Lipsa laturii subiective. Achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 194 C.pen.
| Comentarii |
|
Pentru existenţa infracţiunii de „şantaj” prevăzută de art. 194 C.pen., sub aspectul laturii obiective, elementul material - acţiunea de constrângere prin „ameninţare” exercitată de către inculpaţi trebuie să aibă ca urmare o stare de temere a părţilor vătămate, respectiv o îngrădire a libertăţii lor pshice de a acţiona conform propriei voinţe şi să existe o legătură de cauzalitate între acestea. Ori, aşa cum am arătat anterior, ameninţările exercitate de inculpaţi nu au produs o temere părţilor vătămate care să determine restituirea sumelor de bani împrumutate sau aferente acestora; înregistrările efectuate în mediul ambiental şi înregistrările convorbirilor telefonice nu evidenţiază nici o violenţă gravă exercitată de inculpaţi, dar nici vreun gest temător al părţilor vătămate. În ceea ce priveşte latura subiectivă, este evident că inculpaţii au acţionat pentru a le determina pe părţile vătămate să-şi achite obligaţiile, însă elementul constitutiv al infracţiunii - scopul de a dobândi un folos material injust - nu s-a atins deoarece, chiar în înregistrările efectuate în mediul ambiental şi înregistrările convorbirilor telefonice, părţile vătămate nu neagă existenţa sumelor datorate, nu susţin în faţa inculpaţilor caracterul ilicit al acestora. Prin urmare, „ameninţările exercitate de inculpaţi” nefiind de natură să producă o temere efectivă asupra părţilor vătămate, iar laturii subiective lipsindu-i „scopul”, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de „şantaj” prevăzută de art. 194 C.pen. , unic temei al tragerii la răspundere penală a inculpaţilor.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 889 din 28 septembrie 2012
I. Circumstanțele cauzei
1. Actul de sesizare al Judecătoriei
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, nr. 1845/P/2009 din 26.11.10, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților C.V. și F.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de „șantaj” prevăzute de art. 194 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
Prin actul de inculpare, s-a reținut în fapt:
La data de 12.05.2009 partea vătămată R.S. a formulat plângerea penală în cuprinsul căreia preciza că în cursul anului 2008 a primit de la inculpatul C.V., cu titlu de împrumut, suma de 37.000 euro, iar de la inculpatul F.I. și învinuitul M.E.A. (față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală) suma de 10.000 euro, pentru care a plătit dobânzi cu mult peste limita celor prevăzute de lege, iar inculpații au recurs la acte de violență și amenințări repetate pentru a-l determina să plătească diferite sume de bani.
în urma cercetărilor efectuate în cauză de organele de cercetare penală s-a stabilit că la începutul anului 2008, cu aproximație în jurul datei de 26.01.2008, director general al SC Q.G.C. SRL Tulcea, partea vătămată R.S. l-a cunoscut pe inculpatul C.V. de la care a împrumutat inițial suma de 3.000 euro. Ulterior, la un interval relativ scurt de timp, a mai luat cu împrumut diverse sume de bani în valută, după cum urmează: 3.02.2008 - 5.000 euro; 10.02.2008 - 6.000 euro si 3.000 euro; 12.02.2008 - 4.500 USD; 21.02.2008 - 7.000 euro; 28.02.2008 - 5.000 euro; 29.02.2008 - 7.000 euro. Suma totală împrumutată a fost de 36.000 euro și 4.500 USD și era folosită pentru a rezolva problemele financiare ale firmei de construcții condusă de partea vătămată. între partea vătămată și inculpatul C.V. nu au existat niciun fel de relație de prietenie ori contractuale până la momentul acordării împrumuturilor, cei doi cunoscându-se abia la începutul anului 2008 prin intermediul numitului M.M.
între cele două părți nu a fost încheiat inițial un contract de împrumut, partea vătămată R.S. precizând că termenii contractuali au fost stabiliți verbal cu inculpatul C.V., respectiv că pentru fiecare sumă împrumutată trebuia să plătească lunar o dobândă cuprinsă între 10-15%, scadența fiind stabilită la datele calendaristice corespunzătoare zilelor în care au fost acordate împrumuturile.
Partea vătămată R.S. a arătat că pe parcursul relațiilor cu inculpatul C.V., invocând diverse motive care nu făceau parte din înțelegerea inițială, acesta a majorat dobânzile la împrumuturile acordate, ajungând la un procent de 30% pe lună. Datorită acestui fapt, victima a plătit inculpatului timp de 12-13 luni calendaristice suma de 5.200 euro lunar cu titlu de dobândă/camătă pentru împrumuturile primite.
întrucât nu mai putea plăti sumele solicitate lunar de inculpatul C.V., la sfârșitul anului 2008 partea vătămată R.S. a împrumutat de la învinuitul M.E.A., cu care avea o relație de prietenie, suma de 5.000 euro în condiții similare împrumuturilor primite de la inculpatul C.V. Pentru acest împrumut partea vătămată R.S. trebuia sa plătească lunar o dobândă/camătă de 25%, respectiv de 1.250 euro până când avea posibilitatea de a achita separat și suma împrumutată în cuantum de 5.000 euro. La solicitarea părții vătămate R.S., la data de 15.01.2009 învinuitul M.E.A. i-a mai împrumutat părții vătămate în condiții similare încă 5.000 euro, pentru care aceasta din urmă trebuia să plătească lunar o dobândă/camătă de 30%, respectiv 1.500 euro, motivat de împrejurarea că suma împrumutată provenea de la o altă persoană, respectiv inculpatul F.I.
Partea vătămată R.S. a arătat că pentru suma totală de 10.000 euro împrumutată a plătit lunar dobânzi/camete către M.E.A. în cuantum total de 8.250 euro și că nu a mai reușit să respecte condițiile celor două împrumuturi.
în zilele când nu reușea să achite sumele reprezentând dobânda/camăta inculpatul C.V. exercita presiuni psihice și îi aducea amenințări părții vătămate R.S., pentru a-l determina să efectueze plățile, acțiuni exercitate inclusiv de către inculpatul F.I., acesta din urmă recurgând și la acte de violență fizică, aplicându-i într-un local public din mun. Tulcea mai multe lovituri cu piciorul, faptă pentru care partea vătămată nu a formulat plângere prealabilă.
în aceste condiții și pe fondul situației financiare precare a societății pe care o administra, în primăvara anului 2009 partea vătămată R.S. nu a mai putut plăti dobânzile către inculpați, împrejurare în care activitatea infracțională de șantajare din partea acestora s-a intensificat.
La data de 13.05.2009, în urma mai multor discuții referitoare la plățile ce trebuiau efectuate către inculpatul C.V., partea vătămată R.S. s-a deplasat la barul SC P.P. SRL Tulcea, unde prin amenințări cu acte de violență, inculpatul i-a cerut să achite atât sumele reprezentând dobânzi cât și cele acordate cu titlu de împrumut, motivând că de fapt banii împrumutați aparțineau altor persoane.
întrucât partea vătămată nu dispunea de sumele solicitate, pe fondul amenințărilor și a stării de temere induse, partea vătămată R.S. a acceptat să încheie un contract de împrumut la un birou notarial. Astfel, inculpatul C.V. și partea vătămată R.S. s-au deplasat la Biroul Notarial A.E. unde a fost redactat și semnat Contractul de împrumut autentificat sub nr. 1242/13.05.2009 pentru suma de 50.000 euro, fără ca suma respectivă să fie înmânată în realitate.
Tot la data de 13.05.2009, inculpatul F.I. s-a deplasat la locuința părților vătămate R.S. și R.A., iar în cadrul discuției purtate inculpatul a revendicat întreaga sumă de 10.000 euro acordată cu titlu de împrumut prin intermediul lui M.E.A., solicitând plata acesteia până la sfârșitul lunii respective, precum și a unei sume suplimentare de 10.000 euro reprezentând dobânda/camăta în următoarele două luni de zile.
La data de 15.05.2009, învinuitul M.E.A. s-a deplasat la magazinul administrat de partea vătămată R.S., de unde a luat articole de pescuit estimate la suma de 1.000 lei, fără ca bunurile să fi fost achitate.
Ulterior, în aceleași condiții și inculpatul F.I. a luat articole de pescuit, estimate de partea vătămată la suma de 400 lei, partea vătămată R.S. arătând că nu a mai solicitat plata bunurilor de frică.
La data de 10.06.2009 inculpatul F.I. și învinuitul M.E.A. s-au deplasat la magazinul părților vătămate, unde inculpatul F.I. le-a pus în vedere în mod imperativ să-i plătească suma totală de 20.000 euro (reprezentând împrumut și camătă) sau 18.000 euro pe loc, iar în urma obiecțiilor părților vătămate le-a adus amenințări directe cu acte de violență, le-a pus în vedere că pentru eventualele întârzieri ale plăților vor plăti o dobândă de 200 euro pe zi și le-a cerut să-i predea un imobil sau încasările realizate la magazinul de articole de pescuit pe termen nedeterminat.
Pe fondul presiunilor psihice exercitate de inculpați, partea vătămată R.S. a luat hotărârea de a se ascunde de aceștia, invocând drept pretext efectuarea unor deplasări în țară, pentru a face rost de bani.
în această situație, atât inculpatul C.V. pe de o parte, cât și inculpatul F.I., pe de alta parte și-au concentrat activitatea infracțională asupra părții vătămate R.A., procedând în aceeași manieră ca și în cazul lui R.S., continuând să o contacteze atât la sediul societății, cât și la telefon cu scopul vădit de a o determina la plata sumelor solicitate.
La data de 26.06.2009, inculpatul C.V. s-a deplasat la magazinul părților vătămate unde a găsit-o pe R.A. căreia i-a adus amenințări în mod direct și a exercitat presiuni în vederea obținerii de bani.
La data de 27.06.2009, în urma acțiunilor de intimidare exercitate de inculpatul C.V., partea vătămată R.A. i-a predat acestuia suma de 300 euro.
La data de 24.07.2009, inculpatul C.V. a fost surprins în flagrant în momentul în care încerca să determine părțile vătămate R.S. și R.A. la plata sumei de 15.000 euro (bani puși la dispoziție de organele de poliție) din totalul sumei de 50.000 euro pretinsă, activitatea infracțională fiind întreruptă independent de voința acestuia.
La data de 24.07.2009, inculpatul F.I. a fost surprins în flagrant după ce a primit suma de 5.000 euro de la părțile vătămate, din totalul de 20.000 euro solicitați în mod expres, asupra inculpatului fiind găsită suma de 5.000 euro, bani care au fost puși la dispoziția părților vătămate de către organele de poliție.
Probele administrate în faza de urmărire penală sunt: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, procese verbale de percheziție, fotografii judiciare și alte înscrisuri.
2. măsuri procesuale dispuse în cursul urmăririi penale
Prin rezoluțiile organelor de cercetare penală - IPJ Tulcea, Serviciul de investigații criminale din 12.05.09, respectiv 30.06.09, confirmată prin rezoluția procurorului, s-a început urmărirea penală inițial „in rem”, apoi împotriva inculpaților C.V. și F.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de „șantaj” prevăzute de art. 194 alin. (1) C.pen.
Prin ordonanța procurorului din 24.07.09, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor anterior arătate.
Prin ordonanța din 19.03.10, procurorul a schimbat încadrarea în forma continuată a infracțiunii de „șantaj” prevăzută de art. 194 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
Prin încheierea din 25.07.09 a Judecătoriei Tulcea, pronunțată în dosarul nr. 4800/327/2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile cu începere de la 25.07.09 până la 22.08.09, inclusiv; prin încheierea nr. 14/28.07.09, Tribunalul Tulcea a admis recursul inculpaților, a respins propunerea de arestare preventivă și a aplicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451C.proc.pen., prelungită în cursul urmăririi penale de către procuror.
La data 18.11.10, s-a procedat de către procuror la prezentarea materialului de urmărire penală, prilej cu care inculpații au declarat că „nu fac declarații noi, nu propun alte probe și nu recunosc comiterea faptelor”.
3. procedura în fața instanței de fond
în faza de judecată, s-au administrat următoarele mijloace de probă:audierea inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor, ascultarea martorilor M.M.L., M.B.O., M.E., M.V., M.G. și G.M.; părțile vătămate R.S. și R.A. nu s-au prezentat în fața instanței cu toate că au fost citate și cu mandate de aducere.
4. hotărârea primei instanțe
Având în vedere probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin sentința penală nr. 164 din 15 februarie 2012, pronunțată în dosarul penal nr. 8831/327/2010, Judecătoria Tulcea a hotărât:
„în baza art. 194 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. (2 fapte), condamnă inculpații: C.V. și F.I. la pedeapsa închisorii de câte 1 an - partea vătămată R.S. și partea vătămată R.A.C.
în temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. , contopește pedepsele și aplică inculpaților pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
în baza art. 71 alin. (2) C.pen., aplică inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza ultimă, lit. b) C.pen.
în baza art. 861 alin. (1) C.pen., dispune suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpaților pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, potrivit art. 862C.pen.
în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., suspendă executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei.
în baza art. 863C.pen., dispune ca pe durata termenului de încercare, inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de către această instituție;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
- să nu intre în legătură cu părțile vătămate R.S. și R.A.C.
încredințează supravegherea inculpaților Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.
în baza art. 359 C.proc.pen., atrage atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 864C.pen.
Ia act că partea vătămată R.A.C. nu s-a constituit parte civilă.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă R.S. de acordare a daunelor materiale de către inculpații C.V. și F.I.
Respinge ca neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului asupra bunurilor inculpatului C.V.
în baza art. 14 alin. (3) lit. a) C.proc.pen., instanța dispune anularea Contractului de împrumut autentificat sub nr. 1242 din 13.05.2009 de Biroul Notarului Public E.A.
în baza art. 193 alin. (1) C.proc.pen., obligă inculpații să plătească părții civile R.S. câte 1.500 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
în temeiul art. 191 C.proc.pen., obligă inculpatul C.V. la plata sumei de 1350 lei cheltuieli judiciare către stat (850 lei în cursul urmăririi penale și 500 lei în cursul judecății).
în temeiul art. 191 C.proc.pen., obligă inculpatul F.I. la plata sumei de 1450 lei cheltuieli judiciare către stat (850 lei în cursul urmăririi penale și 600 lei în cursul judecății) din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei pentru avocat G.S., urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea.”
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a stabilit următoarea situație de fapt și încadrare juridică:
4.1 La data de 12.05.2009, partea vătămată R.S. a formulat plângerea la I.P.J. Tulcea prin care arăta faptul că în cursul anului 2008 a împrumutat de la inculpatul C.V., zis U., suma de 37.000 euro, pentru care timp de 12 luni a plătit lunar câte 5.000 euro cu titlu de dobândă, iar în luna aprilie 2009 a fost amenințat cu violențe de inculpatul C.V. și inculpatul F.I., zis Ț., să le dea în continuare bani, cu toate că a depășit suma împrumutată.
în aceeași zi, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea a dispus localizarea, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice de la și către numerele de telefon aparținând inculpaților și părților vătămate, precum și înregistrarea convorbirilor în mediul ambiental în funcție de locul unde se va consuma infracțiunea, pe o perioadă de 48 ore.
La data de 13.05.2009, în urma mai multor discuții care au avut loc barul SC P.P. SRL, între partea vătămată R.S. și inculpatul C.V., aceștia s-au deplasat la Biroul Notarului Public A.E. unde a fost redactat și semnat Contractul de împrumut autentificat sub nr. 1242/13.05.2009, prin care inculpatul C.V. îl împrumuta pe R.S. cu suma de 50.000 euro, până la data de 1.06.2009.
Discuțiile purtate de vătămată R.S. și inculpatul C.V. la barul SC P.P. SRL, convorbirile telefonice ale inculpatului C.V. au fost înregistrate de organele de cercetare penală, iar momentul semnării contractului de împrumut a fost observat de organele de poliție din afara biroului notarial.
Referitor la împrejurările în care a avut loc discuția din barul T.G. SRL aparținând SC P.P. SRL, al cărei administrator este G.M. și asociat este C.D., fiul inculpatului, se reține că discuțiile s-au purtat într-o încăpere izolată separată de restul barului, după ce în prealabil inculpatul și-a luat măsuri de prevedere, și a luat telefonul mobil părții vătămate.
Din conținutul acestor convorbiri rezultă în mod neechivoc faptul că inculpatul C.V. l-a amenințat cu moartea și cu acte de violență pe R.S., iar după aceea i-a propus să facă o „hârtiuță” la notar.
Sugestive pentru dovedirea celor arătate anterior sunt expresiile folosite de inculpatul C.V. la adresa părții vătămate R.S., rezultate din înregistrările efectuate în mediu ambiental: „… știi ce-ți fac…? să-mi bag p… dacă nu te omor, îți rup picioarele în două... uite, aici îți spun, dacă… m-am jurat pe copiii mei... ține minte ce-ți spun ... pe copiii mei... ai înțeles?”; „îți spun, indiferent ce este, te bat de te piși pe tine, știi de ce pentru că ai fost un porc față de mine și un… nu am pățit în viața mea cu nimeni ce am pățit cu tine… ai înțeles ce zic eu?”; „Hai să facem o hârtiuță... să fie făcută... și după aia ce o ieși vedem noi, da?”; „Vedem la notar... Facem o hârtie, să fie acolo ...că doamne ferește... dacă se întâmplă ceva, să am o hârtie la mână... M-am jurat pe copii mei, atenție mare ce spun, nu vreau să se întâmple nimic, ascultă ce zic, dar crede-mă că m-am jurat pe copii.”
Semnarea Contractului de împrumut autentificat sub nr. 1242/13.05.2009 la Biroul Notarului Public A.E. s-a făcut după ce, în prealabil, inculpatul C.V. a luat legătura telefonic cu notarul care nu se afla la biroul notarial și a stabilit cu acesta să-i facă „o din aia care am mai făcut cu machedonul ăla”.
Prin încheierea din data de 14.05.2009, Judecătoria Tulcea a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a confirmat legalitatea și temeinicia ordonanței de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice și a prelungit autorizarea pe o perioadă de 30 zile.
Din procesul verbal întocmit de organele de poliție, rezultă că la Biroul Notarului Public A.E. a sosit mai întâi partea vătămată R.S., după care a venit inculpatul C.V. și împreună au intrat în biroul notarial.
După aproximativ 5 minute, inculpatul C.V. a plecat și din urma lui a venit notarul public A.E. Susținerile inculpatului C.V., conform cărora la data respectivă ar fi înmânat părții vătămate R.S. suma de 13.000 euro, iar înainte suma de 37.000 euro într-o singură tranșă, sunt infirmate atât de înregistrările efectuate în mediul ambiental cât și de înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de inculpat. Cu privire la suma de 37.000 euro pe care inculpatul C.V. a împrumutat-o părții vătămate R.S., se reține că a fost împrumutată de inculpat în mai multe tranșe în cursul anului 2008, pentru care partea vătămată a plătit dobânzi care se apropie de suma împrumutată.
Este de observat că atât inculpatul C.V. cât și partea vătămată R.S. fac referire la suma de 37.000 euro, cu deosebirea că în timp de inculpatul C.V., martorii G.M. și M.G. afirmă că suma s-a dat în luna octombrie 2008, partea vătămată R.S. susține că suma reprezintă totalul sumelor cu care a fost împrumutat de inculpat.
între cele două susțineri contradictorii, instanța a dat prioritate declarației părții vătămate R.S. având în vedere că în declarația olografă dată de inculpatul C.V. la data de 24.07.2009, acesta a afirmat că datoria era de 50.000 euro, iar din înregistrările efectuate în mediul ambiental cât și din înregistrările convorbirilor telefonice rezultă că au fost mai multe împrumuturi de bani, nu doar două.
De asemenea, în timp ce partea vătămată R.S. susține că pentru sumele împrumutate plătea dobânzi de 10-15% pe lună, inculpatul C.V. a susținut că împrumuturile erau fără dobândă, aspect contrazis de înregistrările audio efectuate, în care inculpatul face referire în mod constant la dobândă.
De altfel, în Contractul de împrumut autentificat sub nr. 1242/13.05.2009, este prevăzut că neplata la termenul stabilit a sumei datorate atrage în sarcina împrumutatului penalități de 1% pe zi de întârziere, ceea ce înseamnă o dobândă de aproximativ 30 % pe lună.
Susținerile martorului G.M., că a fost de față când inculpatul C.V. i-a dat părții vătămate R.S. suma de 13.000 euro, nu se coroborează în nici un fel cu probele rezultate din înregistrările efectuate, fapt pentru care aceste susțineri au fost înlăturate. înlăturarea declarației acestui martor, se impune cu atât mai mult cu cât este în relații de afaceri și de cumetrie cu inculpatul C.V.
La data de 26.06.2009 inculpatul C.V. a mers la magazinul părților vătămate unde a adus amenințări părții vătămate R.A., în mod direct și a exercitat presiuni în vederea obținerii de bani.
Sub aspectul amenințărilor formulate de inculpatul C.V. la adresa părților vătămate și scopul amenințărilor, sunt relevante următoarele: „De două luni de zile nu poți să faci rost de o mie de euro, ce... ?... Asta e un fel de bagabonțeală ... vin și fac scandal mare ... mare rău, cu vecini, cu toată lumea, să-mi dai și mie banii, nu? Dacă e vorba așa.” ; „... Oamenii nu mai vrea dobândă ... Eu mai am puțină răbdare, așa puțină. Dar să știi că îl iau pe sus, să moară copiii mei, dacă nu îl iau pe sus ... Ascultă ce spun ... de unde este...”
A doua zi, ca urmare a acțiunilor de intimidare exercitate de inculpatul C.V., partea vătămată R.A., i-a predat acestuia suma de 300 euro, ocazie cu care inculpatul a făcut referire la sumele împrumutate și dobânzi, fără a preciza din ce sume urma a fi scăzută suma de 300 euro, ori dacă fusese dată doar pentru a mai obține o prelungire a termenului de plată: „Vedem la urmă când facem socoteala.”; „Auzi…bilețelul, să vină cu bilețelul aici, ce a plătit? A plătit pe dracu să-l ia. A luat în continuu bani. Ce dracu a plătit…el din aprilie nu a mai dat nici un ban, când s-a făcut suma groasă nu a mai dat… o lună. Tu nu auzi? O lună…și după aia s-a blocat… nu a mai dat. Deci, îți spun eu care este adevărul. Că nu ne ascundem după deget, pentru că suntem oameni, am făcut o treabă, să vină aici nu să fugă”; „Ce dracu, adică nu i se ia gâtul…Până la urmă cu bunătatea mea și cu tot ce am făcut eu, eu să-mi fac belea…? Eu îmi fac belea, nu ? Și vedem ce o ieși până la capăt. Mergem până în pânzele albe, cum adică?, Păi, tu iei banul și fugi? Sau cum? Dă banu la oameni... banul...”
La data de 24.07.2009, inculpatul C.V. a fost surprins în flagrant în momentul în care încerca să determine părțile vătămate R.S. și R.A. să îi plătească suma de 15.000 Euro.
înainte de realizarea flagrantului, inculpatul C.V. i-a spus părții vătămate R.S.: „Ce să fac eu cu tine? Ți-am zis să nu-i zici ... dobânda… ei și le scriu când le dau la oameni ... Degeaba căutați să o rotiți să o învârtiți, că o să plătești până în ziua când o să plătești tot.”
4.2. La sfârșitul anului 2008 și începutul anului 2009, partea vătămată R.S. a împrumutat de la M.E.A., suma de 10.000 euro, din care suma de 5.000 euro provenea de la inculpatul F.I. Pentru acest împrumut partea vătămată R.S. a plătit lunar dobânzi care se apropie de suma împrumutată.
Declarațiile martorei M.B.O., cu privire la faptul că pentru sumele împrumutate nu primeau nici un fel de dobândă sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
La data de 13.05.2009 inculpatul F.I. a mers la locuința părților vătămate R.S. și R.A. și a revendicat întreaga sumă de 10.000 euro, acordată cu titlu de împrumut prin intermediul lui M.E.A.
Din înregistrările efectuate în mediu ambiental la data de 13.05.2009, rezultă că inculpatul F.I. a solicitat plata sumei de 10.000 euro în luna mai și a sumei de 10.000 euro în următoarele două luni: „Fii atent, îmi aduci luna asta 10 mii și 10 mii le dai în timp de 2 luni”; „Gata E. cade pe tine”
Din înregistrările efectuate în mediu ambiental la data de 10.06.2009, rezultă că partea vătămată R.S. nu poate să mai plătească, iar inculpatul F.I. îi aduce la cunoștință urmările: „Lasă, nu…deschis acum…să nu spui că nu te…până la urmă, fratele tău, știi cum, eu te aștept pentru ăia ai mei, te aștept. E vorba de omușorul ăla. Auzi ce face… aude, îl ia și pe E., iese vreo crimă ceva și vine și pe tine. îți spun eu că vine aici și o să-ți facă ce n-ai văzut în viața ta.”;” Știi ce o să fie aici? Ce nu a fost în viața vieților în Tulcea asta ...”
De asemenea, tot cu acea împrejurare, atunci când partea vătămată R.A. nu a fost de acord ca banii rezultați din încasările magazinului să fie dați inculpatului F.I., acesta le-a pus în vedere în mod imperativ să plătească suma totală de 20.000 euro sau dacă plătesc pe loc le va face o reducere de 2000 euro: „îmi dai banii…rămâne banii stabiliți…și vânzarea care faci ne dai nouă...”; „ Ce profit faci aici, că faci 10 lei, că faci 5, că faci 10 milioane ...”; „Atunci dublez în continuare. Ți-am spus, 200 la zi.”; „Că se mărește. Crește dobânda.”; Dă-mi banii și dă-te în p... mea. Ce vrei, să mă rog eu, pe banii mei? Vezi ce faci mă și-mi dai banii; „Uite dacă contează, îți mai tai 2.000, 18.000.”
La data de 24.07.2009, inculpatul F.I. a fost surprins în flagrant după ce primise suma de 5.000 euro de la părțile vătămate.
Din înregistrările convorbirilor telefonice între inculpatul F.I. și M.E.A., rezultă în mod neechivoc că inculpatul F.I., prin amenințare și intimidare urmărea să obțină și a obținut de la părțile vătămate R.S. și R.A. sume de bani, cu titlu de dobândă.
Astfel, la data de 1.07.2009, inculpatul F.I. îi povestește lui M.E.A., că i-a spus părții vătămate R.A. că pe data de 10, dacă nu dă banii o omoară în magazin.
De asemenea, din discuțiile telefonice dintre inculpatul F.I. și învinuitului M.E.A., rezultă că aceștia foloseau un limbaj codificat pentru camătă și discutau în ce fel să determine părțile vătămate să le plătească bani, trecând de la amenințări cu acte de violență, la întocmirea de contracte de împrumut fictive.
în contul împrumuturilor acordate, cei doi inculpați au luat de la magazinul părților vătămate, diverse articole de pescuit pe care nu le-au plătit, considerând că valoarea acestora este în contul împrumuturilor, fără a preciza exact din ce datorie urma a fi scăzută.
De altfel, atitudinea inculpatului F.I. cu privire la bunurile aflate în magazinul părților vătămate, era aceea că toate produsele și încasările i se cuvin, ca urmare a împrumutului acordat.
Din declarațiile martorilor M.E. și M.V., părinții părții vătămate R.A., rezultă că au dat părților vătămate diverse sume de bani, fără să cunoască exact destinația banilor. De asemenea, aceștia au susținut că părțile vătămate erau speriate și le era frică de cămătari, iar după realizarea flagrantului au divorțat și au plecat din țară.
Martora M.E. a declarat faptul că după ce părțile vătămate s-au mutat în locuința lor, la data de 15.05.2009, a observat la poartă mașini cu geamuri fumurii și persoane care se uitau peste gard, iar odată o persoană chiar a intenționat să escaladeze gardul locuinței însă a fost surprins de o vecină.
Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 24.07.2009 au fost descoperite mai multe înscrisuri autentice și sub semnătură privată, din care rezultă fără dubiu preocupare inculpatului C.V. de a acorda împrumuturi cu dobândă.
Din harta apelurilor telefonice efectuate de inculpați către părțile vătămate, rezultă că de la posturile telefonice aparținând inculpatului C.V. s-au purtat un număr total de 169 convorbiri telefonice cu partea vătămată R.S., iar de la posturile telefonice aparținând inculpatului F.I. s-au purtat un număr total de 41 convorbiri telefonice cu partea vătămată R.S., exceptând mesajele tip SMS.
Discuțiile purtate între inculpații C.V. și F.I. și părțile vătămate R.S. și R.A. în legătură cu sumele pretinse de inculpați, relevă în primul rând abilitatea inculpaților în a manipula și dezinforma părțile vătămate, susținând că banii împrumutați provin de la alte persoane, care ar fi dispuse să le facă rău dacă nu plătesc sumele solicitate.
în același sens, este de observat atitudinea inculpaților față de părțile vătămate, aparent prietenoasă și binevoitoare, după care brusc violentă și amenințătoare.
Nu lipsit de relevanță este și faptul că, după împrumut, inculpații au schimbat condițiile în care au fost împrumutați banii și nu au mai recunoscut sumele înapoiate ca făcând parte din împrumut, ci din dobândă, modalitate de operare tipică pentru cămătari, de a obține de la împrumutați sume de bani cu mult mai mari decât cele împrumutate.
în al doilea rând, din discuțiile purtate între inculpații C.V. și F.I. și părțile vătămate R.S. și R.A. se reține tonalitatea ridicată a convorbirilor inculpaților, limbajul vulgar folosit și atitudinea de nesiguranță și insecuritate a părților vătămate.
Este adevărat că părțile vătămate îi contactau pe inculpați, le răspundeau la telefon și se întâlneau cu aceștia, însă acest comportament poate fi explicat tocmai prin starea de temere pe care a aveau față de inculpați.
Această atitudine din partea părților vătămate, se impunea tocmai pentru a-i convinge pe inculpați să nu dea curs amenințărilor pe care le formulaseră.
Din analiza discuțiile purtate între inculpații C.V. și F.I., M.E.A. și părțile vătămate R.S. și R.A., se constată că inculpații au exercitat constrângeri prin amenințare asupra părților vătămate, atât înainte de sesizarea organelor de urmărire penală cât și ulterior, constrângeri în urma cărora aceștia au plătit inculpaților în mod injust, diferite sume de bani.
Este evident faptul că inculpații cunoșteau mijloacele legale necesare pentru a obține restituirea împrumuturilor, însă erau conștienți că pe această cale nu ar mai fi obținut dobânzile în forma și cuantumul solicitat.
De abia când împrumuturile acordate plus dobânzile calculate abuziv au ajuns la o sumă considerabilă, inculpatul C.V. a înțeles să facă un contract de împrumut autentificat de notar, tocmai pentru a da o aparență de legalitate solicitărilor sale de a i se restitui de către partea vătămată R.S., suma de 50.000 euro.
Cu toate acestea, instanța nu poate să omită faptul că partea vătămată R.S. a fost de acord să împrumute bani cu dobândă de la persoane neautorizate, asumându-și riscul de a fi șantajat, în loc să se adreseze instituțiilor bancare autorizate.
în drept, fapta inculpaților C.V. și F.I. de a constrânge prin amenințare părțile vătămate R.S. și R.A. să plătească sume de bani cu titlu de dobânzi lunare, cu mult peste dobânzile legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de „șantaj” prevăzute și pedepsite de art. 194 alin. (l) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
în cauză, subiect pasiv al infracțiunii de șantaj este atât partea vătămată R.S. cât și partea vătămată R.A.
Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăție cu care au fost săvârșite faptele este intenția directă, în accepțiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C.pen., inculpații prevăzând rezultatul și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptelor.
II. Recursul, cale de atac
5. împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat recurs atât inculpații C.V. și F.I. cât și partea vătămată, constituită și parte civilă R.S.
în recursul lor, prin apărători și personal, cei doi inculpați au solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen., respectiv la art. 10 lit. d) C.proc.pen. deoarece toate probele administrate sunt relatări indirecte și irelevante, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 194 C.pen., lipsind atât latura obiectivă cât și latura subiectivă.
Recursul părții vătămate a vizat individualizarea pedepselor aplicate inculpaților în sensul executării acestora în regim de detenție.
5.1. Procedura în recurs este consemnată în încheierea de înregistrare și redare a dezbaterilor din 13.09.12, parte integrantă a prezentei hotărâri.
5.2. Aprecierea Curții, ca instanță de control judiciar
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurată, prin prisma criticilor formulate de către cei doi inculpați, partea vătămată (constituită parte civilă) R.S. și din oficiu în limitele art. 3856C.proc.pen., Curtea constată următoarele:
Conform art. 345 C.proc.pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar potrivit art. 52, art. 66 C.proc.pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public cu o durată rezonabilă în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 21 Constituție.
Neformulându-se critici cu privire la respectarea garanțiilor procesuale, a regulilor de procedură aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, verificând din oficiu în limitele competențelor legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpații C.V. și F.I. au dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de asistență juridică calificată și au avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în ședințe publice, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri, constatări tehnico științifice cât și a probelor apărării-audierea lor, martori. Totodată, fiind sesizată cu analiza cauzei în fapt și în drept, chemată să analizeze în ansamblul ei problema vinovăției sau a nevinovăției, instanța de recurs a luat act de poziția inculpatului prezent C.V. de a uza de dreptul la tăcere în recurs, rezumându-se la audiere cu ocazia „ultimului cuvânt”.
Pe baza probelor administrate în primă instanță, precum și în cursul urmăririi penale în condiții de legalitate-declarațiile părților vătămate R.S. și R.A., declarațiile martorilor M.M.L., M.B.O., M.E., M.V., M.G. și G.M., procese verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, procese verbale de percheziție, fotografii judiciare și alte înscrisuri, declarațiile inculpaților, rezultă în fapt și în drept:
în cursul anului 2008, din inițiativa sa partea vătămată R.S. a împrumutat de la inculpatul C.V., zis U., suma de 50.000 euro cu penalități de 1% pe zi de întârziere în caz de neplată la termenul stabilit a sumei datorate, fără a întocmi vreun înscris în primă fază;în acest sens sunt declarațiile inculpatului C.V. coroborate cu declarațiile părții vătămate R.S. și contractul de împrumut autentificat sub nr. 1242/13.05.2009 la Biroul Notarului Public A.E.
Din înregistrările efectuate în mediul ambiental cât și din înregistrările convorbirilor telefonice rezultă că banii au fost remiși în mai multe rânduri, că părțile vătămate întârziau restituirea acestora, iar inculpatul C.V. a folosit un limbaj mai agresiv pentru a-l determina pe partea vătămată R.S. să întocmească un înscris doveditor. în condițiile în care în lipsa cel puțin a unui început de dovadă scrisă, orice demers juridic la instanța civilă ar fi fost sortit eșecului, față de pasivitatea părților vătămate, inculpatul C.V. a acționat până la agresivitate verbală sub stăpânirea unei disperări evidente pentru a obține de la partea vătămată R.S. dovada scrisă a împrumutului nu tocmai redus -50.000 euro, respectiv restituirea acestuia de la ambele părți vătămate R.S. și R.A. C. care s-au folosit de bani, dar sub pretextul falimentului în afaceri, nu înțelegeau să respecte termenii convenției. împrejurarea că inculpatul nu era autorizat să acorde împrumuturi cu dobândă nu intra la data faptelor sub incidența legii penală, „camăta” fiind incriminată prin Legea nr. 216/2011 intrată în vigoare la data de 22 noiembrie 2011.Pe de altă parte, relațiile dintre părți, provenind din același mediu social, cu un nivel asemănător de instrucție, cu preocupări comune, „agresivitatea” inculpatului C.V., „amenințarea de către acesta cu moartea” nu au fost de natură să creeze părților vătămate o temere reală asupra vieții sau integrității corporale deoarece nu au fost urmate de vreun atac direct împotriva lor, a persoanelor apropiate sau bunurilor. Că este așa, avem în vedere conduita manifestată în continuare de părțile vătămate și anume că, la sfârșitul anului 2008 - începutul anului 2009, partea vătămată R.S. a împrumutat de la martorul M.E.A., suma de 10.000 euro, din care suma de 5.000 euro provenea de la inculpatul F.I.
Totodată, cu ocazia înregistrărilor efectuate în mediul ambiental și din înregistrărilor convorbirilor telefonice rezultă „amenințările” exercitate de către cei doi inculpați pentru recuperarea unor sume de bani remise părților vătămate, însă Curtea are mari dubii asupra sincerității atitudinii părții vătămate R.S. (manifestată în acele momente) câtă vreme acesta cunoștea că sunt urmăriți și înregistrați de către anchetatori; cu toate acestea, partea vătămată R.S. nu a replicat nici un moment inculpaților că nu mai datora sumele de bani în cuantumurile solicitate, că ar fi achitat integral împrumuturile, caracterul necuvenit al acestora și că „numai de frică” invoca diverse motive de amânare a executării obligațiilor asumate. Relevantă este și conduita procesuală a celor 2 părți vătămate care nu s-au prezentat în fața instanțelor pentru a fi audiate în mod nemijlocit și a relata direct, în prezența apărării, „amenințările” la care au fost supuse, sumele de bani împrumutate. Mai mult, în lipsa unor dovezi scrise, părțile vătămate au o singură dovadă-declarațiile inculpatului C.V., coroborate cu înregistrările în mediu ambiental, cu cele telefonice dar numai cu privire la actul restituirii unor sume nu și a cuantumului.
Pentru existența infracțiunii de „șantaj” prevăzută de art. 194 C.pen., sub aspectul laturii obiective, elementul material - acțiunea de constrângere prin „amenințare” exercitată de către inculpați trebuie să aibă ca urmare o stare de temere a părților vătămate, respectiv o îngrădire a libertății lor pshice de a acționa conform propriei voințe și să existe o legătură de cauzalitate între acestea. Ori, așa cum am arătate anterior, amenințările exercitate de inculpați nu au produs o temere părților vătămate care să le determine restituirea sumelor de bani împrumutate sau aferente acestora; înregistrările efectuate în mediul ambiental și înregistrările convorbirilor telefonice nu evidențiază nici o violență gravă exercitată de inculpați, dar nici vreun gest temător al părților vătămate.
în ceea ce privește latura subiectivă, este evident că inculpații au acționat pentru a le determina pe părțile vătămate să-și achite obligațiile, însă element constitutiv al infracțiunii-scopul de a dobândi un folos material injust nu s-a atins deoarece, chiar în înregistrările efectuate în mediul ambiental și înregistrările convorbirilor telefonice, părțile vătămate nu neagă existența sumelor datorate, nu susțin în fața inculpaților caracterul ilicit al acestora.
Declarațiile martorilor fie în acuzare, fie în apărare, M.M.L., M.B.O., M.E., M.V., M.G. și G.M. dovedesc existența relațiilor între inculpați și părțile vătămate, dar nu relevă aspecte esențiale pe care să le fi perceput direct, nemijlocit, ci aflate de la părțile implicate așa încât nu pot constitui temei al condamnării inculpaților; de altfel, față de martorul făptuitor M.E.A., procurorul a adoptat soluția de netrimitere în judecată considerând că nu sunt dovezi „directe împotriva acestuia că ar fi amenințat cu acte de violență în vederea realizării unui folos material injust”, deși îi aparținea parte din suma împrumutată părții vătămate R.S.
Prin urmare, „amenințările exercitate de inculpați” nefiind de natură să producă o temere efectivă asupra părților vătămate, iar laturii subiective lipsindu-i „scopul”, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de „șantaj” prevăzută de art. 194 C.pen. unic temei al tragerii la răspundere penală a inculpaților.
în consecință, recursurile formulate de cei doi inculpați sunt fondate și, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C.proc.pen., vor fi admise, iar potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C.proc.pen., inculpații vor fi achitați pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 C.pen.
Se vor înlătura dispozițiile referitoare la condamnare.
Pentru considerentele expuse, constatând lipsa temeiului de tragere la răspundere penală a inculpaților, nu se pune problema individualizării pedepselor, situație în care recursul formulat de către partea vătămată R.S. este nefondat și va fi respins.
