Motivarea deciziei în cazul Cioacă-Elodia. Loviri, vătămări cauzatoare de moarte. Art. 195,199,383 NCP

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEŞTI

Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie

Operator date 3918

Dosar nr.1252/109/2013 -

DECIZIE PENALĂ NR. 358/A

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2014

Curtea constituită din:

Preşedinte: Elena Minodora Rusu

Judecător: Anda Mihaela Pluteanu Grefier: Victorita Gheorghe

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti reprezentat prin

procuror: Ana Maria Trăilă

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEŞ, de inculpatul CIOACĂ CONSTANTIN CRISTIAN, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art.174 Cod penal, art.175 lit.c Cod penal şi art.319 Cod penal cu aplicarea art33 lit.a Cod penal, de părţile civile GHINESCU EMILIA, GHINESCU ROBERT CONSTANTIN şi de partea civilă minoră CIOACĂ PATRICK-MATEI, prin curatorul special avocat Ghimiş Mihai Cristian, împotriva sentinţei penale nr.675 din data de 02 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 1252/109/2013.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 20 mai 2014, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. Instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise la dosarul cauzei şi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la datele de 27 mai 2014, 4 iunie 2014, 18 iunie 2014, iar în urma deliberării a pronunţat următoarea soluţie.

CURTEA

Asupra apelurilor penale formulate, deliberând, constată:

Prin sentinţa penală nr. 675 din 2 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-au respins cererile părţilor civile Ghinescu Emilia şi Ghinescu Constantin Robert, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. şi ped. de art. 174 rap.la art.175 alin.l lit.c Cod penal în infracţiunea prev. şi ped. de art. 174 rap. la art 176 alin.l lit. a Cod penal, respectiv în infracţiunea prev. şi ped. de art. 174 rap.la art. 175 alin.l lit. a şi c Cod penal.

S-a respins cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.

A fost condamnat inculpatul Cioacă Constantin Cristian la:

-21 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit. a teza a Il-a, b, d şi e Cod penal., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art.174 rap.la art.175 alin.l lite Cod penal;

-2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte prev. şi ped. de art.319 Cod penal.

In baza disp. art. 33, art. 34 şi art. 35 Cod penal, s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit. a teza a Il-a, b, d şi e Cod penal, sporita cu 1 an închisoare; în total s-a stabilit ca inculpatul va executa 22 ani închisoare în condiţiile art. 57 Cod penal şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit. a teza a Il-a, b, d şi e Cod penal.

In baza disp.art 71 alin.l şi 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.l lit. a teza a Il-a, b, d şi e Cod penal.

In baza disp.art. 357 alin.2 lit.b şi art.350 alin.l C.pr.penală, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

In baza disp. art. 357 alin.2 lita Cod procedură penală şi art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada de reţinere de 24 de ore,de la 19.09.2007 la 20.09.2007, şi perioada de arest preventiv, începând cu data de 05.12.2012, la zL

In baza disp. art 14 şi art 346 C.pr.penală, s-au admis, în parte, acţiunile civile şi a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- echivalentul în lei al sumei de 100.000 Euro la data plăţii, cu titlu de daune morale către partea civilă Ghinescu Emilia;

-echivalentul în lei al sumei de 50.000 Euro la data plăţii, cu titiu de daune morale către partea civilă Ghinescu Constantin Robert;

-echivalentul în lei al sumei de 100.000 Euro la data plăţii, cu tidu de daune morale, şi suma de 880 lei prestaţie periodică lunară, începând cu data de 30.08.2007 şi până la încetarea stării de nevoie, către partea civilă Cioacă Patrick-Matei, prin curator special, avocat Ghimiş Mihai din Baroul de Avocaţi Argeş.

în baza disp. art 357 alin. 2 lit c C.pr.penală, s-a menţinut măsura

sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 1249/P/2007 din 23.06.2008 de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asupra imobilului situat în municipiul Braşov, str. Gloriei, nr. 10, bl. 328A, ap.9, jud. Braşov.

în baza disp. art 357 alin. 2 lit c şi art.163 Cod pr.penală, s-a instituit

măsura sechestrului asigurător asupra imobilului situat în municipiul Braşov, str. Iuliu Maniu, nr. 68, bl. 3, sc. B, ap. 7, jud. Braşov.

în baza disp. art. 191 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul la 135.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 125.000 lei cheltuieli judiciare la urmărirea penală şi 200 lei remuneraţie curator special avocat Ghimiş Mihai, care s-a dispus a fi avansaţi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut ^că prin rechizitoriul nr. 1249/P/2007 din 30.01.2013, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Cioacă Constantin Cristian, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat prev. şi ped. de art 174 rap. la art. 175 alin. 1 lit.c Cod penal şi de profanare de morminte prev. şi ped. de art. 319 Cod penal.

în esenţă, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, că în noaptea de 29/30.08.2007, inculpatul Cioacă Constantin Cristian a ucis pe soţia sa, victima Ghinescu Elodia Marilena, a depesat cadavrul victimei şi a ascuns rămăşiţele pământeşti ale acesteia.

In lipsa cadavrului, victima a fost declarată dispărută prin sentinţa civilă nr. 1435/12.07.2009 pronunţată de Judecătoria Braşov, iar prin sentinţa civilă nr. 13072/08.11.2011, pronunţată de aceeaşi instanţă, s-a dispus declararea judecătorească a morţii victimei; pe numele victimei a fost emis certificatul de deces seria DZ nr. 363590 de Primăria Municipiului Câmpulung, judeţul Argeş.

Inculpatul a fost reţinut timp de 24 ore, de la 19.09.2007 la 20.09.2007, iar prin încheierea nr. 419/R/2012 din 05.12.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în baza disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod pr.penală, reţinându-se că inculpatul a săvârşit o infracţiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani şi în cauză există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.Măsura arestării preventive a fost prelungită şi ulterior menţinută de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei în fond.

Părţile vătămate Ghinescu Emilia şi Ghinescu Constantin Robert, mama şi respectiv fratele victimei, s-au constituit părţi civile cu câte 5.000.000 euro fiecare, reprezentând daune morale.

Judecătoria Piteşti, prin încheierea din 14.03.2013 pronunţată în dosar nr. 5152/280/2013, a numit pentru partea vătămată minoră Cioacă Patrick Matei, fiul inculpatului şi al victimei, curator special pe avocat Ghimiş Mihai şi a stabilit un onorariu provizoriu de 200 lei. Curatorul special în numele părţii vătămate minore, s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 euro daune morale şi 3.000 lei prestaţie periodică.

Din actele şi lucrările dosarului, respectiv acte de cercetare a dispariţiei victimei, procese verbale de cercetare la faţa locului, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică şi de expertiză ADN, traseologică, criminalistică şi biocriminalistică, acte de căutare a cadavrului, listing convorbiri telefonice, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declaraţiile şi cazierul inculpatului, declaraţiile părţilor vătămate şi declaraţii de martori, tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpatul Cioacă Constantin Cristian a fost ofiţer de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Braşov - Secţia 2 Poliţie, iar victima Ghinescu Elodia Marilena a funcţionat ca avocat în cadrul Baroului de Avocaţi Braşov. Din căsătoria inculpatului şi victimei a rezultat minorul Cioacă Patrick Matei, născut la data de 20.12.2004.

Datorită neînţelegerilor existente, inculpatul şi victima au iniţiat relaţii extraconjugale, inculpatul începând să lucreze la cerere în schimbul 3, motivând superiorilor săi necesitatea de a îngriji minorul, care de fapt, în lipsa părinţilor de acasă, era îngrijit de martora Teodor Elena, care era angajată ca bonă.

Inculpatul, victima şi minorul au locuit în municipiul Braşov, str.Gloriei nr. 10, bl. 328A, ap. 9, judeţul Braşov, apartamentul fiind cumpărat în baza unui contract de credit bancar luat pe numele inculpatului, deoarece victima nu avea venituri fixe.

Deşi inculpatul şi victima au încercat să păstreze aparenţele unor relaţii normale, înainte de dispariţie victima a discutat cu persoanele apropiate despre decizia sa de a divorţa.

împreună cu martorul Ilie Cristian, victima a efectuat un sejur în Dubai, in perioada 18-26.08.2007, spunându-i inculpatului că deplasarea reprezintă o recompensă a martorei Milandru Maria Daniela, pentru serviciile prestate ca avocat.

După întoarcerea din Dubai, pe data de 27.08.2007, victima a descărcat pe calculatorul familiei 5 fotografii din timpul vacanţei, fotografii pe care inculpatul le-a vizualizat.

In noaptea de 28/29.08.2007, spre dimineaţă, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorei Dinu (Precup) Diana Cristina, din municipiul Piteşti, cu care avea o relaţie extraconjugală şi s-a întors în municipiul Braşov după prânz. In cursul dimineţii victima, potrivit listing-ului convorbirilor telefonice ale acesteia, l-a apelat de 7 ori pe inculpat, cerându-i să meargă la biroul de avocatură pentru a discuta despre divorţ. Victima a cerut asistentei sale, martora Iosif Niţă Raluca Emilia, să plece la domiciliu, pentru a nu asista la discuţii.

în jurul orei 18,00, inculpatul şi partea vătămată s-au deplasat la domiciliu, unde se găseau partea vătămată minoră şi martora Teodor Elena, care a plecat acasă, iar inculpatul şi-a îmbrăcat uniforma de poliţist, a părăsit domiciliul şi l-a contactat pe colegul său, martorul Dincă Silviu Costinel, căruia îi ceruse să facă un schimb de tură, urmând ca martorul să lucreze în locul inculpatului în nopţile de 29/30.08.2007, 30/31.08.2007 şi 31.08.2007/01.09.2007; după primirea confirmării telefonice a colegului său, inculpatul s-a deplasat pentru a realiza predarea - primirea bonurilor de combustibil necesare efectuării serviciului, acest lucru fâcându-se în incinta unei benzinării din municipiul Braşov.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat spre domiciliul martorei Dinu (Precup) Diana Cristina, căreia i-a făcut o vizită neanunţată, inculpatul fiind îmbrăcat în uniformă; după o vizită scurtă de aproximativ o jumătate de oră, inculpatul a plecat spunându-i martorei că este de serviciu.

In jurul orei 02,20, inculpatul a ajuns în domiciliu conjugal, iar pe fondul escaladării conflictului cu victima, inculpatul a lovit-o în mod repetat în dormitorul matrimonial, agresiunea producându-se în spaţiul dintre pat şi peretele comun al dormitorului cu baia aferentă acestuia. Martorii Cheţea Ofelia Tereza şi Cheţea Sorin, proprietari ai apartamentului nr. 7 din acelaşi imobil, au auzit o bufnitură puternică în apartamentul aparţinând inculpatului şi victimei.

Urmare a agresiunilor exercitate de inculpat asupra victimei, aceasta a decedat, iar în timpul desfăşurării acestor evenimente minorul Cioacă Patrick Mihai se afla în domiciliul părinţilor.

Tribunalul a mai reţinut că inculpatul a transportat cadavrul în cada băii principale, unde l-a depesat pentru a facilita ascunderea acestuia şi folosind o geantă de voiaj de dimensiuni mari, pe care victima o cumpărase în timpul vacanţei în Dubai şi perdeaua de duş din baia aferentă dormitorului, în scopul de a împiedica eventualele scurgeri de sânge, a transportat fragmentele de cadavru în portbagajul autoturismului, iar ulterior, a ascuns cadavrul victimei într-un loc necunoscut.

Din domiciliul comun au dispărut mai multe obiecte, dintre care un cuţit cu lungimea de 25-30 cm, două prosoape, geanta de voiaj şi perdeaua de duş nu au mai fost găsite.

în dimineaţa zilei de joi, 30 august 2007, la ora 08.48, inculpatul a apelat-o pe telefon pe martora Teodor Elena, cerându-i să se grăbească pentru a face bagajul minorului, pentru a fi dus de inculpat la bunicii paterni din municipiul Piteşti.

Din depoziţia martorei, rezultă că întotdeauna aceasta era anunţată din timp despre deplasările minorului la bunici, iar aceste deplasări se făceau doar la sfârşit de săptămână, vinerea sau sâmbăta, împreună cu victima Ghinescu Elodia Marilena.

In zilele următoare, inculpatul a adunat în saci din polietilenă toate obiectele vizibil sau potenţial purtătoare de urme de sânge, produse cu ocazia agresiunii, a în vederea ascunderii acestuia și a aruncat aceste obiecte într-o râpă situată la 4-6 Km de Poiana Braşov pe direcţia Râşnov, unde au fost găsite în 08.10.2007.

Deoarece operaţiunile de spălare a urmelor de sânge de pe suprafaţa peretelui comun dintre dormitorul matrimonial şi baia aferentă nu erau satisfăcătoare, din perspectiva cercetării la faţa locului care avea să se desfăşoare în perioada următoare în apartament, inculpatul a acoperit zonele cu cea mai mare concentrare a urmelor de sânge cu un strat suplimentar de glet şi unul de vopsea lavabilă şi a instalat o nouă perdea de duş în baia aferentă dormitorului.

Inculpatul a prezentat persoanelor cu care intra în contact dovezile găsite de martorul Breazu Marius pe calculatorul familiei, referitoare la vacanţa pe care victima a petrecut-o cu martorul llie Cristian în Dubai.

De asemenea, inculpatul a contactat pe martorul Sabo Gheorghe, pentru lucrări de lăcătuşerie, şi a invitat pe martora Milandru Maria-Daniela să se deplaseze împreună cu soţul său în apartamentul inculpatului şi al victimei, pentru a vedea corespondenţa amoroasă a victimei.

Scopul acestui demers, a constatat instanţa de fond, era asigurarea unui curent de opinie nefavorabil victimei, care ar fi justificat ipoteza unei plecări voluntare de la domiciliu, şi deturnarea atenţiei de la varianta uciderii acesteia de către propriul soţ.

Inculpatul a anunţat oficial dispariţia victimei la data de 05.09.2007.

In mod constant, acesta nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor care s-au reţinut în sarcina sa.

Tribunalul a apreciat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat nu are legătură cu sarcinile de serviciu ale acestuia, iar după începerea urmăririi penale în cauză inculpatul a fost transferat într-o funcţie neoperativă la Poliţia Municipiului Piteşti.

Deoarece în cauză nu a fost descoperit cadavrul victimei, iar inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, situaţia de fapt a fost stabilită de prima instanţă pe baza proceselor verbale de percheziţie şi cercetare la faţa locului, rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică şi de expertiză, a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, proceselor verbale de căutare a cadavrului şi declaraţiilor de martori.

Conform disp. art. 63 alin. 1 Cod pr.penală, constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Potrivit art. 63 alin. 2 Cod pr.penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Astfel, a reţinut prima instanţă, dispoziţiile legale în materie nu dau o valoare superioară uneia sau alteia dintre probe şi nu stabilesc o ierarhie între probele directe şi probele indirecte; în aceste condiţii, au aceeaşi valoare probatorie atât probele directe, cât şi probele indirecte.

în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, o probă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau prezumţii necontestate, suficient de grave, precise şi concordante.

Tribunalul a constatat că actele de cercetare la faţa locului, de prelevare a probelor şi percheziţiile s-au efectuat în prezenţa inculpatului şi a martorilor asistenţi şi s-a asigurat prezenţa inculpatului în toate locaţiile în care s-au făcut acte de cercetare, iar in faza de cercetare judecătorească s-a procedat la audierea nemijlocită a inculpatului, a martorilor din acte şi a martorilor propuşi de părţi.

Decesul victimei Ghinescu Elodia Marilena a fost dovedit cu activităţile de căutare a victimei în cadrul procedurii dispariţiei şi în cadrul procedurii urmăririi internaţionale; de asemenea, în prezenta cauză victima a fost căutată şi pe teritoriul ţării.

A rezultat că victima nu a intrat în contact nici cu părinţii acesteia şi nu s-a mai interesat de minor, deşi din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că aceasta a manifestat sentimente puternice de afecţiune faţă de copil.

Victima a fost căutată în bazele de date ale poliţiei privind accidentele de circulaţie, au fost căutate de asemenea persoane şi cadavre cu identitate necunoscută şi nu a fost identificată ca fiind implicată în vreun accident rutier sau în săvârşirea vreunei fapte penale.

S-a mai constatat că, deşi uitase cartea de identitate la un oficiu poştal din Municipiul Braşov, nu a mai solicitat emiterea vreunui act de identitate şi, deşi avea conturi deschise în reţelele bancare Raiffeisen şi Volksbank, victima nu a mai accesat aceste conturi după data dispariţiei.

S-a reţinut de către instanţa de fond că, deşi a fost dată în urmărire internaţională, fiind căutată de reţeaua Interpol în 190 state, precum şi de structurile Bisericii Ortodoxe Române, victima nu a fost găsită.

Ambasada Emiratelor Arabe Unite la Bucureşti, prin adresa nr. 20/7/9-2012 din 13.03.2013, a comunicat faptul că numita Ghinescu Elodia Marilena a obţinut viză de intrare în Emiratele Arabe Unite la data de 19.08.2007 şi a părăsit această ţară la

26.08.2007, dată de la care nu s-a mai înregistrat nicio intrare a acesteia în ţara respectivă.

S-a constatat de către instanţa de fond că declaraţiile martorilor Danciu Ana şi Gheorghe Ioan, în sensul că ar fi văzut-o pe victimă după dispariţie, nu se coroborează cu nicio altă probă, iar în declaraţia dată la instanţă a doua martoră a susţinut că de fapt ar fi asemănat-o pe persoana cu care a călătorit în avion cu victima.

De altfel, în cauză hotărârea judecătorească prin care a fost stabilită data decesului victimei la data de 30.08.2007, instituie, în opinia primei instanţe, o prezumţie legală a încetării din viaţă a victimei.

Faptul că decesul victimei Ghinescu Elodia Marilena s-a datorat săvârşirii unei in&acţiuni de omor calificat a fost dovedit cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică şi raportul de expertiză medico-legală- examen ADN nr. A15/11407/2010 din 25.01.2013, acte întocmite de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti, care atestă următoarele: identificarea sângelui victimei pe uşa de acces in dormitorul matrimonial - 9 urme, pe tocul de lemn al uşii dormitorului -o urmă; identificarea sângelui victimei pe maşina de spălat din baia aferentă dormitorului - o urmă, pe gresia şi faianţa din baia aferentă dormitorului - 6 urme; identificarea a încă 7 urme din sângele victimei pe partea interioară a uşii dormitorului matrimonial şi pe o sticlă de parfum aflată pe noptieră în dormitor; identificarea sângelui victimei sub lada de lemn situată pe holul apartamentului, în apropierea uşii de acces în dormitorul matrimonial; găsirea la 08 octombrie 2007, într-o râpă situată la 4.6 Km de Poiana Braşov în direcţia Râşnov, a unui număr mare de obiecte din locuinţa comună a celor doi soţi, provenind îndeosebi din dormitorul matrimonial:ambalaje de par fumuri, cărţi, reviste, fotografii, caietul de sarcină al victimei, perne decorative etc., din zona cu cea mai mare concentrare a stropilor de sânge; identificarea sângelui victimei pe sticla de parfum Amarige- Givenchy şi pe partea exterioară a unei mănuşi chirurgicale, ambele găsite în râpa situată la 4-6 Km de Poiana Braşov, precum şi în partea interioară a unui sac din polietilenă de culoare neagră neagră folosiți pentru transportul obiectelor; s-a stabilit că un fir de păr găsit într-un alt sac din polietilenă îi aparţine victimci; identificarea sângelui victimei pe sticla de parfum 5th Avenue, găsită în râpa situată la 4-6 Km de Poiana Braşov; stabilirea corespondenţei între sticluţelc de parfum găsite pe noptiera victimei situată în dormitorul matrimonial, cu ocazia cercetărilor la faţa locului din 05 şi 11 septembrie 2007, şi ambalajele găsite în râpa situată la 4-6 Km de Poiana Braşov; identificarea, pe peretele dintre dormitorul matrimonial şi baia aferentă, a unui număr important de stropi de sânge, dintre care o parte au mai conţinut suficient material genetic în vederea genotipării, aparţinându-i victimei; identificarea sângelui victimei pe cele două plinte din material lemnos existente la baza peretelui dintre dormitorul matrimonial şi baia aferentă acestuia, pe partea interioară a acestora, precum şi la baza peretelui, la o înălţime de circa 2-3 centimetri; identificarea unei urme de dimensiuni mari - peste 50 de centimetri lungime - de sânge scurs la baza peretelui dintre dormitorul matrimonial şi baia aferentă acestuia, a cărei genotipare a indicat că este al victimei; a mai fost identificat de asemenea sângele victimei pe o grindă de susţinere, ridicată de sub podeaua dormitorului matrimonial şi s-a identificat sânge pe fragmentele de silicon dintre cada băii principale şi pereţi.

Apartenenţa urmelor de sânge s-a stabilit prin determinarea profilului genetic al urmelor de sânge găsite la faţa locului şi profilului genetic al părinţilor victimei; prin compararea acestor profile genetice s-a stabilit că sângele găsit la faţa locului provine de la o persoană de sex feminin care este fiica naturală a numiţilor Ghinescu Dumitru şi Ghinescu Emilia, iar singura fiică naturală a acestora este victima Ghinescu Elodia Marilena.

Potrivit primei instanţe, decesul victimei ca urmare a activităţii infracţionale a rezultat, de asemenea, din: întreruperea bruscă şi definitiva, în noaptea de 29/30 august 2007, a oricărui contact cu copilul, cu părinţii, cu ceilalţi membri de familie şi cu prietenii, deşi în după-amiaza zilei de 30 august 2007 victima fixase o întâlnire cu mama şi fratele la cabinetul său de avocat; nesolicitarea de către victimă a asistenţei medicale de specialitate în intervalul 29.08.-05.09.2007, în condiţiile în care distribuţia dinamică a urmelor de sânge identificate la locul faptei pledează pentru o agresiune de intensitate mare; rezultatul negativ al verificărilor efectuate la operatorii de transport aerian şi naval cu privire la ipoteza părăsirii ţării de către victimă în perioada apropiată datei dispariţiei; întreruperea bruscă şi definitivă, începând cu data de 30.08.2007, a relaţiilor profesionale, deoarece victima Ghinescu Elodia Marilena manifesta profesionalism şi corectitudine în relaţiile de serviciu, astfel încât ori de câte ori întârzia sau nu putea să-şi onoreze obligaţiile din agenda de serviciu îşi anunţa în timp util asistenta - martora Iosif-Niţă Raluca Emilia, iar în zilele de 30 şi în 31 august 2007, deşi avea stabilite întâlniri cu clienţi la cabinetul său de avocatură, victima nu şi-a mai anunţat asistenta şi nu a mai contactat-o niciodată; utilizarea de către victimă a posturilor de telefonie mobilă pe care le deţinea a încetat în noaptea de 29/30 august 2007, după care telefoanele acesteia au fost închise definitiv; încetarea utilizării de către victimă a conturilor bancare; verificările efectuate la firmele de taxi din municipiul Braşov evidenţiază faptul că victima nu a efectuat nicio comanda în dimineaţa zilei de 30 august 2007, când inculpatul susţine că aceasta ar fi plecat la birou, deşi obişnuia să folosească această modalitate de transport, neavând permis de conducere; starea de sănătate fizică şi psihică a victimei exclude ipoteza încetării bruşte din viaţă dintr-o cauză medicală sau cea a sinuciderii. Această împrejurare este dovedită cu prisosinţă prin coroborarea declaraţiilor persoanelor din anturajul victimei cu declaraţia medicului de familie şi a medicului ginecolog, fiind relevantă

declaraţia martorei losif-Niţă Emilia Raluca, potrivit căreia victima nu suferea de nicio boală, nu era depresivă sau suicidară, era „fresh” in fiecare dimineaţă, rămânea jovială indiferent cât avea de lucru.

Potrivit susţinerilor martorului Neacşu Nicolae, victima se liniştise şi luase decizia să divorţeze de inculpat. Din declaraţiile martorilor Rădulescu Ştefan - Avedis, Milandru Maria Daniela şi Neacşu Nicolae a rezultat că victima nu l-ar fi părăsit niciodată pe minorul Patrick Matei, deoarece şi-a dorit multă vreme să aibă un copil şi în orice împrejurare se interesa de situaţia acestuia.

între inculpat şi victimă existau relaţii tensionate determinate de vacanţa petrecută de victimă în Dubai, împreună cu martorul Ilie Cristian, de reproşurile făcute inculpatului în timpul convorbirilor telefonice din 29.08.2007 şi din discuţiile referitoare la divorţ şi partaj.

S-a reţinut, de asemenea, de către instanţa de fond că victima avea relaţii bune cu persoanele cu care intra în contact, inclusiv cu clienţii.

Potrivit tribunalului, locul săvârşirii infracţiunilor de către inculpat a fost domiciliul conjugal şi nu a existat niciun indiciu că în apartament au pătruns alte persoane.

Din declaraţiile inculpatului, coroborate cu listing-ul convorbirilor sale telefonice, s-a mai reţinut, că în noaptea de 29/30 august 2007, acesta s-a întors la domiciliu, unde a găsit-o pe victimă şi pe minorul Patrick Matei; acest fapt se coroborează şi cu declaraţia martorei Teodor Elena şi cu datele rezultate din percheziţiile informatice, iar din acest moment victima nu a mai fost văzută.

Inculpatul a procedat la spălarea urmelor de sânge de la nivelul pardoselii şi al peretelui comun al dormitorului matrimonial cu baia de serviciu, semne privind spălarea urmelor de sânge de pe pardoseală au fost observate sub scrinul din holul de lângă dormitor, acestea conţinând sânge diluat şi impurităţi, care au fost create în urma spălării gresiei din hol, surplusul din lichidul de spălare împreună cu substanţa spălată migrând în zonele marginale, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică de interpretare a urmelor la fata locului nr. 242954 din 01.09.2008, întocmit de Serviciul Crinunalistic -Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov.

Vizualizând peretele menţionat în lumină albastră cu lungimea de undă cuprinsă între 430-470 nm cu filtru de contrast, s-au observat urmele de scurgere a unor lichide, specifice spălării; operaţiunea de spălare a fost confirmată şi de urmele existente sub duşumea, reprezentate de cruste ale unor substanţe folosite în construcţii, ce au fost diluate în lichid şi ulterior s-au uscat, iar compoziţia acestor cruste evidenţiază elemente chimice ce au fost regăsite în compoziţia straturilor de vopsea lavabilă ale peretelui,

amestecate cu impurităţi.

Tribunalul a mai reţinut că acţiunea de spălare nu a dat rezultate satisfăcătoare, astfel că inculpatul a aplicat un strat suplimentar de glet şi unul de vopsea lavabilă în zona inferioară a peretelui comun al dormitorului matrimonial cu baia de serviciu.

Analizele fizico-chimice au pus în evidenţă o succesiune de cinci straturi în zona menţionată: amorsa, glet, vopsea lavabilă, glet, vopsea lavabilă. Asupra stratului interior de vopsea lavabilă s-a intervenit printr-o operaţie de frecare, acestuia lipsindu-i aspectul poros identificat la stratul exterior şi având o nuanţă de culoare mai diminuată.

Instanţa de fond a constatat că, din planşa foto întocmită cu ocazia la fata locului din 7 noiembrie 2012, s-a observat că în spatele plintei de la baza

peretelui, precum şi pe şapa din beton, vopseaua acoperă parţial depozitul de sânge, ccea ce conduce la concluzia fermă că stratul de vopsea lavabilă a fost aplicat ulterior scurgerii sângelui de pe zid, sub duşumea.

Semnele unei lucrări recente de zugrăvire pot fi observate deja pe planşa foto întocmită cu ocazia cercetării la faţa locului din 05.09.2007.

Martorele Teodor Elena şi Serian (Moldoveanu) Luminiţa Georgeta au arătat că urmele de vopsea de pe plinte nu au existat înainte de data dispariţiei victimei; de asemenea martora Teodor Elena declară că inculpatul avea vopsea păstrata pentru eventuale reparaţii, pe care le realiza personal.

Inculpatul a adunat în saci din polietilenă de culoare neagră toate obiectele care puteau să se murdărească cu sângele victimei, atât în timpul agresiunii, cât şi în timpul operaţiunilor de transfer al cadavrului în baia principală, de tranşare şi de pregătire pentru transport în vederea ascunderii (ambalaje de parfumuri, cărţi, reviste, fotografii, caietul de sarcină al victimei, perne decorative, etc).

O bună parte din aceste obiecte se aflau în dormitorul matrimonial, în zona dintre pat şi baia de serviciu. Obiectele au fost aruncate într-o râpă situată la 4-6 Km de Poiana Braşov pe direcţia Râşnov, în apropierea unei alveole de refugiu auto, într-o zonă utilizată pentru depozitarea diferitelor gunoaie şi resturi de materiale de construcţii, fiind găsite la 08.10.2007.

Obiectele au fost împrăştiate pe o suprafaţă cu lungimea de circa 80 de metri, iar în punctul cel mai îndepărtat raportat la calea de comunicaţii auto a fost găsită uniforma de poliţist a inculpatului. Locul exact în care a fost găsită uniforma este singurul din zona în care au fost împrăştiate obiectele aruncate, în care o persoană, indiferent de înălţime, nu poate fi văzută de la liziera pădurii, dinspre parcare. In plus, modul în care au fost aşezate cele două piese ce fac parte din uniforma de poliţist exclud categoric posibilitatea ca aceasta să fi fost trasă în acel loc de animale sau ca poziţionarea să fie rezultatul acţiunii unor factori naturali

Cu aceeaşi ocazie, în râpă a fost găsită şi o pereche de chiloţi bărbăteşti ai inculpatului, apartenenţa fiind stabilită în urma analizării materialului genetic existent pe aceştia.

Bunurile din râpă au fost recunoscute de către martorele Teodor Elena şi Serian (Moldoveanu) Luminiţa Georgeta şi de părţile civile Ghinescu Emilia şi Ghinescu Constantin-Robert, stabilindu-se că acestea provin din apartamentul soţilor Cioacă-Ghinescu.

Toate aceste argumente, în opinia tribunalului, exclud varianta uciderii victimei de către o altă persoană. ,

Aruncarea în râpă a obiectelor găsite la 08.10.2007 a fost realizată de inculpat în două tranşe, iar înainte de a anunţa oficial dispariţia victimei, inculpatul a montat o perdea nouă de duş în baia aferentă dormitorului, pentru a o înlocui pe cea veche, folosită la transportul segmentelor de cadavru; înlocuirea perdelei, după 29 august 2007 şi înainte de cercetarea la faţa locului, rezultă din declaraţia martorei Teodor Elena şi din planşa foto, în care mai pot fi observate cutele specifice unei despachetări recente.

Potrivit declaraţiei martorei Ionescu (Zaharia) Raluca Caterina, audiată prin comisie rogatorie internaţională la urmărirea penală, inculpatul avea obiceiul să o agreseze fizic pe victimă.

La data de 30.08.2007, după ascunderea primelor urme ale infracţiunii, inculpatul a contactat-o telefonic pe martora Teodor Elena, bona minorului, spunându-i

despre decizia de a-1 duce pe copil la părinţii paterni; inculpatul, după ce martora a pregătit pe minor, i-a spus că nu este cazul să-l însoţească.

In ziua de 02.09.2007, inculpatul a invitat la domiciliul său pe martorul Breazu Marius, ofiţer de poliţie care a accesat căsuţa de poştă electronică a victimei, după care inculpatul a încercat să manipuleze persoanele din anturajul său, încercând să-şi creeze o imagine de victimă; astfel, i-a dat martorului Iosif Niţă Liviu Marian un plic conţinând relaţia extraconjugală a victimei.Intr-o convorbire telefonică avută cu partea civilă Ghinescu Emilia la data de 07.09.2007, inculpatul agitat i-a spus soacrei sale că nu o să o mai vadă niciodată pe Elodia, nici vie nici moartă.

La 14.09.2007, inculpatul l-a rugat pe martorul Răhăian Marin să anunţe pe administratorul blocului să treacă în apartamentul inculpatului o singură persoană la întreţinere, susţinând că minorul este la bunici, iar despre victimă nu a amintit nimic.

Distribuţia dinamică a stropilor de sânge identificaţi pe pereţi, pe uşă, în baia aferentă dormitorului şi pe obiectele de pe noptieră indică o acţiune de intensitate măre, comisă cu intenţie de inculpat, constând în loviri repetate, iar pumnul inculpatului, în deplasarea sa, a realizat distribuţia stropilor din sângele victimei la o înălţime mai mare.

Din actele de constatare tehnico-ştiinţifică, tribunalul a mai constatat că agresiunea s-a realizat în dormitorul matrimonial în spaţiul dintre pat şi peretele comun cu baia aferentă acesteia, inclusiv cu spaţiul de acces în baie, iar după finalizarea agresiunii, având ca rezultat moartea victimei, corpul acesteia a rămas o vreme întins la podea, cu capul lipit de peretele dintre dormitor şi baie, iar sângele victimei s-a scurs sub podea.

Au fost identificate urme de sânge ale victimei pe mocheta din portbagajul autoturismului inculpatului, pe tocul pistolului acestuia, pe capacul şi suportul cotierei faţă a autoturismului.

Depesarea cadavrului victimei, în opinia primei instanţe, rezultă din identificarea unei urme dinamice creată prin stropire cu sânge, aparţinând victimei, pe tocul uşii, pe partea laterală stânga faţă de intrare în dormitorul matrimonial, pe hol, pe o parte a siliconului dintre cada băii principale şi pereţi, prin dispariţia din apartament a unui cuţit de bucătărie cu o lungime de 25-30 cm, a perdelei de duş, a două prosoape şi a unei genţi de voiaj de mari dimensiuni, aceste obiecte fiind găsite în râpă împreună cu alte bunuri din apartament; de asemenea, în râpă a fost găsit colacul de toaletă aparţinând copilului, care în mod obişnuit era ţinut în baia principală a apartamentului, iar opţiunea aruncării şi acestui obiect indică împrăştierea sângelui pe o suprafaţă mare a băii principale.

Rezultă astfel, a reţinut tribunalul, că în speţă cadavrul victimei a fost transportat de inculpat din dormitor în baia principală a apartamentului, unde s-a procedat la depesarea acestuia, iar ulterior inculpatul a procedat la ascunderea rămăşiţelor pământeşti ale victimei.

Inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând săvârşirea celor două infracţiuni. Atitudinea nesinceră a acestuia a rezultat inclusiv din proba administrată la urmărirea penală cu testul poligraf, din refuzul inculpatului de a efectua o nouă testare de acest fel şi comunicarea telefonică făcută martorei Mâţu Carmen, când inculpatul i-a spus acesteia că la cercetarea la faţa locului s-au găsit urme de sânge în locuinţă şi urmează să se găsească astfel de urme şi în autoturism.

Instanţa de fond a reţinut, că, astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă înculDatului în ce priveşte săvârşirea celor două infracţiuni.

In drept, a apreciat prima instanţă, faptele inculpatului Cioacă Constantin Cristian, care în data de 29/30.08.2007 şi-a ucis soţia, victima Ghinescu Elodia Marilena, a depesat cadavrul şi a ascuns rămăşiţele pământeşti, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat, prev.şi ped.de art.174 rap.la art.175 alin.l lit.c Cod penal, şi de profanare de morminte prev.şi ped.de art.319 Cod penal.

Potrivit deciziei nr. 35/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Secţiile Unite, se reţin în concurs cele două infracţiuni în cazul în care inculpatul a urmărit ascunderea faptei de omor calificat, prin dezmembrarea sau incinerarea cadavrului. Deoarece din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul a urmărit să ascundă săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi pentru acest motiv a procedat la depesarea cadavrului victimei, s-au reţinut cele două infracţiuni în concurs real, potrivit disp.art.33 lit.a cod penal.

Referitor la cererile părţilor civile Ghinescu Emilia şi Ghinescu Constantin Robert, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. şi ped. de art 174 rap.la artl75 alin.l litc Cod penal în infracţiunea prev. şi ped. de artl74 rap.la artl76 alin.l lit. a Cod penal, respectiv în infracţiunea prev. şi ped. de art.174 rap.la art 175 alin.l lit a şi c Cod penal, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate, deoarece din nirio probă a dosarului nu rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor prin cruzimi sau că ar fi acţionat cu premeditare, în scopul de a produce victimei suferinţe mult mai mari decât cele pe care le implică suprimarea violentă a vieţii, iar depesarea cadavrului întruneşte elementele constitutive ale unei alte infracţiuni, respectiv a infracţiunii de profanare de morminte. Din modalitatea de săvârşire a infracţiunii de omor calificat şi din împrejurările cauzei nu rezultă faptul că inculpatul a chibzuit asupra modului de săvârşire a acestei infracţiuni şi că acesta a efectuat acte materiale de pregătire.

Constatând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat şi profanare de morminte, atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective, facându-se astfel dovada acţiunilor materiale desfăşurate şi a intenţiei în săvârşirea celor două infracţiuni, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului. La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire a acestora, urmările produse, limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului.

Tribunalul a constatat că faptele săvârşite de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, iar urmările produse sunt foarte grave, constând în suprimarea vieţii, dezmembrarea şi ascunderea cadavrului.

Inculpatul este cunoscut fără antecedente penale, nu a recunoscut săvârşirea celor două infracţiuni şi a încercat, potrivit convorbirii telefonice din

18.09.2007, să o influenţeze pe martora Teodor Elena să nu coopereze cu organele de urmărire penală.

In raport de aceste elemente, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare infracţiune, contopirea pedepselor, cu aplicarea unui spor de pedeapsă de un an şi executarea în condiţii de detenţie a pedepsei principale rezultante.

De asemenea, s-a dispus respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive şi menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului, deoarece motivele care

au impus luarea acestei măsuri determină în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Astfel, a reţinut instanţa de fond, inculpatul a săvârşit o infracţiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani şi în cauză există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din gravitatea faptelor săvârşite şi urmările acestora şi nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Perioada de arestare preventivă reprezintă un termen rezonabil, iar celelalte măsuri preventive restrictive de drepturi sunt insuficiente. Instanţa de fond a constatat, că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se menţin, iar lăsarea în libertate a acestuia este de natură să lezeze valorile specifice unei societăţi democratice.

Totodată, tribunalul a dedus perioada de reţinere şi arest preventiv.

în ce priveşte latura civilă a cauzei, a reţinut că acţiunile civile formulate sunt admisibile în parte, părţile civile suferind un prejudiciu moral determinat de acţiunea ilicită a inculpatului, care a ucis pe fiica, sora şi respectiv mama părţilor civile, a depesat cadavrul şi a ascuns rămăşiţele pământeşti, lăsând astfel pe părţile vătămate, constituite părţi civile, fără o persoană apropiată, fără posibilitatea îndeplinirii ritualurilor religioase privind înmormântarea persoanei decedate şi de a se reculege la mormântul acesteia, dar sumele solicitate cu titlu de daune morale sunt exagerate şi, astfel, tribunalul a dispus obligarea inculpatului la echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro daune morale către mama şi fiul victimei, şi la echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro către fratele victimei, aceste sume fiind diferenţiate în raport de gradul de rudenie a părţilor civile.

Partea vătămată minoră Cioacă Patrick Matei se află în stare de nevoie, deoarece nu mai beneficiază de sumele de bani pe care le aloca victima pentru întreţinerea acesteia, iar în prezent este elev în ciclu gimnazial.

Potrivit adresei nr. 5663/30.04.2013 a Administraţiei Finanţelor Publice Braşov, în anul 2007 victima a realizat un venit de 20.372 lei, pe primele 6 luni, iar din relaţiile comunicate de Casa de Asigurări a Avocaţilor - Filiala Braşov, prin adresa nr. 733/22.04.2013, în perioada februarie-iunie 2007, veniturile realizate de victimă sunt 2120 lei în luna februarie, 2340 lei în luna martie, 2380 lei în luna aprilie, 2360 lei în luna mai, 3150 lei în luna iunie.

La stabilirea cuantumului prestaţiei periodice, s-au avut în vedere veniturile pe care le realiza victima, modul în care acestea erau utilizate în timpul vieţii, pentru sine, casă şi copilul minor, precum şi necesităţile părţii civile minore, dispunându-se astfel obligarea inculpatului la o prestaţie periodică de 880 lei lunar, începând cu data de

30.08.2007 şi până la încetarea stării de nevoie.

Cu privire la măsurile asigurătorii, având în vedere dispoziţiile legale în materie, cererile părţilor civile şi relaţiile comunicate de Consiliul Local al Municipiului Braşov prin adresa din 18.04.2013, s-au reţinut următoarele:

Conform disp. art 163 alin.l Cod pr.penală, măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau instanţa de judecată prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile şi imobile având ca scop asigurarea reparării pagubei produse prin infracţiuni; în speţă se impune luarea măsurilor asigurătorii pentru asigurarea plăţii despăgubirilor civile, având în vedere obligarea inculpatului la plata daunelor morale şi a prestaţiilor periodice lunare.

Pentru aceste motive, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit de organul de urmărire penală asupra imobilului situat în municipiul Braşov, str. Gloriei, şi s-a instituit sechestrul asigurător asupra imobilului situat în municipiul Braşov, str. Iuliu Maniu.

Totodată, inculpatul a fost obligat şi la cheltuieli judiciare către stat, efectuate atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpatul Cioacă Constantin Cristian, părţile civile Ghinescu Emilia, Ghinescu Robert Constantin şi partea civilă minoră Cioacă Patrick-Matei, prin curatorul special avocat Ghimiş Mihai Cristian, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinide.

Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului Cioacă Cristian Constantin. S-a considerat că, în raport de gradul sporit de pericol social al celor două infracţiuni, de modalitatea concretă în care acesta a săvârşit faptele deduse judecăţii, pedeapsa aplicată este prea blândă.

Cu prilejul susţinerii apelului, procurorul de şedinţă a invocat şi principiul aplicării legii penale mai favorabile, considerând că este mai blândă legea nouă, reprezentata de dispoziţiile noului Cod penal (art 188 rap. la art. 199 alin. 1 comb. cu art. 177 lit. b din noul Cod penal respectiv art. 383 alin. 1 din acelaşi cod, cu aplicarea art. 39 lit. b din noul Cod penal), sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile de care este acuzat inculpatul.

, Totodată, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în raport de legea noua identificată ca fiind lege penală mai favorabilă, a solicitat să-i fie aplicată inculpatului şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit a), b), d), e), f), n), o) din noul Cod penal, vizând şi interdicţia de a lua legătura cu părţile civile majore sau de a se afla în locuri în care acestea locuiesc ori îşi desfăşoară activitatea şi, de asemenea, pedeapsa accesorie obligatorie, conform art. 65 alin.l din noul Cod penal, cu referire la aceleaşi drepturi menţionate.

Partea civilă Cioacă Patrick Matei, prin curatorul special, a criticat sentinţa în primul rând pentru netemeinicie, în sensul că în mod greşit prima instanţă nu a acordat integral despăgubirile civile sub forma prestaţiilor periodice şi sub forma daunelor morale.

Totodată, a apreciat că în mod nelegal s-a dispus plata prestaţiei periodice până încetarea stării de nevoie, deşi solicitase plata acesteia de la momentul săvârşirii faptei şi până la majoratul său sau până la terminarea eventualelor studii într-o formă de învăţământ

Părţile civile Ghinescu Emilia şi Ghinescu Robert Constantin au

criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că faptei săvârşite de inculpat care a avut drept consecinţă moartea victimei Ghinescu Elodia, i s-a dat o greşită încadrare juridică. S-a arătat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a Cod penal anterior (omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi), sau, într-o apărare subsidiară, s-a susţinut încadrarea juridică prev. de art. 174, rap. la art. 175 lit. a şi c Cod penal anterior, (omor calificat săvârşit cu premeditare, asupra soţului sau unei rude apropriate), invocând şi faptul ca inculpatul a săvârşit fapta şi din interes material.

De asemenea, au criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate inculpatului, solicitând majorarea acestora

la maximul spccial prevăzut de lege, apreciind însă că legea penală mai favorabila este reprezentată de dispoziţiile noului Cod penal (art. 189 lit. a, b, h rap. la art. 199 cu aplicarea art. 77 lit. b din noul Cod penal, respectiv art. 333 din noul Cod penal, iar în subsidiar, art. 188 rap. la art. 199 din noul Cod penal, respectiv art. 383 din noul Cod penal).

Totodată, au solicitat admiterea în totalitate a acţiunilor civile, atât sub aspectul daunelor materiale, cât şi sub cel al pretenţiilor morale, arătând că solicită despăgubiri nu numai în nume propriu, ci şi în calitate de moştenitori ai părţii civile Ghinescu Dumitru, care a decedat pe parcursul procesului.

în termen legal a declarat apel şi inculpatul Cioacă Cristian Constantin, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie şi, în esenţă, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor ce i se reţin în sarcină.

In apelul său, inculpatul a reiterat aceleaşi critici ca în primă instanţă, referitoare la încălcarea normelor de procedură, ce atrage drept sancţiune nulitatea absolută a urmăririi penale, solicitând, în esenţă, restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea actului de sesizare, dar şi pentru refacerea urmăririi penale.

Inculpatul a arătat că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 300 alin.

1 şi 2 Cod pr.penală, fiind încălcate dispoziţiile art 263 şi art. 264 Cod pr.penală, referitoare la limitele şi conţinutul rechizitoriului, solicitând a se constata că instanţa nu a fost legal sesizată, fapt ce presupune restituirea cauzei la procuror.

Se susţine că urmărirea penală este nelegală, pentru că unele probe administrate până când cauza a fost preluată de procuror s-au efectuat de către un organ necompetent, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 209 alin. 3 Cod pr.penală, faţă de circumstanţele cauzei şi în raport de încadrarea juridică dată infracţiunii de omor calificat.

S-a invocat nelegalitatea actului de sesizare, întrucât urmărirea penală lipseşte sau este incompletă, fiind bazată pe „dovezi care intră sub incidenţa art. 64 alin.

2 Cod pr.penală privind ilegalitatea administrării mijloacelor de probă”, fapt ce echivalează cu lipsa unei anchete complete şi efective, rechizitoriul cuprinzând acuzaţii generale, contrar dispoziţiilor art. 260 şi art 263 Cod pr.penală.

In dezvoltarea acestei critici, s-a arătat că sesizarea instanţei nu este făcută potrivit legii, iar probele pe care se întemeiază sunt ilegale, pentru următoarele motive:

-s-a încălcat grav dreptul la apărare al inculpatului, întrucât i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea în lipsa avocatului ales;

-recoltarea pretinselor probe s-a făcut în faza actelor premergătoare, înainte de începerea urmăririi penale, de către un organ de urmărire penală ce nu avea competenţa funcţională de a instrumenta urmărirea, într-o cauză de omor sesizată a fi săvârşită de un poliţist cu calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, nefiind incidente în cauză dispoziţiile legale privind delegarea;

-prelevarea şi ridicarea acestor probe cu prilejul cercetării la faţa locului s-a realizat ilegal, cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 104 Cod pr.penală referitor la autorizarea percheziţiei (nu au existat mandate de percheziţie cu ocazia cercetărilor, cu excepţia celei din 19 septembrie 2007), cât timp inculpatul a fost scos din spaţiul supus investigaţiei, pentru a merge in alte locaţii;

-ridicarea probelor biologice este ilegală din perspectiva art. 107 alin. 4 Cod pr.penală, privind existenţa eşantionului dublu şi predarea duplicatului sigilat inculpatului;

- la dosarul cauzei există cereri formulate de inculpat, la 12 februarie 2008, apoi la 13 august 2009, prin care a solicitat ca apărătorul său ales să fie chemat la efectuarea actelor de urmărire penală, drept procesual care nu a fost respectat până la preluarea dosarului în 2012 de cei doi procurori care au întocmit rechizitoriul, deşi era obligatoriu, potrivit dispoziţiilor art 171, 172 Cod pr.penală, în cauză fiind incidenţă sancţiunea nulităţii absolute prev. de art. 197 alin.2 Cod pr.penală;

-nu s-a explicat prezenţa preşului din baie în râpă, câtă vreme el a fost ridicat din apartamentul conjugal de organul judiciar pentru expertizare, ceea ce justifică pe deplin varianta plantării acelor bunuri de către persoane interesate, organe judiciare sau părţi civile;

-căutarea în ţară a soţiei inculpatului s-a făcut prin dispozitivul ADE 650, demascat de un procuror european în faţa unei curţi de judecată din Londra, ca fiind un fals grosolan, aspect de notorietate încă din anul 2010;

-actele medico-legale, ca probe esenţiale în ceea ce priveşte infracţiunea de omor, fie nu există, fie nu au valoare juridică, fiind emise de o instituţie care nu avea competenţa funcţională prevăzute de lege pentru efectuarea actului, inculpatul susţinând, în esenţă, că singurul organism de specialitate competent, conform Legii nr.459/2001, pentru aprobarea O.G. nr. 1/2000, era Serviciul de Medicină Legală Judeţean Braşov , iar nu I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti;

-nu s-au făcut investigaţii ample menite a găsi victima, atât în cadrul procedurii dispariţiei, cât şi în cadrul procedurii urmăririi internaţionale, toate acestea echivalând cu o anchetă incompletă, pentru că victima nu a fost căutată prin Interpol ca persoană în viaţă, procedura folosită fiind întemeiată pe art 97 din Convenţia Schengen, care prevede dreptul persoanei căutate de a decide difuzarea sau nu a datelor referitoare la locul în care se găseşte

-nu a fost dată valoare probatorie unor înscrisuri, respectiv certificatul medical emis îh perioada 3-7 iulie 2007 privind concediul medical acordat soţiei şi cererea de amânare pentru una din cauzele în care victima Elodia Ghinescu avea mandat de reprezentare în instanţă, în calitate de avocat în dosarul nr. 1385/197/2006 al Judecătoriei Braşov, cu termen de judecată la 6 septembrie 2007, precum şi împuternicirea avocaţială care, de asemenea, purta semnătura Elodiei Ghinescu;

-nu au fost depuse la dosar anumite probe importante, respectiv agenda de lucru ridicată de la cabinetul de avocatură aparţinând Elodiei Ghinescu, transcrierile convorbirilor telefonice interceptate de către procuror în perioada 2007 - 2008 (dovada existenţei lor rezultă din lucrările dosarului nr. 98/P/2008 al DIICOT Braşov), nu a fost administrată, deşi a fost încuviinţată, proba solicitată de apărare privind efectuarea de verificări la centrele sociale şi lăcaşurile de cult, nu s-au efectuat verificări pertinente şi complete în legătură cu implicarea ofiţerilor SPP (Ilie Cristian şi Zăbavă Dan) în relaţia cu soţia sa, iar în plus, cei doi martori au fost audiaţi de procuror în lipsa jurământului, aşa cum prevăd imperativ dispoziţiile art.85 Cod pr.penală

In legătură cu criticile anterior expuse, inculpatul a mai susţinut că au fost omise probe ce puteau susţine apărarea sa, fiind înaintate numai cele în acuzare, cu încălcarea art. 262-264 Cod pr.penală anterior, nerespectarea obligaţiei de a înainta instanţei rechizitoriul împreună cu dosarul cauzei constituind cazul de nulitate absolută prevăzut de art 197 Cod pr.penală anterior, cu consecinţa restituirii dosarului către oi^anul care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia, conform art. 300 Cod pr.penală, anterior.

Potrivit apărării inculpatului, sancţiunea pentru încălcarea normelor legale în cursul urmăririi penale este prevăzută şi de dispoziţiile art. 332 alin. 2 Cod pr.penală anterior, respectiv restituirea pentru refacerea urmăririi penale, fiind dovedit cazul de nerespectare a dispoziţiilor privitoare la sesizarea instanţei şi fiind încălcat dreptul la apărare.

Totodată, inculpatul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii primei instanţe, criticând actele procedurale efectuate în cursul judecăţii de fond şi solicitând, în principal,desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, iar în subsidiar, achitarea pentru ambele infracţiuni, întrucât faptele nu există.

Inculpatul a susţinut că hotărârea atacată este lovită de sancţiunea nulităţii absolute, pentru încălcarea normelor de procedură, invocând următoarele aspecte:

-hotărârea nu îmbracă forma cerută de lege, impusă de art. 356 Cod pr.penală anterior, întrucât nu descrie în concret fapta, nu cuprinde o examinare a probelor care au stat la baza condamnării şi nici o analiză a acestor probe raportat la criţidle formulate în apărarea inculpatului, nefiind examinate şi motivate înlăturarea probelor propuse în apărare şi, respectiv, aspectele de nelegalitate a mijloacelor de probă, conform art.64 Cod pr.penală;

-hotărârea nu cuprinde motivarea respingerii cererii de restituire a cauzei la organul de urmărire penală, în vederea refacerii urmării penale, ci doar menţiunea că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 332 Cod pr.penală;

-hotărârea nu cuprinde motivarea privind respingerea cererii de administrare de probe, arătându-se doar că acestea ar fi neconcludente şi neutile soluţionării cauzei, contrar dispoziţiilor legale interne şi ale Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, referitoare la efectuarea unei anchete efective şi la respectarea dreptului la apărare;

- judecătorul de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de adresare a unor întrebări preliminare Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene de la Luxembourg şi nu a motivat în niciun mod soluţia de respingere a acestei cereri, făcând o confuzie gravă între sesizarea C.J.C.E. , pe de o parte, şi cererea de învestire a Curţii Europene, pe de altă parte, aceasta din urmă fiind distinctă şi neformulată, de altfel, în cauză;

-judecătorul de fond a declarat închisă cercetarea judecătorească, fără a parcurge această etapă, în condiţiile în care nu a fost audiată martora Teodor Elena şi nu a fost executat mandatul de aducere a acesteia, conform dispoziţiilor legale;

-hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pronunţată după ce judecătorul cauzei a fost recuzat şi, ulterior, s-a abţinut, iar hotărârile pronunţate asupra recuzării şi abţinerii nu erau definitive la data de 25 iunie 2013 (când s-a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi au început dezbaterile pe fond), aceste hotărâri fiind, la rândul lor, lovite de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 310 şi art.358 Cod pr.penală, referitoare la pronunţarea hotărârii în şedinţă publică şi a dispoziţiilor privind soluţionarea incidentelor procedurale de către completul de judecată cu numărul imediat următor din aceeaşi materie, potrivit Hotărârii nr.387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti;

-judecătorul fondului nu a soluţionat cererea de revocare a măsurii arestării preventive cu privire la care la 8 iunie 2013 instanţa de recurs a dispus casarea cu ;-trimitere spre rejudecare, soluţionându-se cu ocazia rejudecării cauza doar sub aspectu|, verificării arestării preventive în condiţiile art. 300/2 şi art.l60/b Cod pr.penală anterior;

- hotărârea atacată nu cuprinde soluţia cu privire la cererea de acordarc a daunelor materiale solicitate de partea civilă, dar nici motivarea cu privire la acordarea parţială a daunelor morale către părţile civile;

- se impune desfiinţarea sentinţei, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, motivată şi prin existenţa unei nulităţi constând în punerea în discuţia părţilor a schimbării încadrării juridice din omor calificat în omor deosebit de grav prin cruzimi, fără ca judecătorul fondului să acorde un termen pentru pregătirea apărării, ceea ce în fapt şi drept constituie o încălcare a principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al inculpatului;

- în legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a susţinut şi faptul că a fost în mod greşit respinsă ca nefondată de tribunal, în condiţiile în care era inadmisibilă, în raport de faptul că a fost formulată de partea civilă, contrar dispoziţiilor art.301 Cod pr.penală.

Inculpatul a criticat şi unele hotărâri interlocutorii, considerându-le nelegale, astfel:

-încheierea din data de 10 iunie 2013, criticata întrucât a fost pronunţată de alt judecător, care a preluat fară nicio împuternicire legală cauza (după ce a admis cererea de abţinere a judecătorului învestit cu soluţionarea fondului, fară a exista proces verbal cu privire la repartizarea cererii de abţinere conform dispoziţiilor legale) pentru a proceda , la rejudecarea, după casarea cu trimitere în recurs, asupra măsurii arestării preventive;

-încheierea din data de 25 iunie 2013 din şedinţa cuprinzând dezbaterile pe fond în cauză şi prin care s-a amânat pronunţarea, criticată întrucât nu s-au respectat dispoziţiile legale privitoare la redactare, nu cuprinde motivele ce au stat la baza deciziilor judecătorului fondului faţă de cererile soluţionate în şedinţă, nu a fost pronunţată în şedinţă publică şi, respectiv, nu a fost adus la cunoştinţa părţilor dreptul de exercitare a căii de atac.

Cu privire la fondul acuzaţiilor, inculpatul a susţinut că dovezile invocate în sprijinul acestora sunt lipsite de conţinut, reiterând faptul că mijloacele de probă sunt obţinute ilegal, iar prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare doar pe bază de prezumţii, deşi certitudini existau numai în beneficiul apărărilor formulate de inculpat, în esenţă în sensul că soţia sa este încă în viaţă, fiind doar dispărută în străinătate.

Inculpatul a mai criticat sentinţa primei instanţe, arătând că aceasta nu a avut un propriu raţionament, care să fie desprins din probatoriul administrat nemijlocit în faza cercetării judecătoreştii. Din nicio probă nu rezultă modalitatea de comitere a pretinselor fapte şi toate conduc la concluzia dispariţiei victimei undeva în străinătate.

Totodată, potrivit inculpatului, în rechizitoriu s-a insistat asupra unor aspecte de fapt (referitoare la relaţia tensionată dintre soţi, relaţii extraconjugale, perpetuarea sentimentului de frustrare, existenţa unui conflict care escalada în mod constant, degenerarea relaţiei soţilor în certuri frecvente, însoţite de manifestări violente, schimbarea de către soţie a modalităţii de alocare a veniturilor realizate, împrejurările plecării în Dubai a soţiei, împrejurările uciderii soţiei, depesării cadavrului acesteia şi transportării fragmentelor de cadavru, lipsa cuţitului, a două prosoape, a unei genţi de voiaj şi a perdelei de duş din apartament, modul de zugrăvire a pereţilor din apartament, spălarea acestor pereţi, lipsa unui rând de chei de la uşa de acces în apartamentul soţilor, aruncarea în etape a obiectelor în râpă, cu referire la preşul din baia aferentă dormitorului

matrimonial, întârzierea în anunţarea dispariţiei soţiei de către inculpat, etc.), care nu ar fi susţinute în niciun fel şi care ar fi chiar contrazise de declaraţiile martorilor audiaţi.

Inculpatul a mai susţinut că nu poate desprinsă, din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică şi din cele de expertiză, concluzia că soţia sa a fost victima unei infracţiuni de omor, comisă în noaptea de 29/30.08.2006 în împrejurările expuse în rechizitoriu, deoarece, în esenţă, în rapoartele respective ipotezele şi concluziile expuse sunt bazate pe aspecte probabile, iar nu certe. Totodată, în unele lucrări de specialitate s-a precizat că nu poate fi stabilit mecanismul de creare a urmelor descoperite şi ridicate din apartament, că nu poate fi stabilită vechimea exactă a urmelor de sânge.

O altă apărare a vizat contaminarea probelor de la faţa locului, sens în care inculpatul a susţinut că acestea nu au fost ridicate corespunzător, cercetarea nu s-a efectuat profesionist, susţinându-se că au fost descoperite în 2012, prin cercetare la faţa locului, urme care nu fuseseră descoperite în 2007, după cum nu ar fi fost aplicate conform procedurii sigilii pe plicurile cu probele analizate prin rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice din 2007.

Totodată, există rapoarte dispuse şi efectuate înaintea începerii urmăririi penale ori care menţionează numere de lucrări ce nu există sau, după caz, care nu stabilesc profilul genetic al persoanelor vizate, respectiv prin care se constată că materialul genetic nu este suficient pentru genotipare, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică conţinând multiple concluzii probabile, doar ipotetice. In esenţă, se invocă existenţa inadvertenţelor din cadrul tuturor lucrărilor ştiinţifice efectuate, care, susţine inculpatul, ar ridica semne de întrebare referitor la corectitudinea efectuării acestora, precum şi la deontologia profesională a celor care le-au efectuat.

Inculpatul a subliniat că nu există cadavru, după cum nu există niciun act medico-legal care să constate decesul (hotărârea judecătorească prin care s-a confirmat pe cale administrativă acest aspect, neputând avea caracter de probă cu privire la deces, în accepţiunea legii penale) ori care să prezinte concluzii ştiinţifice privind cauza decesului, leziuni care să conducă la acest rezultat, modalitatea de producere şi gravitatea acestora, după cum nu există probe tehnico - ştiinţifice de natură criminalistică ori traseologică din care să rezulte în mod rezonabil modalitatea de cauzare a leziunilor şi corespondenţa criminalistică şi logico-juridică dintre aceasta şi urmele pretins a fi găsite la locul săvârşirii faptei, cercetat, de altfel, necorespunzător.

Instanţa de fond trebuia să aibă în vedere aspectele ce confirmă nevinovăţia inculpatului, respectiv să administreze probe pertinente pentru a se aprecia cu privire la infracţiunile de care este acuzat, precum şi să dea acestuia posibilitatea să-şi facă eventualele apărări, întrucât majoritatea probelor cerute i-au fost respinse.

Pornind de la principiul că niciuna din probe nu are valoare prestabilită, susţine că, în afara unei singure expertize medico-legale - examen ADN - care nu lămureşte împrejurările necesare elucidării cauzei, celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale (rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică şi criminalistice, declaraţiile martorilor, declaraţiile părţilor civile, cercetările la faţa locului) nu au putut aduce lămuriri care să înlăture dubiul, iar acesta profită, fără îndoială, inculpatului.

In faza judecăţii în apel, părţile au depus noi înscrisuri şi au fost audiaţi inculpatul, respectiv părţile civile majore Ghinescu Emilia şi Ghinescu Robert Constantin.

Totodată, la cererea reprezentantului parchetului şi a părţii civile minore, a fost audiată martora Teodor Elena.

La cererea părţilor civile majore a fost audiat martorul Cristoloveanu Nicolae, pe latură civilă.

De asemenea, s-au administrat şi probe propuse de inculpat, sens în care s-

au solicitat şi s-au depus la dosar relaţii suplimentare emise de către Administraţia

Financiară Braşov, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov, BRD - Group Societe Generale şi Banca Volksbank, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională -Biroul Naţional Interpol, Aeroporturile Otopeni şi Băneasa din România şi Serviciul Român de Informaţii, Institutul de Criminalistică al I.G.P.R- Serviciul de Biocriminalistică şi Serviciul de Analize Fizico - Chimice.

La solicitarea inculpatului, instanţa de apel a procedat şi la audierea

martorului Zabara Daniel, respectiv la audierea în aceeaşi calitate a numiţilor Dascălu

Radu (comisar şef de poliţie la IPJ Braşov, care a participat la cercetări la faţa locului în calitate de criminalist şi a efectuat rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică), respectiv Marinoaica Gabriela (comisar de poliţie în cadrul IPJ Argeş, psiholog şi specialist în tehnica poligraf).

Totodată, instanţa de apel a admis şi cererile inculpatului de a fi prezentate anumite obiecte reprezentând mijloace materiale de probă (preş/preşuri de culoare crem), respectiv de a se viziona DVD-ul conţinând înregistrarea video de la staţia Peco Petrom.

In cursul judecăţii în apel, instanţa a dispus, faţă de cererea şi apărările inculpatului, efectuarea unei expertize medicolegale - examen ADN de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovid” Bucureşti, precum şi completarea cu relaţii suplimentare şi darificări a raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 77311 din 17.092007, întocmit pe parcursul urmăririi penale de Institutul de Criminalistică al

I.G.P.R.

La cererea inculpatului, a mai fost întocmită o expertiză criminalistică grafică de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov.

In baza rolului său activ, instanţa a propus şi din oficiu administrarea altor probe, pentru verificarea susţinerilor acuzării, dar şi ale apărării, sens în care au fost audiaţi martorii Mâţu Carmen Maria, Niţă Emilia Raluca, Breazu Marius Sebastian, Serian (fostă Moldoveanu) Luminiţa Georgeta, şi s-au solicitat, în vederea efectuării expertizei criminalistice grafice încuviinţate inculpatului, înscrisuri originale de la notari publid şi de la serviciile publice comunitare de pe raza judeţului Braşov, spre a servi drept scripte de comparaţie.

Instanţa a încuviinţat şi audierea martorilor Cheţea Ofelia Tereza şi Cheţea Ionel Sorin, la solicitarea procurorului, însă audierea nu a putut fi realizată, martorii fiind plecaţi şi stabiliţi în străinătate, fară a li se cunoaşte domiciliul.

A fost încuviinţată, la cererea inculpatului, şi audierea martorei Mardare Dumitra, care nu s-a putut realiza întrucât persoana propusă ca martor nu a putut fi identificată.

Examinând apelurile formulate şi hotărârea atacată, prin prisma motivelor şi criticilor expuse de părţi, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a ansamblului materialului probatoriu administrat, şi procedând în conformitate cu dispoziţiile art. 417 Cod

procedură penală ce reglementează efectul devolutiv al apelului, Curtea reţine următoarele:

I. Urmărirea penală

Referitor la critica vizând nulitatea urmăririi penale şi a actului de sesizare a instanţei, prin care se tinde la restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale şi a rechizitoriului, conform art. 300 şi art. 332 alin. 2 Cod procedură penală anterior, este de observat în primul rând că inculpatul invocă în esenţă motive comune pentru a justifica aplicarea ambelor instituţii procedurale, iar acestea, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, nu îşi mai găsesc aplicabilitate în faza judecăţii.

In prezent, dispoziţiile art. 346 alin. 3 Cod procedură penală prevăd verificarea în procedura camerei preliminare a aspectelor vizând legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, restituirea cauzei la parchet putându-se dispune doar în situaţii mult limitate de legiuitor, care nu sunt incidente în cauză: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul legal, dacă această neregularitate atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii; b) s-au exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; c) procurorul solicită restituirea cauzei sau nu comunică în termenul legal dacă menţine trimiterea în judecată, după sancţionarea unor încălcări procedurale în cursul urmăririi penale.

Analizând însă criticile, chiar prin prisma cerinţelor legale la momentul efectuării actelor procedurale, Curtea constată că restituirea cauzei la procuror se putea dispune potrivit vechiului Cod de procedură penală pentru două motive: restituirea în vederea refacerii rechizitoriului, potrivit art. 300 alin.2 Cod pr.penală, şi restituirea pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art 332 Cod pr.penală.

Conform art 300 alin. 1 Cod pr.penală anterior, verificările instanţei cu privire la rechizitoriu nu puteau viza decât actul propriu zis (rechizitoriul), îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege în ceea ce priveşte conţinutul actului de sesizare şi respectarea art 264 alin. 3 Cod pr.penală.

Or, din examinarea rechizitoriului nr. 1249/P/2Q07 din 30 ianuarie 2013, emis de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, Curtea constată că nu există temeiuri pentru a concluziona că nu au fost respectate „dispoziţiile privitoare la sesizarea instanţei”, aceasta fiind făcută prin rechizitoriul întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 262, art. 263 şi art. 264 Cod pr.penală anterior (referitoare la condiţiile de formă şi de conţinut).

Prin urmare, rechizitoriul fiind întocmit cu respectarea condiţiilor de formă şi de conţinut prevăzute în art. 262-264 Cod pr.penală, la momentul emiterii lui, nici instanţa de fond nu putea dispune restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii, pentru motivele invocate de inculpat, care nu se circumscriu celor la care se referă art.

300 C.pr.penală anterior.

De altfel, nu s-ar putea dispune restituirea cauzei la parchet, întrucât nu sunt întrunite nici condiţiile prevăzute de art. 346 alin. 3 lit. a noul Cod procedură penală

referitoare la rechizitoriu.

Cât priveşte restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art 332 Cod procedură penală anterior, niciunul dintre motivele expuse de

inculpat nu se încadrează în cazurile în care se putea dispune la data formulării cererilor restituirea cauzei la parchet.

Astfel, inculpatul invocă practic neregularităţi cu privire la efectuarea anumitor acte procedurale pe parcursul urmăririi penale (efectuarea, până la o anume dată, a unor acte procedurale de alt organ de urmărire penală decât procurorul, deşi era vorba de urmărire proprie, încălcarea altor dispoziţii legale la momentul efectuării anumitor acte), lipsa unor explicaţii pe care le consideră necesare din partea parchetului în ceea ce priveşte aspectele de fapt expuse în rechizitoriu sau, după caz, neefectuarea unor demersuri în cadrul anchetei ori a unor investigaţii mai ample ori neadministrarea, nedepunerea unor probe în apărarea inculpatului, respectiv modul în care parchetul a evaluat probatoriul administrat.

Or, neobservarea unor dispoziţii care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută a urmăririi penale şi, respectiv, restituirea cauzei la procuror, fiind aplicabile regulile nulităţii relative, respectiv absolute, doar cu privire acele acte întocmite cu încălcarea legii.

Totodată, se observă că inculpatul invocă neregularităţi ale unor anume acte procedurale, care vor fi verificate odată cu analiza pe care instanţa o va efectua asupra probelor în cauză.

în acest sens sunt, de altfel, şi dispoziţiile art 346 alin. 3 lit. b din noul Cod

pr. penală.

Cât priveşte insuficienţa probatoriului şi evaluarea sa, acestea sunt practic aspecte care ţin de rezolvarea fondului cauzei, neputând atrage în vreun fel restituirea cauzei la procuror, în sensul solicitat de apelantul inculpat.

II. Judecata în primă instanţă

Referitor la neregularităţile invocate cu privire la judecata în primă instanţă, Curtea nu poate reţine critica vizând nulitatea absolută a hotărârii primei instanţe pentru nerespectarea formei impuse de art 356 Cod pr.penală anterior, întrucât încălcarea dispoziţiilor legale invocate (care se referă la conţinutul expunerii unei hotărâri - datele privind identitatea părţilor, descrierea faptei care face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului săvârşirii ei, încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare, analiza probelor reţinute, respectiv înlăturate, etc.) nu poate atrage nulitatea absolută a hotărârii, nefacând parte dintre încălcările expres prevăzute de art. 197 alin.2 Cod pr.penală anterior.

Pe de altă parte, se constată, din analiza conţinutului expunerii sentinţei atacate, că aceasta cuprinde descrierea în concret a faptelor reţinute de prima instanţă ca fiind săvârşite de inculpat. Faptul că inculpatul critică reţinerea de către prima instanţă a anumitor aspecte legate de săvârşirea faptelor, contestând comiterea acestora în modalitatea şi împrejurările expuse în sentinţă, nu atrage concluzia că ar lipsi descrierea în concret a faptei din cuprinsul hotărârii de condamnare.

De altfel, o verificare amănunţită cu privire la toate aspectele invocate în acuzare, respectiv în apărare, este efectuată şi în calea de atac a apelului, astfel încât nu s-ar putea reţine că inculpatul a suferit o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată.

Cât priveşte motivarea foarte succintă privind respingerea de către tribunal a cererii inculpatului de restituire a cauzei la organul de urmărire penală, precum şi a cererii vizând administrarea unor probe ori adresarea unor întrebări preliminare Curţii de

Justiţie a Comunităţilor Europene de la Luxembourg, Curtea constată că, într-adevăr, prima instanţă s-a limitat la a arăta că excepţiile formulate şi probele solicitate de inculpat sunt neîntemeiate.

Insă, Curtea este chemată să verifice hotărârea primei instanţe sub toate aspectele de fapt şi de drept, devoluând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 417 Cod pr.penală, fapt pentru care toate aceste lipsuri au fost suplinite în apel, cu atât mai mult cu cât inculpatul a reiterat, în esenţă, excepţiile şi cererile în cauză şi în faza judecăţii în apel, astfel încât s-a impus şi s-a efectuat verificarea acestora, sub toate aspectele menţionate.

Şi în privinţa neaudierii martorei Teodor Elena, deşi în prima instanţă nu fusese executat mandatul de aducere a acesteia în conformitate cu dispoziţiile legale, în faţa instanţei de apel a fost administrată şi această probă testimonială.

Curtea nu poate reţine că sentinţa atacată ar fi lovită de nulitate absolută, întrucât ar fi fost pronunţată înainte ca încheierile prin care s-au respins cererea de recuzare şi declaraţia de abţinere să fi rămas definitive.

In acest sens, se observă că, potrivit art. 52 alin. 6 Cod pr.penală anterior, încheierea prin care s-a respins abţinerea nu este supusă niciunei căi de atac, fiind deja definitivă la data pronunţării.

Totodată, conform art 52 alin. 6 coroborat cu art. 361 alin. 2 Cod pr.penală anterior, încheierea prin care s-a soluţionat cererea de recuzare poate fi atacată doar odată cu fondul cauzei, aşadar doar după pronunţarea sentinţei apelate. In aceste condiţii, hotărârea primei instanţe a fost legal pronunţată, având în compunerea completului un judecător a cărui declaraţie de abţinere fusese respinsă şi faţă de care o cerere de recuzare formulată de inculpat primise aceeaşi soluţie.

Cât priveşte încheierile prin care s-au respins declaraţia de abţinere şi cererea de recuzare, Curtea constată că nu au fost încălcate dispoziţiile referitoare la pronunţarea în şedinţă publică, de natură a atrage sancţiunea invocată. Analizând critica doar cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare (în condiţiile în care încheierea prin care s-a respins declaraţia de abţinere nu poate fi cenzurată, fiind deja definitivă chiar la data pronunţării), se constată că nulitatea absolută intervine numai dacă este încălcată cerinţa publicităţii, în raport de dispoziţiile art. 197 alin.2 coroborat cu art. 358 rap. la art 310 Cod pr.penală anterior. Această cerinţă nu este încălcată, dovadă fiind menţiunile din dispozitivul încheierii, referitoare la aducerea la cunoştinţă publică.

Referitor la încheierile interlocutorii, se mai reţine că încălcarea altor dispoziţii legale decât cea referitoare la publicitate (pronunţarea soluţiei fără ca preşedintele completului să explice părţilor prezente că pot declara apel sau, după caz, recurs, nepronunţarea soluţiei de către preşedintele completului de judecată care a soluţionat cererea de recuzare, asistat de grefierul care a participat la acea şedinţă) nu atrage nulitatea absolută, ci poate atrage doar nulitatea relativă a actului, însă numai în condiţiile art. 197 alin. 1 şi 4 Cod pr.penală anterior, adică numai dacă s-a adus o vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel şi dacă nulitatea a fost invocată în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit

Cât priveşte componenţa completului care a soluţionat cererea de recuzare, Curtea constată că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 52 alin.l Cod pr.penală anterior, cererea în cauză fiind soluţionată de un alt complet fără participarea judecătorului fondului care fusese recuzat, astfel încât nu există încălcarea dispoziţiilor

legale relative la compunerea completului de judecată, de natură a atrage sancţiunea nulităţii încheierii. Repartizarea acestei cereri în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti care prevăd soluţionarea de către completul imediat următor din aceeaşi materie este o chestiune care poate privi răspunderea disciplinară, dar nu şi nulitatea, ca sancţiune procedurală penală. Verificând dosarul primei instanţe, Curtea constată însă că toate cererile vizând incompatibilitatea judecătorului din completul de judecată (completul C4 fond) au fost soluţionate chiar de completul imediat următor în materie (C5 fond).

Referitor la nesoluţionarea, la data de 10 iunie 2013, a cererii de revocare a măsurii arestării preventive, în condiţiile în care instanţa de recurs dispusese anterior casarea cu trimitere spre rejudecare a încheierii anterioare, respectiv la compunerea completului de judecată care a procedat la rejudecare, Curtea constată că aceste aspecte nu pot fi analizate în calea de atac a apelului, în condiţiile în care încheierea din data de 10 iunie 2013 a fost susceptibilă de a fi atacată pe cale separată cu recurs, rămânând definitivă prin respingerea acelei căi de atac.

Având în vedere că prima instanţă a respins cererea părţilor civile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, se constată că nu există o vătămare suferita de inculpat prin neacordarea unui alt termen pentru pregătirea apărării.

De altfel, lipsa unei astfel de vătămări rezultă chiar din poziţia inculpatului în faţa instanţei de apel: după ce inculpatului, conform art. 386 Cod procedură penală, i s-a dat posibilitatea de a-şi pregăti apărarea în raport de o posibilă schimbare de încadrare juridică pusă în discuţie din oficiu, punctul său de vedere a fost în sensul că nu formulează concluzii distincte în acest sens, pentru că apărarea sa vizează doar achitarea pentru inexistenţa faptelor, oricare ar fi încadrarea juridică ce s-ar da acestora.

Totodată, Curtea nu poate reţine că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivarea cu privire la acordarea parţială a daunelor morale către părţile civile, deoarece judecătorul fondului a arătat, în esenţă, motivul pentru care a admis în parte cererile părţilor civile.

Faptul că nu s-a menţionat expres că se respinge cererea formulată de părţile civile majore, cu privire la acordarea daunelor materiale, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinţei atacate, atâta vreme cât rezultă clar din dispozitivul acesteia că cererile părţilor civile au fost admise doar în parte, acordându-se doar daunele precizate ca atare.

III. Situaţia de fapt reţinută de Curte

Cât priveşte celelalte critici formulate de inculpat, privind pe de o parte insuficienţa probatoriului şi modul de evaluare a acestuia în faza urmăririi penale, iar pe de altă parte fondul acuzaţiilor, vor fi analizate de către Curte în cele ce urmează, în măsura în care sunt strâns legate de însăşi rezolvarea acţiunii penale în cauză.

Astfel, cu privire la situaţia de fapt, din coroborarea probelor administrate de organele de urmărire penală şi de instanţele de judecată, în primă instanţă şi în apel, Curtea reţine, în esenţă, că inculpatul Cioacă Constantin Cristian, poliţist în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov, s-a căsătorit la data de 18 iulie 2004 cu numita Ghinescu Elodia Marilena, avocat în cadrul Baroului Braşov, iar din relaţia lor începută înaintea căsătoriei s-a născut la data de 20 decembrie 2004 minorul Cioacă Patrick Matei.

In vara anului anul 2007, relaţiile dintre cei doi soţi erau deteriorate şi fiecare dintre ei se angajase într-o relaţie extraconjugală, inculpatul, de puţin timp - cu martora Dinu (fostă Precup) Diana Cristina din mun. Piteşti, iar Ghinescu Elodia Marilena, din aprilie 2006 - cu martorul Ilie Cristian, ofiţer al Serviciului de Protecţie şi Pază (S.P.P.) aflat în misiune în Afganistan.

Totodată, de mai mult timp între soţi existau certuri şi tensiuni care implicau agresiuni verbale, uneori fizice, inculpatul lovindu-şi soţia, ambii adresându-şi injurii, iar între ei având loc şi discuţii despre divorţ.

Cu referire la perioada imediat anterioară datei faptelor deduse judecăţii, instanţa reţine că la 27 august 2007 soţia inculpatului, abia întoarsă din Dubai, a descărcat pe calculatorul familiei mai multe fotografii realizate în timpul acestei vacanţe, trei dintre ele înfaţişând-o alături de martorul Ilie Cristian. Cu acesta din urmă, victima petrecuse o vacanţă în Dubai în perioada 19 -26 august 2007, fară ştirea soţului, căruia îi spusese în mod nereal că va fi însoţită de martora Milandru Maria Daniela şi că aceasta ar plăti costurile vacanţei.

Când se afla la birou, în data de 28 august 2007, Ghinescu Elodia Marilena a realizat că a uitat pe desktop-ul calculatorului fotografiile respective, s-a întors imediat acasă şi le-a şters de pe calculator, pretextând în faţa inculpatului că ar fi uitat acasă un dosar de care avea nevoie la serviciu. Deşi deja văzuse fotografiile în discuţie, inculpatul nu a reacţionat în vreun fel, ca şi cum nu ar fi ştiut nimic despre acestea.

Interesează sub aspectul deteriorării relaţiilor dintre soţi şi al unei stări de tensiune preexistente între aceştia ziua de 29 august 2007, când victima Ghinescu Elodia Marilena l-a căutat în mod repetat la telefon pe inculpatul Cioacă Cristian Constantin, pentru a discuta despre divorţul lor. In noaptea precedentă (de 28/29.08.2007), inculpatul se dusese la domiciliul martorei Dinu (Precup) Diana Cristina din municipiul Piteşti, întorcându-se la Braşov după prânz.

Discuţia dintre soţi a avut loc în ziua menţionată la biroul de avocatură al Elodiei Ghinescu, unde inculpatul s-a deplasat şi a găsit-o singură pe soţia sa. Anterior aceasta îi ceruse asistentei, martora Iosif Niţă Raluca Emilia, să plece pentru nu asista la discuţii.

După discuţia menţionată, soţia inculpatului a ajuns acasă, în apartamentul conjugal situat în Braşov, str. Gloriei nr. 10, bl. 328, sc. A. et IV, ap. 9, unde se afla şi când au ajuns copilul său şi bona acestuia, martora Teodor Elena. Soţia inculpatului i-a permis bonei să plece la un moment dat, în jurul orelor 18,00, când inculpatul nu ajunsese acasă.

în seara aceleiaşi zile, inculpatul Cioacă Constantin Cristian, care îi ceruse unui coleg de servidu, martorul Dincă Silviu-Costinel, să îi facă de serviciu în loc, a plecat de acasă îmbrăcat în uniforma de poliţist, cu cămaşă cu mânecă scurtă, pentru a se duce la serviciu în tura de noapte.

Deoarece între timp colegul Dincă Silviu-Costinel i-a comunicat telefonic că este de acord cu schimbul de tură propus, inculpatul s-a deplasat la benzinăria Petrom din municipiul Braşov, pentru a preda acestuia şi altui coleg bonuri de combustibil, după care a plecat în vizită la martora Dinu (Precup) Diana Cristina, la Piteşti.

Aici a petrecut circa 30-40 minute, dând martorei nişte CD-uri, după care a plecat, fiind grăbit şi spunându-i acesteia, deşi nu era adevărat, că trebuie să ajungă la serviciu.

Ajuns înapoi acasă, în jurul orelor 02,00, în timp ce minorul dormea în apartament, inculpatul a lovit-o pe soţia sa, pe fondul tensiunilor preexistente dintre ei, iar aceasta a căzut şi, în urma acestor agresiuni, a intervenit decesul său, evenimentele petrecându-se în zona din dormitorul matrimonial situată aproximativ între pat şi peretele care desparte acest dormitor de baia de serviciu, către uşa de acces în dormitor.

După acest moment, inculpatul a luat hotărârea ascunderii cadavrului victimei, folosindu-se în acest scop de o geantă de voiaj de dimensiuni mari, pe care victima o cumpărase în timpul vacanţei în Dubai, precum şi de perdeaua de duş din baia de serviciu aferentă dormitorului matrimonial.

Inculpatul a transportat cadavrul, într-un loc rămas necunoscut, în portbagajul autoturismului Peugeot 607 cu nr. de înmatriculare BV-10-RIK.

A doua zi dimineaţa, în jurul orelor 08,50, la domiciliul soţilor a ajuns bona Teodor Elena, căreia inculpatul, aflat în domiciliu cu copilul, i-a cerut să îi pregătească bagajul minorului pentru a-1 duce la Piteşti, la bunicii paterni.

După aceea, inculpatul a plecat de acasă, revenind după câteva ore, timp în care, pregătind bagajul minorului, bona nu a intrat în dormitorul conjugal, cărui uşă era închisă, şi nu a observat nimic deosebit sau lipsă din locuinţă.

La revenirea inculpatului, acesta a luat copilul şi a plecat singur cu el, în autoturismul cu numărul menţionat, către Piteşti.

În perioada ulterioară, fără se putea stabili cu precizie data, inculpatul a încercat să ascundă urmele faptei, sens în care a înlăturat din apartamentul conjugal obiectele pe care se aflau sau pe era posibil să existe stropi sau alte urme de sânge rezultate din agresiunile asupra soţiei, în special din dormitorul matrimonial, astfel de obiecte fiind găsit într-o râpă situată la 4,6 km de Poiana Braşov, în direcţia Râşnov, la data de 08 octombrie 2007 (ambalajele de carton în care se aflau sticluţele de parfum ale soţiei sale, situate în mare parte pe noptiera din dormitorul matrimonial, între pat şi peretele comun cu baia, reviste care se găseau între pat şi acelaşi perete, uniforma de serviciu în care inculpatul rămăsese îmbrăcat pe parcursul nopţii de 29/30 august 2007 după schimbul de tură cu colegul său, precum şi lenjeria intimă a inculpatului, perne decorative din apartamentul soţilor, inclusiv cele folosite pentru copil, un colac de wc pentru copil, fotografii, caietul de sarcină al victimei, acte referitoare la achiziţionarea unor bijuterii în vacanţa din Dubai, etc.).

Totodată, în apartament a procedat la spălarea suprafeţelor pe care se găseau posibile urme de sânge, iar în baia de serviciu, aferentă dormitorului matrimonial, a montat o nouă perdea de duş în locul celei vechi.

In plus, m perioada 30 august -05 septembrie 2007, inculpatul a procedat la spălarea peretelui în zona în care a avut loc agresiunea, respectiv peretele dintre dormitorul matrimonial şi baia de serviciu, precum şi la aplicarea, peste cele 3 straturi deja existente, a încă două straturi de material pe perete, primul de glet, iar următorul, la exterior, de vopsea lavabilă.

In seara de 01 septembrie 2007, inculpatul, deşi nu a anunţat familia victimei în vreun fel, i-a spus martorului Breazu Marius Sebastian, coleg de serviciu cu el şi fin al victimei, că din 30 august 2007 nu mai ştie nimic de soţia sa şi l-a chemat pe acesta la domiciliul său a doua zi, pentru a-i arăta fotografiile pe care soţia sa le descărcase după vacanţa în Dubai.

După acest moment, în general comportamentul inculpatului a dovedit nu atât dorinţa de a afla date despre dispariţia soţiei sale şi locul în care aceasta ar putea fi, ci pe aceea de a face cunoscut, mai ales persoanelor din familie şi apropiaţilor, faptul că soţia sa a plecat de acasă, fiind implicată într-o relaţie cu un alt bărbat cu care se deplasase deja în străinătate, ceea ce ar fi abătut atenţia organelor de anchetă de la verificarea posibilităţii ca însuşi inculpatul să fie implicat în dispariţia soţiei sale.

Inculpatul a anunţat dispariţia soţiei sale oficial, la organele de poliţie din Municipiul Braşov, tocmai în data de 5 septembrie 2007.

Situaţia de fapt este desprinsă de instanţă din declaraţiile părţilor şi ale martorilor audiaţi, în măsura în care acestea se coroborează unele cu altele şi cu alte probe, respectiv din concluziile rapoartelor tehnico-ştiinţifice şi ale rapoartelor de expertiză efectuate în cauză şi din relaţiile şi înscrisurile aflate în dosar, ansamblul materialului probatoriu conducând la concluzia că, într-adevăr, victima Ghinescu Elodia Marinela nu mai este viaţă, decesul producându-se în noaptea de 29/30 august 2007, chiar în apartamentul în care locuia împreună cu inculpatul Cioacă Constantin Cristian său, decesul survenind în urma unei agresiuni din partea acestuia, urmată de ascunderea cadavrului victimei într-un loc necunoscut.

In primul rând, se constată că la cercetarea la faţa locului din data de 05.09.2007, chiar dacă s-a efectuat o examinare foarte sumară, vizând un caz de disparifa a persoanei, s-au ridicat fire de păr din peria personală aparţinând soţiei inculpatului,li cercetarea la faţa locului din data de 12.09.2007 s-au mai ridicat fire de păr şi de pil podeaua dormitorului, iar prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalisticl nr. 77311/17.09.2007 întocmit de Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize Biocriminalistice din cadrul I.G.P.R. a fost stabilit profilul genetic al acestor fire de păr, stabilindu-se că aparţin unei persoane de sex feminin, notate P773110401 (f. 3-10 voL V dosar urmărire penală).

Totodată, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică nr. 77311/3/21.09.2007 întocmit de acelaşi institut au fost stabilite profilurile genetice ale numiţilor Ghinescu Dumitru şi Ghinescu Emilia (f. 18 - 24 voi. V dosar urmărire penală).

In urma comparării acestor trei profiluri a rezultat, conform aceluiaşi raport, că persoana de sex feminin notată cu P773110401 este fiica numiţilor Ghinescu Dumitru şi Ghinescu Emilia, concluzie care a fost confirmată şi prin raportul de expertiză medico - legală examen ADN nr. A15/4597/2013, din 03.03.2014 întocmit în cursul judecăţii de Laboratorul de Genetică al I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti (fila 1493 voi. VI dosar apel).

Având în vedere toate aceste aspecte, precum şi faptul că soţia inculpatului era singura fiică a numiţilor Ghinescu Dumitru şi Ghinescu Emilia, apare ca evident faptul că profilul genetic feminin P773110401 aparţine victimei Ghinescu Elodia Marilena (probabilitatea stabilită de experţi pentru legătura de filiaţie fiind de 99,9999916%,), profil ADN de referinţă în raport de care s-au efectuat următoarele constatări tehnico-ştiinţifice biocriminalistice şi expertize medico-legale genetice .

în acest sens, din apartamentul conjugal, respectiv din dormitorul matrimonial şi din baia aferentă acestuia, organele de cercetare au ridicat, cu ocazia cercetărilor la faţa locului efectuate în anii 2007 şi 2012, mai multe urme biologice, iar analizele genetice au stabilit că acestea conţin sângele victimei Ghinescu Elodia Marilena, întrucât profilul genetic al fiecărei urme în cauză corespunde cu cel de referinţă notat

P773110401.

Astfel de urme conţinând sângele soţiei inculpatului, au fost identificate: pe partea interioară a uşii de acces în dormitorul matrimonial, pe tocul uşii; pe o sticluţă de parfum, aflată pe noptiera dintre patul dormitorului şi peretele cu baia de serviciu; pe două plinte din material lemnos, inclusiv pe zona nelăcuită a lemnului, care au fost detaşate din zona de îmbinare a podelei cu peretele din stânga uşii de acces în dormitorul matrimonial; în părţile laterale ale unei grinzi de susţinere a podelei din dormitorul matrimonial, dinspre uşa de la baia de serviciu; în tencuiala peretelui dormitorului matrimonial, comun cu baia de serviciu; pe pardoseala din beton, la îmbinarea cu şapa a peretelui ce desparte dormitorul de baia de serviciu; pe gresie, lângă maşina de spălat din baia de serviciu aferentă dormitorului matrimonial; pe maşina de spălat din baia dormitorului matrimonial (a se vedea concluziile din rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică, întocmite de Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize Biocriminalistice din cadrul I.GP.K, nr. 77464/11.12.2007 - filele 131-137 voi. V dosar urmărire penală, nr. 137087/15.10.2012- filele 80-81 voi. II dosar urmărire penală, nr. 137166/19.11.2012- f. 159-160, voi. II dosar urmărire penală, precum şi din raportul de expertiză medico-legală examen ADN nr. A15/4597/2013 din 03.03.2014 întocmit în cursul judecăţii de Laboratorul de Genetică al I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti- fi

1499.1508 voi. VI dosar apel, respectiv suplimentul acestui raport- f. 1843-1848,1906 şi urm. voL VII dosar apel).

Totodată, în cadrul cercetării efectuate şi cu privire la autoturismul folosit de inculpat, marca Peugeot 607 cu nr. de înmatriculare BV-10-RIK, s-a procedat la ridicarea unor urme materiale în anul 2007, iar analiza acestora, prin constatările tehnico-ştiinţifice şi expertiza efectuată, a evidenţiat faptul că unele dintre ele conţin sânge uman.

In urma examenelor genetice s-a stabilit că şi aceste urme de sânge aparţin victimei Ghinescu Elodia Marilena, ele găsindu-se, practic, în locuri în care nu s-ar justifica; pe tocul pistolului inculpatului, ridicat din torpedoul autoturismului, în portbagajul autoturismului (a se vedea concluziile din rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică nr. 77464 din 11.12.2007- f. 136, voi. V dosar urmărire penală şi nr. 77311/3/21.09.2007 - f. 22 vol.V dosar urmărire penală, respectiv din raportul de expertiză medico-legală examen ADN nr. Al 5/4597/2013 din 03.03.2014 întocmit în cursul judecăţii de Laboratorul de Genetică al I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti- f.

1499.1508 voL VI dosar apel, respectiv suplimentul acestui raport- f. 1843-1848, 1906 şi urm. voi VII dosar apel).

Curtea mai reţine că la data de 08.10.2007 au fost găsite de organele de urmărire penală, într-o râpă situată la 4,6 km de Poiana Braşov, în direcţia Râşnov, mai multe obiecte, dintre care o parte au fost identificate ca provenind din apartamentul celor doi soţi (fotografii, caietul de sarcină al victimei, perne decorative ambalaje de parfumuri cărţi, reviste, cordonul de la halatul bonei, colacul de WC al copilului,uniforma de serviciu a inculpatului, etc.), multe fiind recunoscute astfel de bona Teodor Elena (f. 56-59 voi. VI dosar urmărire penală, f. 994-999 voL IV dosar apel) şi de martora Serian Luminiţa Georgeta, care făcuse curăţenie în casa soţilor (f. 168-170 voi. VI dosar urmărire penală, f. 1365 şi urm. voL VI dosar apel).

Pe o parte din aceste obiecte s-au găsit urme de sânge, identificate ulterior ca fiind ale victimei Elodia Ghinescu: pe o sticlă de parfum Amarige de Givanchy Paris, pe exteriorul unei mănuşi chirurgicale, în interiorul unui sac de plastic de culoare neagră, ce conţinea şi un fie de păr aparţinând tot victimei, precum şi pe o cutie de parfum de culoare aurie, cu inscripţia „5th Avenue (a se vedea concluziile din rapoartele de

constare tehnico-ştiinţifică nr. 77311/4/19.10.2007- f. 83-85, voi. V dosar urmărire penală, nr. 77487/11.12.2007- f. 162-165, voi. V dosar urmărire penală, respectiv din raportul de expertiză medico-legală examen ADN nr. A15/4597/2013 din 03.03.2014 întocmit în cursul judecăţii de Laboratorul de Genetică al I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti- fila 1499 şi 1508 voi. VI dosar apel, respectiv suplimentul acestui raport- f. 1843-1848,1906 şi urm. voi. VII dosar apel).

Corespondenţele ce au fost stabilite între aceste urme de sânge şi cele găsite în apartament pun în evidenţă încercarea inculpatului de a ascunde urmele faptei sale şi, prin aceasta, de a îngreuna activitatea de stabilire a adevărului celor întâmplate.

In acest sens, este relevant şi faptul ca pe noptiera dintre patul din dormitorul matrimonial şi peretele comun cu baia de serviciu se găseau la datele de 05, 11 şi

19.09.2007, cu ocazia cercetărilor la faţa locului, sticluţe de parfum scoase din ambalajele de carton, în timp ce la data de 08.10.2007, printre obiectele găsite în râpă, au fost descoperite mai multe ambalaje din carton aferente unor sticle de parfum

Identificându-se mărcile a patru parfumuri de pe noptiera din dormitor, s-a stabilit că pentru trei dintre acestea în râpă s-au găsit ambalajele corespunzătoare, conform raportului de constatare tehnico - ştiinţifică de interpretare a urmelor la faţa locului nr. 242954 din 01.09.2008 (f. 330 - 422 voi. IV dosar urmărire penală).

Instanţa mai reţine că şi pentru inculpatul Cioacă Constantin Cristian s-a identificat profilul genetic de referinţă, prin raportul de constare tehnico-ştiinţifică nr.

77311/5/19.10.2007 (filele 56-79 voi. V dosar urmărire penală).

Totodată, prin analizele genetice s-a stabilit că inculpatului îi aparţin urmele biologice găsite in râpa menţionată, la data de 08 octombrie 2007, pe următoarele obiecte, despre care inculpatul a negat vehement că i-ar aparţine: - pe perechea de chiloţi bărbăteşti de culoare neagră cu inscripţia Uniconf, în partea interioară corespunzătoare zonei organelor genitale, pe perechea de pantaloni de uniformă poliţie (a se vedea raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 77311/5 din 19.10.2007- filele 56-79 voL V dosar urmărire penală, precum şi raportul de expertiză medico-legală examen ADN nr. A15/4597/2013 din 03.03.2014 întocmit în cursul judecăţii de Laboratorul de Genetică al I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti- £ 1499 şi 1508 voi. VI dosar apel).

Se mai reţine că, la cercetările la faţa locului din anul 2007, în fostul apartament conjugal s-a mai evidenţiat şi starea obiectelor din locuinţă, mai ales a celor din dormitorul matrimonial şi din baia de serviciu, rezultând, chiar la examinarea vizuală, faptul că plinta de la îmbinarea podelei cu peretele, în zona dintre patul dormitorului şi baia aferentă, avea încă din data de 05 septembrie 2007 urme de vopsea necurăţată, spre deosebire de plintele celorlalţi pereţi.

Aceste aspecte conduc la concluzia că asupra peretelui în cauză inculpatul adăugase recent straturi de material, suplimentare celor care fuseseră aplicate odată cu zugrăvirea tuturor pereţilor, mai ales că se coroborează cu declaraţiile martorei Serian Luminiţa Georgeta, în sensul că la curăţenia efectuată anterior dispariţiei victimei, acea plintă nu era murdară, şi cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză cu privire la pereţii dormitorului.

încă din anul 2008, în raportul de constatare tehnico - ştiinţifică de interpretare a urmelor la faţa locului nr. 242954/01.09.2008 (f. 330 - 422 voi. IV dosar urmărire penală), s-a reţinut din examinarea fotografiilor executate cu ocazia cercetărilor la faţa locului efectuate în apartamentul soţilor, că, dincolo de diferenţele de nuanţe ale vopselei de pe pereţii ce despart dormitorul de baia de serviciu şi de baia principală, chiar

aspectul celor doi pereţi este cel al unora vopsiţi recent, arătându-se că aceştia se prezentau curaţi, fără urme caracteristice unei încăperi locuite un timp mai îndelungat (zgârieturi, pete, ştersături), spre deosebire de ceilalţi pereţi ai aceluiaşi dormitor, pe care erau prezente astfel de urme, aspect rezultat şi din fotografiile analizate.

Totodată, cu ocazia cercetării la faţă locului din 13 septembrie 2012 au fost ridicate eşantioane din pereţii dormitorului soţilor, pentru a se examina şi succesiunea straturilor de vopsea.

S-a stabilit ca eşantioanele de vopsea murală (probele SI, S3), recoltate din zonele de pe peretele dintre dormitorul matrimonial şi baia de serviciu, din zone care au prezentat o fluorescenţă caracteristică urmelor de sânge, diferă de celelalte eşantioane de vopsea murală recoltate de pe pereţii aceluiaşi dormitor, diferenţa constând practic în prezenţa suplimentară (peste alte trei straturi: unul de substanţă amorfa, unul de carbonat de calciu şi altul de vopsea lavabilă) a două straturi de materiale: un strat constituit din gips şi un strat de vopsea lavabilă, la exterior (a se vedea concluziile din raportul de constatare -ştiinţifică nr. 136055 din data de 09.10.2012 întocmit de Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize -Chimice din cadrul I.G.P.R.- filele 2-20 voL II dosar urmărire penală),

Prin acelaşi raport de constatare s-a mai stabilit că pe suprafaţa celor două plinte din material lemnos, aferente peretelui din partea stângă a uşii de acces în dormitorul matrimonial, s-a identificat vopsea lavabilă având aceleaşi caracteristici fizico - chimice (culoare şi compoziţie chimică) cu cele ale stratului exterior de vopsea murală, prezent atât pe peretele dintre dormitorul matrimonial şi baia de serviciu, cât şi pe ceilalţi pereţi ai aceluiaşi dormitor.

Cum s-a arătat anterior, prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 137087 din data de 15.10.2012 întocmit de Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. (filele 66 - 82 voi. II dosar urmărire penală), s-a concluzionat în esenţă, după analiza celor două plinte din material lemnos ridicate din zona de îmbinare a podelei cu peretele din stânga uşii de acces din dormitor, că prezintă sânge uman, a cărui genotipare ADN a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al soţiei inculpatului.

în cauză a fost efectuată o cercetare la fata locului şi în 7 noiembrie 2012, ridicându-se eşantioane din pereţii dormitorului matrimonial. Examinarea şi compararea succesiunii straturilor de vopsea au pus în evidenţă că eşantioanele de vopsea murală recoltate din 4 zone ale peretelui dintre dormitorul matrimonial şi baia de serviciu, între uşa acestei băi şi peretele opus intrării, diferă de celelalte eşantioane de vopsea murală recoltate de pe pereţii aceluiaşi dormitor, diferenţa constând tot în prezenţa suplimentară (peste alte trei straturi: de substanţă amorfă, de carbonat de calciu si de vopsea lavabilă) a altor două straturi de materiale: un strat gips şi un strat de vopsea lavabilă la exterior. Cele două straturi de vopsea lavabilă, existente în probele din cele 4 zone menţionate, prezintă aceleaşi caracteristici fizico-chimice (aspect, culoare, compoziţie chimică) cu cele ale straturilor de vopsea lavabilă existente în celelalte probe recoltate de pe ceilalţi pereţi ai dormitorului matrimonial (a se vedea raportul de constatare tehnico -ştiinţifică nr. 136127/22 noiembrie 2012- filele 168 - 179 voi. II dosar urmărire penală),

A fost analizată şi o probă de vopsea, recoltată în urma demontării unor scânduri ale podelei de lemn din dormitorul matrimonial („proba D podea”), constatându-se că această substanţă prezintă aceleaşi caracteristici fizico-chimice (aspect, culoare şi compoziţie chimică) cu cele ale straturilor de vopsea lavabilă, existente în

probele recoltate din ceilalţi pereţi. Totodată, substanţa ridicată tot de sub duşumeaua dormitorului matrimonial cu aceeaşi ocazie („proba B podea”), având aceeaşi culoare cu cea a vopselei lavabile de pe pereţii dormitorului, a prezent în compoziţie substanţe care au fost regăsite şi în compoziţia straturilor de zugrăveală de pe pereţii dormitorului.

Analizând încă odată probele ridicate din pereţii dormitorului matrimonial din apartamentul soţilor, experţii Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice au întocmit raportul de expertiză criminalistică nr.18 din 24 ianuarie 2013 (f. 70-90, voi. III dosar urmărire penală), în concluziile căruia au ajuns la concluzii similare cu cele din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 136127/22 noiembrie 2012, în esenţă în sensul următor: eşantioanele ridicate din zonele peretelui dintre dormitorul matrimoriial şi baia de serviciu, între uşa acestei băi şi peretele opus intrării, diferă de celelalte eşantioane recoltate de pe alţi pereţi ai aceluiaşi dormitor, diferenţa constând în prezenţa suplimentară, peste alte trei straturi, a altor două straturi de materiale.

Este de subliniat şi faptul că, prin raportul de expertiză medico - legală

examen ADN nr. A1511407/2010 din 24 ianuarie 2013, întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici”, s-a stabilit, în esenţă, că pe o grinda de lemn de susţinere a podelei (notată „GS2”), care fusese ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului din data de 7 noiembrie 2012, experţii au regăsit sânge uman, iar analiza genetică a acestei urme a condus la evidenţierea unui profil A.D.N. unic, complet, aparţinând fiicei numiţilor Ghinescu Emilia şi Ghinescu Dumitru, investigaţi în calitate de părinţi biologici ai victimei Ghinescu Elodia Marilena (f. 108-113, voi. III, dosar urmărire penală).

Totodată, experţii au mai arătat că testarea genetică nu poate stabili, deoarece hu există metode omologate, nici vechimea urmei biologice, nici zona anatomică, nici categoria vasului de sânge din care provine urma, dar factorii de mediu sau de timp nu au fost de natură a influenţa rezultatul testării genetice.

Deşi inculpatul neagă faptul că între el şi soţia sa exista o relaţie conflictuală, care să justifice exercitarea de agresiuni asupra acesteia în noaptea respectivă, concluzia contrară se desprinde din declaraţia martorei Morgovan Claudia, prietenă a victimei, care a relatat că Elodia Ghinescu i-a povestit că după naşterea copilului nu a mai avut relaţii intime cu soţul său, că se temea să-l mai întâlnească pe acesta şi chiar evita să o facă, deşi locuiau în aceeaşi casă, trecând pe la magazinul martorei până când inculpatul pleca la serviciu, întrucât acesta de mai mult timp lucra numai noaptea. De asemenea, victima i-a povestit că cei doi au hotărât să aibă vieţi separate şi că au vorbit despre divorţ (f. 37-42 voL VI, f. 211 voL II dosar urmărire penală, f. 1106 voL III dosar fond).

De asemenea, martora Iosif Niţă Raluca Emilia a declarat că cei doi, deşi păstrau de conivenţă o relaţie aparent firească, în realitate nu se înţelegeau, aveau vieţi separate, fiecare avea o relaţie extraconjugală şi victima era nemulţumită, povestind că a discutat cu inculpatul despre divorţ (f. 106-109 voi. VI dosar urmărire penală, 1105 voi. III dosar fond, 717-719 voL III dosar apel).

Unele din aceste aspecte au fost confirmate chiar de către inculpat care, în cele din urmă, a recunoscut că avea o relaţie extraconjugală cu numita Precup Diana Cristina. Inculpatul a negat că victima ar fi. dorit un divorţ, însă acest aspect rezultă din declaraţiile martorelor Morgovan Claudia şi Iosif Niţă Raluca Emilia.

Totodată, rezultă din depoziţiile martorilor Cheţean Ofelia- Terezia şi Cheţea Ionel- Sorin, proprietarii apartamentului nr. 7 din acelaşi imobil, situat chiar sub

cel al inculpatului si al victimei, că în noaptea de 29/30 august 2007 au auzit o bufnitură puternică din apartamentul de deasupra, aparţinând familiei Cioacă- Ghinescu.

Martorii au discutat chiar despre faptul ca probabil inculpatul o loveşte pe soţia sa, ştiind de la martora Raluca Ionescu (fostă Zaharia), fostă locatară, că acest lucru se întampla şi înainte cu câţiva ani.

Faptul că cei doi martori nu au putut declara cu exactitate că zgomotul s-a produs la o anumită oră, care să corespundă exact cu ora sosirii inculpatului la domiciliu, nu lipseşte de relevanţă celelalte aspecte relatate (filele 181-182, 183-184 voi. VI dosar urmărire penală).

De altfel, declaraţiile acestor martori se coroborează cu cele ale martorei Ionescu (Zaharia) Raluca (f. 282-284 voi II dosar urmărire penala) sub aspectul certurilor destul de frecvente dintre soţi

Instanţa constată că la faţa locului nu au fost găsite cadavrul victimei şi nicio armă a crimei, dar nici geanta de voiaj pe care victima o cumpărase în vacanţa din Dubai, iar perdeaua de duş de la baia aferentă dormitorului matrimonial a fost schimbată cu o alta nouă, potrivit urmelor vizibile de despachetare recenta, coroborate cu declaraţiile martorelor Teodor Elena si Serian Luminiţa Geoigeta.

Curtea mai retine, cu deosebita importanţă pentru stabilirea situaţiei de fapt, ca inculpatul deţinea la 5 si 6 septembrie 2007 toate cele 3 rânduri de chei originale pe care el, şi soţia le aveau de la uşa de acces în apartamentul conjugal, schimbând mcuietorile la 5 si 6 septembrie 2007.

Astfel, la data de 09.10.2007 au fost ridicate de la societatea administrată de martorul Sabo Gheorghe butucul yalei superioare tip T 55, schimbate de inculpat, personal, la data de 05.09.2007, precum şi butucul yalei inferioare tip „pachet security” schimbate la 06.09.2007 de martorul Zaharia Veronel la cererea inculpatului, precum şi câte trei chei de la fiecare din yale (f. 310 - 311 voi. IV dosar urmărire penală).

Deşi inculpatul susţine ca aveau câte 4 rânduri de chei, iar un rând ar fi la soţia sa, bona Teodor Elena a declarat ca nu existau decât 3 rânduri de chei de la fiecare yala, unul folosit de inculpat, al doilea de victimă, iar cel de-al treilea era de rezervă, fiind folosit chiar de bonă.

Deşi martorul Sabo Gheorghe a susţinut că ambele yale s-ar comercializa cu câte 4 rânduri de chei, doar susţinerile martorei Teodor Elena se coroborează şi cu concluziile raportul de constatare tehiiico-ştiinţifică traseologică nr. 67109/20 septembrie 2007 întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică din cadrul IGPR (filele 267-284 voi. V dosar urmărire penală), conform cărora, din informaţiile obţinute de la producători, a rezultat că una dintre yale era comercializată de 4 chei originale, iar cea de-a doua cu 3 chei originale. Totodată, s-a mai stabilit şi că în cele două yale au fost folosite exclusiv chei originale.

Totodată, Curtea reţine, conform declaraţiilor martorului Răhăian Marin, că la data de 14 septembrie 2007 inculpatul a cerut sa fie trecută o singură persoană la cheltuielile de întreţinere, spunând martorului ca "fiul său este la bunici, fară să amintească ceva de soţia lui” (f. 129 voi. VI dosar urmărire penală), aspect care, în raport şi de comportamentul manifestat faţă de părinţii şi fratele soţiei sale, respectiv de cunoscuţii soţiei sale şi ai familiei în general, denotă lipsa oricărei intenţii reale de a afla cauza dispariţiei victimei.

Dimpotrivă, inculpatul a încercat să ascundă, chiar la nivelul activităţii profesionale a soţiei sale, faptul că aceasta a dispărut, determinând diverse persoane să producă probe, înscrisuri nereale, pentru a crea aparenţa că soţia sa trăieşte.

In acest sens, inculpatul a invocat faptul că ulterior datei de 30 august 2007 soţia sa şi-a aranjat problemele de serviciu, redactând o cerere de amânare, precum şi o împuternicire avocaţială într-o cauză, pe care le-a semnat personal şi le-a depus în dosare la Judecătoria Braşov, dovedind faptul că era în viaţă.

Sub acest aspect însă, a fost audiată martora Iosif Niţă Raluca Emilia,

asistenta victimei, care a declarat că ea a fost cea care, la propunerea inculpatului, a

redactat şi semnat înscrisurile către Judecătoria Braşov, solicitând şi medicului de familie al Elodiei Ghinescu să elibereze o adeverinţă, nereală, pentru a o ataşa înscrisurilor întocmite de ea.

Susţinerile acestei martore se coroborează cu cele ale martorului medic Vasile Puiu, care a confirmat că a eliberat, într-adevăr, adeverinţa fară să o vadă pe Elodia Ghinescu. (f. 324-325 voi. II dosar urmărire penală).

De altfel, şi în apel s-au confirmat susţinerile martorilor, sens în care din

raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 19/7 februarie 2013 întocmit de

Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov, se desprinde un element cu relevanţă juridică deosebită în cauză, respectiv: semnăturile de pe împuternicirea avocaţială şi de pe cererea de amânare având dată certă 06.09.2007, depuse în două dosare ale Judecătoriei Braşov, nu aparţin victimei Ghinescu Elodia Marilena, ci au fost executate de asistenta acesteia, Iosif Niţă Raluca Emilia(f. 1391-1398 voL VI dosar apel).

Se mai reţine că, în general, inculpatul nu a oferit nicio explicaţie rezonabilă cu privire la găsirea urmelor de sânge ale soţiei sale, atât în apartament (pe obiectele din dormitor şi baia de serviciu, în straturile de material din peretele comun al dormitorului cu baia, sub podeaua din dormitor, pe plintele din zona peretelui menţionat), cât şi pe obiectele găsite în râpă la data de 08.10.2007 ori în torpedoul maşinii sale (pe tocul pistolului său, pe sticla de parfum, ambalajul altui parfum din râpă, etc.), după cum nu a oferit astfel de explicaţii nid cu privire la alte aspecte importante, desprinse din probele analizate anterior.

Cu privire la obiectele găsite în râpă, inculpatul a declarat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea a judecăţii, că nu le recunoaşte şi nu poate afirma că au fost sau nu în locuinţa lor şi (în mod surprinzător) nici că ar fi asemănătoare cu cele aflate în propriul domiciliu.

Un element care defineşte pe deplin comportamentul simulat al inculpatului este prezentarea de către acesta a unor versiuni nereale în legătură cu dispariţia victimei, cu privire la care susţinea că deţine informaţii verificabile, pe care probele administrate în faţa Curţii nu le-au confirmat, dar şi o apărare centrată pe răspunsuri negative, de genul „nu ştiu, nu îmi explic, să lămurească parchetul”, „nu pot să precizez” (atitudine manifestată uneori chiar în faţa unor probe evidente, cum ar fi înregistrarea de la benzinăria Petrom).

Un exemplu edificator este cel referitor la uniforma de poliţist găsită în râpă, despre care inculpatul a declarat iniţial că nu poate spune nimic şi nu ştie dacă lipseşte din casa sa. Ulterior a negat ferm că uniforma i-ar aparţine, susţinând că în noaptea respectivă nid nu purtat uniformă cu mânecă scurtă de genul celei din râpă, dar apartenenţa uniformei a fost pe deplin dovedită prin testele genetice, prin stabilirea corespondenţei (evident, la nivelul anului 2007) dintre mărimea uniformei şi cea a hainelor primite de inculpat de la serviciu, respectiv prin vizionarea în apel a înregistrării de la benzinăria Petrom din noaptea de 29/30.08.2007, unde inculpatul apare îmbrăcat cu uniformă cu mânecă scurtă.

Explicaţiile pe care inculpatul le-a dat cu privire la prezenţa unor urme de sânge ale soţiei în dormitor şi în portbagajul autoturismului său au vizat un accident uşor al copilului, explicaţie infirmată de testele ADN şi de declaraţia bonei, respectiv o excoriaţie la degetul victimei, cu ocazia unei ieşiri la iarbă verde, ipoteză contrazisă de numărul urmelor şi de localizarea acestora.

Altă explicaţie ulterioară, conform căreia sângele de sub podeaua dormitorului ar proveni de la 2 avorturi pe care victima şi le-ar fi provocat în baia aferentă dormitorului, nu este susţinută de nicio probă, fiind abandonată, de altfel, de inculpat în declaraţia dată în faţa Curţii, în care a afirmat că are o altă apărare după ce a văzut bine dosarul (f. 443 şi urm. voi. III dosar apel).

Referitor la ziua dispariţiei soţiei sale, inculpatul, de asemenea, a dat declaraţii contradictorii cu privire la modul în care şi-a petrecut zilele de 29 şi 30 august 2007, precizând iniţial că în noaptea de 29/30 august 2007 a dormit acasă, împreună cu soţia sa şi cu fiul lor, aspecte care sunt contrazise probele dosarului şi asupra cărora a şi revenit ulterior.

Martora Mîţu Carmen Maria, şefa ierarhică a inculpatului, a arătat că acesta i-a spus în ziua de 11 septembrie 2007, după cercetarea locuinţei, că organele de poliţie au găsit sânge în locuinţa sa şi că, probabil, vor găsi şi în autoturism, aspecte recunoscute şi de inculpat, care a pretins că nu îşi explică existenţa urmelor de sânge în locuinţă şi în autoturism

Referitor la comportamentul victimei, martora Iosif Niţă Raluca Emilia a precizat că în dimineaţa de 30 august 2007, Elodia Ghinescu nu a venit la serviciu şi nici nu a anunţat-o că nu vine, lucru nefiresc, pentru că o suna de fiecare dată pe martoră când întârzia sau când nu venea la serviciu, mai ales că, astfel cum au confirmat şi părţile civile, victima stabilise să se întâlnească cu acestea chiar la birou la acea dată.

Totodată, din probele administrate a rezultat că victima nu a fost văzută plecând din locuinţă în dimineaţa zilei de 30 august 2007. Deşi în mod obişnuit pleca la serviciu cu taxiul, pentru că nu avea permis de conducere, nu a fost văzută în staţia de taxiuri şi nu a fost identificată în data respectivă nicio comandă pentru taxi, victima nemaifiind văzută după seara zilei de 29 august 2007.

Deşi poziţia inculpatului este că nu a lovit-o în acea noapte şi nu este implicat în vreun fel în decesul soţiei sale (aceasta se află în viaţă şi a înţeles să-şi refacă viaţa departe de familie, a intrat intr-un program de protecţie a martorilor ori ar fi putut fi răpită şi lipsită de libertate sau omorâtă de alta persoană, etc), aceste apărări sunt infirmate nu numai de probele anterior menţionate, d si de numeroase alte probe care indica lipsa oricărui semn de viaţă din partea soţiei inculpatului, în toţi aceşti ani, cu toate căutările si in duda intensei mediatizări a dispariţiei sale.

In raport de faptul că persoana care cunoştea cel mai îndeaproape activitatea profesională a soţiei inculpatului, secretara Niţă Iosif Emilia Raluca, a arătat că nu cunoaşte să fi existat relaţii tensionate între soţia inculpatului şi vreunul din clienţii acesteia din dosare, iar acest aspect rezultă inclusiv din declaraţiile inculpatului, care a arătat ca nu are cunoştinţă ca vreo astfel de persoană să fie în relaţii conflictuale cu soţia sa, soţia nu i-a spus vreodată şi nici inculpatul nu ştie ca aceasta să aibă duşmani ori să se teamă de ceva sau de cineva (a se vedea f. 443-447 voi. III dosar apel), instanţa constată

că nu există, practic, motive rezonabile în a crede că astfel de persoane ar avea vreo legătură cu dispariţia sau suprimarea vieţii soţiei inculpatului, în sensul apărărilor formulate de inculpat pe parcursul urmăririi penale ori în faţa instanţei de judecată, de natură a justifica utilitatea solicitării tuturor înscrisurilor care ar avea vreo legătură cu activitatea profesională a victimei Ghinescu Elodia Marilena ori utilitatea verificării suplimentare a conţinutului unor astfel de înscrisuri şi evidenţe sau audierea tuturor persoanelor care ar fi menţionate în astfel de evidenţe.

Curtea observă că inculpatul, încercând să combată acuzaţiile, a formulat apărări care s-au bazat în esenţă pe ipoteze diferite ale dispariţiei soţiei sale, solicitând diverse probe menite a dovedi doar presupuneri, conform tezelor probatorii şi explicaţiilor oferite uneori chiar de inculpat.

Dincolo de invocarea posibilităţii ca între victimă şi un client al său să fi avut loc dispute (pentru care inculpatul a criticat că nu s-a efectuat cercetarea tuturor înscrisurilor, evidenţelor si persoanelor care ar avea vreo legătură cu dosarele în care soţia sa ar fi avut în curs lucrări ca avocat, instrumentate la toate instanţele de judecată şi la toate unităţile de parchet din Romania, probe apreciate de instanţă ca nefiind utile, în raport de lipsa oricăror date credibile şi rezonabile că ar avea legătură cu dispariţia soţiei inculpatului), inculpatul a avansat şi ipoteza dispariţiei soţiei sale, ca urmare a legăturii acesteia cu lucrătorii din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază ori ca urmare a unor posibile afecţiuni ale sănătăţii, care ar putea justifica pierderea vieţii sau acte suicidare, sau ca urmare; a participării soţiei sale într-un program de protecţie a martorilor cu efectul schimbării identităţii acesteia ori sau ca urmare a ascunderii soţiei sale, în scopul sustragerii de la o posibilă anchetă penală, în cazul în care avea vreo calitate de învinuit/inculpat/persoană reclamată, sau ca urmare a plecării voluntare a soţiei sale în străinătate, abandonând în totalitate viaţa familială şi profesională şi renunţând la orice legături cu copilul şi cu restul membrilor familiei.

însă, instanţa constată că toate aceste explicaţii oferite sunt doar presupuneri cate nu se confirmă în mod rezonabil, în timp ce ansamblul probatoriu converge către legătura dintre dispariţia victimei şi inculpat.

Celelalte ipoteze rămân simple presupuneri, care nu pot justifica administrarea unor probe suplimentare, inutile pentru soluţionarea cauzei, în condiţiile în care deja S-a administrat un amplu probatoriu, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei în apel.

Deşi inculpatul a invocat la un moment dat ca martorul Ilie Cristian ar fi implicat în dispariţia soţiei sale, în baza unui mesaj dat prin e-mail între ei în care s-ar discuta despre violenţă fizică, se observă că martorul în cauză nu se afla în Romania în acea perioadă, lipsind orice date plauzibile cu privire la aceasta ipoteză.

De altfel, prin adresa nr. 1269 din 2 octombrie 2007 emisă de Serviciul de Protecţie şi Pază, s-au confirmat declaraţiile martorului Ilie Cristian referitoare la prezenţa sa în afara teritoriului ţării în perioada dispariţiei soţiei inculpatului, arătându-se că martorul a fost detaşat începând cu 11 aprilie 2007 la Departamentul pentru Securitate O.N.U. pe lângă Misiunea Naţiunilor Unite în Afganistan şi nu s-a aflat în România în perioada 20 august - 5 septembrie 2007 (f. 333, voi. II dosar urmărire penală).

Totodată, prin adresa nr. 44/16.01.2013 emisă de Serviciul de Protecţie şi Pază, s-a comunicat faptul că în cadrul acestei instituţii nu s-a dispus efectuarea vreunei cercetări disciplinare cu privire la martorii Ilie Cristian ori Zabara Daniel (f. 135, voL III, dosar urmărire penală).

Au fost verificate toate unităţile sanitare de pe raza judeţului Braşov, pentru a vedea dacă soţia inculpatului a fost internată ori dacă au fost internate persoane cu identitate rămasă necunoscută cu semnalmente asemănătoare acesteia, rezultatul verificării fiind negativ (a se vedea f. 154-156 voi. III, dosar urmărire penală).

De asemenea, au fost verificate, prin intermediul Patriarhiei Române, lăcaşurile de cult din cadrul acesteia, pentru a se vedea dacă soţia inculpatului figurează în cadrul personalului monahal, rezultatul fiind negativ, în condiţiile în care primirea în astfel de lăcaşuri nu se efectuează decât pe bază de acte de stare civilă şi alte acte care ar servi la legitimarea persoanei (a se vedea relaţiile de la filele 137-139, voLUI, dosar urmărire penală, precum şi adresa nr. 4119/2013 emisă de Administraţia Patriarhală, prin cane s-a comunicat, chiar la cererea părţilor civile Ghinescu Emilia şi Ghinescu Robert Constantin, că soţia inculpatului nu se află şi nu s-a aflat în niciun locaş de cult - fila 711 voL III dosar apel).

S-a verificat dacă au existat victime ale unor accidente rutiere sau astfel de evenimente, cu semnalmente asemănătoare soţiei inculpatului, rezultatul fiind negativ (f. 145 voi. III, dosar urmărire penală).

Soţia inculpatului nu a avut calitatea de făptuitor, învinuit sau inculpat în vreo cauză înregistrată la Direcţia Naţională Anticorupţie, potrivit relaţiilor înaintate prin adresa nr. 60/C/40 din 15 ianuarie 2013 (f. 136, voi. III dosar urmărire penală), astfel încât nu este plauzibilă nici ipoteza că s-ar ascunde, în scopul sustragerii de la o posibilă anchetă penală. /

, Au mai fost efectuate şi verificări pentru a se vedea dacă soţia inculpatului

se găseşte în evidenţa persoanelor private de libertate sau aflate în reţeaua penitenciară, începând cu anul 1997, ori dacă se află în evidenţa persoanelor fizice ce au fost amptentate sau a persoanelor deţinătoare de arme de foc, rezultatul fiind negativ (f. 142-144, vol.HI dosar urmărire penală).

în urma verificărilor şi în baza de date CDN privind datele de identificare şi semnalmentele persoanelor dispărute, rezultatul a fost, de asemenea, negativ, potrivit relaţiilor înaintate la dosar (f. 180 voi. III dosar urmărire penală).

A fost verificată şi ipoteza plecării voluntare a soţiei inculpatului în Dubai, iar potrivit relaţiilor înaintate de Ambasada Emiratelor Arabe Unite la Bucureşti la 25 ianuarie 2013, soţia inculpatului nu a beneficiat de viză de intrare în această ţară, din 30 august 2007 la zi (f. 141 voi. III dosar urmărire penală.

Cu privire la ipoteza plecării voluntare a soţiei inculpatului, se constată că în perioada 30 august - 30 septembrie 2007 nu a existat linie de feribot persoane, cu plecare din portul maritim Constanţa către terţe destinaţii, potrivit adresei nr. 81205 din 25 ianuarie 2013, emisă de I.P.J. Constanţa - Serviciul Investigaţii Criminale (f. 140, voi. III, dosar urmărire penală);

Din adresa nr. 1785372/JGV emisă la 6 octombrie 2008 de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, rezultă că, deşi soţia inculpatului a fost pusă în urmărire internaţională ca persoană dispărută, efectuându-se căutarea acesteia prin măsuri specifice, inclusiv prin difuzarea datelor de identitate, dar şi a fotografiei şi semnalmentelor acesteia, în cele 185 de state care sunt membre Interpol nu s-au primit date în legătură cu localizarea acesteia în străinătate (f. 157 şi următoarele, voL HI, dosar urmărire penală).

De altfel, tot referitor la ipoteza plecării voluntare, se observă că aceasta ar fi justificată, potrivit inculpatului, prin lipsa unor obiecte de îmbrăcăminte din dresingul

din apartament, a paşaportului soţiei, a unei genţi de voiaj ce fuseseră recent cumpărată din Dubai, respectiv prin plecarea soţiei inculpatului în străinătate anterior, în compania unui alt bărbat. Insă această ipoteză nu se bazează decât pe aspecte nerelevante ori presupuneri care nu sunt confirmate în niciun fel de ansamblul materialului probator.

Dincolo de faptul că lipseşte, cum s-a arătat, orice indiciu referitor la găsirea în viaţă a soţiei inculpatului sau la plecarea acesteia în străinătate ori într-o altă locaţie rămasă necunoscută din interiorul ţării, Curtea observă că părăsirea copilului de către soţia inculpatului nu este plauzibilă, în condiţiile în care toate probele converg către relaţia foarte apropiată dintre mamă şi fiu, ce fusese dorit de multă vreme.

Totodată, este puţin plauzibilă o astfel de plecare pentru care soţia inculpatului să ia, ca bagaj, doar haine (nu multe, astfel cum inculpatul a indicat că ar lipsi, potrivit fotografiilor judiciare de la filele 35 - 38 voi. IV dosar urmărire penală) din dressingul din apartament, cu tot cu umeraş, dintr-o anumită parte a suportului pe care se aflau aşezate, fără nido selecţie, fără a lipsi din apartament alte obiecte de îmbrăcăminte sau lucruri de uz personal care sunt de strictă necesitate pentru orice fel de plecare.

S-a dovedit a fi nereală şi ipoteza plecării voluntare a soţiei inculpatului în străinătate, invocată pe baza menţiunii „figurează ieşit din ţară” din fişa persoanei urmărite Ghinescu Elodia Marilena, întocmită ca urmare a dării în urmărire internaţională a acesteia (voi. III fila 159 dosar urmărire penală).

Prin adresa nr. 689518/OG/25.09.2013 emisă de I.P.J. Braşov - Serviciul de Investigaţii Criminale, s-a comunicat că menţiunea în cauză a fost inserată în fişa persoanei urmărite ca şi o chestiune formală, care se completează mereu, într-un câmp obligatoriu al formularului, tocmai în vederea căutării persoanelor care sunt date în urmărire internaţională în afara teritoriului României, mai ales că după data de 01.01.2007 (aderarea României la Uniune Europeană) la trecerea graniţelor României persoanele nu se mai înregistrează la frontieră.

In plus, în cauza de faţă menţiunea a fost făcută şi pentru că însuşi inculpatul a arătat, în declaraţia sa cu ocazia sesizării plecării soţiei, că aceasta s-ar putea afla în străinătate (f. 496 - 497 voi. III dosar apel).

Deşi se susţine ca numitul Mustaţă Ronald (posibil Roland), angajat la S.C. Atlasib S.R.L., a precizat ca ar fi văzut-o pe soţia inculpatului in viaţă la scurt timp după data dispariţiei, din adresa înaintată de aceasta societate rezultă că numitul Mustaţă Ronald (posibil Roland) nu a fost angajat al societăţii în anul 2007 (f. 163 voi. III, dosar urmărire penală), iar în baza de date a persoanelor nu a fost găsită o astfel de persoană, astfel încât nu rezultă aspecte credibile cu privire la existenţa vreunei persoane având această identitate, angajat al societăţii la data dispariţiei victimei, care să cunoască date despre plecarea voluntară a acesteia, în sensul invocat de inculpat.

De altfel, s-a dovedit în final a fi nereale şi neserioase şi datele referitoare la o persoană care a contactat Poliţia Braşov la data de 10.10.2007, afirmând că a văzut-o pe Elodia Ghinescu în municipiul Câmpulung la 09.10.2007, deci după data dispariţiei. Nu numai că numărul de telefon de pe care aceasta a sunat nu era alocat judeţului Argeş, dar persoana în cauză, care a precizat că se numeşte Mardare Dumitra şi locuieşte în municipiul Câmpulung, judeţul Argeş (fila 723 voi. III dosar apel), nici nu a fost identificată la acea adresă, nu figurează în baza de date a persoanelor din judeţul Argeş, nefiind cunoscută în zona în care a arătat că ar locui (fila 866 voi. IV dosar apel).

Nici susţinerile martorei Danciu Ana, care a declarat că ar fi văzut-o pe victimă în septembrie 2007 în viaţă, nu s-au dovedit a fi serioase, în raport de datele indicate cu privire la fizionomia persoanei

Totodată, nici declaraţia martorei Gheorghe Ioana, care a relatat abia în ianuarie 2013 că ar fi călătorit cu victima în avion în noiembrie 2007, lucru dc care l-ar fi anunţat şi pe inculpat încă de atunci, nu poate dovedi că Elodia Ghinescu era în viaţă la acea dată. Martora a contactat un post de televiziune, iar nu autorităţile, ceea ce face puţin plauzibilă declaraţia sa, mai ales că a afirmat în cadrul declaraţiei că are probleme cu vederea şi că persoana din avion nu semăna cu cea din fotografiile ce o reprezentau pe victimă.

Deşi una din apărările inculpatului a fost în sensul că la prima cercetare la faţa locului efectuată în apartament la data sesizării dispariţiei soţiei sale, 05.09.2007, s-ar fi efectuat o examinare criminalistică care să vizeze şi existenţa unor eventuale urme de sânge în interiorul apartamentului şi că nu s-ar fi identificat astfel de urme sau mijloace materiale de probă, avansând ipoteza că la cercetările ulterioare s-ar fi pretins găsirea unor asemenea urme care nu ar fi existat iniţial, se constată că această apărare nu este reală.

Susţinerile inculpatului sunt contrazise de menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la 05.09.2007, însoţit de planşă fotografică, care se coroborează cu declaraţiile martorului Ursu Nicolae, din care rezultă că nu s-a efectuat o astfel de examinare criminalistică, cercetarea vizând în esenţă identificarea doar a unor posibile urme de efracţie şi executarea câtorva fotografii judiciare care să prezinte starea apartamentului, cu ridicarea a unor fragmente de urme papilare de pe obiecte de

cosmetică şi a unor fire de păr din peria personală a soţiei victimei.

Abia la cercetarea la faţa locului efectuată la 11.09.2007 şi continuată a doua zi s-a procedat la examinarea amănunţită, inclusiv din punct de vedere criminalistic, a apartamentului soţilor, folosindu-se şi surse de lumină multiplă Polilight PL 500 şi sursă de lumină rece KL 2500 LCD (filele 13 şi următoarele voi. IV dosar urmărire penală).

Nici apărarea inculpatului în sensul că obiectele găsite în râpă ar fi fost puse în acel loc de altă persoană sau chiar de anchetatori, în scopul învinuirii pe nedrept a inculpatului, nu poate fi reţinută de instanţă, această apărare a inculpatului nefiind susţinută de probe sau alte indicii din care să rezulte o astfel de ipoteză.

Deşi inculpatul a afirmat că ar fi existat un singur covoraş de baie de

culoare crem, care a fost ridicat de anchetatori din maşina de spălat la cercetarea la faţa locului din 11-12.09.2007 şi care a fost pus în râpă ulterior chiar de către aceştia, contrariul a fost dovedit chiar prin verificarea în faţa instanţei de apel, la solicitarea inculpatului, a obiectelor materiale de probă, în cadrul cărora s-au găsit două astfel de covoraşe similare, fapt ce exclude apărarea formulată de inculpat.

Este cert că lucrurile găsite în râpă provin din apartamentul comun al soţilor, o mare parte din aceste lucruri fiind recunoscute de către bona Teodor Elena, de martora Serian Luminiţa Georgeta şi de către părinţii victimei.

De altfel, cum s-a arătat deja, probele ştiinţifice au relevat faptul că ADN-ul inculpatului a fost găsit pe obiectele de îmbrăcăminte (uniforma de poliţist) găsite cu acea ocazie. Susţinerile inculpatului, în sensul că toate obiectele, inclusiv îmbrăcămintea intimă, ar fi fost plasate în râpă de către părinţii inculpatului, care ar fi avut obiectele din perioada în care soţii are fi locuit la ei, nu sunt credibile, fiind infirmate de declaraţiile

părţilor civile Ghinescu Emilia şi Ghinescu Constantin Robert, de cele ale martorelor Teodor Elena şi Serian (fostă Moldoveanu) Luminiţa Georgeta.

In plus, potrivit declaraţiilor părţilor civile, la părinţii victimei nu au rămas obiecte din perioada în care soţii au locuit la aceştia, fiind greu de crezut faptul că părţile civile ar fi păstrat lenjeria intimă a inculpatului purtată, fără a fi spălată, timp de mai mulţi ani, după cum unele obiecte, precum cordonul de la halatul bonei Teodor Elena ori fotografiile cu pema decorativă pe care era ţinut copilul soţilor sau colacul de WC pentru copil datează clar din perioada ulterioară naşterii copilului, astfel încât nu se poate susţine că ar fi fost păstrate de părinţii victimei pentru a fi plasate intenţionat în râpă după momentul dispariţiei fiicei lor.

Totodată, în râpă au fost găsite şi înscrisuri referitoare la plecarea victimei în Dubai, care nu puteau data, în mod evident, din perioada renovării apartamentului soţilor. Deşi inculpatul a susţinut că părţile civile ar fi plasat în acel loc chiar înscrisul adus de soţia sa din Dubai ca document pentru bijuteriile cumpărate părţilor civile, susţinerile acestuia sunt nereale, întrucât în faţa instanţei de apel înscrisul aflat în posesia părţilor civile a fost depus chiar în original de către acestea la dosar, nefiind vorba de cel găsit în râpă la data de 08.10.2007.

Această ipoteză, avansată de inculpat în apărare, nu este credibilă şi în raport de faptul că în râpă au fost descoperite la acea dată extrem de multe obiecte care cu certitudine provin din domiciliul conjugal. Or, dacă aceste obiecte ar fi fost luate din apartament de o altă persoană decât inculpatul, pentru a fi „plantate” în râpa menţionată spre a servi ca probe din care să rezulte implicarea inculpatului în dispariţia soţiei sale, atunci nu se explică de ce inculpatul nu a invocat lipsa lor din casă, în condiţiile în care lipsa obiectelor din domiciliu a fost un aspect asupra căruia s-a discutat, inclusiv de către inculpat, încă de la începutul anchetei asupra dispariţiei.

Totodată, o astfel de ipoteză vine în contradicţie şi cu faptul că s-a dovedit, conform celor anterior expuse, că uşa de acces în apartamentul soţilor nu a fost deschisă decât cu chei originale, iar toate cele 3 seturi complete de astfel de chei s-au aflat în posesia inculpatului după data dispariţiei soţiei sale.

Deşi atât pe parcursul urmăririi penale, dar şi în faţa instanţei, inculpatul a arătat că ar exista probe care să susţină orice altă ipoteză decât cea a uciderii soţiei sale, Curtea constată că nu s-au prezentat si nici nu s-au indicat probele ce ar putea dovedi in mod clar nevinovăţia inculpatului.

Chiar apărătorul ales al inculpatului a precizat, la data de 19.12.2012, că susţinerea referitoare la plantarea probelor de către anchetatori nu se bazează decât pe prezumţii, respectiv că apărarea este în posesia tuturor informaţiilor ce dovedesc nevinovăţia inculpatului, pe care însă nu doreşte să le indice pentru că ar avea caracter sensibil, în timp ce inculpatul însuşi a arătat că ar avea cuţitul şi prosoapele presupuse a lipsi din domiciliul conjugal, însă aceste obiecte „sunt puse bine”, urmând a le prezenta în instanţă, fară ca acest lucru să se şi întâmple.

în plus faţă de cele anterior menţionate, acest lucru rezultă şi din declaraţia din 28 ianuarie 2013 a martorului Ene Iulian, cumnatul inculpatului, potrivit căruia inculpatul cunoştea din încă din 2007, arestat fiind, că martora Gheorghe Ioana ar fi văzut-o în viaţă pe soţia sa în avion în noiembrie 2007, dar că până la momentul respectiv încunoştinţarea anchetatorilor despre existenţa unei astfel de martore nu a fost considerată oportună, momentul apreciat de inculpat şi de martor ca „potrivit” fiind ianuarie 2013 (f. 413 voi. I dosar urmărire penală).

Atitudinea generală a inculpatului de-a lungul urmăririi penale a fost caracterizată de susţineri referitoare la faptul că ar exista probe care îi dovedesc în mod clar nevinovăţia, probe pe care inculpatul le deţine ori despre care el are cunoştinţă, chiar de ani de zile, dar pe care nu doreşte să le indice ori pe care le va prezenta doar în faţa instanţei, ceea ce însă, cum s-a arătat, nu s-a întâmplat.

Este adevărat că inculpatul, ca orice acuzat într-un proces penal, nu este obligat să îşi dovedească nevinovăţia şi nici să coopereze cu organele de anchetă, drept consfinţit şi de dispoziţiile art. 66 Cod pr.penală anterior, respectiv art. 99 din noul Cod pr.penală, însă, în acelaşi timp, Curtea constată că astfel de susţineri, ce ulterior s-au şi dovedit neadevărate, relevă lipsa de seriozitate şi de credibilitate a afirmaţiilor inculpatului în faţa organelor judiciare.

Cu privire la probatoriu, Curtea mai notează că decizia referitoare la săvârşirea faptelor, împrejurările comiterii acestora şi vinovăţia inculpatului nu poate rezulta decât din evaluarea probelor administrate în cadrul procesului penal, în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată, conform analizei expuse anterior, instanţa neputând avea în vedere la soluţionarea cauzei aspecte relevate în mass-media.

Niciun astfel de aspect, chiar dacă ar rezulta din declaraţii ori puncte de vedere ale participanţilor la proces, nu poate fi avut în vedere, nici în acuzare, dar nici în apărarea inculpatului, întrucât administrarea probelor trebuie făcută în faţa organelor judiciare, cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi nemijlociţii, în scopul unei proceduri echitabile.

^y Văzând criticile inculpatului, Curtea constată, intr-adevăr, referitor la

lucrările ştiinţifice prin care s-a procedat la examenul ADN, că nu se pot reţine ca relevante acele concluzii referitoare la natura („probabil sânge”) unora dintre urmele ridicate la cercetările la faţa locului (a se vedea, de ex., urmele de pe faianţa băii dormitorului soţilor, analizate prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 77464/11.12.2007- fila 131- 132, voi. V dosar urmărire penală), chiar dacă lucrările tehnico-ştiinţifice stabilesc drept cert faptul că urmele aparţin victimei Ghinescu Elodia.

Atâta vreme cât aceste urme sunt menţionate ca fiind „probabil” constituite din sânge şi nu există o concluzie ştiinţifică certă, în urma testelor efectuate, faptul că alte urme cu aspect similar sau descoperite în aceeaşi zonă s-au dovedit a fi sânge nu justifică presupunerea că şi cele în cauză sunt de aceeaşi natură.

Practic, orice natură ar avea urmele respective (sânge, celule epiteliale, alt tip de celule umane), este evident că ar rezulta la testul genetic un profil ADN uman, iar în ceea ce priveşte profilul soţiei inculpatului, Curtea apreciază că nu sunt relevante în cauză decât acele urme stabilite în mod cert ca fiind sânge, dacă este vorba de urme ridicate din apartament ori autoturism, în raport atât de obiectul cauzei, cât şi de locul unde s-au petrecut evenimentele. Este evident că orice alte tipuri de urme biologice ale victimei, în afara celor de sânge, care ar fi fost găsite în apartamentul în care victima locuia ori în autoturismul cu care se deplasa, nu pot dovedi nimic relevant în cauză, indiferent de localizarea acestor urme ori de numărul lor.

Pentru argumente similare, nu pot fi reţinute nici concluziile din raportul de expertiză medico-legală nr. A.l/237/2013 din 18 ianuarie 2013, întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici” (f. 117-118, voi. III dosar urmărire penală), în cadrul cărora expertul medico-legal, luând în considerare numai volumul redus de sânge care a putut forma petele prezentate în fotografiile analizate (raport de constatare tehnico-ştiinţifică de

interpretare a urmelor de la faţa locului nr. 242954/1 septembrie 2008), a estimat că volumul total al sângelui corespunzător petelor ar fi de 23 ml, la care s-ar mai putea adăuga un volum de sânge nesemnificativ, absorbit în componentele de lemn ale duşumelei şi în perete. Expertul medico-legal a arătat că, în raport numai de volumul redus de sânge estimat că ar fi putut forma acele pete, nu se poate pronunţa asupra eficienţei hemostazei spontane ori a gravităţii hemoragiei şi a riscului său letal în absenţa tratamentului medical de urgenţă. Totodată, a apreciat că sursa de sânge situată la suprafaţa podelei, din care s-au acumulat prin scurgerea pasivă a sângelui cele două pete din fotografii, ar fi avut un volum de sânge cu mult mai mare, apreciere efectuată în rapoit de caracteristicile constructive ale podelei, conform fotografiilor.

Instanţa nu poate reţine însa o astfel de concluzie, pe de o parte, pentru că nu are la bază argumente ştiinţifice ori constatări experimentale concrete iar, pe de altă parte, pentru că este oricum incertă, expertul apreciind generic asupra posibilităţii existenţei unui volum „cu mult mai mare” decât cel estimat.

Curtea mai reţine că din portbagajul autoturismului inculpatului s-au ridicat, la datele de 12.09.2007 si 19.09.2007, câte un sac din polietilenă de culoare neagră, iar la 8 octombrie 2007 s-au găsit 8 sad din polietilenă de culoare neagră, în râpa situată la 4,6 km. de Poiana Braşov, analiza urmelor de sânge din interiorul unuia dintre ei punând in evidenta profilul ADN al Elodiei Ghinescu.

Date fiind concluziile raportului de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 129285/19 noiembrie 2012 (filele 185- 200 voi. II dosar urmărire penală), Curtea constată că nu se poate stabili că aceşti saci provin din rola pe care inculpatul o avea în portbagajul autoturismului său cu ocazia cercetărilor asupra acestuia.

Totodată, deşi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de interpretare a urmdor la faţa locului nr. 69967/24 ianuarie 2013, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov, se arată dinamica producerii urmelor de sânge (prin integrarea rezultatelor rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 242954/ 1 septembrie 2008, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Braşov, nr.137087/15 octombrie 2012 şi nr.137166/19 noiembrie 2012, întocmite de Institutul Naţional de Criminalistică) din apartamentul comun al soţilor din municipiul Braşov, trebuie observat că o parte din concluziile în cadrul cărora s-au interpretat urmele găsite în apartament sunt expuse cu grad de probabilitate, neputându-se avea în vedere aspecte care nu sunt cert stabilite ori care nu sunt suficient susţinute (a se vedea concluzia referitoare la cantitatea de sânge scursă sub duşumeaua din dormitorul soţilor, care nu poate fi stabilită, dar este „cu mult mai mare” decât se prezintă în fotografie- f. 6-40, vol. III, dosar urmărire penală).

Curtea nu poate reţine dovedirea acuzaţid de depesare a cadavrului victimd de către inculpat, reţinând doar acţiunea de ascundere a corpului acesteia, întrucât probele administrate nu confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, această acuzaţie.

Astfel, văzând probele pe care se sprijină rechizitoriul, constată că o urmă dinamică de sânge, cea creată pe tocul uşii dormitorului matrimonial, precum şi identificarea sângelui pe fragmente de silicon de la cada băii principale, chiar şi în condiţiile în care s-a dovedit că inculpatul a efectuat operaţiuni de curăţire sau acoperire în casă, aruncând şi o parte din obiecte (printre care şi sifonul căzii respective) în râpă, nu sunt suficiente pentru a crea convingerea depesării corpului victimei.

Totodată, faptul că în râpă s-a găsit şi colacul de wc al copilului nu arc relevanţă sub acest aspect, întrucât acesta nu era ţinut numai în baia principală, potrivit declanţiilor martorei Teodor Elena.

Nici lipsa cuţitului nu este de natură a convinge că acest obiect ar fi fost folosit la depesare, în condiţiile în care nu era de dimensiuni foarte mari. Legat de acest aspect, Curtea ţine cont şi de faptul că inculpatul, dacă ar fi depesat corpul victimei în modaitatea indicată în rechizitoriu, ar fi trebuit să execute cu copilul în casă atât această operaţiune, cât şi îndepărtarea părţilor cadavrului, precum şi curăţarea băii principale, în circa 6 ore, până la venirea bonei, ceea ce nu este plauzibil.

Nici înlocuirea perdelei de la duş şi lipsa prosoapelor şi a genţii de voiaj nu sunt nai relevante, obiectele servind, potrivit celor reţinute de Curte, la transportarea corpubi nedepesat al victimei.

Este nefondată critica inculpatului cu privire la efectuarea cercetărilor locale şi a lucrărilor cauzei de către organe de cercetare penală necompetente funcţional şi fară calitatea cerută de lege pentru a efectua lucrări de urmărire.

Este adevărat că inculpatul a avut calitatea de poliţist, ofiţer de poliţie judidaiă, până la data de 4 martie 2008, iar, pe de altă parte, în cauză, pentru infracţiunea de omor calificat urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror, însă nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor legale, deoarece până la data de 18 septembrie 2007, când ffrin rezoluţia procurorului s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul Cioad Constantin Cristian pentru infracţiunea de omor calificat prev. de artl74 rap. la art. 175 lit. c Cod penal anterior, cercetarea nu a avut ca obiect comiterea infracţiunii de omor (ci doar dispariţia persoanei, conform sesizării făcute de inculpat) şi nicio persoană nu fusese pusă sub o astfel de acuzaţie, care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 209 ala. 3 Cod pr.penală anterior, referitoare la efectuarea cercetării de către procuror.

In aceste condiţii, toate actele de cercetare anterioare începerii urmăririi penak; efectuate începând cu data sesizării de către inculpat a dispariţiei soţiei sale (acte efectuate în perioada 5-18 septembrie 2007) de către poliţişti având calitatea de organe de cesetare ale poliţiei judiciare ori pe baza dispoziţiilor acestora, respectă dispoziţiile art. 224 Cod pr.penală anterior, reprezentând acte premergătoare efectuate în cauză, astfel încât acestea nu pot fi considerate ca nefiind valabile.

In plus, toate cercetările locale din datele de 5, 11 şi 12 septembrie 2007 au fost efectuate de către agenţii din cadrul Poliţiei Municipiului Braşov - Serviciul de Investigaţii Criminale, respectiv Biroul de Investigaţii Criminale. La aceste cercetări la faţa locului a asistat şi inculpatul, care a semnat fară obiecţiuni procesele verbale întocmite de organele de poliţie. /

Inculpatul nu s-a opus ridicării de obiecte şi prelevării urmelor biologice din apartament şi din autoturismul cercetat, fiind de acord atât cu efectuarea cercetărilor la faţa locului, cât şi cu operaţiunile de ridicare şi prelevare a mijloacelor de probă, nepumndu-se problema ridicării silite a unor astfel de obiecte şi urme materiale ori a percheâţionării apartamentului şi autoturismului, care să fie supuse autorizării judecătorului ori procurorului competent, în sensul art 100 şi urm. Cod pr.penală, anterior.

După data de 18 septembrie 2007, când s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de omor calificat faţă de inculpat, toate percheziţiile domioSare efectuate în cauză au respectat dispoziţiile legale-sus menţionate, având la bază autorizaţiile emise de judecător, la solicitarea procurorului de caz, depuse la dosar.

Totodată, deşi inculpatul a contestat în faţa instanţei modalitatea în care, cu ocazia cercetărilor la faţa locului, au fost ridicate urmele materiale ce constituie mijloace materiale de probă, respectiv modalitatea de ambalare, sigilare a acestora, numărul probelor de acelaşi fel, Curtea nu poate reţine aceste critici, întrucât inculpatul, prezent la cercetările la faţa locului şi la examinările criminalistice desfăşurate de 05.09.2007,

11.09.2007, 12.09.2007, 19.09.2007, a declarat că nu are de făcut niciun fel de obiecţiuni cu privire la toate aceste aspecte şi la modul general de efectuare a cercetărilor la faţa locului. Inculpatul nu a avut obiecţiuni referitoare la astfel de aspecte, deşi a fost prezent, nici la cercetările la faţa locului şi la ridicarea probelor din anul 2012, deşi la acel moment trebuiau invocate eventuale neregularităţi, iar faptul că a dorit să plece (întorcându-se apoi, o dată, însoţit de avocatul ales, apoi plecând iarăşi de la locul cercetării), nu echivalează cu efectuarea actului procedural al percheziţiei, respectiv al cercetării la faţa locului, în lipsa sa.

Pe de altă parte, modalitatea de ridicare şi ambalare a mijloacelor materiale de probă identificate cu ocazia cercetărilor la faţa locului nu a fost de natură a conduce la alterarea în vreun fel a acestora, în raport de menţiunile din rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică şi din rapoartele de expertiză, referitoare la ridicarea, ambalarea şi păstrarea în condiţii corespunzătoare a obiectelor trimise spre examinare, respectiv de declaraţiile specialistului criminalist Dascălu Radu (f. 821-823 voi. IV dosar apel) şi cele ale criminalistului Potorac Romică (f. 1637-1639 dosar apel).

Nu poate fi avută în vedere critica formulată de inculpat, referitoare la neconcordanţele dintre, pe de o parte, menţiunile de pe plicurile cu probe (fire de păr) înaintate spre expertizare prin raportul de expertiză biocriminalistică nr. 77311/14.09.2007, iar pe de altă parte, menţiunile din raportul de expertiză referitoare la conţinutul acestor plicuri, deoarece aceste aspecte au fost verificate în faţa instanţei de apel, dovedindu-se faptul că nu există niciun fel de neconcordanţe reale, în raportul de expertiză fiind vorba de o eroare de consemnare.

Acest aspect rezultă din adresa nr. 2896969 din 18.11.2013, prin care Institutul Naţional de Criminalistică a răspuns solicitării Curţii de Apel privind completarea raportului în cauză, arătând următoarele: firele de păr din interiorul ambelor plicuri au fost prezentate împreună, fiind analizate ca o singură probă, provenită din aceeaşi sutsă - persoană, iar eşantionarea lor în acest mod a indus şi eroarea privind poziţionarea inversată a fotografiilor cu plicurile în cauză. Obţinerea unui profil genetic unic a demonstrat faptul că firele de păr din ambele plicuri provin de la aceeaşi persoană (f. 889 - 890 voL IV dosar apel).

Inculpatul a mai criticat în general şi faptul că în mod eronat s-a stabilit concordanţa dintre profilurile genetice, identificate în urmele de sânge uman ridicate de pe diferite obiecte, şi profilul genetic atribuit victimei Elodia Ghinescu, pornind de la faptul că iniţial la stabilirea profilului victimei nu s-au putut identifica alele corespunzătoare a doi markeri genetici (din cei 16 posibili).

Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile legate de acest aspect, formulate cu privire la toate lucrările ştiinţifice ce implică un examen ADN, deoarece atât specialistul criminalist Potorac Romică, cel care a efectuat rapoarte de constatare tehnico - ştiinţifică criminalistică în cursul urmăririi penale, cât şi experta Bărbării Ligia, care a efectuat în cursul judecăţii expertiza medico - legală - examen ADN, au explicat chiar în faţa instanţei de judecată faptul că, din cei 16 markeri genetici posibili, este

suficientă găsirea a cel puţin 7 markeri pentru identificarea persoanei (a se vedea declanţiile de la file 1637 - 1639 şi 1640 - 1641 dosar apel).

Totodată, potrivit expertei Bărbării Ligia, deşi în profilul genetic al Elodiei Ghinescu nu s-au putut stabili, încă din 2007, 2 markeri (profilul său de referinţă având 14 markeri stabiliţi), la analiza comparativă efectuată în cadrul expertizei ADN din faza judecăţii în apel s-au avut în vedere, pentru aceşti 2 markeri, anumite valori (8, 9, respectiv 11, 12), pentru că ele se regăseau în profilul genetic feminin generat de acelaşi laborator de expertiză, la o lucrare anterioară ce stabilise cu certitudine că era vorba profilul ADN al fiicei numiţilor Ghinescu Dumitru şi Ghinescu Emilia (A15/11407/2010 din 24.01.2013 - filele 108 - 113 voi. III dosar urmărire penală).

în plus, din declaraţia aceleiaşi experte rezultă în esenţă că, şi dacă nu s-ar fi avut în vedete la efectuarea expertizei din cursul judecăţii cei 2 markeri, rămaşi neidentificaţi în cadrul profilului ADN al Elodiei Ghinescu stabilit în 2007, rezultatul expertizei ar fi fost acelaşi, nefiind influenţat cu nimic, tocmai în raport de faptul că este necesară identificarea a minim 7 markeri pentru stabilirea profilului genetic al unei persoane.

De altfel, aceeaşi este situaţia şi în cazul oricăror alte lucrări ştiinţifice, prin care s-a procedat la stabilirea profilurilor ADN corespunzătoare probelor de sânge şi la efectuarea de comparaţii dintre acestea şi profilul generat iniţial pentru Elodia Ghinescu (P773110401). Chiar dacă nu s-a putut verifica identitatea acestor profiluri ADN şi cu privire la cei 2 markeri ce lipseau din profilul genetic al victimei, atâta vreme cât markerii în cauză, specifici urmelor de sânge, corespund cu markerii din profilurile genetice ai părinţilor victimei (Ghinescu Emilia şi Ghinescu Dumitru), este de necontestat faptul că persoana de la care provin urmele este fiica acestora.

Deşi inculpatul contestă, în esenţă, şi competenţa procurorului care a efectuat urmărirea penală, în anul 2007, Curtea constată că, apărările legate de aceste aspecie sunt nefondate. în acest sens, este de precizat că în perioada 5-17 septembrie 2007, cauza de faţă s-a aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în raport de dispoziţiile art. 27 alin. 3 din Legea nr.218/2002, privind organizarea şi funcţionarea poliţiei române, raportat la art. 14 alin.2 pct.l lit.e-j din Legea nr.360/2002, privind Statutul poliţistului.

La data de 17 septembrie 2007, prin rezoluţia emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus preluarea cauzei de către această din urmă unitate de parchet, în raport de complexitatea deosebită a cauză penale, iar procurorul de caz a fost de acord cu preluarea, astfel încât Qutea constată că preluarea dosarului pentru efectuarea urmăririi penale, de către un parchet mai mare în grad decât cel care era în mod normal competent să instrumenteze cauza, s-a făcut în mod legal, în raport de dispoziţiile legale în vigoare la momentul respectiv (art. 209 aSn. 4/1 lit d Cod pr.penală anterior).

în baza acestor dispoziţii legale, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au instrumentat în mod legal cauza şi după data de 4 martie 2008, când inculpatului i-a încetat calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, prin Dispoziţia nr. S/244 din 4 martie 2008 a Şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Braşov şi Avizul nr. 948/C/2008, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dată de la care în mod normal competenţa, în ceca ce priveşte instrumentarea cauzei, revenea, dacă nu ar fi fost preluat de Cel superior în grad, parchetului de pe lângă tribunal, potrivit regulilor generale prevăzute în ceea ce priveşte infracţiunea de omor calificat de art. 27 pct.l lit. a Cod pr.penală anterior.

Este nefondată critica potrivit căreia nu s-ar fi înaintat la dosar toate probele administrate în cauză ori că nu s-ar fi administrat în cursul urmăririi penale toate probele ce ar fi fost încuviinţate în apărarea inculpatului. în acest sens, a fost înaintată, printre mijloacele materiale de probă, agenda profesională a soţiei inculpatului, după cum au fost depuse în dosarul de urmărire penală procesele verbale prin care s-au redat convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate, referitoare la faptele care formează obiectul prezentei cauze. Faptul că datele din agenda soţiei inculpatului nu au fost exploatate criminalistic, în sensul cerut de inculpat (verificarea tuturor dosarelor m care aceasta acorda sau acordase asistenţă juridică, identificarea şi verificarea tuturor părţilor care figurau în aceste dosare, pentru a se vedea dacă ar fi existat relaţii de duşmănie între soţia inculpatului şi persoane implicate în astfel de dosare, care să fi fost practic implicate în uciderea acesteia din urmă) nu atrage aspecte de nelegalitate a sesizării instanţei, în condiţiile în care nici inculpatul nu a solicitat, în concret, prezentarea acestui mijloc de probă şi verificarea unor aspecte punctuale în legătură cu activitatea profesională a soţiei sale, iar verificarea tuturor dosarelor şi a tuturor persoanelor implicate în acele dosare nu apare ca fiind utilă pentru soluţionarea cauzei, în raport de probele administrate.

Totodată, nici nedepunerea la dosar a tuturor transcrierilor convorbirilor telefonice ale inculpatului interceptate de procuror în cursul urmăririi penale nu atrage sancţiunea procedurală a nulităţii, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în cauză şi a apărărilor concrete formulate de inculpat.

Astfel, conform art. 91/2 alin. 4 şi art 91/3 Cod pr.penală anterior, nu toate convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate într-un dosar penal se transcriu în procese verbale de procurorul sau de lucrătorul de poliţie judiciară delegat de procuror şi se depun la dosar, ci doar acele convorbiri sau comunicări care privesc fapta/faptele ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor, în timp ce acele convorbiri sau comunicări care nu sunt utile pentru soluţionarea cauzei se arhivează la sediul parchetului, cu asigurarea confidenţialităţii, putând fi transmise instanţei de judecată învestită cu soluţionarea cauzei.

In prezenta cauză, deşi inculpatul susţine că a văzut într-un alt dosar penal (în care este cercetat, alături de altă persoană, pentru alte fapte penale decât cele din prezentul) transcrieri ale unor convorbiri ale sale care nu ar fi fost depuse şi în prezentul dosar, nu a făcut nicio referire la vreo convorbire a cărei transcriere să-i susţină apărarea, astfel încât nu rezultă vreo vătămare. /

Cu privire la efectuarea unor acte procedurale în timpul urmăririi penale, după 12.02.2008 şi, mai ales, după 13.08.2009 (când inculpatul a arătat că singurul său avocat este Maria Vasii), fără a fi încunoştiinţat apărătorul inculpatului care formulase cerere în acest sens, Curtea reţine că nerespectarea dispoziţiilor art. 172 Cod procedură penală anterior nu poate atrage decât nulitatea relativă, iar nu absolută, cum a invocat inculpatul. Astfel fiind, este necesară dovedirea unei vătămări prin efectuarea fiecărui act/lucrarc din cele expres arătate de inculpat în motivele de apel, care să nu poată fi înlăturată în alt mod, condiţie ce nu este îndeplinită, mai ales că este vorba de audieri ale unor persoane care au fost ulterior reaudiate ori ale căror declaraţii nu sunt relevante sau de lucrări de căutare efectuate cu privire la corpul victimei în diverse locaţii din ţară.

Nu se poate reţine critica inculpatului referitoare la căutarea soţiei acestuia, conform procedurii întemeiate pe art. 97 din Convenţia Schengen, care prevede dreptul persoanei căutate de a decide difuzarea datelor referitoare la locaţia în care s-ar găsi, deoarece o astfel de procedură nu echivalează, astfel cum susţine inculpatul, cu lipsa unor căutări a soţiei sale ca persoană în viaţă.

Astfel, cum însuşi inculpatul a arătat, procedura folosită în cauză s-a efectuat sub rigorile dreptului persoanei căutate de a decide dacă acceptă sau nu ca autorităţile sau familia să afle date despre locul în care s-ar găsi, ceea ce presupune că, odată localizată o atare persoană, ceea ce rămâne confidenţial este nu însuşi aspectul găsirii (localizării sale), ci doar adresa efectivă unde poate fi găsită. In cauză, nu este vorba de localizarea soţiei inculpatului, cu păstrarea confidenţialităţii asupra locaţiei, ci, practic, căutarea efectuată de Interpol în baza art.97 din Convenţia Schengen în decursul anilor nu s-a soldat cu niciun rezultat, în sensul localizării soţiei inculpatului.

Referitor la căutarea în interiorul ţării a soţiei inculpatului cu ajutorul dispozitivului ADE 650, Curtea nu poate reţine ca fondată critica formulată de inculpat, deoarece, chiar dacă acest dispozitiv nu era apt a conduce la localizarea corpului unei

persoane, o astfel de împrejurare nu este de natură a înlătura concluzia care se desprinde

din întreg materialul probator administrat în cauză.

Curtea nu poate reţine că actele medico-legale întocmite de I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti ar fi lipsite de valoarea juridică, ca probe administrate în procesul penal, deoarece acesta este organismul de specialitate competent din punct de vedere teritorial să întocmească lucrări medico-legale pentru cauzele instrumentate de o unitate de parchet din Bucureşti. în plus, chiar dacă nu s-ar fi respectat competenţa teritorială în acest sens, lipseşte orice vătămare a părţilor din proces ca urmare a acestei împrejurări.

Cu privire la verificările efectuate la Patriarhia Română, în legătură cu eventuala prezenţă a soţiei inculpatului în cadrul vreunului lăcaş de cult, în faza judecăţii în apel relaţiile solicitate de la Patriarhia Română au fost înaintate la dosar, ca urmare a demersurilor făcute în acest sens de apărătorul părţilor civile Ghinescu Emilia şi Ghinescu Robert, nefiind vătămat inculpatul ca urmare a neadministrării probei în cursul urmăririi penale.

în final, Curtea precizează că unele critici formulate de inculpat cu privire la probatoriul administrat, inclusiv de către prima instanţă, s-au dovedit întemeiate, aşa încât, manifestând rol activ şi în condiţiile în care în această cale de atac cauza se devoluează in integrum, instanţa de apel a suplinit, prin administrarea unui amplu probatoriu, toate deficienţele cercetării judecătoreşti în primă instanţă.

Consecutiv, deşi prima instanţă a reţinut, în esenţă, situaţia de fapt întocmai ca în rechizitoriu (mai puţin aspectele referitoare la găsirea cuţitului sau a prosoapelor care lipseau din domidliul soţilor), Curtea, în baza propriului examen, nu poate reţine în întregime aceeaşi situaţie de fapt expusă în sentinţa atacată, unele aspecte şi împrejurări nefiind probate dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel cum cer dispoziţiile art 396 alin. 2 Cod procedură penală (a se vedea, astfel cum rezultă şi din expunerea situaţiei de fapt, chiar aspecte concrete legate de împrejurările esenţiale ale săvârşirii faptelor, cum este cazul intenţiei inculpatului de a-şi ucide soţia ori depesarea cadavrului acesteia, pentru care probele sunt insuficiente).

Cu privire la astfel de aspecte, Curtea dă eficienţă principiului in dubio pro reo, în sensul art. 4 Cod procedură penală, reţinând în stabilirea situaţiei de fapt doar acele probe din coroborarea cărora rezultă neîndoielnic situaţia de fapt expusă.

In raport toate considerentele arătate, Curtea nu poate primi cererea inculpatului, de desfiinţare a sentinţei şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă, o astfel de soluţie fiind de natură a conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 8 Cod procedură penală. Astfel, în considerarea dreptului la un proces echitabil, trebuie respectat şi termenul rezonabil al procedurii în cadrul căreia inculpatul să fie tras la răspundere. Textul legal invocat reprezintă transpunerea în legislaţia internă a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudenţa Curţii europene s-a invocat necesitatea ca instanţele de control judiciar să dezlege toate problemele de drept şi de fapt în legătură cu o cauză penală şi să soluţioneze ele însele litigiul

IV. încadrarea juridică a faptelor

A

In raport de situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată anterior, Curtea constată că, deşi inculpatul a acţionat în mod violent asupra corpului victimei, iar rezultatul l-a constituit moartea acesteia, încadrarea juridică a faptei de săvârşirea căreia a fost acuzat inculpatul, este, în aprecierea Curţii, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal anterior, în raport de împrejurările ce au rezultat din mijloacele de probă administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească.

Infracţiunea de omor presupune, în mod obligatoriu, intenţia făptuitorului de a ucide, rezultat pe care acesta îl prevede, fie ca o consecinţă sigură a faptei, fie ca o eventualitate pe care o acceptă, iar această poziţie psihică nu se presupune, ci trebuie clar dovedită. ¹

Poziţia subiectivă a inculpatului în ceea ce priveşte fapta de lovire a victimei, cu consecinţa decesului acesteia, nu poate rezulta, dat fiind specificul cauzei, decât din activitatea materială, obiectivă desfăşurată de acesta.

Pentru ca această activitate să fie revelatorie, în condiţiile în care nu există o declaraţie în acest sens a inculpatului şi nu s-ă descoperit cadavrul victimei, trebuie coroborată şi cu alte fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul materialului probator. Această analiză a formei de vinovăţie a infractorului se impune, întrucât cazul de speţă este atipic, ca urmare a ascunderii cadavrului şi a altor urme ale faptei, cât şi a lipsei unui raport de necropsie, care să confirme în detaliu intensitatea loviturilor sau regiunile corpului victimei vizate de loviturile aplicate.

Intr-adevăr, distincţia între infracţiunea de omor şi cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este dată în general de o serie de împrejurări şi detalii legate în primul rând de natura obiectului vulnerant şi aptitudinea sa de a ucide, dar în egala măsură de modalitatea în care făptuitorul a acţionat în concret, de numărul şi intensitatea loviturilor aplicate, de zona sau zonele corpului vizate de acţiunile agresive, etc.

Dacă făptuitorul acţionează cu intenţia doar de a produce vătămarea corporală, iar urmarea mai gravă, decesul, se produce ca urmare a culpei sale, fie că a prevăzut-o, dar a crezut că nu se va produce, fie că nu a prevăzut-o, deşi putea şi trebuia să-l prevadă, atunci încadrarea juridică a faptei este cea a loviturilor cauzatoare de moarte.

Concluzia desprinsă de Curte, din analiza tuturor împrejurărilor concrete în contextul cărora a fost săvârşită fapta, cunoscute în cauză, este aceea în sensul că

inculpatul, în momentul lovirii soţiei sale, nu şi-a propus să suprime viaţa acesteia, iar acest rezultat mai grav s-a produs din culpă.

In acest sens, trebuie observat că probele administrate nu susţin ipoteza că inculpatul ar fi aplicat soţiei sale foarte multe lovituri, de o asemenea manieră şi intensitate încât să reflecte intenţia de a o ucide.

Dacă astfel s-ar fi petrecut evenimentele dintre soţi, ar fi fost imposibil ca zgomotele produse în timpul unei agresiuni de o asemenea manieră să nu fie auzite şi să nu alarmeze atât pe vecini, cât şi pe copilul care dormea, potrivit declaraţiei inculpatului, chiar în acea încăpere. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, deşi era o oră foarte târzie, iar martorii Cheţea, vecinii din apartamentul de sub cel al familiei Cioacă-Ghinescu, au predzat că au auzit doar o bufnitură, asemănătoare celei făcute de un corp lovindu-se.

Totodată, Curtea reţine că nici urmele de sânge identificate ca fiind ale victimei nu susţin pe deplin o astfel de ipoteză. Deşi s-au găsit mai multe urme nu numai în dormitorul matrimonial, ci şi în baia de serviciu, existând obiecte cu astfel de urme şi în locuri diferite şi destul de distanţate din încăpere (de ex., pe partea interioară a uşii dormitorului, respectiv pe sticluţa de parfum de pe noptiera de lângă pat, pe peretele dintre dormitor şi uşa băii de serviciu, etc.), numărul urmelor de sânge şi locaţia lor nu sunt elemente suficiente pe baza cărora să se poată stabili cert că au fost produse în mod direct ca urmare a exercitării unor multiple acţiuni de lovire de către inculpat asupra corpului soţiei.

Astfel, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de interpretare a urmelor la faţa locului nr. 242954/01.09.2008 (f. 330 - 422 voi. IV dosar urmărire penală), referitor la urmele de sânge din dormitor stabilite in mod cert ca fiind ale Elodiei Ghinescu, specialistul criminalist a arătat că, în esenţa, ca sunt de dimensiuni reduse, putând fi create fie prin împroşcare, fie prin atingere, pentru că unele sunt sub formă de stropi, altele de pete, multe fiind constituite din sânge diluat.

In condiţiile în care specialistul criminalist a arătat că există o singură urmă dinamică (cea de pe tocul uşii), cu privire la celelalte urme nu se poate reţine modul de producere, putând fi doar prin atingere, ceea ce n-ar corespunde variantei propuse de anchetatori.

Curtea reţine că, deşi la dosar există numeroase probe ale ascunderii de către inculpat atât a cadavrului victimei, cât şi a urmelor infracţiunii, aceste aspectc nu tu relevanţă pentru stabilirea poziţiei subiective a inculpatului la momentul exercitării agresiunii, tocmai pentru că ele reprezintă împrejurări ulterioare comiterii faptei.

Cu atât mai mult, nu există dovezi certe privind săvârşirea de către inculptt a faptei prin cruzimi ori cu premeditare sau din interes material, sens în care Curtea nu poate reţine solicitările formulate de părţile civile majore, referitoare la schimbate încadrării juridice a faptei de omor calificat într-o alta fapta mai gravă.

în acest sens, circumstanţa comiterii faptei prin cruzimi nu este dovedită, deoarece, astfel cum în mod corect a apreciat şi judecătorul fondului, din probele administrate nu se poate stabili faptul că victima ar fi fost supusa unor suferinte deosebite, altele decât cele rezultate din însăşi suprimarea vieţii acesteia.

Nici elementul circumstanţial al săvârşirii faptei cu premeditare nu rezultă din ansamblul probelor administrate, lipsind datele care să stea la baza concluziei că inculpatul ar fi pregătit in vreun fel săvârşirea faptei. Dimpotrivă, astfel cum s-a arătat, din ansamblul materialului probatoriu se desprinde concluzia ca fapta a fost săvârsită cu vinovăţie sub forma praeterintenţiei, ceea ce exclude premeditarea.

Totodată, nu poate fi reţinută nici săvârşirea faptei din interes material. în speţă, nu sunt probe din care sa rezulte că inculpatul ar fi acţionat cu intenţie, care sa fie calificata printr-un astfel de scop.

In concluzie, în raport de toate aceste aspecte, văzând că dispoziţiile 4 Cod procedură penală prevăd că dubiul profită inculpatului şi cu privire la aceste aspecte, în condiţiile în care probele nu pot releva, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul ar fi avut intenţia uciderii soţiei sale, Curtea va reţine încadrarea juridică a infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal anterior.

Cât priveşte fapta inculpatului, constând în sustragerea cadavrului victimei, Curtea constată că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 Cod penal anterior.

Chiar dacă, aşa cum a rezultat din expunerea situaţiei de fapt reţinută de Curte, probele nu dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul a şi procedat la depesarea cadavrului, Curtea reţine acţiunea de ascundere a corpului victimei, prin îndepărtarea lui din locul comiterii faptei şi plasarea într-un loc rămas necunoscut până la această dată.

In aplicarea Deciziei nr. 35/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, fapta comisă de inculpat prin care s-a adus atingere respectului datorat victimei decedate, chiar dacă a fost săvârşită în scopul ascunderii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, trebuie reţinută în concurs real cu aceasta din urmă.

în ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a săvârşit infracţiunea de profanare de morminte cu intenţie indirectă, întrucât, deşi nu a urmărit să aducă atingere memoriei victimei, a acceptat producerea acestei urmări, aspect care rezultă din ansamblul împrejurările comiterii faptelor.

Cu privire încadrarea juridică a faptelor, curtea constată că este întemeiată solicitarea procurorului, în sensul că se impune aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 din Noul Cod penaL ;

Analizând acest aspect în raport de încadrarea juridică a fiecăreia dintre faptele săvârşite de inculpat, conform celor deja expuse, Curtea constată că pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 cu aplic. art. 75 lit. b Cod penal anterior şi de profanare de morminte prev. de art 319 Cod penal anterior, ambele cu aplic. art. 33 lit. a-34 lit. b Cod penal anterior, pedeapsa rezultantă care s-ar putea aplica ar fi cea a închisorii între 5 ani şi 23 de ani.

Pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. art. 195 rap.la art. 199 alin.l noul Cod penal şi de profanare de morminte prev. de art. 383 alin.l noul Cod penal, ambele cu aplic. art. art. 39 noul Cod, pedeapsa rezultantă care s-ar putea aplica inculpatului ar fi cea a închisorii între 6 ani şi 2 luni ani şi 16 de

ani ^ ~

în condiţiile în care instanţa urmează a se orienta către maximul prevăzut

de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpat rezultă că mai favorabile pentru inculpat sunt dispoziţiile noii legi, chiar dacă minimul pedepsei ar fi mai mare decât cel prevăzut de legea în vigoare a la data săvârşirii faptelor, astfel încât aplicarea dispoziţiilor art 5 din noul Cod penal, se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor conform celor expuse.

V. Individualizarea pedepselor

Sub aspectul individualizării pedepselor, se reţine că sunt întemeiate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi de părţile vătămate-civile Ghinescu Emilia şi Ghinescu Robert Constantin, impunându-se aplicarea unor pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege.

Astfel, Curtea are în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, faptul că inculpatul a săvârşit faptele asupra victimei care avea calitatea de soţie, chiar în domiciliul conjugal, unde se afla şi copilul lor în vârstă de 2 ani şi 8 luni, pe fondii certurilor şi al deteriorării relaţiilor familiale, iar rezultatul produs în urma lovirii acesteia, chiar dacă neurmărit de inculpat, a constat în decesul acesteia.

Totodată, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunilor, dar şi în cursul procesului penal, pledează pentm aplicarea unor pedepse care să reflecte periculozitatea sporită care îl caracterizează.

Nu numai că inculpatul a săvârşit infracţiunea de profanare de morminte pentm a ascunde săvârşirea faptei anterioare, dar după săvârşirea ambelor infracţiuni a procedat la ample operaţiuni pentru înlăturarea urmelor acestora (spălarea şi aplicarea altor straturi de vopsea pe pereţi, aruncarea obiectelor din domiciliu, etc), după cum a încetat să acrediteze ipoteza unei dispariţii a victimei prin plecarea voluntară a acesteia din domiciliu, a încercat să disimuleze faptele comise printr-o serie de afirmaţii neadevărate spuse martorilor şi părinţilor victimei, pentru a întârzia descoperirea faptelor şi, pe cale de consecinţă, pentru a se sustrage răspunderii penale, iar pe parcursul procesului a invocat tocmai argumentul lipsei cadavrului pe care l-a ascuns, susţinând că victima ar fi în viaţă.

Aşadar, Curtea, în baza propriei evaluări, în raport de criteriile prevăzute de art. 74 noul Cod penal, apreciază că se justifică aplicarea unor pedepse al căror cuantum este orientat către maximul prevăzut de lege, cu aplicarea pentru inculpat şi a pedepsei complementare prev. de art. 66 alin.l lit. a), b), d), e), f) şi h) din noul Cod penal

VI. Latura civila

Partea civilă Ghinescu Emilia, mama victimei, a indicat date referitoare la sumefe cu care a fost prejudiciată ca urmare a decesului fiicei sale, constând în esenţă în cheltuielile pentru organizarea de slujbe religioase şi pomeniri creştineşti, pentru ridicarea unei pietre funerare în memoria fiicei, pentru împărţirea obiectelor de îmbrăcăminte ţi alte asemenea obiceiuri (f. 1368 - 1371 voi. VI dosar apel), iar partea civilă Ghinescu Constantin Robert a arătat că mama sa a făcut cumpărăturile şi el nu ştie la cât se ridică daunele materiale (f. 1607 - 1609 voi. VII dosar apel), însă Curtea constată că părţile civile nu au depus la dosar înscrisuri în susţinerea acestor pretenţii, din care să rezulte cuantumul prejudiciului material pe care suferit.

Este adevărat că proba pentru astfel de cheltuieli materiale poate fi efectuată şi cu martori, însă în cauză singurul martor pe care părţile civile l-au propus pentru dovedirea daunelor materiale este Cristoloveanu Nicolae, care nu a putut oferi date concrete referitoare la cuantumul prejudiciului (f. 1372 vol. VI dosar apel), astfel încât se constată că pretenţiile materiale solicitate de părţile civile majore nu sunt dovedite sub acest aspect.

Insă, din declaraţia martorului menţionat Curtea reţine că cele două părţi civile din cauză, mama şi fratele victimei, au fost profund afectate de dispariţia victimei, după cum şi tatăl acesteia, Ghinescu Dumitru, în prezent decedat, a suferit o schimbare radicală în comportament, martorul arătând că acesta a şi organizat căutări cu privire la fiica sa, decedând pe fondul supărării, în urma problemelor cardiace.

De altfel, dincolo de declaraţia acestui martor, date fiind relaţiile de rudenie dintre victimă şi părţile civile, dată fiind şi concluzia desprinsă din întreg materialul probator referitoare la faptul că Elodia Ghinescu era în relaţii apropiate cu familia sa, este evident că decesul acesteia a produs o mare suferinţă rudelor apropiate, care sunt lipsite atât de prezenţa fiicei, surorii, respectiv a mamei (în cazul minorului), cât şi de posibilitatea de a se reculege la mormântul ei

Şi pentru minor, în vârsta de 2 ani şi jumătate la data respectivă, decesul mamei sale a produs o traumă (chiar dacă la acel moment copilul nu avea reprezentarea motivului dispariţiei), legătura strânsă afectivă între cei doi, rezultată din ansamblul probelor, fiind confirmată şi prin declaraţia martorului Marinoaica Gabriela, psiholog care l-a audiat pe minor după sesizarea dispariţiei victimei (f. 895 - 896 voL IV dosar apel). Maitora în cauză a subliniat puternicul impact pentru dezvoltarea psihică şi fizică a minorului pe care îl reprezintă lipsa mamei, al cărei loc nu ar putea fi umplut de nicio altă persoană.

In raport de toate aceste aspecte, Curtea constată că sunt întemeiate apelurile formulate de către toate părţile civile cu privire la cuantumul daunelor morale, urmând a majora suma cuvenită minorului, la 130.000 euro.

Totodată, Curtea consideră că părţilor civile majore, în calitate de moştenitori, trebuie să le fie acordată şi suma totală de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri morale ce s-ar fi cuvenit părţii civile Ghinescu Dumitru, decedată pe parcursul procesului penal, astfel încât se vor majora sumele acordate, în mod corespunzător.

Curtea apreciază că este întemeiată critica formulată de partea civilă minoră, prin curator, referitoare stabilirea în mod greşit a datei până la care minorul să primească despăgubirile materiale sub forma prestaţiei periodice.

Astfel, plata prestaţiei până la încetarea stării de nevoie, cum s-a pronunţat prima instanţă, nu este în favoarea minorului, pe de o parte, pentru că este o dată incertă, iar pe de ahă parte pentru că acordarea acestei prestaţii periodice nu este legată de starea de nevoie, d de compensaţia la care minorul are dreptul, din moment ce a fost lipsit de întreţinerea din partea mamei sale. Or, având această natură, prestaţia periodică lunară trebuie să fie achitată de inculpat până la împlinirea de către partea civilă a vârstei majoratului, iar după această dată până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani

în acelaşi timp însă, se constată că prima instanţă a stabilit în mod corect cuantumul prestaţiei periodice acordate minorului, în raport de înscrisurile doveditoare ale veniturilor victimei depuse la dosar.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Noul Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, de părţile civile Ghinescu Emilia, Ghinescu Robert Constantin, de partea civili minoră Cioacă Patrick-Matei, prin curatorul special şi de inculpatul Cioacă

Constantin Cristian, împotriva sentinţei penale nr.675 din data de 02 iulu- :’()l y ,i Tribunalului Argeş.

Va desfiinţa în parte sentinţa şi rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului.

Va înlătura condamnarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 174 rap.la art. 175 alin.l lit.c) Cod penal anterior şi de art. 319 Cod penal anterior.

Va face aplicarea art 5 din Noul Cod penal şi, în baza art. 386 alin.l din Noul Cod de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptelor astfel:

-din infracţiunea prevăzută de art. 174 rap.la art. 175 alin.l lit.c) Cod penal anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 195 rap.la art. 199 alin.l Noul Cod penal;

-din infracţiunea prevăzută de art. 319 Cod penal anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 383 alin.l Noul Cod penal.

In baza art. 195 rap.la art. 199 alin.l Noul Cod penal, va condamna pe inculpatul Cioacă Constantin Cristian la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.l lit.a), b), d), e), f) şi h) din Noul Cod penal.

In baza art. 383 alin.l Noul Cod penal, va condamna pe inculpat la 2 ani

închisoare.

In baza art. 39 Noul Cod penal, va contopi pedepsele stabilite şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.l lita), b), d), e), f) şi h) din Noul Cod penal, la care se adaugă un spor de 8 luni, în total 15 ani şi 8 luni închisoare, în condiţiile art. 60 din Nouţ Cod penal, şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.l lit.a), b), d), e), f) şi h) din^Noul Cod penal.

In baza ait. 65 Noul Cod penal, va interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.l lit.a), b), d), e), f) şi h) din Noul Cod penal.

Pe latură civilă, va majora despăgubirile civile reprezentând daune morale acordate părţilor civile, astfel:

-de la 100.000 euro la 150.000 euro pentru partea civilă Ghinescu Emilia;

-de la 50.000 euro la 100.000 euro pentru partea civilă Ghinescu Robert -

Constantin.

Va majora despăgubirile civile reprezentând daune morale acordate părţii civile Cioacă Patrick-Matei de la 100.000 euro la 130.000 euro şi va stabili ca prestaţia periodică lunară acordată acesteia să fie achitată de inculpat până la împlinirea de către partea civilă a vârstei majoratului, iar după această dată până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

Va menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

In baza art. 422 noul Cod Procedură penală, va deduce în continuare detenţia preventivă a inculpatului, de la data de 02.07.2013 până la data de 14.02.2014 inclusiv.

A

In conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. 3 noul Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne m sarcina acestuia, iar onorariul avocatului Ghimiş Mihai, curator special al minorului Cioacă Patrick-Matei, în cuantum de 200 lei, precum şi cheltuielile efectuate de acesta în sumă de 198,70 lei se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEŞ, de părţile civile GHINESCU EMILIA, GHINESCU ROBERT CONSTANTIN, de partea civilă minoră CIOACĂ PATRICK-MATEI, prin curatorul special şi de inculpatul CIOACĂ CONSTANTIN CRISTIAN, împotriva sentinţei penale nr.675 din data de 02 iulie 2013, a Tribunalului Argeş.

Desfiinţează în parte sentinţa şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului, şi înlătură condamnarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 174 rap.la art. 175 alin.l litc) Cod penal anterior şi de art 319 Cod penal anterior.

Face aplicarea art 5 din Noul Cod penal şi, în baza art. 386 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 174 rap.la art. 175 alin.1 lit.c) Cod penal anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 195 rap.la art. 199 alin.l Noul Cod penal;

- din infracţiunea prevăzută de art. 319 Cod penal anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 383 alin.l Noul Cod penal.

în baza art 195 rap.la art. 199 alin.l Noul Cod penal condamnă pe inculpatul CIOACĂ CONSTANTIN CRISTIAN, fiul lui Emil şi Floarea, născut la data de 01.05.1976 în Piteşti, domiciliat în mun. Piteşti, str. Dr. Nicolae Creţulescu nr. 10, bl. B7, sc. B, ap. 5, CNP 1760501035016, în prezent deţinut în Penitenciarul Colibaşi, fără antecedente penale, la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.l lita), b), d), e), f) şi h) din Noul Cod penal.

în baza art 383 alin.l Noul Cod penal condamnă pe inculpat la 2 ani

închisoare.

în baza art 39 Noul Cod penal Contopeşte pedepsele stabilite şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art 66 alin.l lita), b), d), e), f) şi h) din Noul Cod penal, la care se adaugă un spor de 8 luni, în total 15 ani şi 8 luni închisoare, în condiţiile art. 60 din Noul Cod penal, şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art 66 alin.l lita), b), d), e), f) şi h) dinJStoul Cod penal.

In baza art. 65 Noul Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.l lita), b), d), e), f) şi h) din Noul Cod penaL

Majorează despăgubirile civile reprezentând daune morale acordate părţilor

civile, astfel:

-de la 100.000 euro la 150.000 euro pentru partea civilă Ghinescu Emilia;

-de la 50.000 euro la 100.000 euro pentru partea civilă Ghinescu Robert -

Constantin.

Majorează despăgubirile civile reprezentând daune morale acordate părţii civile Cioacă Patrick-Matei de la 100.000 euro la 130.000 euro şi stabileşte ca prestaţia periodică lunară acordată acesteia să fie achitată de inculpat până la împlinirea de către partea civilă a vârstei majoratului, iar după această dată până la finalizarea studiilor, dar nu mai taiziu de împlinirea vârstei de 25 de ani

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

Deduce în continuare detenţia preventivă de la data de 02.07.2013 până la data de 14.02.2014, inclusiv.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului Ghimiş Mihai, curator special al minorului Cioacă Patrick-Matei, în cuantum de 200 lei, precum şi cheltuielile efectuate de acesta în sumă de 198,70 lei se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2014, la Curtea de Apel Piteşti - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PREŞEDINTE,

E. M. Rusu

JUDECĂTOR,

A. M. PLuteanu

Grefier,

V. Gheorghe

Red. AM.P., E.MR.

Tehnored. E.G., A.E.

Ex. 7/25.09.2014

Jud.fond Gh. Neacşu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Sentința TMB în dosarul lui Dan Voiculescu (ICA). Spălare de bani Decizia definitivă în cazul Voiculescu - ICA. Spălare de bani