Măsurile de siguranţă. Internare medicală.
| Comentarii |
|
Măsurile de siguranţă. Internare medicală.
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile de ocrotire şi de siguranţă.
Drept penal. Cauze care înlătură caracterul penal al faptei
Indice alfabetic: Drept procesual penal, drept penal
C. proc. pen.,art.162 C.pr.pen.
C.pen.art.48 C.pen.; art.111-114 C.pen.
Dec. pen. nr.300/R/13.11. 2009 a Tribunalului Satu Mare
Dispoziţia legală prev. de art.162 C.pr.pen." Dacă procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, constată, în cursul urmăririi penale, că învinuitul sau inculpatul se află în una din situaţiile arătate în art.113 sau 114 dinCodul penal, sesizează instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în modprovizoriu, a măsurii de siguranţă corespunzătoare "statuează fără nici un dubiufaptul că măsurile de siguranţă pot fi luate de către instanţă numai dacă în cauză s-a dispus de către procuror începerea urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 153/09.10.2009 pronunţată de Judecătoria NegreştiOaş în dosar nr. 1663/266/2009, s-a respins ca inadmisibilă sesizarea înaintată dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA NEGREŞTI OAŞ având ca obiectluarea măsurii de siguranţă a internării medicale faţă de făptuitorul T.l.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recurs PARCHETUL DE PELÂNGĂ JUDECĂTORIA NEGREŞTI OAŞ solicitând instanţei ca prin decizia ce o vapronunţa în cauză să dispună admiterea recursului astfel formulat, casarea în tot a hotărârii atacate şi în rejudecarea cauzei admiterea sesizării Parchetului în sensulluării măsurii de siguranţă privind internarea medicală provizorie a făptuitorului,motivat de faptul că propunerea formulată în cauză, în sensul sesizării instanţeicompetente să dispună, a fost efectuată nu numai în scopul preîntâmpinării săvârşiriiunor alte fapte de natură penală ci şi în interesul făptuitorului, pe o durată provizorie,pentru a preveni şi pericolul grav creat de bolnav.
Prin d.p.nr.300/R/13.11.2009 s-a respins ca nefondat recursul Parchetuluide pe lângă Judecătoria Negreşti - Oaş.
Soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică raportat şi la Decizia nr.13/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii carea apreciat că rigorile impuse de lege cu privire la procedura luării măsurii de siguranţătrebuie respectate cu stricteţe cu atât mai mult cu cât în speţă este vorba de măsurainternării medicale care este o măsură privativă de libertate iar luarea măsurii fărăpaza cerinţelor impuse de lege pentru luarea ei ar conduce la încălcarea dreptului lalibertate garantat prin disp.art.23 din Constituţie, art.5 din Codul de procedură penalăşi art.5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În decizia arătată mai sus înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, îninterpretarea art.162 din Codul de procedură penală, cu referire la art.114 din Codulpenal stabileşte: în cazul în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărirepenală a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, iar faţă deacesta, în cursul urmăririi penale, nu a fost luată în mod provizoriu măsurainternării medicale, această măsură se dispune de instanţa de judecată, lasesizarea procurorului".
Din chiar formularea deciziei unde se face referire la faza urmăririi penale,putem trage concluzia că această măsură pentru a putea fi luată de instanţă curespectarea tuturor garanţiilor procesuale este necesară dispunerea de cătreprocuror a începerii urmăririi penale.
Literatura de specialitate a subliniat nu odată că în cursul actelorpremergătoare, chiar dacă acestea sunt efectuate de organele de urmărire penală,nu se pot lua măsuri preventive şi de siguranţă, întrucât pe de o parte, acestea nu aulegătură cu actele premergătoare şi, pe de altă parte, aceste măsuri nu pot fi luatedecât faţă de învinuit sau inculpat, deci după începerea urmăririi penale, curespectarea garanţiilor procesuale (V.Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului deprocedură penal român, Ed.Academiei, 1976).
S-a formulat o opinie separată, judecătorul acestei opinii apreciind căsoluţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a sesizării formulate de cătreParchetul de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş având ca obiect luarea măsurii desiguranţă a internării medicale faţă de făptuitorul Toma loan este neîntemeiată pentruurmătoarele considerente:
Potrivit disp.art.111 alin.1 şi 2 Cod penal, măsurile de siguranţă au care scopînlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute delegea penală. Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapteprevăzute de legea penală.
Potrivit disp.art.114 alin.2 Cod penal, măsura de siguranţă a internăriimedicale poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii,iar potrivit disp.art.162 alin.1 fraza ultimă Cod procedură penală, în cursul judecăţii,măsura de siguranţă este dispusă, în mod provizoriu de instanţa de judecată.
În interpretarea sintagmei în cursul judecăţii" utilizată în art.162 fraza ultimăCod procedură penală, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite s-apronunţat prin Decizia nr. 13/18.02.2008 în sensul că se referă atât la judecata ce areca obiect fondul cauzei, ca urmare a sesizării instanţei cu rechizitoriu, cât şi în sensulunei judecăţi al cărui obiect îl constituie însăşi luarea provizorie a măsurii desiguranţă a internării. în considerentele aceleiaşi decizii se mai arată următoarele:de altfel, instanţa supremă a statuat constant în această materie că măsura desiguranţă a internării medicale poate fi luată de instanţă şi faţă de făptuitorul care, încondiţiile art.48 din Codul penal, nu răspunde de fapta sa."
În temeiul dispoziţiilor legale mai sus arătate şi ţinând cont de interpretareadată acestor texte legale de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite,printr-o decizie dată într-un recurs în interesul legii, consider că prima instanţă a fostîn mod corect sesizată, chiar dacă procurorul a confirmat prin rezoluţie propunereade neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul Toma loan, faţă de care s-auefectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prinincendiere, faptă prev.de art.217 alin.4 şi 5 Cod penal şi trebuia să verifice pe fonddacă cererea este întemeiată sau nu conform prevederilor art.114 alin.1 Cod penal.
