Măsura interzicerii de a se afla în anumite localităţi nu se poate lua, ţinând seama de prevederile art. 111 alin. (3) C. pen., decât în cazul când făptuitorului i se aplică o pedeapsă.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 101 din 23 februarie 1990, rămasă definitivă prin nerecurare, a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1) C. pen., fapta fiind amnistiată.
În baza art. 116 din acelaşi cod, instanţa a interzis inculpatului de a se afla în Municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a sentinţei.
Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.
Potrivit art. 111 alin. (2) şi (3) C. pen., măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute în legea penală, chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu excepţia măsurii prevăzute în art. 112 lit. d) din acelaşi cod.
Măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi este prevăzută în art. 112 lit. d) şi art. 116 C. pen.
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi se poate lua faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută în legea penală, numai dacă făptuitorului i se aplică o pedeapsă.
În cauză, instanţa a reţinut că inculpatul a comis o faptă prevăzută în legea penală, dar nu a aplicat o pedeapsă, deoarece răspunderea penală a fost înlăturată prin amnistie.
În atare situaţie, nu există temei legal pentru a se lua măsura de siguranţă prevăzută în art. 112 lit. d) şi art. 116 C. pen.
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre Măsuri de siguranţă Interzicerea de a se afla în anumite localităţi
