Luarea de mită
| Comentarii |
|
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mita consta in fapta funcţionarului care, in condiţiile si scopurile prevăzute de art. 254 C.pen., pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge. Acesta poate fi săvârşit alternativ in oricare dintre cele patru modalităţi normative, printr-o acţiune (comisiune) constând in pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, sau printr-o inacţiune (omisiune) , nerespingerea unei asemenea promisiuni. A pretinde înseamnă a cere, a formula o anumita pretenţie. Pretinderea , ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a luării de mita, înseamnă pretenţia, cererea formulată de către subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, în împrejurările si scopurile prevăzute de lege. Ea poate fi realizata prin cuvinte, scrisori, prin orice mijloc de comunicare, gesturi, semne, comunicare înţeleasă de cel căruia îi este adresata, putând fi atât expresa cat si aluziva, (nu este necesar ca ea să poată fi înţeleasă de oricine) ocolitoare.
Secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 101 din 4 septembrie 2012
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 38/D/17.02.2012 a Tribunalului Bacău, s-a dispus:
în temeiul art. 254 alin. (1) C.pen. cu art. 41 alin. (2) C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „luare de mită”, în formă continuată, a fost condamnat inculpatul B.G., profesor la G.Ș.E. Bacău, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II-a, lit. b) și c) C.pen.
în temeiul art. 71 alin. (2) C.pen. s-a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.pen.
în temeiul art. 88 C.pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reținere și arest preventiv în perioada 3.06.2009-13.08.2010.
în temeiul art. 350 C.proc.pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă de Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală nr. 477/13.08.2010.
în temeiul art. 109 C.proc.pen. s-a dispus păstrarea a două plicuri cu corpuri delicte conținând bancnotele ridicate cu ocazia flagrantului, aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău, și înregistrate la nr. 29/15.07.2009.
S-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:
- 1.430,00RON depusă la C. - Bacău, cu recipisa de consemnare nr. 561149/1 din 7.07.2009;
- 50 EUR depusă la C.- Bacău, cu recipisa de consemnare nr. 561153/1 din 7.07.2009;
- 59 USD depusă la C. - Bacău, cu recipisa de consemnare nr. 561156/1 din 7.07.2009;
- 1 USD depusă la C. - Bacău, cu chitanța nr. 2288686/1 din 7.07.2009.
în temeiul art. 118 lit. e) C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de: - 190 lei primiți de la H.L.; - 150 lei primiți de la F.E.; - 80 lei primiți de la R.A.; - 80 lei primiți de la M.A.I.; - 100 lei primiți de la Ș.C.;. - 120 lei primiți de la C.L.; - 120 primiți de la C.C.; - 80 lei primiți de la M.G.; - 120 lei primiți de la D.G., și care nu au servit la despăgubirea acestora.
A fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 160 lei către L.C.; -160 lei către B. A.; - 150 lei către B.A.R.; -200 lei de la V.D.R.; - 200 lei de la B.R.; - 200 lei de la V.C.;- 280 lei de la G.P.;-240 lei de la I.A.;
S-a constatat restituită suma de 170 lei către B.C.;
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
în temeiul art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală în cuantum de 2.500 lei.
Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Bacău a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 347/P/2009 din 14.07.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., constând în aceea că, în cursul anilor școlari 2007-2008, 2008-2009, a pretins, în calitatea sa de profesor la G.Ș.E. Bacău, sume de bani cu titlu de mită, de la mai mulți elevi, pentru a le asigura promovabilitatea.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 3969/110/2009 din 15.07.2009.
La instanță a fost audiat inculpatul B.G., fila 70,95, 322, 352,387, 457, vol. I, vol. II, martorii: P.I., D.P.T., D.M., V.D.R., L.C., B.A., B.A.R., F.C.V., B.A.M., C.A.M., D.M., P.G., P.B.I., B.Ș.D., H.L., B.C., M.G.D., D.G., F.E., C.L., C.C., L.M. (filele 274 vol. I, 402 , 403, 451, 452, 453, 454, 10, 36, 37, 38, 39, 40, 67, 68, 69, 179, 180, 183 , 184, 208, vol. II, vol. III, vol. IV).
în cele patru dosare ale instanței, inculpatul a depus memorii și cereri: pag. 4-8, 32-33, 36-37, 44-45, 73-76, 97-99, 112, 124-126, 139, 145, 160-161, 196-198 din vol. IV instanță), pag. 16-17, 54, 64, 101-104, 130-133, 176-177, vol. III instanță), pag. 302-308, 349-350, 356, 388-389, 456, 463, vol. II instanță), pag. 28-69, 79-82, 90-94, 108, 120-121, un dosar conținând 127 de file cu „Lucrări scrise de la clasele XI F, XII G, 273 vol. I instanță).
Așa după cum s-a arătat mai sus, inculpatul, pe parcursul cercetării judecătorești a depus multe memorii, cereri și probe în apărare. Parte din ele au fost admise, cele care s-au referit la probatorii, la audieri de martori. Prin alte cereri, inculpatul a solicitat să revină la locul de muncă, să se efectueze în cauză expertiză didactică asupra foștilor elevi în scopul de a demonstra reala necunoaștere a materiei pe care o preda și astfel să justifice notele mici pe care le primeau aceștia. A solicitat un Interogatoriu asupra colegului său, d-l director al școlii, martorul L.M., cuprinzând peste patruzeci de întrebări, care în majoritate nu aveau legătură cu cauza. A solicitat restituirea sumelor de bani consemnate la C. considerând că sunt bani ce au aparținut soției sale.
A formulat și cereri de recuzare asupra magistratului fondului, și fiindcă a fost respinsă, a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii, deși art. 52 C.proc.pen. prevede să acestea sunt definitive. La Curtea de Apel Bacău a fost soluționat acest recurs ca inadmisibil și totuși a formulat un alt recurs, judecat de ICCJ, evident ca inadmisibil. Și, mai departe, împotriva acesteia a formulat contestație la executare. Toate aceste cereri, au fost susținute și de apărătorul ales pe care l-a avut, d-l avocat M.A. în această situație dosarul a rămas în nelucrare vreme de un an de zile, exclusiv din culpa inculpatului și a apărătorului său, sens în care apreciem că nu se poate vorbi de o depășire a unui termen rezonabil în soluționarea cauzei din vina instanței. Numeroasele cereri, memorii, plângeri depuse au făcut să fie îngreunată cercetarea judecătorească.
Așa cum s-a arătat, în decursul acelui an cât dosarul s-a aflat pe rolul îCCJ inculpatul a formulat și o excepție de neconstituționalitate, însă, până la întoarcerea dosarului, Legea specială nr. 47/1992 a Curții Constituționale a suferit modificări, astfel că la reluarea cercetării judecătorești nu s-a mai putut suspenda dosarul pentru a fi trimis la Curtea Constituțională (așa cum probabil și-ar fi dorit inculpatul), fiindcă s-a dispus respingerea sesizării Curții constituționale cu excepția arătată, recursul fiind și el respins de Curtea de Apel Bacău.
Prin memoriul depus la dosar la data de 2.11.2010 (când cauza se afla la îCCJ pentru soluționarea recursului promovat de inculpat împotriva deciziei de respingere ca inadmisibil a recursului împotriva încheierii de respingere a recuzării), inculpatul a solicitat sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecării cauzei pentru soluționarea excepției sale invocate, respectiv a dispozițiilor art. 148 lit. f) C.proc.pen. și art. 264 alin. (3) , (4) C.proc.pen.
Excepția nu a putut fi dezbătută, susținută oral în fața instanței de fond până la această dată întrucât, așa cum am arătat anterior cauza a rămas în nelucrare vreme de un an de zile cât s-a aflat pe rolul îCCJ (și împotriva ultimei decizii de respingere ca inadmisibil a recursului, inculpatul a formulat contestație în anulare).
Reîntors dosarul la instanța de fond s-au putut relua cercetările judecătorești, între care și aceste excepții depuse între termene.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Bacău a reținut următoarele:
I. Latura penală
1. în fapt:
La data de 28.05.2009, O.I.C., elev în clasa a XII-a G la Liceul G.A. Bacău, a formulat un denunț din care rezultă faptul că, inculpatul, în calitatea pe care o avea, aceea de profesor, le pretinde elevilor sume de bani cu titlu de mită, pentru a le asigura promovabilitatea în anul școlar următor după ce în timpul anului de curs le acorda note în așa fel încât să-i aducă în situația de corigență.
La data de 29.05.2009, F.C.V., P.I., B.A.R., elevi în clasa a XII a al aceluiași grup școlar, au formulat autodenunțuri împotriva inculpatului, din care rezulta faptul că, acesta pretinde sume de bani de la elevi pentru a le asigura promovabilitatea în anul școlar următor.
Pentru aceste considerente, la data de 2.06.2009, a fost organizat un flagrant delict, având în vedere faptul că cei patru denunțători, ca urmare a atitudinii inculpatului, urmau să-i remită acestuia sumele de bani solicitate.
în urma flagrantului delict și a percheziției domiciliare efectuată la data de 2.06.2009, s-a constatat faptul că, inculpatul B.G., în locuința sa, amplasată în Bacău, str.…, a primit de la denunțătorul B.A.R. suma de 300 lei, reprezentând bani cu titlu de mită, mai precis 150 lei pentru el și 150 lei pentru P.I., așa cum a solicitat inculpatul.
Totodată, în aceleași împrejurări inculpatul a primit suma de 370 lei de la denunțătorul F.C.V., pentru el și pentru colegul său O.C., sumă de bani remisă de către denunțător cu puțin înainte de constatare a infracțiunii de luare de mită în flagrant delict.
Sumele de bani au fost lăsate de către cei doi denunțători în domiciliul inculpatului, la indicația acestuia, fără a face vorbire despre destinația lor, având în vedere conduita inculpatului de prevedere excesivă în aceste momente de consumare a infracțiunii.
Sumele de bani descrise mai sus au fost descoperite de către echipa de cercetare în domiciliul inculpatului, în prezența martorilor asistenți, așa cum este menționat în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Pe parcursul cercetărilor au fost formulate autodenunțuri și de către B.R., B.A., L.C., V.R., V.C., G.P. și I.A., elevi în clasa a XI a F din cadrul aceluiași grup școlar, din care rezultă faptul că aceștia au dat sume de bani inculpatului, cu titlu de mită, pentru a le asigura promovabilitatea în anul școlar următor, având în vedere faptul că, în anul școlar 2008-2009, inculpatul preda la această clasă un număr de 8 module.
Ca modalitate de a proceda, acesta a aplicat elevilor, în mod tendențios note, în așa fel încât să-i aducă în stare de corigență, urmând ca la sfârșitul anului să le solicite așa zise „referate”. Acestea din urmă reprezentau sume de bani în raport de cuantumul referatelor pe care fiecare elev trebuia să le predea profesorului și având în vedere faptul că un referat era echivalentul unei sume cuprinse între 10-40 lei.
în cursul anului școlar 2008-2009, mai precis în luna mai 2009, denunțătorii au remis sume de bani inculpatului, după cum urmează: B.A. - 160 lei, V.D.R. - 200 lei, L.C. - 160 lei, B.R. - 200 lei, V.C. - 200 lei, G.P. - 280 lei, I.A. - 240 lei.
S-a constatat, de asemenea, că P.B.I., elev în clasa a XII a H a G.Ș.E. Bacău, a fost contactat de către inculpatul B.G., în luna mai 2009, când acesta i-a sugerat să fie intermediar în sensul de a strânge sume de bani de la elevii din clasă și să-i remită acestuia, elevii fiind interesați în a-și asigura promovabilitatea.
P.B.I. a transmis colegilor săi atitudinea inculpatului, iar în ziua de 21.05.2009, a primit de la S.I.C. suma de 80 lei și de la B.A.M. suma de 40 lei. Acesta nu a mai remis suma de bani inculpatului ci a relatat tot ceea ce s-a întâmplat directorului grupului școlar.
Rolul de intermediar l-a avut și B.Ș.D., elev în clasa a XII a, cel care de altfel a strâns, de mai multe ori, sume de bani, în anul școlar 2007-2008, după cum urmează: B.C. - 180 lei, H.L. - 190 lei, F.E. - 150 lei, R.A. - 80 lei, S.C.E. - 100 lei, C.L. - 120 lei, C.C. - 120 lei, M.G.D. - 80 lei.
S-a constatat, de asemenea că, D.G. a, elevă în clasa a XII a, a remis inculpatului, personal, suma de 120 lei, pentru a-i asigura promovabilitatea în anul școlar 2008-2009, sumă de bani pe care aceasta i-a dat-o la locuința sa.
De asemenea, aceeași elevă, i-a remis inculpatului suma de 100 lei, la sfârșitul lunii mai 2009, împreună cu C.L. și Ș.C., eleve la același grup școlar.
Situația de fapt a rezultat din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, respectiv, declarații denunțători (3-17, 69-70); proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (22-29); planșe fotografice, anexă ale procesului-verbal (31-45); obiecte corp delict reprezentând sumele de bani remise cu titlu de mită și descoperite la percheziția domiciliară; declarații martori (71-96,101-121) + cel administrat la instanță unde a fost audiat inculpatul B.G., fila 70,95, 322, 352,387, 457, vol. I, vol. II, martorii: P.I., D.P.T., D.M., V.D.R., L.C., B.A., B.A.R., F.C.V., B.A.M., C.A.M., D.M., P.G., P.B.I., B.Ș.D., H.L., B.C., M.G.D., D.G., F.E., C.L., C.C., L.M. (filele 274 vol. I, 402 , 403, 451, 452, 453, 454, 10, 36, 37, 38, 39, 40, 67, 68, 69, 179, 180, 183, 184, 208, vol. II, vol. III, vol. IV).
Apărătorul ales pentru inculpatul B.G. a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254, alin. (1) C.pen.; în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientate spre minim general cu suspendarea executării acesteia.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, reținându-se că a pretins, în mod repetat sume de bani de la mai mulți elevi, astfel încât în calitatea acestuia de profesor să le asigure promovabilitatea în anul școlar următor.
în ceea ce privește probatoriile administrate în prezenta cauză, acestea au fost următoarele:
1. Proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante:
2. Declarațiile denunțătorilor și martorilor;
3. Obiecte corp delict reprezentând sumele de bani remise cu titlu de mită șl descoperite la percheziția domiciliară.
1. în ceea ce privește procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante apărătorul inculpatului a solicitat să se observe că din conținutul acestuia nu rezultă în nici un caz că s-ar fi săvârșit o infracțiune.
Din conținutul acestuia a rezultat cu certitudine, că două persoane au intrat în locuința inculpatului și că ulterior au plecat din locul respectiv. In nici un caz nu a rezultat că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune.
Mai mult decât atât, a considerat că foarte important este și cine a participat la efectuarea flagrantului; este vorba de B.A.R. și F.C. Din declarația numitului B.A.R., a rezultat cu certitudine faptul că între inculpat și acesta exista un conflict mai vechi, inculpatul formulând o plângere penală împotriva acestuia, iar B. primind o amendă. în acest context a găsit prilejul ideal pentru a se răzbuna pe dl. B.G., mai mult decât atât, l-a convins și pe martorul F. să participe la așa numitul flagrant.
De asemenea, din declarația martorului B.A.R. a rezultat că acesta nici măcar nu știa ce materii a studiat cu dl. profesor. în aceste condiții ipoteza prezentată de parchet conform căreia inculpatul punea, în mod intenționat note mici elevilor nu subzistă.
Din aceste considerente a apreciat că declarațiile martorilor B.A.R. și P.I. nu demonstrează în nici un caz vinovăția inculpatului.
De asemenea, din declarațiile martorilor asistenți a rezultat că doi tineri au intrat în casa inculpatului, după care au ieșit și în acel moment au intrat împreună cu organele de urmărire penală în apartamentul inculpatului, unde au găsit niște bani. Din aceste declarații nu a rezultat în nici un caz că s-ar fi săvârșit vre-o infracțiune, dimpotrivă a rezultat că două persoane au lăsat sume de bani în casa inculpatului. Să nu uităm faptul că pe banii respectivi nu s-a descoperit nici o amprentă a inculpatului, prin urmare acesta nici nu a știut de existența acestor bani.
Mai mult decât atât, celălalt martor asistent P.G. a afirmat că „nici nu i-am văzut pe B. și F.”. în aceste condiții, practic nici nu au existat doi martori asistenți ci doar unul. Prin urmare despre ce flagrant discutăm?
Inculpatul B.G. nu a știut nici un moment că cei doi elevi au lăsat sume de bani în bucătăria sa și nu există nici o probă directă contrară care să susțină acest aspect. Nu există nici o înregistrare audio sau video care să confirme ipoteza prezentată de parchet.
2. în ceea ce privește probele testimoniale administrate în prezenta cauză apărătorul inculpatului a susținut următoarele:
A observat că aproximativ toți martorii audiați în faza de urmărire penală, foști elevi ai d-lui profesor nu mai știau ce materii au studiat cu inculpatul. în aceste condiții în nici un caz nu se poate reține că inculpatul, ar fi pus note mici elevilor pentru a-i lăsa în stare de corigentă. Elevii au primit note mici deoarece erau slabi pregătiți. Acest aspect a fost conturat și de lucrările de control care au fost depuse la dosarul cauzei.
Aproximativ toți martorii (B.A., V.D.R., L.C., P.B.I., H.L., F.E., R.A., M.A.I.), cu mici excepții audiați fie în faza de urmărire penală fie în faza de judecată au afirmat că nu i-au remis niciodată bani d-lui profesor B.G. și că nici nu li s-a cerut bani, în mod expres de către dl. profesor.
De asemenea, a observat că sumele de bani pe care aceștia i-au plătit lui B.Ș. sau P.B.I. diferă, valoarea referatelor nu este aceeași pentru toți elevii. în acest context apare întrebarea firească, oare B.Ș. și P.B.I. nu-și însușeau banii de la colegii lor fără să aibă nici o legătură cu inculpatul? Mai mult decât atât B.Ș. nu-și amintești ce sume de bani a remis inculpatului, în ce perioadă a remis sumele de bani.
A apreciat că dacă situația se prezintă astfel firește că nu ar fi afirmat niciodată că banii ar fi rămas la ei, au preferat varianta cea mai ușoară de a declara că au remis sume de bani d-lui profesor astfel încât în sarcina lor să nu poată fi reținută nici o infracțiune.
Martorii B.A.R. și F. au afirmat că singura dată când au remis bani direct d-lui profesor ar fi fost în momentul în care s-ar fi realizat flagrantul. Să fie o simplă coincidență?
A considerat că faptul că situația prezentată în rechizitoriu nu este cea reală o denotă și faptul că martorii B.A.M., C.A. si D.M. au afirmat că nu au remis niciodată bani pentru a trece clasa; notele au fost întotdeauna acordate în funcție de cât învățau.
Foarte important a apreciat că este faptul că aceeași martori au confirmat că dl. profesor le solicita elevilor să aducă anumite referate tocmai pentru a putea fi evaluați. Prin referate nu se înțelegeau anumite sume de bani.
Latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită se poate realiza prin: pretinderea, primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin sau acceptarea promisiunii unor astfel de foloase.
în speță, martorii B.A., V.D.R., L.C., P.B.I., H.L., F.E., R.A., M.A.I., au afirmat că nu li s-a pretins niciodată bani, în mod direct de dl. profesor; aceeași martori nu au văzut niciodată ca dl profesor să fi primit bani iar cu privire la nerespingerea promisiunii unor foloase nici nu se face vorbire în rechizitoriu.
Singurii martori care au afirmat că au remis sume de bani sunt B.Ș., P. (afirmă că dl profesor i-a pretins bani însă nu i-a mai remis) B. și P.
Elevii care au remis bani lui B.Ș. au afirmat că valoarea unui referat era diferită, ceea ce denotă că este foarte posibil ca acesta să-și fi însușit sumele de bani fără ca dl. profesor să știe nimic despre acest aspect. Martorii P. și B., a arătat anterior de ce consideră inculpatul că declarațiile lor nu pot fi luate in considerare. Iar în ceea ce-1 privește pe P. este o simplă afirmație nedovedită în nici un fel.
Având în vedere cele descrise anterior apărătorul inculpatului a apreciat că faptei imputate inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura obiectivă. De asemenea, inculpatul nu a intenționat niciodată să îndeplinească un anumit act (respectiv promovarea elevilor) în legătură cu atribuțiile de serviciu în schimbul unor sume de bani, prin urmare a apreciat că nici latura subiectivă a infracțiunii pentru care a fost trimis inculpatul în judecată nu există.
Foarte important a considerat că este și faptul că elevii care au fost martori, în sprijinul acuzării, în prezentul dosar sunt elevi foarte slabi, nu s-au interesat niciodată de școală, nu mai știu nici măcar ce materie au studiat cu dl. profesor cu toate că unii au dat examenul de bacalaureat la aceste materii.
Cu toate acestea elevii au absolvit liceul inclusiv examenul de bacalaureat; în acest context ipoteza prezentată de inculpat cum că elevii ar fi fost manipulați de directorul școlii pentru a efectua denunțurile devine plauzibilă. Mai mult decât atât, între dl. profesor și director au existat numeroase disensiuni, după cum a rezultat și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Având în vedere aceste aspecte a apreciat că faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită motiv pentru care a solicitat instanței să dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d). coroborat cu art. 11, pct. 2, lit. a), C.proc.pen. De asemenea a rugat instanța de judecată să țină cont și de următoarele aspecte referitoare la prezumția de nevinovăție.
Art. 5 din Codul de procedura penala consacră prezumția de nevinovăție „Orice persoana este considerat a fi nevinovata pana la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă”.
Mai mult decât atât, potrivit art. 66 alin. (1) „învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție si nu este obligat sa-si dovedească nevinovăția”.
Art. 6 pct. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului statuează asupra prezumției de nevinovăție, astfel „Orice persoana acuzată de o infracțiune este prezumata nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită”.
în virtutea acestor prezumții, reglementate atât la nivel intern cât și la nivel internațional, acela împotriva căruia a fost pornit un proces penal este prezumat nevinovat până la dovedirea vinovăției intr-un proces public.
Din aceasta prezumție rezultă implicit faptul că inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, aplicându-se principiul ejus incubit probatio qui dicii, nan qui negai, organele judiciare având obligația administrării probelor in procesul penal.
Prezumția de nevinovăție fiind însă o prezumție relativă, aceasta poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul activității de probațiune, însă inculpatul poate să probeze lipsa de temeinicie a probelor în vinovăție.
Potrivit literaturii de specialitate „Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcuta numai prin probe certe de vinovăție” a se vedea I. Neagu Drept procesual penal. Tratat. ed. Global Lex, București, 2002, p.91.
Consecința prezumției de nevinovăție este ca trece sarcina probațiunii asupra celui care învinuiește, cu obligația de a dovedi în mod cert vinovăția inculpatului, altfel se aplica consecința acestei prezumții, potrivit căreia îndoiala profita inculpatului - in dubio pro reo.
Curtea de Apel București, Secția a II-a penala, a pronunțat decizia penala nr. 235/A/1997 prin care afirma că „în dreptul nostru, inculpatul nu trebuie sa-si dovedească nevinovăția; organele judiciare sunt cele cărora, potrivit art. 66 Cod procedura penală le revine obligația administrării probelor de vinovăție, iar învinuitul sau inculpatul are dreptul sa dovedească lipsa lor de temeinicie. Când se ajunge la îndoiala asupra vinovăției si aceasta îndoiala nu este înlăturata după administrarea de noi probe, prezumția de nevinovăție subzista, căci orice îndoială profita învinuitului sau inculpatului”.
Mai mult decât atât prin Sentința penală nr. 345 din 25 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău, menținută prin Decizia penala nr. 57 din 6 martie 2007 pronunțata de Curtea de Apel Bacău, ambele fiind menținute si de către instanța de recurs înalta Curte de Casație si Justiție, s-a statuat că „Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat in art. 3 Codul de procedura penala, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnica tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-1 achite.
înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunța, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauza, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur si simplu nu există, și totuși îndoiala persista în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă, de nevinovăție” și deci inculpatul trebuie achitat.”
A precizat că în cauza DIDU Contra României, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 740 din 30/10/2000 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat că dacă din întreg probatoriul se indică o simplă „stare de suspiciune”. sau anumite fapte enunțate în rechizitoriu sunt puse sub semnul întrebării” se încalcă art. 6 alin. (2) din Convenția Europeana a Drepturilor.
Având în vedere ansamblul probelor administrate în prezenta cauză coroborate cu prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul a solicitat instanței să constate că faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită motiv pentru care a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d), coroborat cu art. 11, pct. 2, lit. a), C.proc.pen.
în subsidiar, în condițiile în care s-ar aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni a solicitat instanței să țină cont de toate circumstanțele personale ale inculpatului și anume: vârsta inculpatului (58 de ani), faptul că este la primul contact cu legea penală, este cunoscut în societate ca o persoană respectabilă, care din momentul finalizării studiilor universitare (absolvent al Facultății de Automatică, secția Automatică, a Institutului Politehnic București, promoția 1976) până a fost arestat preventiv a lucrat în permanență (peste 32 de ani), (Acest aspect este confirmat și de martorii D.P.T. și D.M.), inculpatul s-a aflat în stare de arest de arest aproximativ 1 an, în acest moment este bolnav, după cum rezultă din scrisoarea medicală pe care a anexat-o la dosarul cauzei.
Din toate caracterizările (de la vecini, de la fostul loc de muncă, de la Parohia Romano Catolică din care face parte) depuse la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul este cunoscut în societate ca o persoană liniștită care nu a creat probleme niciodată.
Având în vedere toate aceste aspecte a solicitat instanței să țină cont de toate aceste circumstanțe și să dispună aplicarea unei sancțiuni orientate sub minimul special cu suspendarea executării acesteia.
De asemenea a solicitat restituirea sumelor de bani reținute cu ocazia percheziției domiciliare (1450 lei; 50 Euro; și 60$) deoarece nu s-a făcut dovada că sumele respective ar fi fost obținute din activitatea infracțională. Nu există nici o probă administrată, în faza de urmărire penală sau în faza de judecată care să confirme că acești bani provin dintr-o activitate infracțională. Nici unul dintre elevi nu a afirmat că ar fi remis inculpatului dolari sau euro. Mai mult decât atât cea mai mare parte din bani erau ai soției inculpatului.
Această apărare a fost respinsă, apreciind că din materialul probator acumulat la urmărirea penală, administrat pe parcursul cercetării judecătorești, completat cu probele în apărare ce i-au fost admise inculpatului, rezultă că inculpatul de multă vreme, de aproximativ cinci ani de zile a practicat această „metodă” de a examina elevii. Avem în vedere depozițiile directorului școlii d-l L.M., elevii claselor XI și a XII audiați în cauză (care au transmis instanței că exista acele „zvonuri”, care circulau între „bobocii” liceului, cum că „Dacă faceți informatica cu B., trebuie să dai bani ca să treci materia lui”.
Pe de altă parte s-a apreciat că temeiul achitării invocat, în drept de apărător este art. 10 lit. d) C.proc.pen., ori motivarea acesteia s-a bazat pe argumente de felul: „din conținutul acestuia nu rezultă în nici un caz că s-ar fi săvârșit o infracțiune”, „pe banii respectivi nu s-au descoperit nici o amprentă a inculpatului” ceea ce presupune un alt temei posibil art. 10 lit. a) C.proc.pen.
Faptul că pe aceste bancnote nu s-au găsit amprentele inculpatului, s-a apreciat că nu are relevanță, întrucât în pregătirea flagrantului ei au fost marcați procedural, astfel că imediat după ce denunțătorii au părăsit imobilul în care locuiește inculpatul, în sertarul dulapului din bucătărie au fost găsiți banii respectivi. Chiar denunțătorii au afirmat că inculpatul era un om precaut și niciodată nu punea mâna efectiv pe bani, ci îi îndruma pe elevi să pună ei singuri banii în sertar, bani înveliți și ei într-un ziar avem în vedere declarații autodenunț filele 9-17, procese verbale de capcanare chimică pag. 18-21, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrantă, filele 22-29, planșele foto aferente momentului flagrant filele 45, declarațiile denunțătorilor date în fața instanței, a elevilor ce au depus plângeri la organul de cercetare penală).
A susținut apărarea că elevii erau foarte slab pregătiți la această disciplină și, prin urmare își meritau notele mici. Instanța a avut în vedere însă depozițiile elevilor date în sala de judecată prin care relatează că d-l profesor B. avea un stil necorespunzător de examinare, că una vorbea la tablă, alta le dădea să învețe pentru orele următoare și alte îi întreba la tablă, de exemplu: „dl. profesor mă scotea la tablă și mă întreba:? Ai radio acasă?, -Da. -Bine, atunci spune care este schema de funcționare”, deși această temă nu o aveam de pregătit”. Că elevii nu erau chiar atât de slabi pregătiți stau dovada examinării ce le-a fost făcută, după reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, când elevii au dat examen cu d-na profesoară S.
Apărarea a arătat că de fapt, elevii nu au văzut efectiv ca cei doi elevi B.Ș. și P., care au fost aleși de inculpat pentru a colecta banii pentru „referate”, au remis efectiv banii inculpatului. Instanța a observat că elevii în declarațiile lor spun că atâta timp cât au primit notele de trecere se subînțelege că banii au fost dați.
Elevul P.B., în declarația dată în fața instanței la 18.05.2010 a arătat faptul că „Am fost ales de către inculpat care era profesorul nostru, ca reprezentant al clasei mele ca să predau „referatele”; „ mi-a scris atunci pe o hârtie: < un referat- 4 pag - 40 RON >„.
Elevul B.Ș., în declarația dată în fața instanței la 14.06.2010, a declarat că „Cred că am strâns de la 4-5 colegi bani și i-am dat domnului profesor”.
Faptul că după atâta vreme martorii, foști elevi ai inculpatului, nu-și mai amintesc disciplina ce le-o preda, ce note aveau, s-a apreciat că nu prezintă relevanță în cauză. Parte din ei și-au continuat studiile fiind în prezent studenți la facultăți în țară.
Apărarea, în „concluziile depuse”, a contestat că „prin referate se înțelegeau anumite sume de bani”, ori, numai din cele două exemple indicate mai sus, martorii s-au exprimat clar ce reprezenta un referat, însă același termen și explicația conținutului său se găsește la fiecare martor audiat, la fiecare elev audiat.
S-a constatat ca fiind evident că, dl. profesor având încredere doar în cei doi elevi P. și B. colabora doar cu aceștia, și prin urmare nu are suport afirmația apărării cum că martorii ar fi declarat că nu au văzut niciodată pe cei doi elevi să remită banii inculpatului, dar atâta vreme cât au primit note de trecere toți elevii au dedus că banii au fost dați iar profesorul i-a primit și le-a încheiat mediile școlare. Chiar și cu ocazia organizării flagrantului, după ce a văzut inculpatul că elevii au venit cu banii, le-a spus unde să pună banii după care „le-a urat succes la bacalaureat”.
Prin Notele de concluzii, apărarea a solicitat achitarea inculpatului, pe temeiul art. 10 lit. d) C.proc.pen. apreciind că faptei îi lipsește elementele constitutive ale infracțiunii, însă nu s-a dezvoltat această teză, ceea ce s-a expus în paginile anterioare (1-5) a susținut ideea unei achitări în baza art. 10 lit. a) C.proc.pen. Din apărarea formulată, instanța nu a dedus care ar fi acele element constitutiv al infracțiunii care lipsește și care atrage achitarea inculpatului pe acest temei. Chiar și în lipsa unei argumentări, instanța prin probatoriile expuse a apreciat că infracțiunea de luare de mită în formă continuată există, a fost săvârșită de inculpat, cu intenție directă, pe o perioadă mare de timp (vreme de aproape cinci ani de zile, din anul școlar 2005, așa cum declară martorul L. M.). în legătură cu acest martor, inculpatul a afirmat că se află în relații de dușmănie, că este contracandidatul său la postul de conducere al școlii, că el este răspunzător de acest dosar, de flagrantul organizat și de dosarul de față. Cu toate acestea, nu a existat și a solicitat instanței că-l cheme pentru a da declarație, este o probă solicitată de inculpat în apărarea sa. Instanța a încuviințat proba, s-a administrat, inculpatul s-a prezentat la termenul de judecată pregătit cu un „interogatoriu” foarte stufos cuprinzând întrebări pe care instanța trebuia să le pună martorului (ceea ce s-a și întâmplat), parte din întrebări neavând legătură cu cauza, de exemplu întrebarea nr. 38.”Câinele REX îl aduceați frecvent în școală și în cancelarie?, sau întrebările 25, 26 ,.” Fumați, consumați cafele, produse de lux”, „Aveți două vile, mașini de lux?”.
Instanța a avut în vedere că cele relatate de acest din urmă martor sunt în deplină concordanță și au fost confirmate anterior de declarațiile tuturor martorilor ce au fost audiați în cauză, și prin urmare nu există suspiciuni și motive pentru a fi considerată ca nesinceră și că ar trebui înlăturată.
2. în drept:
Fapta inculpatului B.G. de a pretinde, în mod repetat, sume de bani de la mai mulți elevi, astfel încât în calitatea acestuia de profesor să le asigure promovabilitatea în anul școlar următor, constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
Constatându-se întrunite condițiile răspunderii penale, pentru infracțiune, s-a dispus tragerea la răspundere penală a acestuia aplicându-i o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., faptul că are o vârstă înaintată, de suferind (așa cum rezultă din actele medicale pe care le-a atașat la dosar de-a lungul timpului), are studii superioare, este căsătorit, nu are copii, nu a recunoscut săvârșirea faptei, a desfășurat activitatea infracțională vreme îndelungată, instanța i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzută de această infracțiune în Codul penal este închisoarea de la 3-12 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 71 C.pen., astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. „a)-c)” se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. în consecință inculpatului i s-au interzis numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza 2, lit. b) și lit. c) C.pen., potrivit art.71 alin. (2) C.pen.
De asemenea, fiind obligatorie, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) și c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada ce a executa-o inculpatul până acum, prin reținere și arest preventiv, de la 3.06.2009 și până la data de 13.08.2010, când Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 477/ 13.08.2010 a admis recursul inculpatului și i-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, potrivit art. 1451C.proc.pen.
Cu privire la această ultimă măsura, instanța a considerat necesară menținerea acestei măsuri și a tuturor obligațiilor ce i-au fost impuse până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, existând temerea că ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal, în continuare. Așa după cum s-a arătat, inculpatul nu a recunoscut învinuirea ce i-a fost adusă, probele ce susțin actul de acuzare și prezenta sentință penală de condamnare, motiv pentru care s-a considerat că ar putea lua legătura cu martorii pentru influențarea acestora în favoarea sa, în etapele următoare, în apel și recurs.
II. Latura civilă
Cu ocazia percheziției domiciliare au fost ridicate din domiciliul inculpatului următoarele sume de bani, reprezentând obiecte corp delict ale infracțiunii de luare de mită, după cum urmează: 1 x 100 lei seria 083E 4453837, 1 x 50 lei seria 086E 5597055, 1x50 lei seria 055B 1738924, 1 x 50 lei seria 072B 4678034, 1 x 10 lei seria 056E 1637319, 1 x 10 lei seria 057C 3178892, 1 x 10 lei seria 053B 1247027, 1 x 10 lei seria 052D 2682708, 1 x 10 lei seria 053B 0526820, 1 x 100 lei seria 077C 3453525, 1 x 100 lei seria 067D 1869386, 1 x50 lei seria 054E 0965866, 1 x 50 lei seria 055E 1736302, 1 x50 lei seria 076D 3621586, 1 x 10 lei seria 059D 3740113, 1 x 10 lei seria 058D 2506299.
De asemenea, din locuința inculpatului au fost ridicate sumele de 1430 lei, 50 euro și 59 USD, sume de bani consemnate la C. - Bacău cu recipisa nr. 561149/1 din 7.07.2009, 561153/1 din 7.07.2009 și nr. 561156/1 din 7.07.2009, sume pentru care s-a dispus confiscarea.
Prin buletinul de schimb valutar nr. 2288686/1 din 7.07.2009 emis de C. a fost consemnată suma de 1 (unu) USD în valoare de 3,6 RON ridicat de asemenea din locuința inculpatului și pus la dispoziția instanței în vederea confiscării.
La fila 69 a primului volum de urmărire penală, elevii B. R., B. A., L.C., V.B., V. C.I, G.P., au solicitat restituirea sumelor de bani, așa cum au menționat în tabelul alăturat, sau sumele de bani pe care le pretinde că le-ar fi dat fiecare domnului profesor. Raportat la acest tabel, la declarațiile pe care le-au dat la urmărirea penală, și în fața instanței, tribunalul a stabilit pentru care dintre acești se impune restituirea sumelor de bani, care nu au mai dorit acest lucru (și prin urmare sumele au fost confiscate), pentru care s-a restituit deja de către inculpat.
Astfel, a rezultat faptul că în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a apreciat că se impune confiscarea de la inculpat a sumelor de: - 190 lei primiți de la H.L.; - 150 lei primiți de la F.E.; - 80 lei primiți de la R.A.; - 80 lei primiți de la M.A.I.; - 100 lei primiți de la Ș.C.; - 120 lei primiți de la C.L.; - 120 primiți de la C.C.; - 80 lei primiți de la M.G.; - 120 lei primiți de la D.G., și care nu au servit la despăgubirea acestora.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de: 160 lei către L.C.; -160 lei către B.A.; - 150 lei către B.A.R.; -200 lei de la V.D.R.; - 200 lei de la B.R.; - 200 lei de la V.C.; - 280 lei de la G.P.; -240 lei de la I.A. și să constatăm restituită suma de 170 lei către B.C.;
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales iar în baza art. 191 C.proc.pen., fiind în culpă procesuală a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând pe cele efectuate la urmărirea penală.
împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat apel în termen legal inculpatul B.G., pentru netemeinicie, motivele de apel fiind detaliate în considerentele prezentei decizii penale.
Analizând sentința penală apelată, atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prevăzut de art. 371 C.proc.pen., Curtea constată că apelul declarat este întemeiat doar sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mita consta in fapta funcționarului care, in condițiile si scopurile prevăzute de art. 254 C.pen., pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge.
Acesta poate fi săvârșit alternativ in oricare dintre cele patru modalități normative, printr-o acțiune (comisiune) constând in pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, sau printr-o inacțiune (omisiune) , nerespingerea unei asemenea promisiuni. A pretinde înseamnă a cere, a formula o anumită pretenție. Pretinderea, ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a luării de mită, înseamnă pretenția, cererea formulata de către subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, in împrejurările si scopurile prevăzute de lege. Ea poate fi realizata prin cuvinte, scrisori, prin orice mijloc de comunicare, gesturi, semne, comunicare înțeleasă de cel căruia îi este adresata, putând fi atât expresa cat si aluziva, (nu este necesar ca ea sa poată fi înțeleasă de oricine) ocolitoare.
Din conținutul întregului material probator administrat în cauză-depoziții de martori, denunțători, procese verbale de capcanare, inclusiv capcanare chimică, - a se vedea procesul verbal aflat la fila 18 dosar urmărire penală, din care rezultă că bancnotele au fost inscripționate înaintea realizării flagrantului, respectiv, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante - fila 22 dosar urmărire penală, din conținutul căruia rezultă că sumele de bani inscripționate și pretinse de inculpat, potrivit declarațiilor denunțătorilor au fost găsite în locuința inculpatului în sertarul mobilierului indicat ca și loc de depozitare de inculpat denunțătorilor cu ocazia vizitei acestora în aceeași seară în locuința cadrului didactic și planșe foto privind examinarea bancnotelor marcate cu inscripția MITA- fila 39-45 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul B.G., în pofida unei conduite constant nesincere, a pretins în mod repetat diferite sume de bani, (pe care le primea la domiciliul său, urmare a unei vigilențe și precauții calificate), de la mai mulți elevi în scopul asigurării promovării anului școlar.
Acțiunea de pretindere a fost neechivoca și a manifestat neîndoielnic intenția inculpatului de a condiționa de ea îndeplinirea efectuării unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu (promovarea elevilor denunțători).
Inculpatul a înțeles semnificația penala a faptei, dovedind o precauție extremă dar și dacă nu a realizat semnificația penală a fiecărei fapte, a știut ca prin această pretindere se condiționează îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor sale de serviciu.
Inculpatul nu numai că a pretins diferitele sume de bani dar le-a și primit, tăgăduind în continuare caracterul infracțional al faptelor sale.
Inculpatul s-a prevalat în apărarea sa de împrejurarea că pe bancnotele inscripționate prin cuvântul mită, nu s-au identificat urmele sale papilare dar, infracțiunea de luare de mită realizează elementul regent și doar prin actul de conduită manifestat în indicarea locului de convenit de el, astfel încât acesta să aibă abia la îndemână, sumele de bani sau bunurile pretinse, așa încât să le poată prelua oricând și să poată dispune de ele.
Pentru toate aceste considerente Curtea de Apel Bacău urmează să constate că poziția inculpatului de nerecunoaștere a faptei comise în formă continuată este nesinceră și urmărește exonerarea de răspundere penală.
Prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C.pen., întrucât a apreciat întemeiat că inculpatul nu a avut o conduita frumoasă anterior trimiterii sale în judecată, a fost condamnat anterior, fapte pentru care a intervenit reabilitarea de drept, (fișa de cazier aflat la fila 66-67dosar urmărire penală,) nu a manifestat regret după trimiterea sa în fața organelor de cercetare penală și justificat a fost sancționată și comportarea procesual nesinceră în fața instanței de judecată.
Dispozițiile art. 72 C.pen., reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod concret individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisă, astfel încât sancțiunea aplicată să răspundă cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzute de art. 52 C.pen.
Pedeapsa aplicată trebuie să reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului și modalității de executare și să nu arate în nici un caz un efect intimidant, datorită severității excesive.
Raportat la persoana făptuitorului, cadru didactic, aflat la vârsta pensionării, persoană care nu a mai cunoscut repercusiunea penală, la valoarea socială lezată, urmările imediate ale infracțiunii, mobilul și scopul urmărit, se constată că pedeapsa aplicată este excesivă și nu este de natură să realizeze, scopul preventiv, educativ și sancționator al pedepsei, considerent pentru care urmează a fi redusă ca și cuantum.
Sancțiunile de drept penal nu pot fi nici prea ușoare, dar nici prea severe față de infracțiunea săvârșită (justiția in eo potissimum consistit, ut supplicium sit aequale peccato, or în cauza pendinte, cu siguranță, pedeapsa este excesivă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., va admite apelul declarat, va desființa în parte hotărârea primei instanțe și va dispune în sensul celor mai sus înfățișate.
