Menţinerea măsurii de siguranţă a internării. lipsa incidenţei dispoziţiilor art.4 din noul cod penal, în raport de fapta de tulburarea folosinţei locuinţei (art.320 din vechiul cod penal).

Tribunalul IAŞI Decizie nr. 167 din data de 05.04.2017

Menținerea măsurii de siguranță a internării. Lipsa incidenței dispozițiilor art.4 din noul cod penal, în raport de fapta de tulburarea folosinței locuinței , prevăzută de art.320 din vechiul Cod Penal. Deși această infracțiune a fost dezincriminată, pentru a stabili în mod cert că în speța de față sunt incidente dispozițiile privind dezincriminarea faptei, cu toate consecințele corespunzătoare, este imperativ necesară verificarea extensivă a noii legislații penale, urmărind identificarea unor posibile norme care să fi preluat sau menținut încriminarea anterioară, chiar și sub o altă denumire - norme în care să fie posibilă încadrarea juridică, cu titlu de infracțiune , a faptei concret săvârșite - analiză ce se impune deoarece abrogarea unei norme de încriminare nu echivalează în toate cazurile cu dezincriminarea.

La ordine fiind pronunțarea asupra contestației formulată de contestatorii OI și CM, împotriva sentinței penale nr. 109 pronunțată la data de 18.01.2017 de Judecătoria Iași.

TRIBUNALUL

Asupra contestatiei penale de față , constată :

Prin sentinta penala nr.109/18.01.2017 , pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul penal nr. /245/2016/ s-au dispus următoarele:

"În temeiul art. 571 alin. 2 Cod de procedură penală admite sesizarea formulată de judecătorul delegat la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iași, de verificare a măsurii de siguranță a internării medicale a bolnavului OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri, județul Iași.

În temeiul art. 4 Cod penal constată încetată măsura de siguranță a internării medicale, prevăzută de art. 110 din Codul penal, dispusă față de bolnavul OI prin sentința penală nr. 88/ 09.01.2001 pronunțată de Judecătoria Iași (dosar penal nr. /2000 al Judecătoriei Iași), definitivă prin nerecurare la data de 30.01.2001.

Respinge ca neîntemeiată cererea apărătorului desemnat din oficiu pentru bolnavul OI de înlocuire a măsurii de siguranță a internării medicale cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical.

La rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale, o copie de pe aceasta, și o copie de pe raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 11096 din 12.10.2016, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, se vor comunica Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță "Pădureni - Grajduri";, jud. Iași și Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași.

Constată că instanța de executare este Judecătoria Iași.

În temeiul art. 272 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași (delegație nr. 24802/31.10.2016).

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală, cheltuielile privind avocatul din oficiu rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. în care este inclusă și contravaloarea expertizei efectuate în cauză.

Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.01.2017.";

Pentru a pronunța această sentință, instanta de fond , pe baza intregului material al dosarului a retinut urmatoarele:

"Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 282 Ex .P./ 27.10.2016 de către judecătorul delegat la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iași în dosarul nr. /245/2016/a1 s-a dispus, în temeiul art. 569 alin. 3 Cod de procedură penală, sesizarea Judecătoriei Iași cu soluționarea cererii de verificare a măsurii de siguranță a internării medicale dispusă față de bolnavul OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri, județul Iași.

În motivare s-a arătat că, prin sentința penală nr. 88/09.01.2001 a Judecătoriei Iași, definitivă la data de 30.01.2001 prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr. /2000, s-a dispus internarea medicală a numitului OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri, județul Iași.

Prin sentința penală nr. 2980/09.09.2015 a Judecătoriei Iași, definitivă la data de 16.09.2015 prin necontestare, pronunțată în dosarul nr. /245/2015*, s-a dispus menținerea măsurii de siguranță a internării medicale, măsură de siguranță dispusă față de bolnavul OI prin sentința penală sus-menționată.

La dosar s-a depus raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 11096 din 12.10.2016, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, cu privire la bolnavul OI.

La dosar s-a atașat dosarul nr. /2000 al Judecătoriei Iași și dosarul nr. /P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

La termenul de judecată din data de 15.11.2016, bolnavul OI a fost audiat în prezența apărătorului din oficiu (declarație f. 22).

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 88/ 09.01.2001 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. /2000, definitivă prin nerecurare la data de 30.01.2001, s- a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și s-a dispus confirmarea măsurii de siguranță a internării medicale a făptuitorului OI, luată în mod provizoriu prin ordonanța din 23.10.2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul nr. /P/2000.

Instanța reține că în dosarul nr. /P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași OIa fost cercetat în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea folosinței locuinței, prev. de art. 320 Cod penal din 1969, constând în împrejurarea că în mod repetate a provocat scandaluri la locuința părinților săi pe care i- a lovit, a distrus bunuri, împiedicându- i astfel să folosească imobilul în scopul pentru care era destinat.

În considerentele sentinței penale nr. 88/ 09.01.2001 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. /2000, definitivă prin nerecurare la data de 30.01.2001, s-a reținut că învinuitul suferă de schizofrenie paranoidă și a săvârșit fapta imputată fără discernământ.

Instanța arată că, potrivit art. 4 Cod penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Bolnavul a fost supus măsurilor de siguranță ca urmare a faptului că a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea folosinței locuinței, prev. de art. 320 Cod penal din 1969, infracțiune ce în prezent nu mai este prevăzută de Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014, fiind dezincriminată.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 571 alin. 2 Cod de procedură penală va admite sesizarea formulată de judecătorul delegat la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iași, de verificare a măsurii de siguranță a internării medicale a bolnavului OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri, județul Iași.

În temeiul art. 4 Cod penal va constata încetată măsura de siguranță a internării medicale, prevăzută de art. 110 din Codul penal, dispusă față de bolnavul OI prin sentința penală nr. 88/ 09.01.2001 pronunțată de Judecătoria Iași (dosar penal nr. /2000 al Judecătoriei Iași), definitivă prin nerecurare la data de 30.01.2001.

Va respinge ca neîntemeiată cererea apărătorului desemnat din oficiu pentru bolnavul OI de înlocuire a măsurii de siguranță a internării medicale cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical, dat fiind că nu se poate dispune nicio măsură de siguranță atât timp cât a intervenit dezincriminarea faptei penale anterior menționată.

Va constata că instanța de executare este Judecătoria Iași.

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală, cheltuielile privind avocatul din oficiu vor rămâne în sarcina statului.";

Împotriva acestei sentinte , în termen legal , a formulat contestație bolnavul OI internat in Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta Padureni- Grajduri, jud.Iasi, si numita CM - ca persoana interesata - criticând-o pentru netemeinicie .

Astfel, in scris, dar si oral, contestatoarea, prin avocatul ales a sustinut ca fratele sau prezinta un diagnostic de o gravitate deosebita - schizofrenie paranoida , iar de la ultima expertiza medico - legala efectuata in contextul verificarii din oficiu de catre prima instanta privind temeinicia si legalitatea masurii de siguranta , nu s-a produs vreo ameliorare a bolii psihice de care este afectat acesta, prezinta in continuare pericol social deosebit de grav , a solicitat mentinerea masurii de siguranta a internarii medicale provizorii . In acelasi sens au fost si concluziile bolnavului contestator , solicitand sa se dispuna mentinerea masurii de siguranta.

În ce privește calitatea procesuală a numitei CM - care a formulat contestație în nume și interes propriu, împotriva aceleași sentințe, instanța de control judiciar constată că aceasta poate primi calitatea de persoană interesată în sensul art.425 ind.1 din Cod Proc. Pen., astfel că se va proceda la soluționarea pe fond a acesteia.

Examinand sentinta atacata si intreg materialul dosarului atat din prisma criticilor formulate de contestatori cât si din oficiu, Tribunalul constata ca cele doua contestatii sunt întemeiate si, ca atare urmeaza a fi admise, pentru considerentele de mai jos.

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului de fond, Tribunalul retine ca la data efectuarii expertizei medico - legale din 12.10.2016 , bolnavul prezenta diagnosticul de schizofrenie paranoida , comisia de specialitate din cadrul I.M.L.Iasi concluzionand in sensul ca este necesara in continuare internarea medicala a acestuia intrucat se constata o ameliorare suficienta a bolii ,

De asemenea, instanta retine ca bolnavul - contestator a fost cercetat in dosarul penal nr./P/2000 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, pentru savarsirea infractiunii de tulburarea folosintei locuintei prev de art.320 din vechiul Cod Penal - constand in aceea ca , in repetate randuri , bolnavul a provocat scandaluri la locuinta parintilor sai , pe care i-a lovit , a distrus bunuri , impiedicandu-i astfel sa foloseasca imobilul in scopul pentru care era destinat - faptă săvârsita fara discernămant , întrucat s-a constatat ca prezenta diagnosticul de schizofrenie paranoida , astfel cum rezulta din ordonanta procurorului de caz din 23.10.2000 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia - acesta constituind temeiul masurii de siguranta a internarii medicale luate provizoriu si confirmate de Judecatoria Iasi.

Instanta de control judiciar retine din sentința atacată, că instanța de fond , în soluționarea sesizării judecătorului delegat al Judecătoriei Iași s-a raportat la dispozițiile din art.4 din noul cod penal , reținând că fapta de tulburarea folosinței locuinței , săvârșită sub imperiul , prevăzută de art.320 din vechiul Cod Penal este dezincriminată începând cu data de 01.02.2014 și că , în acest context , se impune să constate încetată măsura de siguranță a internării medicale sub imperiul căreia se află contestatorul din data de 23.10.2000 lută de procurorul de caz și confirmată prin sentința penală nr.88 / 09.01.2001 a Judecătoriei Iași .

Pentru a stabili în mod cert că în speța de față sunt incidente dispozițiile privind dezincriminarea faptei , cu toate consecințele corespunzătoare, instanța de control judiciar constată că este imperativ necesară verificarea extensivă a noii legislații penale , urmărind identificarea unor posibile norme care să fi preluat sau menținut încriminarea anterioară, chiar și sub o altă denumire - norme în care să fie posibilă încadrarea juridică , cu titlu de infracțiune , a faptei concret săvârșite - analiză ce se impune deoarece abrogarea unei norme de încriminare nu ecvhivalează în toate cazurile cu dezincriminarea, fapta putând fi preluată În același sens sunt și dispozițiile alin. 2 din art.3 din Legea de punere în aplicare a noului Cod Penal ( Legea nr.187/2012), conform cărora Dispozițiile art.4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este încriminată de legea nouă sau de o altă lege.

Astfel, din sentința penală nr. 88/09.01.2001 a Judecătoriei Iași, dar și din actele și lucrările dosarului de urmărire penală , rezultă că , în concret, fapta pentru care contestatorul a fost cercetat constă în aceea că , în mod repetat, a provocat scandaluri la locuința părinților săi pe care i-a lovit , a distrus bunuri mobile aflate în imobilul acestora , a adresat amenințări la adresei membrilor familiei sale, împiedicându-i în acest mod să folosească imobilul în scopul pentru care era destinat. Or, în raport de conținutul concret al faptelor aduse la cunoștința organului de cercetare penală ( prin plângerea penală depusă la dosar ) și care a format obiectul anchetei penale din dosarul menționat, instanța de control judiciar constată că acestea sunt în prezent încriminate de art.199 (violența în familie ), de art.253 alin.1 (distrugerea), de art.206 (amenințarea ) din noul cod penal.

Potrivit art.107 alin.1 din actualul Cod penal, măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preintâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. În alin.2 din același articol legiuitorul prevede că măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

Cum faptele concret săvârșite de bolnavul contestator intră și în prezent sfera ilicitului penal , potrivit textelor de lege din actualul cod penal, față de scopul preconizat de legiuitor în art.107 alin.1 din același cod, văzând și concluziile expertizei medico-legale ce sunt în sensul menținerii măsurii de siguranță în discuție , văzând și disp. art. art.571 alin.1 si 2 din Cod Proc.Pen., potrivit cărora instanta se pronunta asupra sesizarii judecatorului delegat , numai pe baza expertizei medico - legale psihiatrice , putand dispune, in functie de concluziile si recomandarile comisiei de expertiza mentinerea internarii medicale, incetarea acesteia sau inlocuirea cu masura obligarii la tratament medical și cum dispozitiile procesual penale ce reglementeaza masurile de siguranta sunt dispozitii imperative, instantele fiind obligate la respectarea stricta a acestora - solutia ce o pronunta intr-o astfel de speta nu poate avea ca suport probator decat expertiza medico-legala dispusa in conditiile art.571 alin.1 din Cod Proc. Pen., neputand prevala optiunile exprimate de membrii familiei bolnavului ce tin de starea materiala a familiei , de conflictele /relatiile dintre acestia si bolnav , Tribunalul va desființa solutia primei instante, astfel ca, în baza art.425 ind.1 alin.7 pct.2 lit.a din cod proc. pen., va admite contestatiile de față, va desființa în parte sentința atacată în sensul înlăturării dispoziției privind încetarea măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art.110 din Codul penal dispusă față de bolnavul OI.

În rejudecare, în baza art.571 alin.2 din Cod Proc. Pen., va menține măsura internării medicale dispusă față de bolnavul OI, în baza sentinței penale nr.88/09.01.2001.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate .

Potrivit art.275 alin.6 din Cod Proc. Pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru bolnavul contestator , precum și cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestațiilor de față rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestația formulată de bolnavul OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie Socola din Iași și de persoana interesată CM, împotriva sentinței penale nr.109/18.01.2017 pronunțate de Judecătoria Iași în dosar nr./245/2016, sentință pe care o desființează parțial , în sensul : înlăturării dispoziției vizând încetarea măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art.110 din Codul penal dispusă față de bolnavul OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie Socola din Iași , prin sentința penală nr.88/09.01.2001 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr./2000.

Rejudecând cauza în limitele arătate :

În baza art.571 alin.2 din Cod Proc. Pen., menține măsura internării medicale dispusă față de bolnavul OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie Socola din Iași , prin sentința penală nr.88/09.01.2001 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr./2000.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate .

În baza art. 275 alin.6 din Cod Proc.Pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu ( pentru contestatorul OI- av.NC, delegația nr. 0048/22.02.2017) , în sumă de 130 lei, va fi achitat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției .

În baza art.275 alin.3 din Cod Proc.Pen. , cheltuielile judiciare avansate stat , în care este inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu, rămân în sarcina statului .

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Menţinerea măsurii de siguranţă a internării. lipsa incidenţei dispoziţiilor art.4 din noul cod penal, în raport de fapta de tulburarea folosinţei locuinţei (art.320 din vechiul cod penal).