NEPREZENTARE LA ÎNCORPORARE - Infracţiune - Subiect - Latura obiectivă - Art. 354 al. 1 şi 2 C.pen.
| Comentarii |
|
C.MilitAp., dec. 234/14.06.2000 recurs c/ dec. 86/16.03.2000 Trib.Milit.Terit.
Tribunalul Militar Cluj prin sentinţa nr. 198/1999 a achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. “a” raportat la art. 10 lit. b C.proc.pen. pe LDD pentru învinuirea comiterii infracţiunii de neprezentare la încorporare sau concentrare prevăzută de art. 354 al. 2 C.pen.
în fapt s-a reţinut că inculpatul a fost chemat la Centrul Militar Judeţean Cluj, unde s-a prezentat în vederea repartizării pentru executarea serviciului militar alternativ. Inculpatul a declarat că este ministru ordinat al Cultului religios Martorii lui lehova şi că este scutit de efectuarea serviciului militar refuzând să se prezinte la Cooperativa “Arta Decorativă" Cluj-Napoca, unde a fost repartizat. Pe baza acestei declaraţii inculpatul nu a mai fost repartizat pentru efectuarea serviciului utilitar alternativ.
Prima instanţă şi-a motivat soluţia prin faptul că fapta nu este prevăzută de legea penală deoarece inculpatul nu are calitatea de încorporat, şi în plus angajatorul la care face referire art. 2 din HG 618/1997 nu este unitate în sensul codului penal.
Tribunalul Militar Teritorial a admis apelul Parchetului cu motivarea că inculpatul nu este membrul unui cult recunoscut de lege, ci doar a unei organizaţii religioase înfiinţată în baza Legii nr. 21/1924, şi, în consecinţă, nu are drepturile şi obligaţiile acestora din urmă.
S-a considerat că din interpretarea Legii nr. 46/1996 serviciul militar în termen poate fi efectuat sub arme sau ca serviciu utilitar alternativ.
Inculpatul nu este în situaţia reglementată de art. 6 din Legea nr. 46/1996 care exceptează de la efectuarea serviciului militar personalul hirotonit sau ordinat care aparţine cultelor religioase recunoscute de lege, condiţie pe care nu o îndeplineşte organizaţia religioasă mai sus amintită.
Instanţa de apel nu a considerat întemeiate nici susţinerile apărătorului în sensul că inculpatul nu are calitatea de încorporat, dar nici susţinerile din motivele de apel ale parchetului potrivit cărora inculpatul are calitatea de încorporat. Prin prezentare la încorporare se înţelege prezentarea recrutului la autoritatea militară în vederea repartizării la unitatea militară sau economică unde îşi va efectua stagiul militar.
Inculpatul ar putea fi considerat încorporat doar dacă i s-ar fi prezentat ordinul de repartizare, operaţiune neefectuată în speţă.
Este totuna că inculpatul a venit la autoritatea militară şi a refuzat încorporarea pe motive neprevăzute de lege cu a nu se fi prezentat la autoritatea militară. Inculpatul nu s-a prezentat la CMJ în vederea primirii ordinului de repartiţie (ceea ce ar fi însemnat prezentarea la încorporare), ci s-a prezentat pentru a încunoştinţa autoritatea militară că refuză să fie încorporat, refuză să execute serviciu militar alternativ, comiţând în consecinţă infracţiunea de neprezentare la unitate incriminată de art. 354 al. 1 C.pen.
împotriva deciziei pronunţate în apel, inculpatul a declarat recurs care a fost soluţionat prin Decizia nr. 234/14.06.2000 a Curţii Militare de Apel.
Cu majoritate de opinii Curtea a admis recursul inculpatului, a casat decizia atacată şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului, dispunând suspendarea executării acesteia pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C.pen.
Pentru a dispune astfei, Curtea Militară de Apel a reţinut că refuzul inculpatului de a se prezenta la angajatorul unde trebuia să efectueze serviciul utilitar alternativ, faptă comisă cu intenţie directă (în sensul art. 19 al. 1 pct. 1 lit. a C.pen.) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neprezentare la încorporare prevăzută de art. 354 al. 2 C.pen.
In opinia separată la această decizie s-a arătat că rezultă din întregul material probator al cauzei, că inculpatul a adoptat o atitudine potrivnică legii, analizându-se dacă fapta acestuia este incriminată de legea penală.
Astfel, în opinia separată la decizia 234/2000 a Curţii Militare de Apel s-a subliniat că fapta unei persoane de a refuza executarea serviciului utilitar alternativ, de a nu se prezenta la angajator, ori de a refuza să continue executarea serviciului utilitar după începerea acestuia nu este incriminată printr-o dispoziţie prevăzută de legea penală.
Conform art. 72 al. 3 lit. f din Constituţia României, infracţiunile, pedepsele si regimul executării acestora se reglementează prin lege organică adoptată de Parlament, în această materie analogia legii fiind exclusă. în consecinţă, s-a opinat că se impunea achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. b C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).
'^NOTĂ: Pentru început dorim să facem scurte consideraţii asupra istoricului acestei infracţiuni.
în 1873 a fost adoptat Codul Justiţiei Militare (care reproduce fidel Codul francez de Justiţie Militară din 1857) şi care sancţiona ca şi delict nesupunerea la chemarea sub arme.
Pentru a răspunde realităţii istorice, în anul 1937 a fost adoptat ultimul Cod al Justiţiei militare modificat ulterior ca în Titlul II - intitulat Crime şi Delicte cu caracter comun codului de faţă şi celui penal - Cap. IV Nesupunerea la chemare şi dezertare, incrimina în Secţiunea I nesupunerea prin art. 516, în următoarea redactare:
“Neprezentarea în termen de 3 zile de la încunoştinţarea a celor chemaţi de autoritatea militară la încorporare, concentrare, mobilizare ... se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 1 - 5 ani1.
Termenul de prezentare este sporit la 10 zile pentru toţi chemaţii aflaţi în străinătate”.
Racordată la realităţile societăţii româneşti de după Revoluţia din decembrie 1989, Legea nr. 46/5 iunie 19961 a menţinut sistemul serviciului militar obligatoriu, pentru toţi bărbaţii, cetăţeni români, stabilind în art. 3 şi formele concrete în care această îndatorire înscrisă ca atare şi în Constituţie, îşi găseşte efectiv reprezentarea.
1. Subiectul calificat al infracţiunii de neprezentare la încorporare sau concentrare
Capacitatea de apărare a ţării fiind condiţionată de buna pregătire a militarilor din armata naţională, prin neprezentarea la încorporare sau concentrare se încalcă îndatoririle ce decurg din obligativitatea serviciului militar.
în accepţiunea actualului Cod Penal, infracţiunea de neprezentare la încorporare sau concentrare poate fi săvârşită numai de tânărul care, în urma recrutării este chemat la încorporare ori de rezervistul care este chemat la concentrare (art. 354 alin 1. C.pen.) sau tânărul ori rezervistul care, în urma încorporării ori concentrării urmează să se prezinte la unitatea sau formaţiunea militară ia care a fost repartizat ca încorporat ori concentrat (art. 354 al. 2 C.pen.).
a) în cazul infracţiunii prevăzută de art. 354 alin 1. C.pen.
Tinerii luaţi în evidenţa militară, care în anul când are loc această operaţiune au împlinit 19 ani, se numesc potrivit art. 10 din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, recruţi. Aceeaşi lege precizează în art. 9 că recrutarea tinerilor şi încorporarea recruţilor se efectuează de către autorităţile militare numai pentru îndeplinirea serviciului militar în termen, care la rândul său este definit de art. 3 din aceeaşi lege ca fiind un serviciu obligatoriu pentru toţi bărbaţii, cetăţeni români.
Operaţiunea de recrutare a tinerilor este definită pe larg, stabilindu-se atribuţiile organelor militare, în art. 1 din Normele Tehnice, privind recrutarea, încorporarea şi evidenţa militară a tinerilor şi recruţilor, în vigoare de la 01.03.1997, şi potrivit acestora constă în luarea în evidenţă, stabilirea aptitudinilor pentru îndeplinirea serviciului militar şi repartizarea pe arme, potrivit criteriilor elaborate de Statul Major General.
După luarea în evidenţă a tinerilor recruţi, ei sunt chemaţi, într-o a doua fază a operaţiunilor de evidenţiere militară, la centrele militare, pentru încorporare.
încorporarea este o operaţiune definită de art. 2 din Normele Tehnice mai sus arătate şi constă în “prezentarea recruţilor la centrele militare, examinarea medicală şi testarea psihologică a acestora, repartizarea şi trimiterea lor la unităţi şi formaţiuni militare pentru îndeplinirea serviciului militar”. Neprezentarea recrutului la încorporare constituie o încălcare a îndatoririlor ce decurg din obligativitatea serviciului militar, de aceea fapta prezintă pericol social şi este incriminată de lege.
Astfel, potrivit art. 354 al. 1 C.pen. constituie infracţiune “neprezentarea la încorporare sau la concentrare în termen de 3 zile de la încunoştinţare, iar dacă termenul de prezentare este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară”.
în această formă, infracţiunea poate fi deci săvârşită numai de tânărul care, în urma recrutării este chemat la încorporare. Mai poate săvârşi infracţiunea în forma art. 354 al. 1 C.pen. şi concentratul, adică rezervistul instruit, în sensul art. 29 şi 30 din Legea nr. 46/1996, care este luat într-o astfel de evidenţă şi este chemat de centrul militar, la un termen stabilit, de 3 zile sau mai mare, pentru concentrarea în vederea instrucţiei la o unitate militară ori formaţiune militară sau pentru completarea efectivelor forţelor armate (art. 30 al. 1 din Legea nr. 46/1996).
Atât recrutul chemat la încorporare, cât şi concentratul chemat la concentrare, sunt subiecţi calificaţi ai infracţiunii prevăzute de art. 354 al. 1 C.pen. şi în cazul neprezentării lor
în faţa autorităţilor militare, realizează latura obiectivă a infracţiunii printr-o inacţiune. Ea constă în neprezentarea făptuitorului la încorporare sau concentrare, înţelese ca operaţiuni ce se vor desfăşura ulterior, iar ceea ce interesează este prezentarea la termenele stabilite în faţa comisiei ce va efectua încorporarea sau concentrarea.
Această infracţiune realizează latura obiectivă a infracţiunii la expirarea termenului de 3 zile stabilit de lege sau când termenul este mai mare de 3 zile, dacă a trecut acest termen, stabilit de autoritatea militară.
Acest termen de 3 zile stabilit de lege sau mai mare de 3 zile stabilit de autoritatea militară, curge din momentul înştiinţării recrutului sau concentratului prin ordinul de chemare care este definit prin art. 48 din Normele Tehnice şi se înmânează potrivit al. 2 al acestui articol conform prevederilor Codului de procedură penală referitor la modul de predare -primire a actelor procedurale. Expirarea termenului constituie o condiţie fără de care nu putem vorbi de existenţa infracţiunii.
Din categoria tinerilor recruţi, chemaţi în faţa autorităţilor militare trebuie să separăm categoria acelora care au optat pentru serviciul utilitar alternativ. Aceasta întrucât recrutarea s-a efectuat potrivit art. 10 al. 1 din Legea 46/1996 numai pentru îndeplinirea serviciului militar în termen şi nu pentru alte servicii, cum ar fi acest serviciu utilitar alternativ.
Având în vedere dispoziţiile HG 618/06.04.1997 şi Normele Tehnice de aplicare a Legii 46/1996 care reglementează în cap. IV atribuţiile organelor militare în legătură cu serviciul utilitar alternativ, considerăm că şi aceşti tineri ce au optat pentru acest serviciu, trebuie să se supună ordinului de chemare la centrele militare, cu respectarea termenelor din art. 354 al. 1 Cod Penal.
Neprezentându-se în faţa autorităţilor militare, tinerii în evidenţă ca executanţi ai serviciului utilitar alternativ vor săvârşi infracţiunea prevăzută de art. 354 al. 1 C.pen, întrucât inacţiunea lor realizează latura obiectivă a infracţiunii, întrunesc condiţiile subiectului calificat, trecând anterior prin procedura recrutării şi au fost înştiinţaţi cu privire la obligaţia prezentării prin procedura ordinului de chemare, care în ce-i priveşte este definit potrivit art. 30 din Normele Tehnice ca: ordin de chemare pentru executarea serviciului utilitar alternativ.
Aceşti tineri nu vor fi însă subiecţi ai infracţiunii prevăzute de art. 354 alini C.pen. în calitate de concentraţi pentru că aceasta ar presupune efectuarea anterioară a serviciului militar sub arme şi tinerea lor în evidentă ca rezervişti conform art. 29 şi 30 din Legea 46/1996.
în situaţia în care recrutul care a optat pentru executarea serviciului utilitar alternativ, se prezintă la termenul fixat în ordinul de chemare în faţa autorităţii militare, dar declară că refuză executarea acestui serviciu, s-a apreciat de instanţa ierarhic superioară că prezentarea sa este formală şi că refuzul lipseşte de conţinut prezenţa sa, aceasta fiind mai mult decât o neprezentare, care-i atrage răspunderea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 354 al. 1 C.pen.
Considerăm exagerat şi neîntemeiat un asemenea punct de vedere exprimat în practica judiciară’ a unor instanţe sesizate cu judecarea acestei infracţiuni prevăzută de art. 354 al. 1 C.pen. cu reţinerea stării de fapt din speţa pe care o adnotăm.
Nu putem subscrie opiniei formulate de instanţa ierarhic superioară care a considerat că “refuzul expres al inculpatului de a-şi satisface serviciul militar, indiferent de forma sa, lipseşte de conţinut prezenţa sa” în faţa autorităţii militare. A se aprecia că “este totuna că a venit la autoritatea militară şi a refuzat încorporarea pentru motive prevăzute de leae (sublinierea noastră) cu a nu se fi prezentat la autoritatea militară" - considerăm o interpretare incorectă din punct de vedere al laturii obiective a elementului material al acestei infracţiuni care se consumă numai printr-o inacţiune.
Concluzionând în baza argumentelor de lege mai sus prezentate în legătură cu forma din al. 1 a infracţiunii prevăzute, de art. 354 C.pen., arătăm că această infracţiune poate fi săvârşită de tinerii recruţi pentru serviciul militar activ, executanţii serviciului utilitar alternativ şi concentraţii din evidenţa rezerviştilor, numai prin neprezentarea lor la termenele legale sau prevăzute în ordinul de chemare, în faţa autorităţii militare1. Odată prezentaţi în faţa autorităţii militare ce i-a chemat, aceşti subiecţi calificaţi ai infracţiunii mai sus arătate şi-au îndeplinit obligaţia cerută de lege, iar eventuala lor conduită viitoare legată de serviciul militar sau serviciul utilitar alternativ, va fi apreciată în lumina art. 354 al. 2 C.pen., cu distincţiile ce vor fi arătate.
b) în cazul infracţiunii prevăzute de art. 354 al. 2 Cod penal
în această formă a infracţiunii latura obiectivă se realizează tot printr-o inacţiune, respectiv neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea în care a fost repartizat. Neprezentarea nu mai este condiţionată ca în cazul formei prevăzute, de art. 354 al. 1 C.pen., de un termen delimitat, 3 zile de la încunoştinţare sau un termen mai mare de 3 zile, fixat de autoritatea militară, ci numai de primirea documentului de repartizare2. Prezentarea celui încorporat sau concentrat în unitatea sau formaţiunea miliară în care a fost repartizat trebuie totuşi să aibă loc la o dată fixată de autoritatea militară chiar pe documentele de repartizare, aşa cum precizează şi Normele Tehnice privind încorporarea recruţilor, emise în aplicarea Legii 46/1996 - Anexa nr. 8 conform art. 10 lit. d.
Aceasta înseamnă că omisiunea făptuitorului realizează latura obiectivă a infracţiunii în momentul când, în raport de această dată, cu distanţa şi posibilităţile avute în vedere, încorporatul sau concentratul, deşi ar fi putut să se prezinte la unitate, totuşi nu s-a prezentat.
Art. 354 al. 2 C.pen. precizează că neprezentarea trebuie realizată de încorporat sau concentrat, iar legea penală nu explică înţelesul acestor termeni după cum nu explică nici înţelesul termenului de unitate. Nici în Legea 46/1966 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, legiuitorul nu a definit cu exactitate termenul de încorporat sau concentrat dar le-a inclus în contextul care dă înţeles acestor noţiuni. Astfel, în art. 11 din Legea 46/1996 se precizează că “sunt încorporaţi pentru îndeplinirea serviciului militar în termen bărbaţii, cetăţeni români care au împlinit vârsta de 20 de ani”. Rezultă explicit din conţinutul normativ că dobândesc calitatea de încorporaţi numai cetăţenii care urmează să execute serviciul militar activ, adică sub arme. în ce-i priveşte pe concentraţi, aceştia sunt, potrivit art. 30 din aceeaşi lege, rezerviştii chemaţi pentru instrucţie sau pentru completarea efectivelor forţelor armate la datele şi pe duratele stabilite prin ordinul Statului Major General. Se mai precizează în art. 29 din Legea 46/1996 că rezerviştii sunt cetăţeni români luaţi în evidenţă după îndeplinirea serviciului militar activ, şi apare evident astfel că nu pot fi concentrate decât persoanele care au îndeplinit anterior serviciul militar sub arme într-o unitate militară.
Revenind la termenul de încorporat aşa cum îi explică înţelesul art. 11 din Legea 46/1996, apreciem util să precizăm că în Normele Tehnice de aplicare a acestei legi, art. 2 subliniază că încorporarea se referă la recruţii care au fost examinaţi medical, testaţi psihologic şi vizează repartizarea lor “la unităţi şi formaţiuni militare pentru îndeplinirea serviciului militar”.
Dacă apare astfel evident că subiectul calificat al infracţiunii prevăzute de art. 354 al. 2 nu poate fi decât încorporatul sau concentratul, ce realizează latura obiectivă a infracţiunii, se impune şi clarificarea situaţiei celor care potrivit art. 4 din Legea 46/4996 refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme şi sunt definiţi drept “executanţi ai serviciului utilitar alternativ”.
Modul de executare a serviciului utilitar alternativ a fost stabilit, potrivit art. 4 al. ultim din Legea. 46/1996 prin HG nr. 618/06.04.1997 şi Normele Tehnice privind recrutarea, încorporarea şi evidenţa militară a tinerilor recruţi care în Capitolul IV reglementează “Serviciul utilitar alternativ”.
Pentru a asigura aplicarea unitară a HG nr. 618/06.04.1997, Statul Major General a emis în data de 07.08.1998 “Metodologia de punere în aplicare a prevederilor HG 618/1997 privind executarea serviciului utilitar alternativ” pe care a comunicat-o tuturor Centrelor Militare Judeţene.
Potrivit art. 1 din HG 618/19971, sunt executanţi ai serviciului utilitar alternativ cetăţenii apţi pentru serviciul militar, care, din motive religioase refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme. Acest serviciu se execută conform art. 2 în instituţii publice, regii autonome, societăţi comerciale care au fost denumite angajatori.
Organizarea executării serviciului utilitar alternativ, modul concret de executare, obligaţiile angajatorilor precum şi drepturile şi obligaţiile executanţilor acestui serviciu, sunt detaliat reglementate în HG 618/1997 şi Normele Tehnice mai sus arătate.
Din aceste reglementări rezultă explicit că serviciul militar activ sau sub arme, cum mai este denumit este obligatoriu, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Una din excepţii se referă la tinerii care, refuzând serviciul militar activ, vor executa serviciul utilitar alternativ. Această categorie de tineri nu mai sunt încorporaţi, din moment ce nu mai sunt repartizaţi pe arme şi nici nu îndeplinesc serviciul militar.
Cu atât mai mult, ei nu pot fi concentraţi, nefiind cuprinşi în evidenţa rezerviştilor ce s-au instruit anterior în cadrul serviciului militar activ.
în consecinţă, o incriminare a faptei de neprezentare la angajatorul stabilit pentru efectuarea serviciului utilitar alternativ nu are cum să existe pentru că executanţii acestui serviciu nu au calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute, de art. 354 al. 2 C.pen., care este un subiect calificat şi poate fi doar încorporatul sau concentratul.
Pe de altă parte art. 354 al. 2 C.pen., care se referă la neprezentarea “la unitatea la care au fost repartizaţi” are în vedere o unitate militară din moment ce este vorba de cei încorporaţi sau concentraţi. Cu siguranţă, aceasta a fost voinţa legiuitorului când a fost incriminată ca infracţiune fapta prevăzută de art. 354 al. 2 C.pen., şi aceasta este voinţa şi în prezent din moment ce nu a modificat textul articolului de mai sus. Că termenul “unitate” din cuprinsul articolului 354 al. 2. C.pen., se referă la unităţi militare şi formaţiuni militare rezultă explicit din art. 2 din Normele Tehnice de aplicare a Legea. 46/1996 si nu poate fi confundat sau asimilat cu societăţile comerciale, regii autonome si instituţiile publice - care conf. art. 2 din HG 618/97 au denumirea de ANGAJATOR.
în consecinţă, dacă executantul serviciului utilitar nu se prezintă la angajatorul la care a fost repartizat, nu este infractor, nu săvârşeşte infracţiunea prevăzută, de art. 354 al. 2 C.pen., pentru că acţiunea sa nu realizează latura obiectivă a acesteia şi el nu poate avea calitatea de subiect al acestei infracţiuni.
în tăcerea legii, orice incriminare prin analogie este interzisă. Altfel s-ar încălca principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (art. 2 C.pen.). potrivit căruia doar legea prevede ce fapte constituie infracţiuni.
Constituind o garanţie juridică a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, aplicarea acestui principiu înlătură arbitrariul şi bunul plac ce creează o stare de pericol şi nesiguranţă, generalizările şi interpretările bazate pe simţul comun.
în opinia noastră, tânărul care a trecut prin faza recrutării şi a optat pentru serviciul utilitar alternativ, dar apoi refuză executarea acestui serviciu, trebuie apreciat ca un cetăţean care a renunţat la dreptul de a opta între cele două servicii (militar sau utilitar) şi în consecinţă va putea fi încorporat de autoritatea militară ca orice cetăţean obligat să execute
serviciul militar. Numai atunci, neprezentându-se la încorporare, cetăţeanul respectiv va putea fi tras la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 354 al. 2 C.pen.
De lege ferenda credem că este necesară intervenţia legiuitorului pentru punerea de acord între dispoziţia art. 354 al. 2. C.pen. şi noile realităţi sociale din România. în condiţiile în care mulţi tineri sunt virtuali executanţi ai serviciului utilitar alternativ, pe care îl încetează înainte de termen sau îl întrerup, ori nu-l acceptă, este necesară completarea art. 354 al. 2 C.pen. cu expresiile “angajator” şi “executant al serviciului utilitar alternativ”, alături de unitate, încorporat şi concentrat.
Altfel, executantul serviciului utilitar alternativ care nu mai doreşte să execute acest serviciu sau îl refuză ab initio, nu poate fi sancţionat nici măcar contravenţional pentru că art. 77 din Legea nr. 46/1996 se referă doar la tinerii chemaţi la recrutare.
în legislaţiile altor ţări (Germania, Grecia ş.a.) cu tradiţie în rezolvarea problemei celor care din motive religioase sau de conştiinţă refuză serviciul militar, legile ce reglementează modul de înlocuire a acestui serviciu cuprind dispoziţii exprese cu privire la răspunderea penală în cazul în care aceştia evită şi serviciile alternative sau utilitare.
Chiar legislaţia Republicii Moldova prin legea cu privire la serviciul de alternativă, după ce îl defineşte ca fiind un serviciu cu caracter civil, social şi util, în art. 32 precizează: “cetăţenii care se eschivează de la satisfacerea serviciului de alternativă poartă răspunderea penală în conformitate cu legislaţia în vigoare”.
Intervenţia legiuitorului în cazul legii române, necesară pentru clarificarea situaţiei celor ce refuză serviciul utilitar alternativ, o considerăm şi ilustrativă pentru evidenţierea scopului legii care este acela de a asigura cadrul pentru manifestarea datoriei civice faţă de societate, compatibil cu dreptul cetăţenilor la libertatea gândirii, conştiinţei, religiei şi convingerilor.
