LUARE DE MITĂ – ART. 254 CP. Jurisprudență Individualizare; Luare de mită
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă penală nr. 207 din data de 07.05.2013
Tribunalul constată că la data de 31.10.2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 18984/63/2012, rechizitoriul nr. 682/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv în Arestul IPJ Dolj, a inculpatului A.D.N., prin rechizitoriul nr.682/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea 78/2000.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul A.D.N. în data de 15.10.2012 a pretins și primit de la denunțătorii B. M. și P. G. suma de 80 de lei în vedere efectuării unei intervenții chirurgicale de specialitate.
In baza sesizării denunțătoarei, prin ordonanța cu numărul 682/P/2012 din data de 15.10.2012, orele 15,30 s-a autorizat, în temeiul art. 912 alin. 2 din C.pr.pen., interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către inculpat, pe o perioadă de 48 ore, începând cu data de 15.10.2012 - orele 16,00 până la data de 17.10.2012 - orele 16,00.
In jurul orelor 09,00 denunțătoarea s-a deplasat împreună cu echipa operativă la sediul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova - Secția Ortopedie. În urma discuțiilor purtate cu inculpatul A.D.N. acesta a primit suma de 400 euro și 1200 lei.
S-a apreciat prin rechizitoriu că faptele inculpatului de a pretinde și primi bani de la denunțătoarea B. N. I. și de la martorii B. M și P. G în vederea efectuării intervenției chirurgicale în favoarea numitei B. M, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin 1 cu aplic. art. 41 alin 2 C.pen rap. la art .6 alin 1 din legea nr. 78/2000.
Pentru a se reține această stare de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: denunțul și declarația numitei B. N. I., declarațiile martorilor P. G și B. M, înregistrările audio-video efectuate în mediul ambiental de denunțătoarea B. N. I, procesul verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental de denunțătoare cu inculpatul, procesul verbal de surprindere în flagrant.
Cauza s-a înregistrat pe rolul instanței la data de 31.10.2012, fixându-se termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive la 01.11. 2012.
Măsura arestării preventive a fost menținută de instanță prin încheierile din 01 nov. 2012, 12 dec. 2012, 04.02.2013 și 18.03.2013.
Prin decizia penală nr. 622/20 martie 2013 a Curții de Apel Craiova fost casată încheierea de la 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj și rejudecând în baza art. 139 rap. la art. 1451 C.p.p. rap. la art. art. 136 alin. 1 lit. c) C.p.p., s-a dispus înlocuirea măsura arestării preventive a inculpatului A.D.N. u măsura obligării de nu părăsi țara fără încuviințarea organelor judiciare, acestuia fiindu-i impuse obligațiile prev. de art. 145 alin. 11 lit.a-d C.p.p., pe durata măsurii. De asemene în baza art. 145 alin. 12 C.p.p., pe durata măsurii inculpatul A.D.N. a fost obligat să respecte următoarele îndatoriri: să nu se apropie de martori, de denunțător, să nu comunice direct sau indirect cu cei menționați.
In cursul cercetării judecătorești instanța a audiat inculpatul, martorii din acte B. N. I, B. M. M., P. G , D. F. și S. C.
La cererea inculpatului în apărare au fost încuviințați și audiați martorii P. F., I. E. și M. D.. De asemenea a fost întocmit un referat de evaluare de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
Din analiza coroborata a probelor administrate atât in faza de urmărire penala cât și în faza cercetării judecătorești instanța reține următoarele în fapt și în drept:
În data de 04 oct 2012, inculpatul a consultat-o pe numita B. M. M. în cabinetul din cadrul spitalului. Aceasta avea probleme cu monturile de la picioare și dorea să se opereze (diagnosticul medical fiind Halvux Valgus). Pacienta a fost însoțită la consultație de sora sa, martora sa B. N. I. Cu această ocazie fiind examinată de inculpat, acesta i-a spus că trebuie operată la ambele picioare și că valoarea materialelor ce urmează a fi folosite la operație în sumă de 400 de euro, trebuie să fie suportate de acestea. Acesta i-a explicat că pentru fiecare picior trebuie folosite câte 2 șuruburi , fiecare costând cca 100 euro ( în acest sens sunt toate declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și declarația inculpatului).
Pacienta a fost programată la operație după cca 2 săptămâni deoarece inculpatul urma să participe la un congres de ortopedie, fiind trimisă totodată să efectueze și o radiografie la ambele picioare. Inculpatul a susținut, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, că cele două persoane s-ar fi oferit auzind discuțiile purtate de acesta în legătură cu găsirea de sponsori pentru respectivul eveniment, să îl ajute și ele cu respectivul eveniment.
Martorii D. F. și S. C. , în cursul urmăririi penale au dat două declarații notariale în care au arătat că au asistat la examinarea martorei B. M de către inculpat, ocazie cu care sora acesteia s-ar fi oferit să-l ajute pe inculpat cu sponsorizarea congresului de ortopedie ce urma să aibă loc în curând la Craiova, doar pentru a putea fi operată mai repede.
Ulterior, fiind audiați de instanță, cei doi au revenit asupra declarației arătând fie că nu le recunosc pe cele două martore B. , fie că nu s-a vorbit de vreo sponsorizare ci de un ajutor oferit de martora B. N. I inculpatului cu organizarea respectivului congres.
În data de 15 oct 2012, martora B. M s-a internat în spital pentru operație. În după amiaza zilei respective aceasta a fost examinată din nou de către inculpat care i-a spus că ar fi mai bine să se opereze la un singur picior de mont , acesta spunându-i totodată că ar fi necesară și operarea călcâiului. Discuția purtată cu această ocazie a avut loc și în prezența martorului P. G. Ambii martori susțin că inculpatul le-a spus că pentru călcâi este necesară și folosirea unei plăcuțe speciale care costă în mod normal 1500 lei , dar întrucât o are deja i-o poate da la prețul de 500 lei ( inculpatul confirmă acest fapt).
Cu această ocazie cei doi martori B. M și P. G susțin că l-ar fi întrebat pe doctor cât costă operația. Acesta le-ar fi spus că o astfel de operați costă cca 2000 de euro, dar ei să dea cât cred de cuviință. În această situație martorul P. i-a oferit inculpatului suma de 400 de lei, acesta replicându-i că-l jignește, motiv pentru care acesta i-a mai oferit o sumă de 400 de lei. Cei doi susțin că inculpatul i-a întrebat dacă doar atât pot să-i dea, după care a plecat nervos.
Inculpatul a recunoscut că a primit suma respectivă, dar a susținut că această sumă a crezut că reprezintă o parte din contravaloarea șuruburilor ce urmau a fi folosite la operație. De asemenea , în fața instanței inculpatul a susținut că după examinarea radiografiilor aduse de pacientă, a realizat că starea sa de sănătate era mult mai gravă decât apreciase inițial când o examinase doar parțial, fără a avea vreo radiografie a acesteia, motiv pentru care i-a adus la cunoștință posibilitatea efectuării unei operații mult mai complexe și mai migăloase , care se realizează foarte rar în lume și despre care nu cunoaște să se mai fi efectuat vreodată în România. Inculpatul a arătat că a dorit să facă respectiva operație din interes pur științific, precum și în memoria tatălui său care suferise de aceeași boală.
Inculpatul susține că i-a adus la cunoștință pacientei că urmează a fi folosite la operație mai multe implanturi, neputându-i preciza numărul acestora, deoarece acesta urma să fie stabilit în cursul operației, în funcție de numărul acestor urmând a fi întocmite la sfârșitul operației o factură și o chitanță fiscală.
Inculpatul recunoaște de asemenea că le-a spus celor doi că o astfel de operație costă în jur de 2000 de euro, prin aceasta referindu-se la costul implantelor folosite într-o astfel de operație, pentru un singur picior.
În urma celor întâmplate cei doi martori B. M și P. G au hotărât sesizarea organelor de poliție , sens în care au luat legătura cu martora B. N. I, aceasta fiind cea care a denunțat fapta organelor de poliție.
În dimineața zilei de 16.10.2012 denunțătoarea s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj punând la dispoziția organelor judiciare suma de 1200 lei, (formată din 12 bancnote a 100 lei fiecare). Aceste bancnote au fost marcate criminalistic, potrivit procesului verbal, încheiat în acest scop în data de 16.10.2012, orele 08,00.
Prin același proces verbal a fost marcată criminalistic suma de 400 euro pusă la dispoziția denunțătoarei de către organele judiciare. Atât suma de 400 euro cât și cea de 1200 lei i-au fost înmânate denunțătoarei spre a fi date inculpatului A.D.N. în vederea efectuării intervenției chirurgicale pentru sora denunțătoarei.
În jurul orelor 09,00 denunțătoarea s-a deplasat împreună cu echipa operativă la sediul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova - Secția Ortopedie; denunțătoarea a mers în rezerva salon unde era internată sora sa (nr. 668) loc în care l-a găsit pe inculpat stând de vorbă cu sora sa și cu prietenul acesteia.
Din observarea procesului-verbal cuprinzând transcrierea convorbirii purtate între denunțătoare și inculpat, reiese că aceasta a început prin a-și cere scuze față de atitudinea pe care o avusese sora sa și prietenul ei în ziua anterioară, în sensul că, l-au ofensat oferindu-i o sumă așa de mică și i-a cerut inculpatului să spună ce sumă trebuie să primească astfel încât intervenția să decurgă în condiții foarte bune iar sora sa să nu aibă probleme ulterioare.
Inculpatul i-a spus denunțătoarei că el nu pretinde nici o sumă de bani și că își va îndeplini atribuțiile cu profesionalism, afirmând că "eu nu cer bani de la bolnavi, îți primesc , i-am zis și ieri, nu am nevoie să-mi dea nimic, este într-adevăr, i-am propus ce este mai dificil, îi fac ce este mai bine ". La afirmația denunțătoarei " când mi-a spus că v-a dat 4 milioane.... " Inculpatul a replicat " da, mi s-a făcut rău și mie puțintel".
Inculpatul a recunoscut că a primit cei 800 lei anterior iar în momentul în care denunțătoarea i-a propus să-i plătească cei 400 euro pentru șuruburi, inculpatul a precizat că "nu sunt 400, ai înțeles greșit". Denunțătoarea a spus "200 pe un picior", inculpatul replicându-i că da, "dar nu facem acum decât un picior. Și atunci i-am propus fetei așa, și am discutat că a fost și soțul dumneaei aici și i-am zis: îi fac amândouă operațiile pe un picior, e o operație foarte mare și atunci… care costă pe factură 15 milioane, eu o am și îi plătesc firmei altfel și o costă numai 5 milioane. Așa v-am spus".
In momentul în care denunțătoarea l-a întrebat pe inculpat și despre suma de bani care va trebui să o primească pentru efectuarea actului medical, inculpatul a răspuns " sigur, aici e vorba de bani mulți, oamenii plătesc mii de euro. Eu nu condiționez actul medical, ce puteți voi să-mi dați, dacă vreți îmi dați". Discuția a continuat între denunțătoare și inculpat iar la un moment dat inculpatul a confirmat faptul că a primit suma de 800 lei în ziua anterioară de la sora și cumnatul denunțătoarei, denunțătoarea continuând " vă mai dau 12 milioane ". Inculpatul i-a răspuns ,, nu știu, ce vrei tu, ce poți". Denunțătoarea l-a întrebat din nou " nu, spuneți. Atâta am acum, atât sunt pregătită. Spune-ți-mi, e bine?". Inculpatul a răspuns " nu spun așa ceva, niciodată nu spun așa ceva ".
Denunțătoarea i-a spus inculpatului că are asupra sa și cei 400 euro reprezentând contravaloarea materialelor medicale (șuruburile), pe care i-a dat de asemenea inculpatului. Martora a revenit întrebându-l pe inculpat dacă suma totală primită de 20 milioane (excluzând deci suma de 400 euro, reprezentând contravaloarea șuruburilor, sumă pe care deja i-o dăduse), este sau nu suficientă. Inculpatul a evitat să răspundă direct, arătând că l-a operat și pe șeful Senatului și că nu condiționează actul medical, asigurând-o că-și va da toată silința.
La final inculpatul a primit de la denunțătoare atât suma de 400 euro cât și cei 1200 lei, bani pe care i-a pus în buzunarul halatului și în scurt timp a plecat din salon deplasându-se într-un cabinet medical unde a început să efectueze consultul unui alt pacient (martorul asistent N. I. )
În momentul intervenției echipei operative în cabinetul medical, fiind întrebat dacă a primit vreo sumă de bani de la denunțătoare și ce reprezintă, inculpatul a răspuns că a primit suma de 400 euro și 1200 lei, precizând că cei 400 euro reprezentau o parte din contravaloarea materialelor medicale ce urmau a fi folosite la intervenție iar cei 1200 lei reprezentau bani pe care pacienta s-a oferit să-i dea pentru a sponsoriza o parte din cheltuielile ocazionate de organizarea unui Congres Științific Medical la Craiova, congres care se încheiase în ziua de 14.10.2012. Banii au fost găsiți în buzunarul halatului inculpatului. Cu ocazia verificării seriilor acestora, s-a stabilit că seriile sunt identice cu cele menționate în procesul verbal de marcare criminalistică.
Inculpatul a precizat atât în timpul urmăririi penale cât și în fața instanței este o practică în spital, dat fiind contextul economico-financiar al țării, ca pacienții să suporte contravaloarea unor medicamente, materiale, întrucât spitalul nu dispune de fondurile necesare procurării acestora. A declarat că, de regulă medicii dau liste pacienților cu materialele ce trebuie achiziționate iar pacienții sau aparținătorii acestora le procură, astfel că medicii nu au motive să primească bani de la pacienți sau aparținătorii acestora.
Acesta a mai arătat însă că, în situația unor intervenții chirurgicale de genul celei care urma să i se efectueze și pacientei B. M, medicul procură de la diverși distribuitori materialele medicale necesare, ulterior distribuitorii emițând factură pentru aceste materiale și încasând banii de la pacienți. Inculpatul a declarat totodată că au mai fost situații în care pacienții, după efectuarea intervențiilor, nu au mai plătit contravaloarea materialelor medicale achiziționate, astfel că medicii au fost nevoiți să plătească din buzunarul propriu aceste sume de bani, acesta fiind motivul pentru care medicii le solicită pacienților în avans o parte din costul materialelor ce vor fi utilizate la operație. Susținerea inculpatului cu privire la suportarea de către pacienți a contravalorii materialelor ce urmează a fi folosite la operații a fost confirmată de martorii propuși de inculpat respectiv P. F., I. I. și M. D.
Din adresa cu nr. 32070/16.10.2012 a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova rezultă că inculpatul A.D.N. lucrează ca medic ortoped în cadrul Clinicii de ortopedie iar numita B. M a fost internată în această clinică în ziua de 15.10.2012 sub îngrijirea inculpatului, cu diagnosticul: " picior plat valg postural complex; halux valgus stâng".
De asemenea, în aceeași adresă s-a mai precizat că pacienta B. M era asigurată medical și nu datorează bani unității medicale pentru tratamentul pe care îl primește.
Din cele arătate mai sus instanța reține că probele administrate în cauză confirmă faptul că inculpatul a primit în data de 15.10.2012 de la numiții B. M și P. G suma de 800 de lei, iar în data de 16.10.2012, de la denunțătoarea B. N. I suma de 400 euro și 1200 lei, fapte recunoscute de altfel și de către inculpat.
În ceea ce privește suma de 400 de euro, probele confirmă faptul că suma respectivă a fost oferită și primită de către inculpat ca și contravaloare a materialelor ce urmau să fie folosite la operația ce trebuia efectuată martorei B. M.
Deși în adresa comunicată de Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, s-a comunicat faptul că aceasta fiind asigurată medical nu trebuia să plătească nicio sumă de bani spitalului, martorii audiați P. F., M. D. și I. I. au confirmat faptul că în astfel de cazuri, materialele folosite erau cumpărate de la o societate care furnizează echipamente tehnico-medicale la mai multe spitale din țară.
În ceea ce privește celelalte sume primite de inculpat de 800 și respectiv 1200 lei, inculpatul a recunoscut că le-a primit dar a arătat că aceste sume reprezentau o parte din contravaloarea materialelor ce urmau a fi folosite la operația pe care intenționa să o efectueze, operație deosebit de dificilă, de complexă, ce nu mai fusese efectuată încă în România.
Instanța nu va reține această apărare a inculpatului pe care o apreciază ca nefondată pentru următoarele motive:
În primul rând, inițial cu ocazia organizării flagrantului, inculpatul fiind întrebat cu privire la sumele respective a arătat că acestea i-ar fi fost oferite de denunțătoare ca și sponsorizare pentru congresul de ortopedie pe care îl organizase la Craiova, în acest sens acesta depunând în recursul la arestarea preventivă, două declarații extrajudiciare ale martorilor D. F. și St. C. ca susțineau respectiva afirmație. Instanța apreciază având în vedere că aceștia au revenit ulterior parțial asupra acestor afirmații, acestea necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză că respectivele sume nu i-au fost oferite inculpatului în acest scop, cu atât mai mult cu cât respectivul congres se încheiase deja.
Ulterior, în fața instanței inculpatul a revenit asupra acestor afirmații arătând că reprezentau o parte din contravaloarea materialelor ce urmau a fi folosite la operația pacientei B. M.
În ceea ce privește operația ce urma a fi efectuată pacientei B., din probele administrate rezultă că inițial în momentul în care a fost examinată de inculpat, fără a avea radiografiile picioarelor acesta i-a spus că trebuie să folosească la fiecare picior câte două șuruburi, fiecare costând cca 100 euro, costul total al operației ridicându-se la suma de 400 euro. Toți martorii audiați au confirmat faptul că un astfel de șurub costă cca 100 euro, precum și faptul că la o astfel de operație în mod obișnuit se folosesc câte 2 șuruburi pentru fiecare picior în parte( în acest sens fiind atât declarația martorului P., medic ortoped și a martorei I., fostă pacientă a inculpatului, ce a avut același diagnostic).
Ulterior după internarea în spital și observarea radiografiilor inculpatul a constatat că trebuia să fie operat și călcâiul de un picior, explicându-i pacientei și concubinului acesteia că trebuie să folosească o plăcuță specială care deși în mod normal costa 1500 lei, întrucât avea deja una i-o poate da contra sumei de 500 de lei. Le-a explicat celor doi că întrucât urma să intervină și asupra călcâiului operația era mai dificilă și nu o va opera decât la un picior , ulterior urmând a interveni și asupra celui de alt doilea picior.
În momentul în care cei doi le-au întrebat cât îi costă, prin aceasta referindu-se la suma pe care trebuie să i-o ofere în plus inculpatului, acesta le-a spus că o operație de acest gen costă în general 2000 de euro , dar ei să dea cât pot. În momentul în care aceștia i-au oferit 400 de lei, acesta a spus că se simte jignit, iar când aceștia i-au mai dat încă 400 lei, a plecat nervos, zicând că " asta e tot ce puteți să-mi dați".
Faptul că inculpatul A. a fost nervos, supărat de sumele oferite de cei doi rezultă și din observarea procesului-verbal cuprinzând transcrierea convorbirilor purtate în momentul organizării flagrantului, inculpatul recunoscând că i s-a făcut puțin rău în momentul în care i s-a oferit suma respectivă.
În fața instanței aceasta a arătat că întrucât se hotărâse să îi efectueze pacientei o operație deosebit de dificilă, din interes pur științific, operație la care urma să folosească cca 20 de șuruburi pentru fiecare picior, deci costând 2000 euro pentru fiecare picior în parte, s-a supărat pentru că suma oferită era prea mică față de costul total al operației și a realizat că va trebui să suporte singur restul costurilor operației.
Instanța observă că pe de o parte acesta susține că le-a explicat celor doi în ce va consta această operație mai dificilă, respectiv că vor fi folosite mai multe implanturi valoarea acestora fiind mult mai mare decât cea comunicată anterior, arătând totodată că aceasta a fost de acord cu intervenția propusă , iar pe de altă parte arată că s-a supărat când i-au fost oferiți cei 400, iar apoi 800 de lei pentru că față de valoarea totală a operației i s-a părut suma prea mică. Totodată acesta a susținut că a acceptat că facă respectiva operație și să suporte personal costurile acesteia nesuportate de pacientă în memoria tatălui său și pentru a nu fi interpretat refuzul său de a mai efectua respectiva operație ca și o condiționare a actului medical. Trebuie remarcat totodată că în cursul urmăririi penale inculpatul a arătat că nu a discutat cu cei doi despre situația banilor necesari achiziționării materialelor intervenției.
Instanța apreciază pe de o parte că în condițiile în care fiindu-i explicate costurile operației, pacienta nu avea disponibilitățile bănești suficiente pentru a o suporta, inculpatul putea să efectueze operația clasică ce se efectua în astfel de cazuri, iar pe de altă parte dacă totuși inculpatul ar fi înțeles să suporte el contravaloarea materialelor din considerente sentimentale sau științifice nu avea motive să i se facă rău, arătându-i totodată pacientei că va suporta personal diferența de cost.
Faptul că operația mai dificilă ce trebuia efectuată presupunea doar intervenția asupra călcâiului pacientei, plăcuță ce costa 1500 lei și nu aplicarea de 20 de implanturi pe fiecare picior, rezultă și din procesul-verbal de transcriere a convorbirii purtate în momentul organizării flagrantului.Astfel inculpatul arată pe de o parte că șuruburile costă 200 de euro pentru un picior (deși ar fi trebuit să-i explice că șuruburile costă 2000 de euro pentru un picior), iar pe de altă parte arată că nu o va opera decât la un singur picior, că așa cum a discutat cu acesta și soțul cu o zi înainte " îi fac amândouă operațiile pe un picior e o operație foarte mare și atunci…. Care costă pe factură vreo 15 milioane eu o am și îi plătesc firmei altfel, și o costă numai 5 milioane. Așa v-am spus.". Acesta precizează expres că "veți primi factură pentru șuruburile antepiciorului. Acelea sunt 200 de euro".
Prin urmare instanța nu va reține apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi fost vorba de o neînțelegere din partea denunțătorilor cu privire la destinația banilor oferiți și primiți de către inculpat.
De asemenea susținerea inculpatului potrivit căreia ar fi acceptat să facă respectiva intervenție, chiar în condițiile în care pacienta plătise o sumă mult prea mică față de costul total al implanturilor ce urmau a fi folosite la operație, pentru ca refuzul său să nu fie interpretat ca și o condiționare a actului medical, nu poate fi reținută de instanță întrucât fiind vorba de o discuție preliminară , dacă pacienta explicându-i-se costul total al operației de 20 de ori mai mare decât cel stabilit inițial spunea sau dădea de înțeles că nu are posibilitățile materiale ale suportării unor astfel cheltuieli, acesta putea să efectueze operația stabilită inițial fără a risca vreo eventuală neînțelegere.
Pe de altă parte nu se poate susține că inculpatul nu ar fi fost conștient de faptul că orice sumă oferită doctorului de un pacient este percepută în mod obișnuit ca fiind destinată acestuia personal, motiv pentru care dacă chiar nu ar fi avut intenția de a primi respectivii banii pentru sine ar fi trebuit să explice foarte clar pacienților ce reprezintă fiecare din sumele solicitate cu atât mai mult cu cât acestea erau foarte mari atât față de cele stabilite inițial cât și față de veniturile unor oameni obișnuiți.
Nu în ultimul rând având în vedere că inculpatul a primit atât sume în euro cât și în lei, acesta nu a încercat să lămurească în vreun fel cât reprezintă în final sumele primite și cât ar mai avea de plătit pacienta.
În drept, tribunalul apreciază că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă în paragrafele anterioare, de a pretinde de la pacienta B. M mai multe sume de bani în scopul îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pen. rap. la art. 6 alin 1 din Legea nr. 78/2000.
Conform art. 254 C. pen., infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Așadar, potrivit textului de lege citat mai sus, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită constă în fapta funcționarului de a pretinde ori primi bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori de a accepta promisiunea unor astfel de foloase sau de a nu le respinge.
Pretinderea, ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, înseamnă pretenția, cererea formulată de către subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, în împrejurările și scopurile prevăzute de lege, iar primirea înseamnă luarea în posesie, în stăpânire, căpătarea de către subiectul activ a banilor sau foloaselor necuvenite care i se oferă, i se dau sau i se remit. Spre deosebire de pretindere, primirea implică o predare efectivă a banilor sau bunurilor care nu este realizată din inițiativa funcționarului, ci a corupătorului sau a altuia.
Pentru existența laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, sub aspectul elementului material, trebuie îndeplinite următoarele condiții: pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii trebuie să se refere la bani sau alte foloase; banii sau foloasele primite, pretinse, acceptate sau nerespinse trebuie să nu fie datorate funcționarului în mod legal, respectiv trebuie să fie necuvenite; săvârșirea oricăreia dintre faptele care pot determina elementul material al laturii obiective trebuie să fie anterioare sau concomitente cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndepliniri actului privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului ori cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri; actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere se pretind, primesc, acceptă sau nu se resping banii sau alte foloase necuvenite trebuie să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu sau contrar acestor îndatoriri.
Obiectul mitei, așa cum rezultă din actele dosarului, a constat în bani (suma de 2.000 lei); aceștia erau necuveniți, pretinderea efectuându-se anterior îndeplinirii actului referitor la atribuțiile de serviciu ale inculpatului, iar actul făcea parte din sfera îndatoririlor de serviciu ale acestuia, acesta fiind funcționar, fiind îndeplinite condițiile elementului material al infracțiunii de luare de mită.
Instanța reține că inculpatul a pretins, chiar dacă într-o formă indirectă (spunându-le celor doi martori B. M și P. G cam cât ar costa o astfel de operație) primirea unor sume de bani în scopul efectuării operației pe care urma să o efectueze în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu. După ce a plecat nervos în data de 15.10.2012, după primirea sumei de 800 de lei, pe care a considerat-o un fel de jignire, a doua zi, în condițiile în care sora pacientei , denunțătoarea B. N. I vine și discută despre suma oferită și primită cu o zi înainte acesta arată că nu cere bani de la pacienți, dar primește ( " eu nu cer bani de la bolnavi. Îți primesc"- fila 38, dup).
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia.
Constatând că fapta există și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în condițiile art. 345 alin. 2 C.p., instanța urmează să dispună condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce i se va aplica, instanța urmează să aibă în vedere criteriile stabilite de legiuitor în cuprinsul art. 72 C.p., raportându-se în principal la natura și gravitatea infracțiunii comise, la valoarea socială ocrotită de normele penale la împrejurările în care fapta a fost comisă, la atitudinea inculpatului ulterioară comiterii faptei, respectiv, date în raport de care, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, respectiv de la 3 la 12 ani.
Instanța va avea în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului care așa cum reiese atât din actele depuse în circumstanțiere, cât și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj din care reiese faptul că acesta beneficiază de o imagine pozitivă la locul de muncă, că nu beneficiază de instrucție superioară și de o calificare profesională deosebită, de faptul că se află le primul conflict cu legea penală, dar și faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, că în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, funcționarii publici sau orice alt funcționar, nu trebuie să fie influențați de interese materiale, de obținerea unor foloase ce nu li se cuvin, fiind ținuți să-și îndeplinească atribuțiile în mod corect, să nu le practice, să nu facă din exercitarea lor o sursă de venituri ilicite. Efectuarea oricăror acte care intră în competența lor nu trebuie să fie determinate de asemenea mobiluri, ci numai de grija îndeplinirii corecte a îndatoririlor de serviciu și a respectării legalității. Faptele de venalitate ale funcționarilor publici precum și ale celorlalți funcționari aduc o gravă atingere activității de serviciu, ca și intereselor personale, cu atât mai mult cu cât în cauză inculpatul are calitatea de medic, persoană ce trebuie să dea dovadă de înalte calități etico-morale.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Față de cele arătate mai sus, instanța apreciază că prin aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare executabilă în regim de detenție, se ating scopurile prev. de art. 52 C.p.
În baza art.71 alin 2 Cp, se va dispune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a-c Cp, mai puțin dreptul de a alege. Astfel, față de hotărârea Hirst contra Marii Britanii și Irlandei de Nord din 30 martie 2004 prin care CEDO a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor, se impune înlăturarea din conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului interzicerea dreptului de a vota prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen, având în vedere că acesta a săvârșit o infracțiune considerată de lege mai puțin periculoasă. Interdicția drepturilor electorale trebuie să fie aplicată cu respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte. Ori, față de gravitatea infracțiunii comise de inculpat, precum și față de gradul concret de pericol social, instanța consideră că nu se impune interdicția dreptului electoral de a alege.
În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 16.10.2012-20.03.2013.
În baza art. 255 alin. 5 C.pen. va dispune ca inculpatul să restituie suma de 800 lei denunțătoarei B. M.M. , având în vedere că aceasta a denunțat fapta înainte ca organul de urmărire să fie sesizate cu fapta respectivă.
Instanța va menține măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin decizia penală nr. 622/20 martie 2013 a Curții de Apel Craiova până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 191 c.p.p. instanța va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, având în vedere culpa sa infracțională.
