Mandat de supraveghere tehnică. folosirea datelor rezultate din măsurile de supraveghere tehnică în altă cauză penală. nulitate relativa.decizia curţii constituţionale nr. 51/16.02.2016
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Sentinţă penală nr. 278 din data de 13.07.2016
Domeniu: Probe, dovezi. Încheiere de începere a judecății.
Mandat de supraveghere tehnică
MANDAT DE SUPRAVEGHERE TEHNICĂ. FOLOSIREA DATELOR REZULTATE DIN MĂSURILE DE SUPRAVEGHERE TEHNICĂ ÎN ALTĂ CAUZĂ PENALĂ. NULITATE RELATIVA.DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE NR. 51/16.02.2016
( încheiere nr. 278/CO-CP/13.07.2016 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, dosar nr. 47864/3/2015/a1)
Prin încheierea din 15.04.2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală au fost respinse ca nefondate cererile și excepțiile formulate de inculpatul S.P.I. și în baza art.346 alin.1 C. pr. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.3618/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, privind pe inculpatul S.P.I., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privindu-l pe inculpat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 3618/P/2014 din 30.12.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului s.P.I. pentru săvârșirea, în concurs real și în stare de recidivă, a infracțiunilor de favorizarea făptuitorului prev. și ped. de art. 269 alin. 1 C.pen. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 335 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.
În esență, s-a reținut prin actul de sesizare că, inculpatul s.P.I., fiind audiat de două ori, în calitate de persoană vătămată, la datele de 14.07.2014 și 24.07.2014, a îngreunat cercetările efectuate în cauza penală înregistrată sub nr. 2301/P/2014 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, declarând că nu cunoaște identitatea persoanei care l-a agresat, deși din probatoriul administrat în cauză reieșea cu certitudine că acesta l-a recunoscut pe autorul agresiunii - D.A.C., zis "M."; - încă din noaptea comiterii faptelor, însă nu a dorit în primă fază să colaboreze cu organele de urmărire penală.
De asemenea, s-a mai arătat că, la data de 29.06.2014, în jurul orelor 23,00, inculpatul S.-P.I. a condus pe drumurile publice - b-dul C. și Calea G. din sector 6 - autovehiculul marca O.V., cu nr. de înmatriculare, fără a poseda permis de conducere.
Referitor la criticile formulate de inculpat privind nelegalitatea unora dintre probele administrate în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.
Mai întâi, judecătorul de cameră preliminară a considerat esențial în analizarea argumentelor invocate de către inculpatul S.P.I., a clarifica faptul că, în procesul penal, probele reprezintă elemente de fapt care, datorită relevanței lor informative, servesc la aflarea adevărului și la justa soluționare a cauzei penale, iar mijloacele de probă sunt instrumentele prin care pot fi constatate elementele de fapt ce servesc ca probă în procesul penal.
Prin urmare, procedeele probatorii nu constituie nici probe și nicio categorie de mijloace de probă, ci sunt moduri de a proceda la obținerea acestora.
Această distincție adoptată și utilizată atât de doctrina de specialitate, cât și de jurisprudență a fost de altfel consacrată și legislativ prin dispozițiile art. 97 din N.C.pr.pen., care confirmă astfel corectitudinea acestei teze.
În consecință, apare evident că în cadrul procedurii de cameră preliminară, judecătorul este ținut a analiza în concret legalitatea administrării probei, respectiv legalitatea procedeului probatoriu și a mijlocului de probă, așa cum rezultă din analiza și interpretarea dispozițiilor art. 102 din N.C.p.pen.
Analizând criticile formulate de inculpat în susținerea excepției nelegalității, judecătorul de cameră preliminară le-a apreciat ca fiind nefondate.
Sub un prim aspect se impune a se preciza faptul că interceptarea și înregistrarea este procedeul probatoriu prin care, cu ajutorul unor mijloace tehnice, pe de o parte, sunt surprinse și luate sub control convorbirile sau comunicările private efectuate mijlocit sau nemijlocit de către o anumită persoană și pe de altă parte, este stocat fidel pe un suport conținutul convorbirii ori comunicării interceptate, astfel încât să permită ascultarea, vizualizarea și redarea ulterioară exactă a acestuia.
Or, se remarcă faptul că procedeul investigativ a fost autorizat de organul judiciar competent, respectiv, prin încheierea din 03.07.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. 23098/3/2014, s-a dispus în temeiul art. 141 al. 4 C.pr.pen. admiterea cererii formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. 2301/P72014, s-a confirmat ordonanța de autorizare provizorie a unor măsuri de supraveghere tehnică nr. 2301/P/2014 din 30.06.2014, ora 16,00, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar în temeiul art. 138 al. 1 lit. a, d C.p.p. și art. 140 al.1 și al. 2 C.p.p. s-a încuviințat, pe o durată de 28 de zile, începând cu data de 03.07.2014, supravegherea tehnică constând în: interceptarea comunicațiilor ori a cărui tip de comunicare la distanță precum și localizarea cu privire la posturile telefonice cu nr. de apel 0768886807 și 0768914874, folosite de către numitul D.A.C., zis "M.";; postul telefonic cu nr. de apel 0768993083, folosit de către numitul G.V., zis "C.";; postul telefonic cu nr. de apel 0766504297, folosit de către victima S.P.I.; postul telefonic cu nr. de apel 0767202743, folosit de către numita V.A.; au fost emise mandatele de supraveghere tehnică nr. 4496, 4497, 4498, 4499 din 03.07.2014 de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, în dosarul nr. 23098/3/2014; operațiunea investigativă face parte dintre cele permise de lege și încuviințată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalul București, Secția I Penală; efectuarea metodei speciale de supraveghere tehnică realizându-se în perioada înscrisă în actul de autorizare, astfel încât procedeul probator se circumscrie limitelor legale.
Totodată, s-a mai reținut că în cauză era începută urmărirea penală anterior încuviințării măsurii de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală.
Sub acest aspect, s-a reținut că prin ordonanța din 29.06.2014 a DGPMB - Poliția Sector 6 - Secția 20 Poliție s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 193 al. 1 C.pen., reținându-se că, la data de 29.06.2014, în jurul orelor 23,00, inculpatul S.P.I. a fost victima unei agresiuni în urma unei altercații petrecute în trafic la intersecția dintre b-dul C. și C. G., iar prin ordonanța nr. 2301/P/2014 din 30.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tentativă la omor, faptă prev. de art. 32 din C.pen. rap la art. 188 al. 1 C.p., dat fiind faptul că înjunghierea victimei s-a produs cu un corp tăietor-înțepător, zona corpului victimei care a fost lezată, respectiv zona toracelui, precum și urmările grave ale agresiunii comise asupra victimei.
Relevanță sub aspect probator prezintă procese-verbale unde s-au consemnat activitățile de supraveghere tehnică, iar procurorul a certificat autenticitatea proceselor-verbale de redare, iar judecătorul de cameră preliminară nu identifică elemente că nu s-au respectat dispozițiile art. 143 al. 1, al. 4 C.pr.pen.
De precizat că sunt respectate și dispozițiile art. 142 al. 5 C.pr.pen., ce prevăd că datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 al. 2 C.pr.pen.
Referitor la decizia Curții Constituționale nr. 51/16.02.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 190/14.03.2016, prin care s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului"; din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. 1 din C.pr.pen. este neconstituțională, judecătorul de cameră preliminară apreciază că aceasta nu poate avea vreo valență în prezenta cauză, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 11 al. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
De altfel, chiar în considerentele deciziei Curții Constituționale anterior amintite se face trimitere la caracterul erga omnes și pentru viitor al deciziilor sale, prev. de art. 147 al. 4 C.pr.pen., menționându-se totodată că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel că decizia se va aplica în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată.
În raport de cele arătate, este evident că rămân câștigate cauzei procesele-verbale unde s-au consemnat activitățile de supraveghere tehnică din datele de 05.07.2014 și 07.07.2014, având în vedere că la acel moment dispozițiile referitoare la modalitatea legală de obținere a mijlocului de probă (art. 142 alin. 1 din C.pr.pen.) nu erau declarate neconstituționalitate.
Neîntemeiată este și susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, în condițiile în care cu ocazia audierii acestuia, la data de 19.09.2014, nu a participat apărătorul ales al acestuia, deși la dosarul cauzei exista delegația avocatului.
Din actele dosarului s-a reținut că la data de 19.09.2014, inculpatul S.P.I. a fost audiat în calitate de persoană vătămată, însă delegația avocațială la care face referire d-na avocat a fost depusă ulterior la dosarul cauzei, aspect ce rezultă din cererea de probe din 22.09.2014, unde s-a menționat că s-a anexat împuternicirea avocațială seria B, nr. 1581125/19.09.2014.
Pe de o parte nu se justifică înlăturarea de la dosarul cauzei a declarației din 19.09.2014 a inculpatului S.P.I., iar pe de altă parte, prin modul de administrare a acestui mijloc de probă nu a fost produsă vreo vătămare inculpatului care să impună înlăturarea declarației obținută la data de 19.09.2014.
Contrar susținerilor apărării, în raport de actele și lucrările dosarului rezultă faptul că, inculpatului S.P.I. i s-a garantat și i s-a asigurat exercitarea deplină a dreptului la apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 10 și art. 78, 83 C.pr.pen, precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, criticile apărării privitoare modul subiectiv de desfășurare al anchetei exced analizei obiectului procedurii de cameră preliminară.
De amintit că, în faza de urmărire penală, procurorul este cel care apreciază asupra oportunității administrării de probe sau efectuării de acte de urmărire penală pe care le consideră necesare și suficiente cu privire la pretinsele infracțiuni pentru care se fac cercetări.
Cealaltă nemulțumire a apărătorului inculpatului, privind împrejurarea că majoritatea actelor sunt din dosarul disjuns care a avut ca obiect infracțiunea de tentativă la omor, nu este de natură să afecteze legalitatea actelor de urmărire penală ori legalitatea administrării probelor, întrucât nu există vreo normă legală care să sancționeze acest aspect, or, dispozițiile procesual penale sunt de strictă interpretare și nu se poate adăuga la lege.
În continuare, judecătorul de cameră preliminară reține că în cauză au fost respectate normele procesual penale care guvernează faza urmăririi penale, neimpunându-se excluderea vreunui mijloc de probă sau sancționarea vreunui act de urmărire penală.
Totodată, a fost respectat principiul egalității armelor între acuzare și apărare, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat prin dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și dreptul la apărare, astfel că apar ca nefondate susținerile apărării că nu i s-a oferit inculpatului posibilitatea exercitării unei apărări efective și nu s-a respectat dreptul la un proces echitabil.
Actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art. 328 al. 1, 2, 3 din C.pr.pen. și anume datele referitoare la persoana inculpatului, faptele reținute în sarcina inculpatului, fiind descrise în mod explicit, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsurile preventive luate și durata acestora, dispoziția de trimitere în judecată, cheltuielile judiciare, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță și locul unde urmează a fi citate.
Rechizitoriul a fost semnat de către procurorul care a întocmit actul procedural și totodată, există mențiunea că a fost verificat, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către prim-procurorul parchetului, purtând semnătura acestuia.
Pe cale de consecință, actul de sesizare a instanței respectă, prin formă și conținut, toate cerințele legii și nu cuprinde elemente de neregularitate.
Judecătorul de cameră preliminară nu observă neregularități cu privire la legalitatea actului de sesizare, sesizarea fiind formulată potrivit legii, rechizitoriul fiind regulamentar întocmit, iar Tribunalul București este instanța competentă material și teritorial să judece cauza.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul S.P.I. care a solicitat admiterea cererilor și excepțiilor formulate și trimiterea cauzei la Parchet în vederea remedierii elementelor contestate.
Judecătorul de cameră preliminară examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul- inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Judecătorul de cameră preliminară a procedat la o corectă și completă examinare a solicitărilor formulate de inculpat, constatând în mod judicios caracterul nefondat al acestora, iar încheierea contestată este amplu și convingător motivată.
În examen propriu, judecătorul de cameră preliminară, în acord cu judecătorul primei instanțe, constată faptul că, într-adevăr, potrivit art. 140 și urm. cod procedură penală, supravegherea tehnică poate fi dispusă în timpul urmăririi penale, dar în dosarul nr. 2301/P/2014 instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București era începută urmărirea penală anterior încuviințării măsurii de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală (dosar nr. 23098/3/2014), respectiv prin ordonanța din 29.06.2014 a DGPMB- Poliția Sector 6- Secția 20 Poliție (f. 82 vol. 1 dup).
Astfel cum a reținut și judecătorul primei instanțe, sunt respectate dispozițiile art. 142 alin. 5 Cod procedură penală, ce prevăd că datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, în cauză datele obținute în dosarul nr. 2301/P/2014, anterior amintit, fiind folosite în dosarul nr. 3618/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Este adevărat faptul că la dosarul nr. 3618/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București din eroare a fost omisă atașarea unor file din încheierea dată de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr. 29038/3/2014, însă această omisiune nu poate atrage sancțiunea nulității- și prin raportare la exigențele și limitele art. 142 alin. 5 cod procedură penală-, nefiind produsă nicio vătămare, cu atât mai mult cu cât la dosar au fost atașate integral atât dispozitivul încheierii, cât și mandatele de supraveghere tehnică emise de judecătorul de drepturi și libertăți în acea cauză.
Referitor la decizia Curții Constituționale nr. 51/16.02.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 190/14.03.2016, prin care s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului"; din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. 1 din Cod procedură penală este neconstituțională, judecătorul de cameră preliminară, în acord cu judecătorul primei instanțe, apreciază că aceasta nu se poate aplica în prezenta cauză, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 147 alin. 4 din Constituția României republicată, deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Astfel cum a reținut și judecătorul din cadrul primei instanțe, chiar în considerentele deciziei Curții Constituționale anterior amintite (par. 51) se face trimitere la caracterul erga omnes și pentru viitor al deciziilor instanței de contencios constituțional, menționându-se totodată că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel că decizia se va aplica, în mod corespunzător- deci cu respectarea dispozițiilor constituționale și procesual- penale (normele declarate neconstituționale fiind norme procesual- penale, iar procedura penală fiind guvernată de principiul activității conform art. 13 alin. 1 cod procedură penală), dispoziții obligatorii, imperative-, în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Procesele verbale în cuprinsul cărora s-au consemnat activitățile de supraveghere tehnică din datele de 05.07.2014 și 07.07.2014 fiind anterioare publicării acestei decizii, în mod corect a apreciat judecătorul primei instanțe faptul că acestea nu pot fi înlăturate.
Astfel cum a reținut și judecătorul primei instanțe, susținerile în sensul că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului nu pot fi primite.
Astfel, pe data de 19.09.2014 inculpatul a fost audiat ca persoană vătămată (f. 36- 37 vol. 1 dup), fără să fie obligatorie asistența juridică; a fi asistat de apărător ales, dar fiind informat cu privire la dreptul de a fi asistat de un apărător ales (f. 36 verso vol. 1 dup).
Apărătorul inculpatului a depus la dosar împuternicirea avocațială (f. 9 vol. 1 dup), cererea de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală și de a consulta dosarul de urmărire penală ulterior- cererea fiind datată 22.09.2014 (f. 10 vol 1 dup).
Dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat, apărătorul ales al inculpatului asistând la actele de urmărire penală efectuate ulterior depunerii acestei cereri și a împuternicirii (declarația inculpatului- f. 2- 3 vol. 1 dup, audiere martori- f. 4- 6, 7- 8 vol. 1 dup).
De asemenea, apărătorului inculpatului i-au fost comunicate dosarul de urmărire penală- suport optic, rechizitoriul din dosarul nr. 2301/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București (f. 11 vol. 1 dup); totodată, apărătorul inculpatului a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere (f. 12- 22 vol. 1 dup).
De altfel, chiar anterior datei de la care apărătorul ales a înțeles să exercite drepturile aferente, inculpatului i-a fost respectat dreptul la apărare, fiind audiat în calitate de suspect/inculpat, în dosarul nr. 2301/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în prezența unui apărător desemat din oficiu (f. 42, 45 vol. 1 dup).
Argumentele vizând necompetența materială a Tribunalului București nu pot fi primite.
Astfel, pe de o parte, conform art. 347 alin. 4 cod procedură penală, "În soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută";.
Or, în cauză, aceste aspecte- ce nu intră sub incidența nulității absolute prin raportare la exigențele art. 281 alin. 1 lit. b cod procedură penală- nu au fost invocate în fața judecătorului primei instanțe.
De altfel, se observă faptul că prin rechizitoriul nr. 3618/P/2014 din 30.12.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.P.I. și pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, reținându-se prin actul de sesizare cu privire la această infracțiune că inculpatul S.P.I., fiind audiat de două ori, în calitate de persoană vătămată, la datele de 14.07.2014 și 24.07.2014, a îngreunat cercetările efectuate în cauza penală înregistrată sub nr. 2301/P/2014 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, declarând că nu cunoaște identitatea persoanei care l-a agresat, deși din probatoriul administrat în cauză reieșea cu certitudine că acesta l-a recunoscut pe autorul agresiunii- D.A.C., zis "M.";- încă din noaptea comiterii faptelor, însă nu a dorit în primă fază să colaboreze cu organele de urmărire penală; dosarul nr. 2301/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București are ca obiect o infracțiune de competența Tribunalului ca primă instanță, fiind sesizată instanța cu rechizitoriu (f. 64- 72 vol. 1 dup).
Or, conform art. 44 alin. 3 cod procedură penală "Tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.";, deci în mod corect judecătorul fondului a reținut că în cauză competența în primă instanță revine Tribunalului.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală cu referire la art. 347 Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul- inculpat S.P.I. și va menține încheierea contestată.
În temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală, având în vedere soluția dată și culpa procesuală, va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală cu referire la art. 347 Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul- inculpat S.P.I. și va menține încheierea contestată.
În temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
