LOVIRI ŞI ALTE VĂTĂMĂRI. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă penală nr. 103 din data de 06.06.2014
Prin rechizitoriul din data de 19.02.2014 în dosarul penal nr.2670/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, înregistrat la această instanță sub nr.714/207/2014, a fost trimis în judecată inculpatul PIzis "B", pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pededpsită de art.193 alin.2 N.C.p., cu aplicarea art.5 alin.1 N.C.p.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 16.08.2013, în jurul orelor 05,00 dimineața, persoana vătămată SHJ, în timp ce se îndrepta către autoturismul său parcat în fața barului "Monte Verde"; din Mun. Caracal, Jud. Olt, a fost lovit cu un corp contondent în zona feței de către inculpatul PI, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, s-a reținut în rechizitoriu că, din actele de urmărire penală administrate în cauză, a rezultat că în seara zilei de 15.08.2013, în jurul orelor 23,00, inculpatul PI suspectul TAM și martorii: DMși OIdupă ce au consumat băuturi alcoolice pe raza Com. Redea, au venit în Mun.Caracal la barul "Monte Verde".Aici, toți patru au ocupat poziție la o masă, de unde au comandat două sticle de whisky a câte 750 ml fiecare iar în jurul orelor 02.00, suspectul TAM zis "G" care se afla în stare avansată de ebrietate, a început să provoace scandal în interiorul barului apoi a ieșit pe terasă unde se afla și martorul MDCzis " M"; căruia, fără motiv a început să-i adreseze cuvinte și expresii jignitoare.
S-a mai arătat în actul de sesizare că, audiat în cauză, MDC(f. 53-54), a declarat că atitudinea indiferentă pe care a avut-o față de TAM l-a agitat și mai mult, motiv pentru care, după ce a spart un pahar, a început să profereze expresii jignitoare și la adresa altor băieți care se aflau pe terasă, inculpatul Pârlogea Ionuț intervenind pentru a-l calma pe TM, însă, în final scandalul a fost aplanat de către agenții de pază care au intervenit și l-au evacuat de pe terasa barului, aspect confirmat și de martorul GMC(f. 50-52).
S-a mai menționat că, împreună cu TAM, în exteriorul curții barului, au mai ieșit și inculpatul PIși martorii DMși OI care aflându-se în stare avansată de ebrietate au continuat să se certe atât între ei cât și cu alte persoane care se aflau în apropiere, aspect confirmat de martorul CM(f 36-39), același martor precizând că, în noaptea de 15/16.03.2013, pe terasa barului se afla și persoana vătămată SHJ zis "R" cunoscut public drept proprietarul barului, iar când acesta a ieșit de pe terasă cu intenția de a intra în incinta localului, a fost văzut de către numitul TAM care i-a cerut să vorbească cu agenții de pază pentru a-i permite accesul în interior, iar SHJ i-a răspuns că nu va interveni pe lângă agenții de pază și l-a sfătuit să plece acasă, având în vedere starea avansată de ebrietate în care se afla, după care a intrat în incinta barului.
Totodată, s-a reținut că, mai târziu, în jurul orelor 05.00 dimineața, conform declarațiilor perfect concordante ale martorilor direcți CM, agent de pază ( f.36-39) și ȘC(f. 42-43), persoana vătămată SHJ a ieșit din bar, îndreptându-se către autoturismul personal, care era parcat pe strada Ștrandului, pe stradă întâlnindu-se cu numitul TAM care i-a reproșat că nu a vorbit cu agenții de pază pentru a-i permite accesul în local, iar în acel moment, potrivit declarațiilor persoanei vătămate SHJ (f.30-32), dintre brăduții plantați lângă gardul împrejmuitor al barului a ieșit inculpatul PIcare l-a lovit cu un corp contondent, probabil piatră, în zona ochiului drept, după care împreună cu TAM au fugit spre cartierul ";Potroseni";.
S-a reținut că martori direcți la comiterea faptei de lovire, au fost ȘCși CM- agent de pază - acesta din urmă declarând în data de 16.01.2014 (f. 37 verso), că " SHJ a fost lovit în cap de către PI, moment în care,acesta se afla în spatele său la o distanță de circa 3-4 metri, distanță ce i-a permis să-l vadă exact momentul în care a fost lovit și de către cine, respectiv de PI"; și că din Raportul de expertiză medico legală nr.2215/E din data de 16.10.2013, eliberat de Spitalul Județean de Urgență Slatina, - Serviciul de Medicină Legală, rezultă că persoana vătămată SHJ a fost diagnosticat cu "Fractură arcadă zigomatică dr. cu dislocare. Fractură perete lateral și superior maxilar dr. Hemosnus drept";, persoana vătămată fiind supusă unei intervenții chirurgicale, sub anestezie generală, practicându-se reducerea deschisă a fracturii și osteosinteza cu mini plăcuțe și șuruburi Stryker.
De asemenea, s-a reținut că, în același raport de expertiză medico legală se concluzionează că leziunile traumatice s-au putut produce în noaptea de 15/16.08.2013, prin lovire cu corpuri dure, necesitând pentru vindecare un nr. de 45-50 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, leziunile traumatice nepunând în primejdie viața persoanei vătămate.
S-a mai reținut în rechizitoriu că, fiind audiat în calitate de inculpat, PInu a recunoscut comiterea faptei, acesta declarând că în noaptea de 15/16.08.2013 s-a aflat în barul "Monte Verde" împreună cu TAM și alți prieteni, însă nu l-a lovit pe numitul SHJ, precizând că, nici măcar nu îl cunoaște din vedere, declarația sa fiind apreciată ca nesinceră de procurorul de caz, care a considerat că nu se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, s-a arătat că, pe lângă declarațiile martorilor CC, DM, GMCși MDC, care confirmă prezența inculpatului PIîn barul "Monte Verde", în noaptea de 15/16.08.2013, martorii direcți CMși ȘC au precizat că au fost de față în momentul în care PIl-a lovit în zona feței pe persoana vătămată SHJ, și că aceste aspecte denotă fară putință de tăgadă că inculpat PI este autorul faptei de lovire, prev. de art. 193 alin. 2 Cp.
Totodată s-a reținut că, audiat în calitate de suspect, TAM nu a recunoscut comiterea faptei de tulburare a ordinii și liniștii publice, acesta precizând că în noaptea de 15/16.08.2013 s-a aflat în incinta barului "Monte Verde" și aflându-se într-o stare avansată de ebrietate a avut o altercație cu martorul MDC, zis "M", însă nu a provocat nici un scandal în bar și nu a mai avut nici o altă divergență cu altcineva.
Și declarațiile acestuia au fost considerate nesincere de procurorul de caz, acesta arătând că din probele administrate în cauză rezultă că TAM a provocat scandal atât în interiorul barului cât și în exteriorul curții barului, aspect confirmat de toți martorii audiați în cauză și inclusiv de către inculpatul PI.
Starea de fapt a fost reținută în rechizitoriu pe baza urmatoarelor mijloace de proba, astfel cum rezulta din dosarul penal nr.2670/P/2013 atașat la dosarul cauzei: declarația persoanei vătămate SHJ (filele 30-32); raport de Expertiză Medico - Legală nr. 2215/1/ din data de 16.10.2013 eliberat de Spitalul județean de Urgență Slatina Serviciul Județean de Medicină Legală (f. 13 -14); înscrisuri (filele 21-29); declarația martorului SN(filele 33-35); declarația martorului CM(filele 36-39); declarația martorului ȘC(filele 42-43); declarația martorului OIA (fila 44); declarația CC(filele 45-47); declarația martorului DM(filele 48-49); declarația martorului GMC(filele 50-52); declarația martorului MDC (filele 52-54); declarație suspectului TAM (filele 62-64); declarația inculpatului PI(filele 69-70, 79-80).
Prin încheierea nr.38/28.03.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.2670/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal privind pe inculpatul PI, trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de de lovire sau alte violențe, prevăzută și pededpsită de art.193 alin.2 N.C.p., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe același inculpat.
La dosar a fost depusă declarația autentificată sub nr.954/11.04.2014 (fila 13) prin care persoana vătămată SHJ s-a constituit parte civilă și o precizare de constituire parte civilă (fila 14) prin care se arată că pretențiile sale sunt în cuantum de 50000 lei, din care 10000 lei daune materiale și 40000 lei daune morale.
La data de 29.04.2014, Spitalul Clinic "Sfânta Maria"; București a depus la dosar cerere de constituire parte civilă cu suma de 2509,59 lei, decont, foaia de observație clinică generală.
În cadrul cercetarii judecatoresti, la termenul din 29.04.2014 a fost audiat inculpatul PI, a cărui declarație se află consemnată în scris și atașată la dosar (filele 28-29).
În cauza, a fost audiat martorul CM(fila 52) și, în baza art.381 alin.7 C.p.c., instanța a dat citire declarației martorului ȘC, audiat în cursul urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține că situația de fapt a fost corect reținută în rechizitoriu.
Astfel, în data de 16.08.2013, în jurul orelor 05,00 dimineața, persoana vătămată SHJ, în timp ce se afla în fața barului "Monte Verde"; din Mun. Caracal, Jud. Olt, a fost lovit cu un corp contondent în zona feței de către inculpatul PI, care anterior fusese evacuat de către agenții de pază ai barului, proprietatea persoanei vătămate, datorită implicării într-un scandal cu alti clienți. Ca urmare a loviturii, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 45-50 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico legală nr.2215/E din data de 16.10.2013, eliberat de Spitalul Județean de Urgență Slatina, - Serviciul de Medicină Legală, din care a rezultat că persoana vătămată SHJ a fost diagnosticat cu "Fractură arcadă zigomatică dr. cu dislocare. Fractură perete lateral și superior maxilar dr. Hemosnus drept";, fiind supusă unei intervenții chirurgicale, sub anestezie generală, practicându-se reducerea deschisă a fracturii și osteosinteza cu mini plăcuțe și șuruburi Stryker.
Situația de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză atât în faza urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.
Astfel, martorii oculari CM(fila 36-39 dosar de urmărire penală și fila 52) și ȘC(fila 42 dosar de urmărire penală), aflați în apropierea celor două părți, au declarat că au observat când inculpatul a lovit pe persoana vătămată cu un corp contondent (bucată de beton) în zona feței, situația de fapt relatată de cei doi martori coroborându-se cu declarația persoanei vătămate dată în cursul urmăririi penale (filele 30-32 dosar de urmărire penală).
De asemenea, situatia de fapt retinută rezulta indirect si din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, SN(filele 33-34 dosar de urmărire penală), OIA (fila 44 dosar de urmărire penală), DMM(fila 48 dosar de urmărire penală), GMC(fila 50 dosar de urmărire penală), care au relatat aspecte referitoare la agresiunea suferită de persoana vătămată dar și din concluziile raportului de medicină legală.
In ceea ce priveste declaratia inculpatului instanta constata ca aceasta este nesincera, necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă, urmând a fi inlaturata.
Instanța constată astfel că fapta inculpatului PI întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de dispozițiile art.193 alin.2 C.p., lege mai favorabilă, potrivit art.5 alin.C.p., decât Codul Penal de la 1969 (art.181 - vătămarea corporală), raportat la criteriul pedepsel prevăzută de lege, care în noul cod penal este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă față de vechiul cod penal în care se prevedea pentru infracțiunea săvârșită doar pedeapsa închisorii dela 6 luni la 5 ani.
Sub aspectul laturii obiective, acțiunea inculpatului de a lovi cu un corp contondent pe persoana vătămată, constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii arătate. Urmarea imediată a acestei acțiuni a constat în afectarea integrității corporale sau a sănătății prin leziunile traumatice suferite de persoana vătămată, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită cu intenție directă sau indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale si chiar dacă nu a urmărit producerea sa a acceptat posibilitatea producerii, conform art.16 alin.3 din Codul penal.
Fapta săvârșită de inculpat întrunește deci elementele constitutive a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de dispozițiile art.193 alin.2 C.p. din Codul penal.
La alegerea și individualizarea pedepselor pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și menționată mai sus, instanța va avea în vedere și dispozițiile art.74 din Codul penal, astfel că va ține cont de gravitatea infracțiunii și de gravitatea infractorului, care trebuie evaluată după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura si frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța va avea în vedere și faptul că infracțiunea săvârșită este infracțiune de rezultat, inculpatul afectând în mod concret integritatea corporală a persoanei vătămate.
Instanța va avea în vedere și persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale conform copiei de pe cazierul judiciar depuse la dosarul cauzei, precum și atitudinea inculpatului, care s-a prezentat în fața organelor judiciare, de fiecare dată când a fost chemat.
Instanța apreciază ca raportat la aceste criterii se impune ca inculpatului să îi fie aplicată pedeapsa cu închisoarea și având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța apreciază că în ceea ce privește cuantumul pedepsei cu închisoarea se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.193 alin.2 din Codul penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Astfel, instanța constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.91 alin.1 din Codul penal, întrucât: pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, astfel încât, raportat la persoana acestuia, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Totodată, instanța constată că în cauză nu există niciunul dintre cazurile prevăzute de art.91 alin.3 din Codul Penal în care nu se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art.91 alin.1 și art.92 alin.1 din Codul Penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 2 ani iar în baza art.93 alin.1 din Codul penal, va dispune ca inculpatul PI, pe durata termenului de supraveghere, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Totodată, instanța urmează, în baza art.93 alin.2 din Codul penal, să impună inculpatului PIca, pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate și, în baza art.93 alin.3 din Codul penal, având în vedere acordul inculpatului, va dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul uneia dintre instituțiile: Primăria Comunei R. și Școala gimnazială din com.R., conform listei înaintată de serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt.
În temeiul art.91 alin.4 raportat la art.96 din Codul penal, instanța urmează să atenționeze pe inculpat asupra conduitei sale viitoare și asupra aspectului că în cazul comiterii de noi infracțiuni sau a nerespectării măsurile de supraveghere ori a neexecutării obligațiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere se expune revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Având în vedere dispozițiile art.397 Cod procedură penală, instanța, în caz de condamnare se va pronunța și asupra acțiunii civile, repararea pagubei urmând a se realiza potrivit dispozițiilor legii civile în conformitate cu prevederile art.19 alin.5 Cod procedură penală.
Instanta constata că din probele administrate în cauză a rezultat întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale a inculpatului și că, în baza art.19 alin.5 Cod procedură penală, acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale - potrivit legii civile.
Astfel, potrivit art.1357 alin.1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, condițiile existenței răspunderii civile delictuale fiind: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, existența unei fapte ilicite care în cazul de față este reprezentată de săvârșirea de către inculpat a infracțiunii individualizate mai sus, fiind dovedită vinovăția acestuia și de asemenea legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptele ilicite săvârșite.
În ceea ce privește prejudiciul material pe care partea civilă susține că l-ar fi suferit în cuantum de 10000 lei, instanța constată că nu este întemeiat, nefiind probat de partea civilă cu documente justificative sau cu alte mijloace de probă.
Însă, din probele administrate precum si in urma examinarii înscrisurilor medicale depuse la dosar, instanta constata ca partea civila SHJa fost puternic afectat de fapta săvârșită de inculpat, suferind o intervenție chirurgicală și fiind imobilizat în unități spitalicești, ca urmare a fracturilor suferite.
Avand in vedere aceste aspecte precum si situatia de fapt retinuta, in baza art.19 alin.1 C.p.p. rap. la art.1357 și art.1391 Cod Civil, instanta urmeaza sa constate ca sunt intrunite conditiile existentei raspunderii civile delictuale a inculpatului.
Obligatia raspunderii civile delictuale nu este condiționată de alte împrejurari, în afara producerii unui prejudiciu, care în speta, a fost dovedit.
Astfel, prejudiciul nepatrimonial constituie un element structural al raspunderii civile delictuale, alaturi de fapta ilicita, de culpa autorului si de raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
În raport de toate aceste considerente, coroborate cu raportul de constatare medico legală, din care rezulta ca fapta savarsită de inculpat a avut repercursiuni asupra părții civile, instanta constata ca fapta inculpatului a provocat partii civile evidente suferințe morale, si constata ca suma de 5000 lei pentru acoperirea daunelor morale imediate suferite datorită leziunilor suferite, este justificată.
Având în vedere disp. art.1357 și art.1391 cod civil C.Civil, instanta urmeaza să admită în parte acțiunea civilă privind pe partea civilă SHJși să oblige pe inculpat la repararea prejudiciului suferit de partea civilă, apreciind că, prin obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 50000 lei, nu se realizează o îmbogățire nejustificată a părții civile ci o reparare proportională a suferințelor acesteia.
Totodată din cererea de constituire de parte civilă a Spitalului Clinic Sfânta Maria București, din decontul și din celelalte înscrisuri depuse la dosar de partea civilă, (filele 39-51), instanța constată că unitatea spitalicească a dovedit daune materiale în cuantum de 2509,59 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea părții vătămate în perioada 20.08.2013-23.08.2013 și, în baza art.19 alin.1 C.p.p. raportat la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, urmează să admită acțiunea civilă privind pe partea civilă Spitalul Clinic Sfânta Maria București și să oblige pe inculpatul PIsă plătească unității spitalicești, suma de 2509,59 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate SHJ.
În baza art.276 alin.1 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul PI la plata către persoana vătămată SHJ a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare - onorariu de avocat potrivit chitanței nr.58/27.05.2014.
În baza art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, urmează să oblige pe inculpatul PI la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat,din care 100 de lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
Postat 30.06.2014
