract de închiriere nr. 1091/11.11.1991 de către MUZEUL DE ETNOGRAFIE. Pentru cota de teren construit și neconstruit corespunzătoare cotelor de ½ parte din apartamentul nr. - , notificatorii vor dobândi un drept de proprietate.
Decizia nr. 795 / 25.09.2009 a anulat decizia nr. 752 emisa la data de 24.03.2009 .
După emiterea deciziei nr. 795/25.09.2009 nu s-a încheiat intre reclamantul EG și pârâtul MUZEUL DE ETOGRAFIE BRASOV niciun contract de închiriere pentru cota de ½ parte din apartamentul nr. - situat in Brașov , str. (….) și terenul aferent cotei de ½ parte din apartament.
În anul 2012 , pârâtul MUZEUL DE ETNOGRAFIE BRASOV, în calitate de chiriaș , a propus reclamantului EG, în calitate de coproprietar al imobilului , perfectarea contractului de închiriere pentru suprafața construită de 12, 6 mp si terenul aferent în suprafață de 25, 16 mp , pentru perioada 01.01.2012- 30.09.2012. A stabilit o chirie lunara în cuantum de 176 lei , începând cu luna decembrie 2011. Contractul nu a fost semnat de către reclamant.
Conform art. 16 alin. 1 din Legea nr.10/2001 , republicată :
1) În situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 lit. a).
(2) În acest interval plata cheltuielilor de întreținere aferente imobilului respectiv revine deținătorilor. În perioada prevăzută la alin. (1) noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Potrivit art. 4 din HG nr. 1886/2006 " În situațiile prevăzute la art. 1 și 2, noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire, după caz. În situația în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni , iar conform art. 7 din același act normativ " cuantumul chiriilor prevăzut în anexele nr. 1 și 2 se va actualiza anual cu indicele de inflație prin hotărâre a Guvernului " .
În speță , imobilul construcție și teren a fost restituit în natură , în cote indivize de ½ parte reclamantului EG și numitei IEM .
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că suprafața imobilului construcție este de 167, 80 mp iar suprafața terenului aferenta imobilului este de 190, 5 mp.
Fiecărui coproprietar al imobilului îi revine suprafața de 83, 90 mp din construcție ( ½ ) si suprafața de 95, 25 mp din terenul aferent ( 36/240 ).
Între pârâtul MUZEUL DE ETNOGRAFIE BRASOV și coproprietara imobilului IEM s-a încheiat anterior emiterii deciziei nr. 795/ 25.09.2009 contract de închiriere pentru suprafața locativă de 48 mp . Pârâtul a predat coproprietarei IEM suprafața de 36 mp din întreaga suprafață a imobilului .
Părțile semnatare ale contractului de închiriere au stabilit chiria prin raportare la suprafața de 48 mp.
Având în vedere că pârâta a predat coproprietarei IEM suprafața de 36 mp din construcție apreciind că nu-i este necesara întreaga suprafața a imobilului pentru desfășurarea activităților de interes public ( art. 51 din HG nr. 343/2007 ) a rămas în folosință cu suprafața de 131, 80 mp din construcție .
Este reala susținerea pârâtului că la data emiterii deciziei nr. 795/ 25.09.2009 acesta mai avea în folosință numai suprafața de 131, 80 mp ( 132 mp ) , însă contrar afirmației pârâtului, reclamantul nu are dreptul la chirie numai pentru suprafața de 66 mp ci are dreptul la plata chiriei pentru suprafața de 83, 90 mp ( ½ din întreaga suprafața a imobilului), deoarece paratul a achitat chiriei coproprietarei IEM numai pentru suprafața de 48 mp.
Așadar, daca s-ar avea în vedere susținerea pârâtului că datorează reclamantului chirie doar pentru suprafața de 66 mp, ar rezulta că pârâtul deși folosește o suprafață de 131, 80 mp din imobil ar plăti chirie numai pentru suprafața de 114 mp ( 66 + 48) , aspect contrar realității. Prin urmare , apărarea pârâtului este neîntemeiată.
Conform dispozițiilor legale evocate , în lipsa contractului de închiriere încheiat între părți , paratul avea obligația să plătească reclamantului pentru cota de ½ din imobil , în data de 10 a fiecărei luni , chiria stabilita prin HG nr. 1886/2006 , modificata prin HG nr. 343/2007 , pentru perioada 01.10.2009 - 26.09.2012.
Din raportul de expertiza tehnica contabilă nr. 685965 / 10.02.2014 întocmit de expert AV rezultă că pentru perioada 01.10.2009 - 26.09.2012 suma totală de plată reprezentând chirie pentru cota de ½ din construcție și teren însumează 34.145 lei la care se adaugă dobânda legală în sumă de 4.043, 81 lei. A stabilit expertul că pentru cota de ½ din imobil chiria lunară este de 667 lei pentru construcție și de 285 lei pentru teren, chirie calculată în conformitate cu prevederile HG nr. 1886/2006 , modificata prin HG nr. 343/2007, Legea nr. 351/2001 și Legea nr. 10/2001.
În temeiul art. 4 din HG nr. 1886/2006 , modificata prin HG nr. 343/2007 instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei de 34.145 lei cu titlu de chirie aferentă perioadei 01.10.2009- 26.09.2012.
Daunele moratorii reprezintă echivalentul bănesc pe care debitorul îl datorează creditorului pentru executarea cu întârziere a obligației.
Contrar susținerii pârâtului acesta datorează daune moratorii pentru neplata chiriei , atât timp cât actul normativ ( HG nr. 1886/2006 modificat ) nu exclude acordarea daunelor moratorii. Mai mult, legiuitorul a stabilit un termen de plata în situația în care nu se încheie contract de închiriere. Nerespectarea termenului de plată conduce la acordarea daunelor moratorii potrivit dreptului comun.
În situația în care nu s-ar acorda daunele moratorii reclamantul ar fi prejudiciat pentru neîncasarea beneficiul nerealizat.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de a obliga pârâtul la plata dobânzii legale/ penalizatoare este întemeiată. În situația în care părțile nu au stabilit penalități de întârziere sau dobânda care se aplica erau incidente prevederile art.2 si 3 din OUG nr.9/2000 potrivit cărora atunci când ‘’obligația este purtătoare de dobânzi,fără să se arata rata dobânzii,se va plăti dobânda legala ‘’ .
Legiuitorul a prevăzut în art. 2 din O.G. nr. 13/2011 că " în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea";.
Față de considerentele expuse, în temeiul textelor menționate, rezultă că pârâtul datorează pe lângă plata chiriei și dobânda legală/ penalizatoare aferentă perioadei 01.10.2009 - 26.09.2012 și care totalizează suma de 4.043,81 lei , conform expertizei contabile întocmită în cauză.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a obliga pârâtul la plata chiriei începând cu data de 27.09.2012 și până la predarea efectivă a proprietății sale de către pârât prima instanța reține următoarele :
Folosirea termenului de " chirie " de către reclamant este improprie, cât timp între părți nu s-a încheiat un contract de locațiune, aceasta suma reprezentând despăgubirea ce acoperă lipsa de folosința a imobilului.
În cazul unor raporturi extracontractuale este aplicabilă răspunderea civila delictuală, ce intervine atunci când prin fapta păgubitoare se încalcă o obligație instituita prin lege și nu prin contract. Cum în speță nu a existat un contract de închiriere (locațiune) între părți, pentru cota de ½ parte din imobilul în litigiu, care să fi determinat forma răspunderii contractuale pentru neexecutarea acestuia, instanța stabilește că în speță se aplică răspunderea civilă delictuală prin plata lipsei de folosință a imobilului.
Prin urmare, singura modalitate justa de despăgubire a reclamantului pentru imposibilitatea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din imobil construcție și pentru cota de 36/240 parte din terenul aferent apartamentului restituit in natură constă în acordarea contravalorii prejudiciului produs prin lipsa de folosință, raportat la preturile pieței libere determinate prin raportul de expertiza specialitatea contabilitate întocmit în cauză și prin care s-a stabilit o despăgubire lunară în sumă de 928 lei/ lună, reprezentând echivalentul sumei de 207 euro/ lună .
A stabilit expertul contabil că pentru perioada 27.09.2012 - 31.12.2013 cuantumul despăgubirii pentru lipsa de folosință a cotei de ½ din imobilul construcție și pentru cota de 36/240 parte din terenul aferent apartamentului însumează 14.044 lei la care se adaugă dobânda penalizatoare în sumă de 838, 32 lei calculată pentru perioada 27.09.2012 - 31.12.2013.
Întrucât expertul contabil a calculat lipsa de folosință și dobânda penalizatoare numai până la data de 31.12.2013 , reclamantul a procedat la calcularea lipsei de folosință și a dobânzii penalizatoare pentru perioada 01.01.2014 - 29.04.2014 .
În urma calculului efectuat de reclamant și verificat de instanță a rezultat că dobânda penalizatoare calculată la suma de 34.145 lei însumează 4.662, 58 lei, pentru suma de 14.044 lei dobânda penalizatoare totalizează suma de 344, 64 lei iar despăgubirile pentru lipsa de folosință însumează 3.681 lei ( 928 lei/ lună ).
Fiind îndeplinite dispozițiile art. 1357 din NCC instanța a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 14.044 lei cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință a imobilului pentru perioada 27.09.2012 - 31.12.2013 și suma de 3.681 lei cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință a imobilului pentru perioada 01.01.2014 - 29.04.2014 ( 928 lei/ lună ) .
În temeiul art. 1535 alin. 1 din NCC potrivit căruia « în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență , creditorul are dreptul la daune moratorii , de la scadență până la momentul plății ,în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă , în cel prevăzut de lege , fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu « .
În baza art. 1535 alin. 1 din NCC și a art.2 din OG nr. 13/2011 instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.662, 58 lei cu titlu de dobândă penalizatoare pentru perioada 27.09.2012 - 29.04.2014 calculată pentru suma de 34.145 lei și suma de 344, 64 lei cu titlu de dobânda penalizatoare pentru perioada 01.01.2014 - 29.04.2014 calculată pentru suma de 14.044 lei .
A obligat pârâtul să plătească reclamantului , începând cu data de 30.04.2014 și până la plata efectivă a sumei în cuantum total de 51. 870 lei ( 34.145 + 14.044 + 3.681 ) dobânda penalizatoare calculată în temeiul OG nr. 13/ 2011.
Pe motiv că pârâtul are obligația de a achita prejudiciul cauzat reclamantului pentru lipsa de folosință a imobilului până la eliberarea efectivă a locuinței ( art. 1831 alin. 2 din NCC) instanța a obligat pârâtul să plătească lunar reclamantului , începând cu data de 30.04.2014 și până la predarea efectivă a posesie cotei de ½ parte din apartamentul nr. 5 situat în imobilul din Brașov , str. . (….) și a cotei de 36/240 parte din terenul aferent apartamentului , echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 207 euro cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință. A stabilit ca termen de plată data de 10 a fiecărei luni.
Solicitarea pârâtului de a obliga pârâtul la plata dobânzii penalizatoare după data de 29.04.2014 pentru lipsa de folosință este prematur formulată câtă vreme instanța a stabilit un termen de plată lunar ( 10 a fiecărei luni ) și care poate fi respectat de către pârât.
În ceea ce privește petitul privind evacuarea pârâtului din întregul imobil prima instanța consideră că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Acțiunea în evacuarea chiriașului formulată numai de către un coproprietar împotriva chiriașului care folosește un imobil indiviz este admisibilă în situația în care cererea se întemeiază pe faptul cauzării unor prejudicii însemnate locuinței, deoarece are caracterul unui act de conservare. Dacă se solicită evacuarea pentru neplata chiriei , acțiunea are caracterul unui act de administrare și trebuie introdusă de toți coproprietarii.
Prima instanța califică petitul în evacuare formulat în cauza de fața, ca fiind un act de administrare, care poate fi efectuat de către unul singur dintre coproprietari, cu condiția de a nu fi vătămător pentru celalalt coproprietar.
În speță , pentru cealaltă cotă de ½ din imobil a existat / există contract de închiriere încheiat de pârât cu celălalt coproprietar. Valoarea chiriei a fost stabilită în intervalul iunie 2013 - decembrie 2013 la suma de 500 lei / lună.
Așadar , în situația în care s-ar dispune evacuarea pârâtului din întregul imobil s-ar cauza celuilalt coproprietar o vătămare în exercitarea prerogativelor dreptului acestuia de proprietate .
Prin urmare, prima instanța reține că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 643 alin. 1 din NCC, considerent pentru care va respinge petitul privind evacuare pârâtului din întregul imobil ca neîntemeiat.
Reținând culpa procesuală a pârâtului , în temeiul art. 274 alin. 1 din C.pr.civilă, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 8.320 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial (4.960 lei ) și onorariu expert ( 3.360 lei ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul Muzeul de Etnografie Brașov, solicitând admiterea recursului, casarea cu reținere a cauzei pentru refacerea expertizei specialitatea contabilitate în raport cu criticile formulate, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului recurentul arată, în esență, următoarele:
Prima instanță a nesocotit efectele dreptului de coproprietate în raport de data constituirii acestuia, care este diferită pentru cei doi coproprietari ai imobilului.
S-a interpretat greșit întinderea drepturilor celor doi coproprietari după predarea fizică către coproprietara IE a unei suprafețe de 36 mp.
În mod greșit a fost obligat la plata de dobânzi penalizatoare în condițiile în care reclamantul obligat prin lege nu a solicitat în niciun mod contractul de închiriere, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Neîncheierea unui contract face ca chiria să nu fie însoțită și de dobânzi penalizatoare, iar regulile financiar contabile nu permit consemnarea chiriei legale în lipsa unui contract de închiriere.
Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut deoarece s-a solicitat plata unei chirii pentru intervalul după 27.09.2012 până la predarea efectivă a spațiului, iar instanța a acordat contravaloarea prejudiciului produs prin lipsa de folosință la nivelul pieții locative.
Stabilirea de despăgubiri pentru lipsa de folosință încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013, cu privire la destinația spațiului, deoarece un alt nivel al chiriei față de cel prevăzut prin HG nr. 1886/2006 nu poate fi stabilit decât prin HG.
Fața de faptul că în urma emiterii deciziei nr. 728/24.03.2009 s-a predat fizic către IE o suprafață de 36 mp și la momentul emiterii deciziei nr. 795/25.09.2009, recurenta mai folosea doar o suprafață de 132 mp și dreptul la chirie viza doar 66 mp.
Potrivit raționamentului instanței cei doi coproprietari deși au cote de proprietate identice vor primi chirii diferite, IE ar primi chirie pentru 48 mp, iar EG pentru 84 mp. Cel care poate pretinde o diferență de chirie este IEM diferența între suprafața inchiriată de 48 mp și suprafața de cuvenită de 66 mp.
Instanța de fond a aplicat greșit pentru anii 2009, 2010 și parțial 2011, OG nr. 13/2011.
Dobânzile penalizatoare pot fi acordate doar atunci când potrivit legii obligația este purtătoare de dobânzi sau în situația în care contractul prevede acest lucru, ceea ce nu este cazul deoarece HG nr. 1886/2006 nu prevede expres că neplata unei chirii scadente de drept atrage după sine și dobânzi penalizatoare.
În mod greșit a fost obligată la plata sumei de 207 euro/lună pentru intervalul de după 30.04.2014 deoarece prin apariția Legii nr. 165/2013 aceste spații au primit o prelungire de drept a regimului lor juridic, iar această lege este incidentă în cauză deoarece s-ar crea regimuri juridice diferite pentru aceleas și categorii de spații.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
Prin întâmpinarea intimată a combătut punctual motivele de recurs formulate de recurent.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și de apărările formulate, tribunalul reține următoarele:
Prima instanța în mod corect a stabilit că intimatul EG în calitate de coproprietar al apartamentului nr. - situat în Brașov, str. (….) și al terenului aferent acestui apartament are dreptul la plata contravalorii lipsei de folosință a cotei de ½ din imobil.
Recurentul însuși prin procesul verbal încheiatla data de 31.07.2009 cu coproprietare IEM recunoaște că folosește spațiul de 132 mp ce rămâne în folosința sa după predarea unei suprafețe de 36 mp, corespunde pentru o suprafață de 84 mp cotei ½ ce aparține Statului Român și pentru care încheiase contract cu SC RIAL SRL și pentru diferența de 48 mp încheie contract de închiriere cu coproprietarul celeilalte cote de ½ din imobil. Prin decizia nr. 795/25.09.2009, emisă de SC RIAL SRL, s-a restituit în natură intimatului E G cota de ½ din imobil ce a aparținut până la acel moment Statului Român, iar cealaltă cotă de ½ a fost restituită numitei IEM.
Atât timp cât recurentul a folosit o suprafață de 132 mp din imobil și a plătit chirie doar pentru 48 mp este normal să achite chirie sau contravaloarea lipsa folosință și pentru restul suprafaței de 84 mp.
Intimatul EG în calitate de coproprietar al apartamentului nr. - situat în Brașov, (….) și al terenului aferent acestui apartament are dreptul să solicite de la recurentă contravaloarea lispei de folosință pentru spațiul pe care aceasta îl folosește și pentru care nu are încheiat un contract de închiriere.
Dreptul de proprietate al intimatului EG a fost reconstituit la data de 27.09.2009, iar față de obiectul cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea recurentului la plata chiriei începând cu data de 01.09.2009, nu are relevanță momentul la care s-a reconstituit dreptul de proprietate al celuilalt coproprietar.
Suma achitată de recurent coproprietarei IE în perioada 2009-2014 nu are nicio relevanță asupra obiectivelor la care a fost chemat expertul să răspundă deoarece aceste sume au fost achitate în baza contractului de închiriere încheiat cu coproprietara IE. Recurentul nu a făcut dovada că ar fi achitat vreo sumă de bani pentru folosința cotei de ½ din imobil care a rămas în urma predării unei părți fizice din imobil și în urma închirierii unei suprafețe de 48 mp.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 din codul de procedură civilă nu este incident în cauză deoarece prima instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut. Potrivit art. 84 din Codul de procedură civilă judecătorul poate să dea calificarea juridică corectă a cererii formulate în raport de motivele invocate de parte în cuprinsul acesteia.
Chiria reprezintă prețul pe care locatarul îl plătește proprietarului pentru folosința bunului, iar faptul că reclamantul EG a folosit termenul de chirie și pentru pretențiile ulterioare datei de 27.09.2012 nu putea să ducă la respingerea acțiunii deoarece atât din cererea de chemare în judecată cât și din precizările ulterioare rezultă că prin pretențiile solicitate, reclamantul înțelege să obțină contravaloarea lipsei de folosință a cotei de ½ din imobil.
Sentința civilă pronunțată de prima instanță este motivată în mod detaliat atât în drept cât și în fapt și nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura princinii.
Art. 1088 alin. 1 și 2 din Codul civil din 1864 prevede că la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate, iar aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă. Dispoziții legale similare celor menționate se regăsesc în art. 1535 din Codul civil din 2009.
Fiind forma de sume de bani care nu au fost achitate la scadență, potrivit art. 4 din HG nr. 1886/2006, intimatul EG are dreptul la plata dobânzii legale calculate la sumele datorate de recurentă.
Este neîntemeiată susținerea recurentului potrivit căreia prima instanța a aplicat prevederile OG nr. 13/2011 și pentru perioada anterioară intrării acestui act normativ în vigoare, deoarece instanța a obligat pârâtul suma de 4.043,81 lei cu titlu de dobândă legală / penalizatoare aferentă perioadei 01.10.2009 - 26.09.2012, iar din rapotul de expertiză întocmit în cauză rezultă că până la data de 01.09.2011, dobânda a fost calculată potrivit OG nr. 9/2000.
Nu era necesar ca în HG nr. 1886/2006 să menționeze că utilizatorul imobilului datorează dobândă pentru plata cu întârziere a chiriei deoarece există dispoziții legale în acest sens în Codul civil. De asemenea, faptul că nu s-a încheiat un contract în formă scrisă nu îl exonerează pe recurent de plata dobânzilor legale pentru sumele neachitate la termen.
Indiferent din ce motiv nu s-a încheiat un contract de închiriere în forma scrisă, recurentul, față de prevederile art. 4 teza finală din HG nr. 1886/2006, în calitate de utilizator al imobilului avea obligația să achite chiria lunară care a devenit scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 45 din Legea nr. 167/2013, deoarece această lege a intrat în vigoare în anul 2013, la aproximativ un an de la data expirării termenului de 3 ani prevăzut de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001(forma în vigoare la data emiterii deciziei de restituire).
Principiul neretroactivității legii noi este regula de drept constituțional potrivit căreia legea nouă nu se aplică situațiilor juridice anterior constituite, modificate sau stinse și nici efectelor produse de asemenea situații juridice, dacă aceasta au fost realizate înainte de intrarea în vigoare a legii noi.
Art. 15 alin. 2 din Constituție prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Legea nr. 165/2013 nu se încadrează în cele două excepții menționate de art. 15 alin. 2 din Constituție și în consecință nu produce efecte retroactiv.
Pe de altă parte, tribunalul constată că suma de 207 Euro la care recurentul a fost obligat pentru perioada ulterioară datei de 27.09.2012, este aproximativ egală cu chiria calculată potrivit HG nr. 1886/2006.
Având în vedere cele menționate tribunalul constată că nu sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 din Codul de procedură civilă, sentința pronunțată de prima instanță fiind temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii.
Pentru motivele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul Muzeul de Etnografie Brașov împotriva sentinței civile nr. 6009/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care o va menține ca temeinică și legală.
Reținând culpa procesuală a recurentului, tribunalul, în temeiul art. 274 din Codul de procedură îl va obliga la plata către intimatul EG a sumei de 3720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța nr. 52/30.09.2014(f. 21).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul Muzeul de Etnografie Brașov împotriva sentinței civile nr. 6009/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care o menține.
Obligă recurentul să-i platească intimatului EG a suma de 3720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
(….) (….) (….)
GREFIER,
(….)
Red. D.N./03.12.014
Tehnored. E.M./04.12.2014
- 2 ex. -
