Nelegala citare a inculpatului. Casare cu trimitere spre rejudecare
| Comentarii |
|
Inculpatul nu a fost legal citat în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, acesta fiind stabilit în Anglia din anul 2006, dată la care nu era începută urmărirea penală pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine că inculpatul s-a sustras urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, fiind astfel incident cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 21 C.proc.pen. Art. 3859 pct. 21 C.proc.pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: „când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate”.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 838 din 21 septembrie 2011
Prin sentința penală nr. 17 din data de 7.01.2011, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. 1611/212/2010, s-a hotărât:
„în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.pen. achită pe inculpatul C.R.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 37 lit. b) C.pen.
în baza art. 2151 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 37 lit. b) C.pen. condamnă inculpatul C.R.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție conform art. 57 C.pen.
în baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a IIa și lit. b) C.pen.
în baza art. 350 alin. (1) C.pen. cu referire la art. 1451 dispune luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
în baza art. 1451 alin.2 C.pen. raportat la art. 145 alin (1)1C.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecata ori de cate ori este chemat;
- să se prezinte la secția de politie în a cărei rază teritorială locuiește conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
O copie de pe prezenta hotărâre se comunică inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul.
în baza art. 350 alin. (4) C.pen. dispoziția privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara este executorie.
Atrage atenția inculpatului că încălcarea cu rea-credință a obligațiilor impuse va atrage înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive.
în baza art. 14 și art. 346 C.pen. raportat la art. 998, art. 999 C.civ. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă SC I.P. SRL și obligă inculpatul la plata sumei de 5.508,81 lei, cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.04.2004, inculpatul C.R.A. a fost angajat în cadrul SC "I.P." SRL, în calitate de agent vânzări conform contractului individual de muncă nr. 35411/2004, inițial pe o perioadă determinată, respectiv 26.04.2004 - 26.05.2004 și prelungit ulterior, prin actul adițional nr. 41/25.05.2004, pe durată nedeterminată.
Printre atribuțiile stabilite conform fișei postului, inculpatul avea ca obligații privind identificarea de clienți, preluarea comenzilor, livrarea și încasarea facturilor pentru divizia nou formată în cadrul societății, constând în distribuția de produse alimentare.
Odată cu angajarea sa, inculpatul a primit spre folosință și un autoturism al societății pentru a-și desfășura activitatea pe raza municipiului Constanța.
Ca modalitate de lucru - inculpatul lua legătura cu potențialii clienți și în baza solicitărilor acestora, cu datele de identificare ale societății și cantitățile de mărfuri ce urmau a fi livrate pe baza celor declarate verbal de către inculpate, se întocmeau facturile fiscale către beneficiari, facturi care erau operate pe calculator de către martora B.M. angajată în calitate de contabil în cadrul SC I.P. SRL Constanța.
Este de precizat faptul că inculpatul nu ridica singur mărfurile din depozitul societății, ci marfa era înmânată de contabila societății sau în lipsa acesteia de către administratorul SC „I.P." SRL Constanța, numitul R.E., iar apoi inculpatul o distribuia firmelor beneficiare direct la sediul acestora, având obligația de a încasa contravaloarea lor și a depune banii în casieria societății.
Potrivit declarațiilor reprezentantului părții vătămate, după câteva luni în care inculpatul și-a desfășurat activitatea în cadrul SC "I.P." SRL, s-a constatat că încasările pentru marfa comandată de clienții inculpatului erau reduse, motiv pentru care reprezentanții societății s-a deplasat personal la respectivii clienți, prilej cu care au fost informați că o mare parte din marfa comandată de aceștia nu le fusese distribuită.
Față de aceste aspecte, reprezentanții părții vătămate au procedat la efectuarea de verificări la toți clienții deserviți de inculpat, prilej cu care au constatat că acesta și-a însușit în interes propriu suma totală de 5.280,52 lei prin întocmirea unor facturi fiscale false și prin nedepunerea la casieria societății a banilor rezultați din vânzarea produselor. în acest context, s-a stabilit existența unui număr de 44 de facturi cu valori cuprinse între 100 lei și 500 lei ce fuseseră întocmite pe numele a 24 de societăți comerciale.
Cu prilejul cercetărilor efectuate de către organele de poliție s-a procedat la audierea reprezentanților mai multor societăți comerciale, aceștia declarând că nu au primit marfa menționată în facturile pe care inculpatul le-a întocmit pe numele lor iar semnăturile de pe documentele respective nu le aparțin.
Totodată lucrători de poliție au procedat și la efectuarea de verificări economico-financiare în actele contabile ale societăților comerciale, ocazie cu care s-a stabilit că facturile întocmite de inculpat pe numele acestora nu figurează înregistrate - în cazul SC C.C. SRL, SC C. SRL, SC C.M. SRL, SC L. SRL, SC C.C. S.R.L, SC F.D. SRL, SC E.I. S.R.L, CNAPM Constanța, SC A.L. SRL, SC L. SRL
în ceea ce privește SC D. SRL a fost identificată chitanța seria CT VOO nr. …/9.09.2004 conform căreia inculpatul ar fi încasat suma de bani corespunzătoare mărfurilor trecute în factură, însă administratorul societății, martora M.D.M., a declarat că societatea D. nu a desfășurat niciodată relații comerciale cu SC l.P. SRL, nu a primit marfă, nu a achitat nicio sumă de bani și nici nu îl cunoaște pe inculpatul C.R.A. Aceleași aspecte se regăsesc și în cazul SC G.L. SRL, SC G. SRL, SC E.T. SRL, SC T. SRL, SC L. SRL
Referitor la SC l. SRL, SC M.l. SRL și SC C. SRL, s-a constatat că datele de identificare ale societăților menționate, în principal codul fiscal și denumirea societăților erau incorecte.
în ceea ce privește SC M.I. S.R.L a fost identificată chitanța fiscală seria CT ALF nr. …/3.06.2004 conform căreia inculpatul ar fi încasat suma de bani corespunzătoare mărfurilor trecute în factură, însă codul unic de înregistrare 14219816 consemnat pe facturile fiscale seria CT ACD nr. …/3.06.2004, respectiv CT ACD nr. …/14.06.2004 nu figurează atribuit niciunei societăți comerciale înregistrate în baza națională de date, aspect confirmat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța prin adresa nr. 35489/14.05.2009.
De asemenea, au fost identificate alte două chitanțe cu nr. …, însă pe exemplarul I este consemnată SC C. S.R.L și suma de 150 lei, iar pe exemplarul II este consemnată denumirea unei alte societăți, respectiv SC C.C. SRL și suma de 380 lei.
Pentru lămurirea împrejurărilor cauzei, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafoscopice cu următoarele obiective:
- să se stabilească dacă scrisul de pe chitanțele prezentate prezintă caracteristici de asemănare cu scrisul inculpatului;
- să se stabilească dacă semnăturile de pe chitanțele prezentate prezintă caracteristici de asemănare cu semnătura inculpatului;
Raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică a concluzionat că scrisul olograf și semnăturile olografe depuse pe chitanțele seria CT ALF nr. …/2004 (exemplarele 1 și 2) prezintă elemente de asemănare cu scrisul olograf și semnăturile olografe executate de către inculpatul C.R.A.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul C.R.A.
în dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța s-a arătat că recursul vizează greșita achitare a inculpatului C.R.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 37 lit. b) C.pen., considerându-se că sentința recurată este nelegală și netemeinică sub aspectul dispoziției de achitare în contextul în care elementul material care caracterizează infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă exclusiv în contrafacerea scrierii prin care se înțelege reproducerea în mod fraudulos, ticluirea unui înscris, atribuindu-i aparența unui înscris autentic adevărat; în acest sens, s-a solicitat a se avea în vedere decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem nr. 1/1970 în care se precizează că persoana care plăsmuiește, în întregime sau parțial, un înscris oficial, comite infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, prin urmare, această infracțiune poate fi săvârșită atât prin alterarea în orice mod a unui înscris propriu-zis cât și prin plăsmuirea în totalitate a unui înscris.
în dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului C.R.A. s-a solicitat, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 3859 pct. (21) C.proc.pen., admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât inculpatul nu a avut posibilitatea de a se apăra și de a cunoaște despre existența acestui dosar, inculpatului nu i s-a luat nici o declarație în fața instanței de fond și nu i s-a putut asigura o apărare în condiții de contradictorialitate; în subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen., fapta nu există, coroborat și cu înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că inculpatul nu avea ce să delapideze.
în recurs, inculpatul a depus la dosar mai multe înscrisuri.
La termenul din data de 15.09.2011, inculpatul a fost audiat de către instanța de recurs, după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 70 alin. (2) C.proc.pen.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate, fiind incident cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 21 C.proc.pen., pentru următoarele:
Art. 3859 pct. 21 C.proc.pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: „ … 21 - când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta ș ide a înștiința despre această imposibilitate”.
Curtea reține că, în prezenta cauză, inculpatul C.R.A. a dat o singură declarație la data de 28.10.2004, la această dată nefiind începută urmărirea penală împotriva acestuia pentru săvârșirea vreunei infracțiuni.
în acest sens, Curtea reține că de abia la data de 17.10.2006, prin rezoluția procurorului, s-a confirmat propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1, 3) C.pen. față de C.R.A., și s-a dispus disjungerea cauzei față de făptuitorul C.R.A. pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar, infracțiuni pentru care, prin rezoluția procurorului din data de 21.10.2008, s-a confirmat începerea urmării penale.
Din actele depuse la dosar în recurs de către inculpatul C.R.A., Curtea reține că în cursul anului 2006 inculpatul s-a stabilit pe teritoriul Angliei, în urma obținerii unei slujbe.
Din examinarea actelor efectuate în cursul urmăririi penale, Curtea constată că după ce a dat declarația olografă la data de 28.10.2004, până în primăvara anului 2009 (când s-au efectuat acte de căutare a inculpatului) organele de urmărire penală nu au mai dispus citarea inculpatului C.R.A.
în consecință, Curtea apreciază că este întemeiată susținerea inculpatului în sensul că nu a știut la data stabilirii sale în Anglia, respectiv în anul 2006, că era începută urmărirea penală, aceasta dispunându-se de abia la data de 21.10.2008, astfel cum s-a arătat mai sus.
Curtea mai reține că inculpatul a contestat că ar fi avut o convorbire telefonică cu vreun polițist la data de 19.02.2009, astfel cum ar reieși din procesul verbal încheiat la data de 27.10.2009, arătând totodată că nu a fost niciodată în Irlanda, astfel că, în lipsa vreunei alte dovezi a existenței unei asemenea convorbiri telefonice, Curtea va da eficiență principiului in dubio pro reo și va constata, raportat și la aspectele expuse mai sus, că inculpatul C.R.A. nu a cunoscut că împotriva sa a fost începută urmărirea penală, că s-a dispus trimiterea sa în judecată.
în consecință, Curtea constată că inculpatul C.R.A. nu a avut cunoștință de existența dosarului nr. 1611/212/2010 al Judecătoriei Constanța, în care a fost judecat pentru infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze, dosar în care inculpatul a fost citat la vechiul său domiciliu din Mun. Constanța (unde nu mai locuia din 2006, astfel cum s-a arătat mai sus) și prin afișare la ușa consiliului local și la ușa instanței.
Fiind stabilit în Anglia din anul 2006, și neavând cunoștință de faptul că s-a dispus începerea urmării penale la data 21.10.2008, iar ulterior, prin rechizitoriul întocmit la data de 11.01.2010, s-a dispus trimiterea sa în judecată, inculpatul nu a fost în măsură să aducă la cunoștința organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată schimbarea adresei sale, respectiv reședința sa din Anglia.
în consecință, Curtea reține că inculpatul C.R.A. nu a fost legal citat în cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond, acesta fiind stabilit în Anglia din anul 2006, dată la care nu era începută urmărirea penală pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, astfel că nu se poate reține că inculpatul s-a sustras urmăririi penale sau cercetării judecătorești, fiind astfel incident cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 21 C.proc.pen.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) cu referire la art. 3859 pct. 21 C.proc.pen., Curtea va admite recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul C.R.A. împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 7.01.2011, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. 1611/212/2010, hotărâre pe care o va casa și va dispune rejudecarea de către Judecătoria Constanța.
Față de această soluție, Curtea constată că nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, urmând ca acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Având în vedere durata acestui proces, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal potrivit art. 136 alin. (1) C.proc.pen., respectiv soluționarea cu celeritate a cauzei, Curtea va menține măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145¹ C.proc.pen., dispusă de către instanța de fond.
(Judecător Dan Iulian Năstase)
