Majorarea cuantumului pagubei materiale în raport cu care este definit înţelesul expresiei consecinţe deosebit de grave. Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
| Comentarii |
|
C. pen., art. 15, art. 146, art. 208, art. 209 alin. ultim
C. proc. pen., art. 458, art. 461 alin. (1) lit. d)
Pe calea contestaţiei la executare poate fi invocată aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile conform art. 15 C. pen, însă în cazul în care prin noua lege se modifică doar conţinutul dispoziţiilor care definesc consecinţele deosebit de grave în raport de un alt cuantum (mai mare) al prejudiciului produs, nu se poate reţine că prin aceasta se modifică limitele pedepsei şi în consecinţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 C. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 208 din 14 ianuarie 2004
Prin sentinţa penală nr. 53 din 10 aprilie 2001 a Tribunalului Olt, a fost admisă contestaţia la executare formulată de condamnatul B.F., în baza art. 458 şi art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a art. 13 şi art. 15 C. pen. şi a art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 207/2000, şi s-a dispus reducerea pedepsei aplicate prin decizia nr. 2438 din 31 mai 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pentru săvârşirea infracţiunii de furt cu consecinţe deosebit de grave prevăzută în art. 208 raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) şi alin. ultim C. pen.
Instanţa a reţinut că a intervenit o lege penală mai favorabilă, care a modificat pedeapsa, prin modificarea cuantumului pagubei ce caracterizează consecinţele deosebit de grave potrivit art. 146 C. pen.
Prin decizia penală nr. 339 din 23 august 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de procuror şi a respins contestaţia la executare, cu motivarea că hotărârea de condamnare a intrat în puterea lucrului judecat şi cu privire la încadrarea juridică prin care s-a reţinut forma agravată constând în producerea consecinţelor deosebit de grave, astfel că pe calea contestaţiei la executare nu se poate reexamina încadrarea juridică.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Potrivit art. 15 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei, în raport cu infracţiunea săvârşită, persoana condamnatului, conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi pe timpul cât a executat pedeapsa.
Conform art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Prin O.U.G. nr. 207/2000 s-a modificat art. 146 C. pen. care defineşte consecinţele deosebit de grave ale unei infracţiuni în raport cu cuantumul pagubei produse. Ca atare, se constată că prin O.U.G. nr. 207/2000 nu s-au modificat limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvârşită de condamnat, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 15 C. pen. şi nici ale art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
In consecinţă, recursul a fost respins.
Notă: După adoptarea O.U.G. nr. 207/2000, art. 146 C. pen. a fost modificat prin Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală0. Suma prevăzută la acest articol a fost convertită în monedă nouă, conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale.
