Motivul de apel invocat de către inculpat în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, poate fi analizat numai în procedura obişnuită şi nu în cea simplificată, pentru că exi
| Comentarii |
|
Art. 320/1 alin. 1 Cod procedură penală
Motivul de apel invocat de către inculpat în sensul schimbării încadrării juridice în infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, poate fi analizat numai în procedura obişnuită şi nu în cea simplificată, pentru că existenţa sau inexistenţa intenţiei, ca element ce ţine de latura subiectivă a infracţiunii, trebuie constatată numai prin administrarea de probe.
Aşadar, constatând că lipseşte manifestarea de voinţă a inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, aşa cum impun disp. art. 320/1 alin. 1 Cpp. şi că inculpatul contestă însuşi conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, sub aspectul intenţiei, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanţe.
(Decizia penală nr. 73/A/13 Iunie 2013)
Prin sentinţa penală nr.334 din 11 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat.
În baza art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 3201alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul la 13 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, cu executare în condiţiile art. 57, 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 04.03.2013, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, prin care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzute şi pedepsite de art. 174 Cod penal.
În esenţă, prin actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul deţine în comuna Oarja, sat. Oarja, nr.817, judeţul Argeş, un imobil unde a locuit împreună cu concubina sa, martora GM.
În acelaşi sat, a locuit şi victima GD, cei doi fiind cunoştinţe vechi şi prieteni.
La data de 13.11.2012, în jurul, orelor 1900, victima GD a venit la locuinţa inculpatului, deplasându-se cu o căruţă trasă de un cal, l-a invitat la un bar din localitate, pentru „a-l cinsti", fiind refuzat însă de către inculpat.
După circa o jumătate de oră, victima a revenit la locuinţa inculpatului având asupra sa un bidon din material plastic, de cca. 2 litri, în care se afla alcool (ţuică) şi i-a propus acestuia să bea împreună , lucru cu care inculpatul a fost de acord.
Victima GD a lăsat căruţa în curtea imobilului aparţinând inculpatului, lângă o căpiţă de paie şi a intrat în locuinţă unde se afla martora GM.
Toţi trei au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 2330-2400.
Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, victima i-a solicitat inculpatului să-i permită să rămână peste noapte în locuinţa sa.
Inculpatul GM nu a fost de acord, l-a dat afară din casă, după care a încuiat uşa şi s-a culcat, conform declaraţiei acestuia.
Victima GD a luat căruţa cu intenţia de a se deplasa la locuinţa sa, însă nu pe drumul principal, ci pe un drummai scurt, prin grădina din spatele imobilului inculpatului, grădină ce nu era împrejmuită.
Când a ajuns la marginea grădinii, victima a realizat că şi-a uitat încălţările în locuinţa inculpatului.
A lăsat căruţa şi calul undeva la limita dinspre N-V a proprietăţii inculpatului şi s-a întors la locuinţa acestuia, unde a bătut la uşă şi i-a cerut să-i dea încălţările.
Conform declaraţiei martorei GM, inculpatul s-a enervat, a ieşit din casă şi a plecat împreună cu victima spre locul unde a rămas căruţa.
Întrucât inculpatul întârzia să se întoarcă, martora a ieşit afară şi a auzit zgomote ca şi când cineva ar fi fost lovit cu o bâtă şi pe victima GD strigând “ aoleu, nu mai da". Şi-a dat seama că inculpatul îl bate pe GD, însă nu a intervenit deoarece i-a fost teamă, ci s-a retras in locuinţă.
În momentul în care inculpatul a plecat împreună cu victima spre locul unde se afla căruţa acestuia, a luat de lângă uşă o bâtă cu care a lovit victima de mai multe ori, până în apropierea locului unde se afla căruţa, unde victima a căzut la pământ.
Cu toate că victima se afla căzută la pământ, inculpatul a continuat să o lovească cu bâta o perioadă de timp, după care a plecat şi s-a culcat, lăsând victima căzută la pământ cu multiple leziuni în condiţii atmosferice nefavorabile de ploaie şi temperaturi scăzute.
A doua zi, respectiv 14 noiembrie 2012, în jurul orelor 0600, când a ieşit din imobil, martora GM a observat că victima se afla în acelaşi loc, unde a fost lovită de către inculpat, căzută la pământ.
L-a anunţat pe inculpat şi împreună au încercat să-i dea primul ajutor, a fost anunţat serviciul de ambulanţă, însă la sosirea acestuia s-a constatat că victima decedase.
Conform raportului de necropsie nr. 214/B/2012, întocmit de SML Argeş, moartea numitului GD a fost violentă, ea s-a datorat unui şoc hemoragic şi traumatic, care au survenit în urma unui politraumatism forte cu multiple leziuni traumatice (echimoze, escoriaţii, infiltrate hemoragice, fracturi, plăgi), care au putut fi produse prin lovire şi de corp dur.
S-a constatat de către prima instanţă, că între leziunile traumatice şi deces există legătură directă de cauzalitate.
În cadrul cercetării judecătoreşti s-au luat declaraţii părţii vătămate GI şi GF - fiicele victimei GD – care s-au constituit părţi civile cu câte 60.000 lei, reprezentând daune morale şi a fost audiat inculpatul care a recunoscut în totalitate fapta, aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispoziţiilor art.3201alin.7 Cod procedură penală, pe cale de consecinţă, acesta a achiesat la probele administrate în cadrul urmăririi penale şi nu a mai solicitat administrarea altor mijloace de probă.
Coroborând declaraţia inculpatului cu celelalte probe administrate de organele de urmărire penală, prima instanţă a reţinut şi aceeaşi situaţie de fapt expusă în rechizitoriu şi redată mai sus.
În drept, a constatat instanţa de fond, fapta inculpatului GM, care în noaptea de 13/14.11.2012, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat victimei GD, cu o bâtă, mai multe lovituri care au condus la decesul acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzute şi pedepsite de art. 174 alin.1 Cod penal, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în condiţiile art.57,71 Cod penal raportat la art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b Cod penal, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II- a şi lit. b Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201alin.7 Cod procedură penală şi la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere atât lipsa antecedentelor penale, cât şi faptul că inculpatul a acţionat, fie şi în stare de ebrietate, asupra unei persoane pe care o cunoştea şi chiar îi era prietenă.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului, avându-se în vedere gradul sporit de pericol social al faptei şi împrejurarea în care acesta a acţionat, respectiv după ce a consumat băuturi alcoolice, ceea ce a determinat instanţa să apreciere că oricând, într-o astfel de stare, inculpatul ar mai putea să-şi piardă cumpătul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul GM care au criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ca motiv de nelegalitate este invocată greşita aplicare a disp. art. 320/1 C.p.p. iar ca motiv de netemeinicie este invocat cuantumul greşit al pedepsei aplicate, inculpatul susţinând că este prea mare iar parchetul că nu este corespunzător procesului de reeducare a inculpatului.
Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 371 Cpp., curtea consideră că ambele apeluri sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor întrucât, în data de 13/14.11.2012, pe fondul unui conflict spontan, a lovit de mai multe ori pe numitul GD, loviturile ducând la decesul acestuia din urmă.
În faza de cercetare judecătorească, în declaraţia pe care a dat-o, inculpatul a justificat lovirea victimei cu ciomagul, invocând agresiunea exercitată de victimă asupra sa.
La termenul de judecată din data de 28.03.2013, avocatul inculpatului a arătat că inculpatul intenţionează să solicite aplicarea art. 320/1 Cpp., însă ulterior, o asemenea cerere nu a fost formulată de către inculpat.
În plus, curtea a observat că motivul de apel invocat de către inculpat în sensul schimbării încadrării juridice în infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, poate fi analizat numai în procedura obişnuită şi nu în cea simplificată, pentru că existenţa sau inexistenţa intenţiei, ca element ce ţine de latura subiectivă a infracţiunii, trebuie constatată numai prin administrarea de probe.
Aşadar, constatând că lipseşte manifestarea de voinţă a inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, aşa cum impun disp. art. 320/1 alin. 1 Cpp. şi că inculpatul contestă însuşi conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, sub aspectul intenţiei, Curtea a considerat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanţe.
Faţă de cele ce preced, prin Decizia penală nr. 73/A/13 Iunie 2013, Curtea de Apel Piteşti a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpat cu consecinţa desfiinţării sentinţei atacate şi a rejudecării cauzei de către Tribunalul Argeş.
<
