Neglijenţă în serviciu. Subiect pasiv - societate comercială pe acţiuni
| Comentarii |
|
Fapta inculpatei constând în încălcarea îndatoririlor de serviciu prin neîndeplinirea obligaţiilor rezultate din fişa postului, astfel încât a cauzat părţii vătămate (societate comercială pe acţiuni, fostă unitate de stat) un prejudiciu de 71 milioane lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. 2 C. pen., rap. la art. 258 C. pen.
(Judecătoria sectorului 1, sentinţa penală nr. 1624 din 11 octombrie 2000)
Prin Rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti cu nr. 7247/P/2000 a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata M.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 comb. cu art. 258 C. pen.
în actul de sesizare s-a arătat că în ziua de 25.10.1999 în jurul orelor 15,45, organele Secţiei 4 Poliţie au fost sesizate telefonic de către B.C., director general la SC “P.” Sa că i-a dispărut casierei din incinta casieriei suma de 71 milioane lei. Casiera societăţii M.E. şi-a desfăşurat activitatea până în jurul orelor 11,00 în ziua respectivă, după care, între orele 11,35,11,45 a mai făcut şi alte lucrări, printre care şi întocmirea foii de vărsământ a sumei de 71 milioane lei, pe care urma să o depună în aceeaşi zi la bancă. Inculpata, a numărat întreaga sumă de bani, pe care apoi a introdus-o într-o sacoşă din plastic şi a aşezat-o pe biroul casieriei la liberă
vedere şi după propriile recunoaşteri a părăsit casieria, mergând la etajul 2 al clădirii pentru a purta unele discuţii cu şefa Serviciului Financiar, dar, negăsind-o, a coborât la etajul 1 la Serviciul Financiar. în momentul când a părăsit incinta casieriei a lăsat uşa casieriei întredeschisă, iar grilajul, care asigura uşa de acces a casieriei, l-a lăsat deschis precum şj alte două uşi duble pe care nu le-a asigurat şi nici nu a acţionat sistemul de alarmă. Reîntorcându-se după mai mult timp a constatat dispariţia pungii cu cele 71 milioane lei. A sesizat conducerea societăţii şi, la rândul său, directorul general a sesizat telefonic Secţia 4 Poliţie şi astfel, s-au început cercetările penale.
Această situaţie de fapt a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: declaraţia de învinuită, de amrtori, proces verbal de cercetare la faţa locului, înscrisuri.
în cursul judecăţii s-a procedat la audierea inculpatei, care a declarat că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa şi achiesează la materialul de urmărire penală, a martorilor din acte V.T. şi S.A., şi au fost depuse acte de către partea vătămată.
Coroborând ansamblul probator de la dosar s-a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea avută în vedere prin rechizitoriu.
Fapta inculpatei constând în încălcarea îndatoririlor de serviciu prin neîndeplinirea obligaţiilor rezultate din fişa postului (f. 18 d.u.p.) art. 7 lit. o, faptă ce a cauzat un prejudiciu părţii vătămate SC “P.” SA în cuantum de 71 milioane lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 249 alin. 2 C. pen. rap. la art. 258 C. pen. S-a reţinut că prin fapta săvârşită inculpata a cauza SC “P.” SA un prejudiciu de 71 mii. lei, care în conformitate cu disp. art. 146 C. pen. trebuie apreciat ca intrând în conceptul de “consecinţe deosebit de grave”. în consecinţă, se apreciază că inculpata a produs o pagubă materială mai mare de 50 milioane lei fapta sa generând consecinţe deosebit de grave. Pentru a se reţine agravanta prev. de art. 249 alin. 2 C. pen. nu este necesar ca acele consecinţe deosebit de grave produse prin fapta inculpatei să producă în acelaşi timp o tulburare însemnată bunului mers al societăţii comerciale, parte vătămată. Fapta de neglijenţă în serviciu este o infracţiune de rezultat, instanţa urmează a reţine că urmarea imediată constând în producerea unei consecinţe deosebit de gravă s-a localizat şi a afectat efectiv patrimoniul societăţii comerciale, partea vătămată, SC “P.” SA.
Se va reţine că nerespectarea obligaţiilor de serviciu cuprinse în fişa postului la pct. 7 lit. o a reprezentat cauza producerii efectului, respectiv a urmării prevăzute de art. 249 al. 2 C. pen.
Având în vedere aceste consideraţii, în baza art. 334 C. pr. pen. urmează a dispune schimbarea
încadrării juridice din art. 249 rap. la art. 258 C. pen. în art. 249 al. 2 C. pen. rap. la art. 258 C. pen. şi în consecinţă va respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatei din art. 249 al. 2 C. pen. rap. la art. 258 C. pen. în art. 249 al. 1 C. pen. rap. la art. 258 C. pen.
Din analiza circumstanţelor reale ale săvârşirii faptei, a circumstanţelor personale ale inculpatei reţinându-se şi obligaţia angajatului de a-şi cunoaşte obligaţiile de serviciu rezultate din fişa postului se apreciază că inculpata a săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu din culpă.
La individualizarea judiciară a pedepsei se vor avea în vedere criteriile generale prev. în art. 72 C. pen. respectiv circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, gradul de pericol social concret relativ scăzut, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale inculpatei, reţinând sub acest aspect lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră şi căinţa activă concretizată în acoperirea pagubei produse.
Analizând ansamblul acestor consideraţii se apreciază că faţă de inculpată se poate face aplic, disp art. 74 lit. a, b, c şi art. 76 C. pen. privind circumstanţele atenuante judiciare, urmând a coborî pedeapsa sub minimul special. în baza art. 81 C. pen. se apreciază că scopul preventiv şi educativ al sancţiunii poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, urmând a se dispune suspendarea condiţionată a executării acesteia pe un termen de încercare calculat conform art. 82 C. pen. Se va atrage atenţia inculpatei asupra dips. art. 83 C. pen.
Sub aspectul laturii civile având în vedere înscrisurile de la dosar, depuse în cursul judecăţii, se va constata prejudiciul integral acoperit către partea vătămată SC “P.” SA, în baza art. 14 şi 346 C. pr. pen.
Văzând şi disp. art. 191 C. pr. pen.
NOTĂ
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
Speţa analizată ridică problema conţinutului constitutiv al infracţiunii de neglijenţă în serviciu, mai exact a sferei de incidenţă a acestei infracţiuni, prin raportare la urmarea imediată, ca element al laturii obiective, astfel cum aceasta se regăseşte reglementată de lege lata.
Potrivit art. 249 alin. 1 C. pen., infracţiunea de neglijenţă în serviciu constă în încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia
sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se refera art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Fiind vorba despre o infracţiune de rezultat, pentru a se reţine neglijenţa în serviciu este necesar ca acţiunea sau inacţiunea ce concretizează elementul material să producă urmarea imediată, într-una dintre cele trei modalităţi prevăzute alternativ:
1)o tulburare însemnată, adusă bunului mers al unui organ, instituţii de stat sau altei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.;
2) o pagubă produsă patrimoniului acestui (acestei) organ, unităţi, instituţii;
3) o vătămare importantă, adusă intereselor legale ale unei persoane.
Faţă de aceste modalităţi alternative ale urmării imediate, se pune problema: în ce măsură fapta unui funcţionar (care poate fi subiect activ al infracţiunii, conform art. 258 C. pen.), constând într-o acţiune sau inacţiune ce caracterizează elementul material, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, în ipoteza în care îndatorirea sa de serviciu este legată de activitatea unei persoane juridice, care nu se regăseşte în enumerarea prev. în art. 249 C. pen. (organ sau instituţie de stat ori unitate la care se referă art. 145 C. pen.)?
Dificultatea soluţionării acestei probleme se reduce la determinarea noţiunii de “organ sau instituţie de stat”, căci unităţile la care se referă art. 145 c. pen. sunt relativ determinate în cuprinsul acestui articol.
Este, de pildă (căci aceasta pare a fi situaţia şi în speţa analizată), societatea comercială cu capital majoritar ori integral de stat un “organ de stat” sau o “instituţie de stat”? Se încadrează ea în noţiunea de “unităţi la care se referă art. 145 C. pen.”?
Credem că răspunsul este negativ.
Caracterul integral sau majoritar al participaţiei statului la capitalul unei societăţi comerciale nu conferă acelei societăţi un caracter “de stat”, căci aceasta rămâne o persoană juridică de drept privat, fiind de aceea inadmisibilă o discriminare, sub raportul protecţiei de care se bucură din partea legii penale, între diferitele societăţi comerciale, după cum statul participă sau nu la constituirea capitalului.
Nefiind un organ sau instituţie de stat, cu atât mai puţin o asemenea societate se încadrează între unităţile la care se referă art. 145 C. pen., exceptând situaţiile în care ea desfăşoară o activitate sau un serviciu de interes public. în această ipoteză, nu există nici o discriminare, câtă vreme şi o societate cu capital privat poate fi o persoană juridică de interes public (cum este o bancă, de exemplu).
în concluzie, cu excepţiile arătate, o societate comercială cu capital de stat nu se încadrează în enumerarea cuprinsă în art. 249 C. pen., astfel încât nici tulburarea însemnată adusă bunului mers al acesteia şi nici păgubirea patrimoniului unei asemenea societăţi nu reprezintă urmarea imediată necesară pentru a se putea reţine infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
în fine, în ce priveşte vătămarea importantă adusă intereselor legale ale unei persoane, este evident că numai o persoană fizică poate fi subiect pasiv adiacent în această ipoteză. Chiar dacă legea vorbeşte de “persoană”, fără a face distincţie între persoana fizică şi cea juridică, argumente ce ţin de interpretarea logică, istorică şi sistematică vin în sprijinul ideii ca voinţă reală a legiuitorului a fost aceea de a proteja interesle legale ale persoanei fizice, faţă de exercitarea culpabilă a îndatoririlor de serviciu de către un funcţionar.
în consecinţă, numai o pagubă suferită de o persoană fizică, în urma unei asemenea exercităria îndatoririlor de serviciu de către un funcţionar cu care ea vine în contact, direct sau indirect, poate atrage răspunderea acestuia în baza art. 249 C. pen.
Revenind la speţa analizată şi în lumina considerentelor de mai sus, rezultă că fapta inculpatei, casieră la o societate comercială, care a părăsit casieria, lăsând deschisă uşa de
acces, ocazie cu care din incintă a dispărut suma de 71 milioane lei nu se încadrează în drept în infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
Nefiind prevăzută de legea penală, fapta inculpatei putea atrage răspunderea ei materială conform Codului muncii, însă nu şi o răspundere penală, astfel încât soluţia de condamnare a inculpatei este, în opinia noastră, nelegală
