LOVIRE SAU ALTE VIOLENTE. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă penală nr. 7 din data de 27.01.2015
Prin rechizitoriul nr. 104/P/2104 din data de 28.08.2014, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T. M. și înregistrat pe rolul Judecătoriei T. M. la data de 03.09.2014, sub nr. 1943/329/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților B. G. C. și P. M. F, ambii pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
În rechizitoriu a fost reținută, în esență, următoarea situație de fapt: în seara de 30.12.2013, aflându-se împreună în dreptul școlii generale din satul T. V., inculpații au agresat-o fizic pe persoana vătămată T. F, astfel: inculpatul B. G. C. prin lovire cu pumnul în zona feței, trântind-o la pământ, precum și cu piciorul în zona abdomenului și cu un lemn peste spate și corp, iar inculpatul P. M. F. cu o bâtă în zona capului, peste corp și în zona membrelor superioare, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: -plângere persoană vătămată .T. F. (fila 16 d.u.p.); - certificatul medico-legal nr. 22/C/42 DIN 13.01.2014 eliberat de S.M.L. Teleorman (fila 17 d.u.p.), - declarație persoană vătămată (filele 18-20 d.u.p.), - declarație martor T. M. (filele 22-23 d.u.p.), - declarații martor D. C. (filele 24-28 d.u.p.), - declarații martor B. M. F. (filele 29-31 d.u.p.), - declarație martor B. G. C. (filele 32-33 d.u.p.), - declarație suspect B. G. C. (filele 35-36 d.u.p.), - declarație inculpat B. G. C. (filele 37-39 d.u.p.), - declarație suspect P. M. F. (filele 42-44 d.u.p.), - declarație inculpat P. M. F.( filele 45-47 d.u.p.), - convenție civilă de prestări servicii încheiată între Primăria S. și T. F. (fila 52 d.u.p.);
De asemenea, la dosarul de urmărire penală au fost atașate fișele de cazier judiciar ale inculpaților (filele 41, 49).
Prin încheierea din data de 16.10.2014 a fost constatată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecații cu privire la inculpații B. G. C. și P. M. F..
Prin adresa nr. 8218/03.11.2014, Spitalul Municipal T. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 969,72 lei (fila 23).
La termenul de judecată din 09.12.2014 (filele 40-41), înainte de începerea cercetării judecătorești, la cererea și după ascultarea inculpatului, instanța a încuviințat judecarea cauzei privind pe inculpatul P. M. F. conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) C.pr.pen, numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
La același termen, persoana vătămată T. F., prezentă personal în instanță, a declarat că își retrage plângerea prealabilă față de inculpatul B. G. C.
Astfel, prin încheierea de ședință din data de 09.12.2014, instanța a luat act de retragerea plângerii prealabile a persoanei vătămate T. F. față de inculpatul B. G. C. (filele 40-41).
Pe latura civilă a cauzei a fost administrată proba cu martorii M. T. (fila 63), C. V. (fila 64), Ț. M. (fila 65) și au fost depuse de către partea civilă Spitalul Municipal T. M., în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: act adițional nr. 11/30.12.2013 la contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești 902/30.04.2013, foaie de observație clinică generală, fișă de circuit a pacientului, analize medicale, bilet de ieșire din spital, foaie de medicație îngrijire, foaie de evoluție și tratament (filele 48-61).
I. INCULPATUL B. G. C.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B. G. C., sub aspectul laturii penale, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (2) C.pen. retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă, iar art. 16 C.pr.pen. enumeră printre cazurile în care exercitarea acțiunii penale este împiedicată, situația în care a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală.
De asemenea, conform art. 158 alin. (1) C.pen. retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, iar art. 193 alin. (3) C.pen. prevede că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Astfel, apreciind, în raport de aceste exigențe ale prevederilor legale, instanța constată că prin manifestarea de voință a persoanei vătămate T. F., exprimată în fața instanței și consemnată în încheierea din data de 09.12.2014 (filele 40-41), aceasta și-a retras plângerea prealabilă cu privire la inculpatul B. G. C..
În consecință, în baza art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C.pr.pen. încetează procesul penal față de inculpatul B. G. C. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
II. INCULPATUL P. M. F.
1. SITUAȚIA DE FAPT
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală, în raport de dispozițiile art. 374 alin. (4) C.pr.pen., instanța reține aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:
Așa cum rezultă din declarațiile persoanei vătămate T. F. (filele 19-21 d.u.p.), la data de 30.12.2013, în jurul orei 22.00, aceasta patrula pe raza satului T. V., în calitate de paznic, însoțit de martorul D. C.. Când a ajuns în dreptul fostei școli din sat i-a observat pe inculpatul P. M. F. și pe inculpatul B. G. C. venind din spatele său cu bâte în mână, iar în momentul în care a încercat să fugă a fost prins de inculpatul B. G. C. care l-a trântit la pământ. Ulterior, inculpatul P. M. F. a lovit-o pe persoana vătămată cu o bâtă în zona capului, peste corp și în zona membrelor superioare.
Sub aceste aspecte declarația persoanei vătămate se coroborează cu declarația martorilor B. M. F (filele 29-31) și D. C. (filele 24-28).
Astfel, din declarația martorului B. M. F. (filele 29-31 d.u.p.) rezultă că, în seara de 30.12.2013, în jurul orei 21.30, a plecat de la locuința inculpatului P. M. F. din satul T. V. împreună cu acesta și cu inculpatul B. G. C. în sat, iar după ce au trecut prin curtea grădiniței, au văzut-o pe persoana vătămată însoțită de martorul D. C., moment în care inculpatul P. M. F. și B. G. C. s-au dus către persoana vătămată, iar acesta a fugit, fiind prinsă de inculpatul B. G. C., care a lovit-o și a trantit-o la pământ. Ulterior, în timp ce persoana vătămată era căzută la pământ și imobilizată de inculpatul B. G. C., inculpatul P. M. Fl. a lovit-o pe aceasta cu o bâtă de mai multe ori în zona capului și a corpului.
De asemenea, conform declarației martorului D. C. (filele 24-28 d.u.p.), aflându-se împreună cu persoana vătămată în executarea serviciului de pază pe raza satului T. V., a văzut că din curtea fostei școli din sat au ieșit trei bărbați, iar doi dintre aceștia au fugit după persoana vătămată T. F., iar în momentul în care au prins-o au lovit-o cu bâte în zona capului și a întregului corp.
Totodată, prezintă relevanță declarațiile date în faza de urmărire penală de inculpatul B. G. C. (filele 35-39 d.u.p.) care a arătat că în timp ce el a imobilizat-o pe persoana vătămată, inculpatul P. M. F. a lovit-o pe aceasta cu o bâtă din lemn, atât în zona corpului, cât și a feței.
Declarațiile personei vătămate și ale martorilor B. M. F. și D. C. sunt susținute și de certificatul medico-legal nr. 22/C/42 din 13.01.2014 eliberat de S.M.L. T. (fila 17 d.u.p.), în care s-a menționat că persoana vătămată a fost internată la spital în perioada 30.12.2013 - 10.01.2014 cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral acut cu plăci contuze occipitale, traumatism umăr și regiunea scapulară stângă, fracturi C7, C8 stânga, reținându-se că a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corp dur care pot data din data de 30.12.2014, necesitând aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale.
Inițial, în cursul urmăririi penale, inculpatul P. M. F. nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că în seara de 30.12.2013 nu a întâlnit-o pe persoana vătămată T. F., întrucât se afla în satul S., la un bar, unde a stat până în jurul orei 00.30, însă susținerile inculpatului sunt contrazise de declarațiile persoanei vătămate, ce se coroborează cu declarațiile martorilor B. M. F. și D. C. și ale inculpatului B. G. C..
De altfel, prin declarația din 09.12.2014 (fila 38), dată în cursul judecății, inculpatul P. M. F. a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa prin rechizitoriu.
II. ÎNCADRAREA JURIDICǍ
Instanța constată că în conformitate cu art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal (în continuare C.pen.)
Așadar, în cauză, de la momentul săvârșirii infracțiunii (30.12.2013) și până la judecarea definitivă a intervenit o succesiune de legi penale, devenind incidente dispozițiile art. 5 C.pen., instanța urmând să examineze comparativ cele două legi pentru a determina, în concret, legea penală mai favorabilă. Instanța constată că Legea 286/2009 privind Codul penal simplifică reglementarea în cazul infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății. În ceea ce privește criteriul zilelor de îngrijiri medicale, legea nouă reține numai două trepte, renunțând la treptele intermediare de 20, respectiv de 60 de zile de îngrijiri medicale. Infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 din acest cod cuprinde atât lovirile care nu au determinat leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale dar și vătămările care au generat leziuni traumatice care necesită pentru vindecare până la 90 de zile de îngrijire medicală.
Având în vedere că potrivit certificatului medico-legal nr. nr. 22/C/42 din 13.01.2014 (fila 17 d.u.p.) leziunile persoanei vătămate au necesitat aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, instanța constată că potrivit legii vechi, fapta ar fi încadrată la infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C. Pen. 1969 [6 luni - 5 ani] și potrivit legii noi, la infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 [6 luni - 5 ani sau amendă]. Astfel cum va fi arătat la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța consideră că în prezenta cauză este necesară aplicarea unei amenzi penale inculpatului și, prin urmare, legea mai favorabilă inculpatului este legea nouă, întrucât numai aceasta prevede posibilitatea aplicării amenzii penale
În drept, fapta inculpatului P. M. F., care în seara de 30.12.2013, aflându-se împreună cu B. G. C., în dreptul școlii generale din satul T. V., a agresat-o fizic pe persoana vătămată T. F., cu o bâtă în zona capului, peste corp și în zona membrelor superioare, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de lovire a persoanei vătămate.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în cauzarea unor leziuni traumatice persoanei vătămate ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de certificatul medico-legal precum și de celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acțiunea de lovire și leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța apreciază că inculpatul a acționat în forma intenției directe prev. de art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., acesta prevăzând rezultatul vătămător pe care îl va avea acțiunea sa și urmărind producerea unei leziuni persoanei vătămate.
III. Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 C.pr.pen., întrucât fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, instanța dispune condamnarea inculpatului P. M. F..
IV. La individualizarea pedepsei principale, instanța are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele și dipozițiile art. 74 C.pen., care prevăd că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În ceea ce privește alegerea pedepsei penale ce urmează să fie aplicată inculpatului, instanța reține că în practica judiciară anterioară Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, pentru săvârșirea unor asemenea infracțiuni instanțele judecătorești aplicau pedepse cu închisoarea îndreptate spre minimul special cu supendarea condiționată a executării. Prin noua legislație penală a fost adăugată posibilitatea aplicării amenzii penale pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.
Astfel, este oferită posibilitatea instanțelor, atunci când consideră că, față de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului, nu este necesară stabilirea unui termen de supraveghere, să aplice pedeapsa amenzii penale cu executarea acesteia. Instanța apreciază că o asemenea ipoteză se regăsește în cauză, având în vedere urmările provocate persoanei vătămate - 25 de zile de îngrijiri medicale și persoana inculpatului.
În continuare, la stabilirea cuantumului pedepsei amenzii penale, instanța are în vedere limitele speciale ale zilelor-amendă prev. de art. 61 alin. 4 lit. c) C.pen. - 180 - 300 zile-amendă, reduse cu 1/4 - 135 - 225 zile-amendă și criteriile generale de individualizare menționate mai sus. În ceea ce privește cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, aceasta se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
Astfel, se reține că inculpatul a avut de la început intenția de a o lovi pe persoana vătămată (intenție inițială), că nu a avut nicio reținere în a ataca victima într-un loc public, însă pe timp de noapte, când posibilitatea victimei de a primi ajutor din partea altor persoane era redusă, precum și că violențele au constat în lovire cu o bâtă în zona capului și a corpului, aspecte ce denotă o dezinhibiție în săvârșirea unor fapte antisociale.
Cu privire la persoana inculpatului, se reține că gradul de dezvoltare psihică și intelectuală, prin prisma vârstei (35 ani), i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptei, precum și faptul că deși este tânăr și apt din punct de vedere fizic, inculpatul nu desfășoară nicio activitate lucrativă.
Totodată, existența condamnărilor anterioare înlătură posibilitatea reținerii conduitei bune a inculpatului, anterioară infracțiunii, iar în ceea ce privește conduita în cursul procesului penal, instanța reține că atitudinea de recunoaștere a faptei a fost deja valorificată prin aplicarea art.396 alin. (10) C.pr.pen. Deși aplicarea acestui text nu exclude, în sine, și reținerea acestui criteriu de individualizare a pedepsei, în cauză, nu se impune acordarea unei relevanțe și mai substanțiale poziției de recunoaștere, având în vedere că inculpatul în cursul urmăririi penale nu a recunoscut fapta.
În consecință, având în vedere individualizarea judiciară realizată în cele ce preced, instanța apreciază că pentru sancționarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni este necesară stabilirea unui număr de zile-amendă îndreptat spre maximul special, respectiv 200 zile-amendă și 20 de lei cuantumul unei zile-amendă, inculpatului urmând să îi fie aplicată o amendă penală în cuantum de 4000 lei.
V. În ceea ce privește pedepsele complementare, conform art. 67 alin. 1 C.pen., instanța are posibilitatea de a aplica pedeapsa complementară și în cazurile în care pedeapsa principală este amenda penală.
În cauza de față, instanța consideră că modalitatea de săvârșire a infracțiunii, prin violență față de un alt membru al societății, relevă o nedemnitate a inculpatului de a exercita funcții publice sau care implică exercitarea autorității de stat. Față de acestea, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 1 (un) an după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
VI. LATURA CIVILĂ
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată față de inculpatul B. G. C., instanța va lăsa nesoluționată această acțiune, potrivit dispozițiilor art.25 alin.(5) C.pr.pen., având în vedere că se va pronunța o soluție de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. g).
De aceea, în continuare, instanța va soluționa acțiunea civilă numai cu privire la inculpatul P. M. F..
Astfel, cu privire la acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată T. F., instanța reține că aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 16.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale - 6000 lei și morale - 10000 lei (încheierea de ședință din data de 09.12.2014 - fila 40)
Din analiza dispozițiilor art.1357 C.civ., potrivit cărora "cel care cauzează un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare";, se desprind condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește îndeplinirea acestor condiții, în speță, instanța constată că, fapta ilicită este concretizează în săvârșirea de către inculpatul P. M. F. a infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen cu vinovăția în forma intenției directe, prevăzute de art. 16 alin. 3 lit. a C.pen.
Sub aspectul prejudiciului material, constând în cheltuieli cu transportul, spitalizarea și medicamentele, instanța reține că în perioada 30.12.2013 - 10.01.2014, partea civilă T. F. a fost internată în Spitalul Municipal T. M.. Din decalarațiile martorilor M. T. (fila 63) și C. V. (fila 64) reiese că ulterior externării, partea civilă a continuat să se simtă rău - "se delasa greu; nici măcar nu se putea așeza în pat";, astfel încât s-a deplasat la spital în vederea efectuării de controale medicale. În acest sens, martorul M. T. a relatat că a condus-o cu mașina personală pe persoana vătămată la spital, aceasta efectuând cheltuieli cu transportul de aproximativ 200 lei, iar martorul C. V. a arătat că știe de la partea civilă că cheltuielile efectuate în vederea recuperării au fost de aproximativ 5000 lei, ținând cont și de deplasările de la domiciliu la spital.
De asemenea, martorul Ț. M. a declarat că timp de o lună a mers de două ori pe zi pentru a-i face masaj părții civile, iar aceasta l-a plătit cu 300-400 lei, precum și faptul că știe de la partea civilă că a cheltuit cu îngrijirile medicale aproximativ 8000 lei.
Instanța constată că există contradicții între declarațiile martorilor în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor efectuate de partea civilă în vederea recuperării, însă aceste contradicții sunt justificate de faptul că martorii nu au perceput în mod direct efectuarea cheltuielilor de către partea civlă, declarând ceea ce au auzit de la aceasta, în calitate de persoane apropiate. De altfel, în mod rezonabil, nu i se poate solicita părții civile, vicitima unei infracțiuni, ca în perioada în care are nevoie de îngrijire medicală de specialitate, să fie preocupată să-și procure dovezi ale cheltuielilor efectuate, astfel încât în asemenea situații poate să dovedeasca pretențiile sale și cu martori care, de cele mai multe ori, percep aceste aspecte legate de efectuaarea cheltuielilor în mod indirect.
În ceea ce privește declarația martorului C. V. potrivit căreia partea civilă a dat bani la medic și asistente, instanța reține că nu va putea lua în calcul aceste relatări deoarece instanța nu-și poate fundamenta dispoziția de acordare a despăgubirilor materiale pe un comportament situat în afara legii.
Totodată, instanța nu poate ține cont nici de depoziția martorului M. T., în sensul că a auzit de la partea civilă că cheltuielile de deplasare ale echipajului SMURD vor fi efectuate de aceasta - 700 lei, întrucât partea civilă nu a precizat că a efectuat aceste cheltuieli.
Cu toate acestea, instanța reține că este de notorietate că leziunile suferite de către partea civilă presupun o serie de cheltuieli nu numai cu intervențiile medicale, dar și cu deplasarea membrilor familiei, alimentația specifică, medicamentația ce nu pot fi dovedite integral cu înscrisuri sau martori. Prin urmare, instanța consideră că un cuantum de 5000 lei acordat cu titlu de daune materiale, este în măsură a reprezenta o reparație integrală a prejudiciului suferit, în lipsa administrării unor mijloace de probă care să justifice întreaga sumă solicitată de către partea civilă.
În ceea ce privește criteriile pentru stabilirea daunelor morale, potrivit art. 1391 alin.1 C. Civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Totodată, potrivit art. 253 alin. 4 C. Civ. persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Instanța reține că despăgubirile pentru daunele morale nu se stabilesc pe bază de probe directe, ci pe baza evaluării instanței de judecată. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.
Față de acestea, având în vedere numărul de aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale, precum și leziunile suferite, menționate în certificatul medico-legal, respectiv "traumatism cranio-cerebral acut cu plăci contuze occipitale, traumatism umăr și regiunea scapulară stângă, fracturi C7, C8 stânga";, instanța apreciază că agresiunea i-a provocat părții civile suferințe fizice și psihice importante, fiindu-i, de asemenea, afectată acesteia posibilitatea de a desfășura activități cotidiene și prin urmare consideră că reprezintă o satisfacție echitabilă pentru aceste suferințe suma de 5000 lei.
Cu privire la cuantumul prejudiciului la care va fi obligat inculpatul P. M. F., instanța reține că pentru comiterea faptei au fost trimise în judecată două persoane, iar cu privire la una dintre acestea - inculpatul B. G. C., se va pronunța o soluție de încetarea a procesului penal, astfel încât, așa cum s-a arătat, va fi lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că întreg prejudiciul de 10000 lei (5000 lei daune materiale și 5000 lei daune morale) constituie rezultatul direct al activității ilicite a inculpatului P. M. F. întrucât, deși acesta a acționat împreună cu o altă persoană în executarea activității infracționale, fapta ilicită este unică, iar prejudiciul de asemenea, astfel încât din moment ce la comiterea ei au participat mai multe persoane, obligația de acoperi paguba revine fiecăruia pentru întreg prejudiciul.
Așadar, relevant pentru modul de soluționare a laturii civile nu este sancționarea penală a tuturor participanților, ci stabilirea împrejurării că prejudiciul a fost cauzat de inculpatul P. M. F. împreună cu alte persoane, de vreme ce, în temeiul solidarității- art.1003 C.civ., oricare dintre autorii faptei ilicite este obligat să acopere întreg prejudiciul.
Pe de altă parte, soluția contrară (a obligării numai la o parte din prejudiciu) ar face ca retragerea plângerii prealabile a persoanei vătămate cu privire la inculpatul B. G. C. să aducă atingere drepturilor părții civile constând în beneficiul solidarității inculpaților.
Totodată, mai trebuie arătat că soluția obligării în întregime la acoperirea prejudiciului nu conferă părții civile vreun beneficiu injust și nici nu este vătămătoare pentru inculpat. Astfel, obligarea în totalitate a inculpatului nu înseamnă că partea civilă ar putea obține de mai multe ori repararea aceluiași prejudiciu întrucât, în situația în care aceasta ar introduce acțiune la instanța civilă împotriva inculpatului cu privire la care acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată, acesta din urmă va putea invoca eliberarea sa prin plata efectuată de celălalt inculpat (în civil, codebitor), iar, pe de altă parte, inculpatul care a plătit părții civile întreg prejudiciul va putea regresa împotriva celuilalt inculpat, urmând ca în plan civil, desocotirea să se facă între aceștia.
Prin urmare, în temeiul art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 alin. 1 C.civ. va admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Tîlmaciu Fănică și, în consecință, va obliga inculpatul Puranu Milian Florin la plata sumei de 10000 lei, reprezentând daune materiale în cuantum de 5000 lei și daune morale în cuantum de 5000 lei.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către Spitalul Municipal Turnu Măgurele (fila 23) conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Având în vedere că prin comiterea de către inculpat a faptei de lovire s-au produs leziuni părții vătămate, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin actul adițional nr. 11/30.12.2013 la contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești nr. 902/30.04.2013, foaia de observație clinică generală și fișele de evoluție și tratament a victimei, reiese că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăția inculpatului.
Prin urmare, în temeiul art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 alin. 1 C.civ. coroborat cu art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal T. M. și, în consecință, va obliga inculpatul P.M. F. la plata sumei de 969, 72 lei, reprezentând daune materiale.
VII. CHELTUIELI JUDICIARE
Având în vedere soluția de condamnare dispusă în cauză, în temeiul art. 274 alin. (1) art. 275 alin. (4) C.pr.pen. va obliga inculpatul P. M. F. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 160 lei (60 lei - faza de urmărire penală + 100 lei -faza de judecată).
Față de soluția de încetarea a procesului penal cu privire la inculpatul B. G. C., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată, în temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2) lit. b), alin. (4) C.pr.pen. va obliga persoana vătămată T. F. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 160 lei (60 lei - faza de urmărire penală + 100 lei -faza de judecată).
În ceea ce privește cererea părții civile T. F. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare făcute de către aceasta, instanța constată că potrivit art. 276 alin. (1), în caz de condamnare […] inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum și părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă cheltuielile judicare făcute de acestea, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, când acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare.
Având în vedere activitatea prestată de către avocatul ales al părții civile, instanța urmează să admită cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare și, în consecință, să-l oblige pe inculpatul P. M. F. la plata către partea civilă T. F. a sumei de 1500 lei, cu titlu de onorariu avocat avocat (chitanțele seria E nr. 21 și seria E nr. 22 - filele 66-67).
