Modificarea pedepsei. Contopire. Competenţă materială
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 418, art. 449 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (2)
Instanţa competentă să dispună contopirea pedepselor aplicate prin hotărâri definitive, potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., este instanta de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, indiferent dacă această instantă este ierarhic inferioară instantei de executare a primei hotărâri definitive.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2995 din 2 iunie 2004, www.scj.ro
Prin sentinţa penală nr. 536 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, în conformitate cu prevederile art. 449 alin. (1) C. proc. pen., a dispus admiterea cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnatul N.M. şi, potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prin sentinţa penală nr. 208 din 15 mai 2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 344 din 14 august 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, cu pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prin sentinţa penală nr. 918 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei
Ploieşti, desfiinţată în parte prin decizia penală nr. 584 din 25 mai 2003 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin nerecurare.
Instanţa a reţinut că infracţiunile de tâlhărie şi furt calificat au fost săvârşite de inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv
pentru vreuna dintre ele, faptele fiind concurente. In condiţiile prevăzute în art. 33 lit. a) C. pen., instanţa a dispus contopirea pedepselor aplicate şi executarea celei mai grele dintre pedepse, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia penală nr. 23 din 14 ianuarie 2004, a respins apelul procurorului, prin care s-a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale, deoarece potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen. Judecătoria Ploieşti, ca instanţă de executare a ultimei hotărâri, era competentă să soluţioneze cererea de contopire.
Recursul declarat de procuror este fondat.
Cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnat a fost soluţionată cu încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie. Potrivit art. 449 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: concursul de infracţiuni, recidiva sau acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Articolul 449 alin. (2) C. proc. pen. stabileşte că instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
In art. 418 C. proc. pen. se prevede care dintre instanţele care au soluţionat cauza constituie instanţa de executare, stabilindu-se că hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată, la instanţa de apel sau la instanţa de recurs, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.
O excepţie la această regulă este prevăzută în art. 449 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere.
In raport cu dispoziţiile prin care se stabileşte competenţa de rezolvare a modificărilor de pedeapsă, soluţionarea cererii de contopire
a pedepselor formulată de condamnat revenea Judecătoriei Ploieşti, ca instanţă de executare a ultimei hotărâri.
Pentru aceste considerente, recursul a fost admis şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploieşti.
