Nereținerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a cod penal în cazul infracțiunii de viol, când victima, aflată sub influenta alcoolului, a îmbrățișat și sărutat pe inculpat anterior actului de viol.

Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 733 din data de 07.07.2017

Rezumat:

Starea de surescitare nervoasă nu se prezumă, ci ea trebuie probată de cel care o invocă. Pentru a reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca persoana vătămată să aibă un comportament explicit sexual; pentru incidența art. 75 alin. 1 lit. a C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni.

Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. întrucât provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, iar pe de altă parte, așa cum s-a menționat anterior, provocarea trebuie să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, cerințe ce nu sunt întrunite în speță.

Curtea reține că nu orice conduită care în accepțiunea publică poate a avea conotații provocatoare poate să conducă la reținerea circumstanței atenuante a provocării. În viziunea legiuitorului se poate reține circumstanța atenuantă a provocării doar când infracțiunea este săvârșită de autor ca urmare a faptei persoanei vătămate care este violentă, aduce o atingere gravă demnității umane sau are o conduită ilicită gravă. Or, fapta de a îmbrățișa pe cineva și a încerca să săruți, pe fondul consumului excesiv de alcool, nu poate fi în nicio împrejurare interpretat ca fiind o provocare în sensul legii penale.

Hotărârea:

Prin sentința penală nr. 308 din data de 07.10.2016 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr. 136/237/2016, în baza art. 124 C.pen., s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen., art. 75 alin.2 lit. b C.pen. si art. 77 lit. e C.pen.

În baza art. 127 C.pen. rap. la art. 72 C.pen. s-a dedus din durata măsurii educative aplicate, durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, începând cu data de 03.12.2015 până la data de 29.06.2016 inclusiv.

S-a constatat că persoana vătămată B. prin reprezentant legal C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 274 alin. (3) C.p.p. a fost obligat inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente D. și E. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Potrivit art. 274 alin.1 teza a ll-a N.C.p.p. rap. la art. 272 alin. 2 N.C.p.p., onorariul apărătorului din oficiu din faza de judecată în cuantum de 195 lei pentru persoana vătămată a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 1537/P/2015 din data de 10 01.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen. și art.77 alin.1 lit. e C.pen.

În motivare s-a reținut, în esență, că în noaptea de 25/26.11.2015, în jurul orelor 23.00-01.00, pe fondul consumului de alcool, profitând de starea de vulnerabilitate vădită în care se afla minora de 11 ani, B., datorată consumului de alcool și vârstei, stare de natură a o pune în imposibilitate de a își exprima voința în mod conștient, a întreținut un raport sexual prin violență, în parcul de joacă din str. ..., oraș X.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu din 26.11.2015 ora 01.35; proces verbal de constatare din 26.11.2015; proces verbal de identificare din 26.11.2015; proces verbal de indicare în teren din 26.11.2015 împreună cu planșele fotografice atașate; proces verbal de examinare criminalistică împreună cu planșele fotografice atașate din 26.11.2015; dovadă de predare obiecte îmbrăcăminte 26.11.2015 parte vătămată; dovadă de predare obiecte îmbrăcăminte 26.11.2015 suspect; proces verbal de examinare criminalistică împreună cu planșele fotografice atașate din 27.11.2015; proces verbal de exprimare consimțământ din 27.11.2015; anchetă socială nr.14022 dosar E/7/02.12.2015; Foaie matricolă și adresă nr.3474/02.12.2015 a Centrului Școlar de Educație Incluzivă X.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr.340/A1Psi /03.12.2015 eliberat de SJML S.; raport de constatare medico-legală nr.287-SV/A1 /27.11.2015 eliberat de SJML S.; fișă de constatării preliminare nr.286-SV/A1/26.11.2015 eliberată de SJML S.; adresă nr.40040/29.12.2015 împreună cu fișa de consultații nr.85387/26.11.2015, buletinele de rezultate analize; proces verbal de vizionare suport video din 02.12.2015 împreună cu planșele fotografice atașate; Proces verbal de vizionare suport video din 16.12.2015; suport optic capturi video AC T. SRL; suport optic capturi video SP; raport de evaluare psihologică nr.21871/15.01.2016; declarațiile martorilor și declarațiile persoanei vătămate.

Prin încheierea de ședință din data de 17.03.2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară s-a dispus respingerea cererilor și excepțiilor invocate de către inculpatul A. cu privire la urmărirea penală, probele administrate și la legalitatea rechizitoriului nr. 1537/P/2015 din 20,01,2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului ca neîntemeiate, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1537/P/2015 din 20.01.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului privind pe inculpatul minor A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit.c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen. și art.77 alin.1 lit.e C.pen. și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul minor A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen. și art.77 alin.1 lit. e C.pen.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii C., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. Martora P. nu a putut fi audiată constatându-se de către instanță imposibilitatea administrării probei potrivit disp. art. 383 C.p.pen. De asemenea, a fost ascultat inculpatul A. și persoana vătămată B..

Instanța a dispus din oficiu efectuarea de către IML Iași unei expertize genetice judiciare prev. de disp. art. 191 C.p.p., raportul de expertiză fiind primit la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de sesizare din oficiu din 26.11.2015 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped. de art.218 alin.3 lit. c C.pen. În motivare s-a reținut că la data de 26.11.2015, orele 1.35, Poliția Orașului X. a fost sesizată telefonic de numita C. din X., care locuiește fără forme legale pe str. ...., cu privire la faptul că fiica sa B. în vârstă de 11 ani a venit la domiciliu în stare de ebrietate și a fost victima unei agresiuni sexuale. În temeiul sesizării s-a deplasat la fața locului un echipaj de poliție care a constatat că la data de 25.11.2015, orele 18,00, minora B. în vârstă de 11 ani a plecat de la domiciliu spunându-i mamei că merge să-și petreacă noaptea la locuința bunicului din X., Bld... În jurul orei 1,30 minora a revenit la domiciliu fără încălțăminte, cu îmbrăcămintea ruptă și în stare de șoc, având un mers sinuos și emanând un miros de băuturi alcoolice, nefiind în stare să poarte o conversație să explice ce a pățit. Fiind transportată la Urgența Spitalului orășenesc X., mama minorei a reclamant medicului de gardă că fiica sa B. este victima infracțiunii de viol. În temeiul art.157 alin.4 C.pen. rap. la art.292 C.p.p. s-au dispus verificări față de A.N. sub aspectul comiterii infracțiunii de "viol"; faptă prev.și ped.de art.218 alin.3 C.pen.

Audiată, în calitate de persoana vătămată minora a relatat faptul că în data de 25.11.2015, în jurul orelor 18:00, a plecat de la domiciliul său, s-a întâlnit cu numita F. cu care a mers în parcul .... din oraș unde se afla numita P. și cinci băieți, respectiv inculpatul, fratele său J. , L. , un tânăr ";R"; și încă un tânăr pe care nu-l cunoaște. A stat în parc cu aceștia până în jurul orelor 19:00 după care a revenit în parc în jurul orelor 20:30.O parte din tinerii mai erau acolo și se afla și numitul I. Toți consumau băuturi alcoolice. A consumat și ea băuturi luând câteva guri dintr-o sticlă de votcă. La un moment J. a plecat și întrucât se terminase băutura, în jurul orelor 22.00, s-au deplasat spre locuințele sociale din b-dul .... Inculpatul s-a deplasat la locuința sa de unde a venit cu o sticlă de băutură alcoolică. Împreună cu inculpatul, F. și tânărul pe care nu-l cunoștea au mers pe str. ... în fața magazinului ";C..";. La propunerea inculpatului au mers în parcul de joacă situat în apropiere, pe str. C..., unde au continuat să consume băuturi alcoolice și a fumat două țigări date de inculpat. În jurul orelor 00:30, a rămas singură cu inculpatul, celelalte persoane plecând pe rând la domiciliu. Acesta i-a propus să-l urmeze într-un tub de plastic tip tobogan cu acoperiș iar după câteva minute, după ce i-a solicitat să se dezbrace, i-a dat încălțămintea jos din picioare și i-a propus să întrețină relații sexuale. Deși minora a refuzat și a început să plângă, inculpatul a lovit-o cu piciorul, i-a pus mâna la gură și a dezbrăcat-o de haine, forțând-o să întrețină relații sexuale, penetrând-o atât cu organul genital cât și cu degetele. După aproximativ 40 de minute a încetat activitatea infracțională și s-a ridicat. Minora a fugit desculță până la domiciliu unde a găsit-o pe mamă și s-a prezentat la spital.

Susținerile persoanei vătămate sub aspectul faptului că aceasta a fost victima unei infracțiuni de viol au fost confirmate de înscrierile medicului de gardă care a dispus transferul minorei către U.P.U Suceava din care rezultă că la prezentare partea vătămată a fost înregistrată cu diagnostic ";suspiciune de viol";. De asemenea, conform raportului de constatare medico-legală, fișei de constatări preliminare eliberată de SJML Suceava și buletinelor de analiză minora la momentul examinării era agitată, acuza dureri la nivelul organelor genitale și coapselor, prezenta echimoze, excoriații, eroziuni tegumentare și deflorare recentă, acuze dureroase spontane la nivelul organelor genitale externe, margini roșietice, tumefiate, acoperite de secreție roșietică, discret sângerânde, hematii și corpi cetonici în urină aspecte care conduc la ideea unui raport sexual produs cu violență.

În ceea ce privește locul săvârșirii faptei, instanța de fond a reținut că, declarațiile persoanei vătămate se coroborează cu procesul verbal de indicare din data de 26.11.2015 (filele 28-33 d.u.p.) din care rezultă că la aceeași dată, între orele 1610 - 1630 la solicitarea adresată acesteia de către organul de cercetare penală, persoana vătămată a indicat traseul parcurs și modul în care a fost săvârșită fapta. În acest context, persoana vătămată i-a condus pe lucrătorii de poliție pe str. ..., apoi în continuare pe str. .... din .... la locul de joacă pentru copii situat lângă bl....., unde a arătat locul în care a fost violată respectiv intrarea într-un tobogan din plastic ce este prevăzut cu un acoperiș. Examinând împrejurimile, lucrătorii de poliția au descoperit o pereche de cizmulițe de culoare neagră cu blăniță de culoare albă pe care partea vătămată a declarat verbal că îi aparțin și că a fost descălțată de acestea de autor înainte de comiterea faptei. În continuare partea vătămată a indicat locul în care a fost violată, respectiv intrarea sub formă de tub a toboganului.

Fiind audiată de către instanța de judecată persoana vătămată B. a susținut în esență că a fost violată de către inculpatul A. , din conținutul declarației rezultând că aceasta este capabilă să indice persoanele cu care s-a întâlnit în ziua săvârșirii faptei în parcul .... din orașul .... și să-l identifice distinct pe inculpat, indicându-l pe acesta ca având numele "S..., nume care reprezintă în realitate porecla acestuia. A arătat că în parc se mai găseau prietenele sale, respectiv martorele F. și P. , inculpatul, un tânăr cu numele R și încă 2 tineri a căror nume nu și-l amintește. Între orele 10-11 noaptea a plecat din parcul .... s-a despărțit de ceilalți patru tineri și s-a plimbat cu inculpatul și martora F. . Persoana vătămată a susținut de asemenea, că s-a deplasat cu inculpatul A. și martora F. în parcul de joacă situat pe str. C.... unde s-au urcat împreună în toboganul situat în parc, iar la un moment dat martora F. a plecat rămânând singură cu inculpatul. A arătat că era foarte amețită și nu putea să se țină pe picioare și că a adormit. A susținut că în perioada dintre momentul în care a adormit și până s-a trezit inculpatul îi spunea să se dea la o parte și să se întoarcă, iar persoana vătămată a început să plângă și i-a răspuns că nu vrea și a adormit înapoi. A mai susținut că a simțit cum inculpatul i-a dat pantalonii jos și că acesta a violat-o, împrejurare pe care i-a povestit-o mamei sale. A mai arătat persoana vătămată că atunci când s-a trezit, respectiv după vreo 2-3 ore, era desculță, dar îmbrăcată în rest, se afla singură în toboganul din parc a cărui poartă era închisă, a sărit gardul și a plecat acasă plângând și țipând întrucât era să-i degere picioarele.

Potrivit declarației martorei C. , mama persoanei vătămate din 26.11.2015 (filele 120-122 d.u.p.), persoana vătămată a declarat în prezența sa și a medicului legist care a consultat-o că "a fost violată de un băiat poreclit S.. și care are numele D..";, respectiv inculpatul din prezenta cauză. Aceeași martoră a declarat în fața instanței că persoana vătămată a relatat la poliție ce s-a întâmplat și că a povestit în mare parte că s-a atins de ea, că a introdus degetul, băiatul S..., că reîntorcându-se acasă, fetița era speriată, tresărea noaptea, se ridica în șezut în pat și că a sprijinit-o ca mamă și a fost consultată de un psiholog. Susținerea martorei C. referitoare la aspectele relatate de fiica sa cu privire la autorul faptei au fost confirmate de martorul O. , care a declarat că este concubinul martorei C. și că aceasta i-a spus că fiica sa l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei. De asemenea, și din declarația martorei H. rezultă că persoana vătămată i-a relatat mamei sale că autorul faptei este inculpatul.

Fiind audiat de către instanță inculpatul A. a negat săvârșirea faptei, arătând că nu putea săvârși o asemenea infracțiune întrucât se găsea "sub o mare influență a alcoolului";, că nu i-a propus minorei să întrețină relații sexuale și nu a agresat-o. A descris X Humorului indicând în mod precis persoanele prezente și cantitatea de alcool consumată. A arătat că în perioada de timp petrecută în preajma minorei în parcul ... nu a fost interesat de persoana vătămată și că unul din prietenii săi a cărui poreclă este "A..."; se săruta cu persoana vătămată, indicându-l pe acesta totodată ca fiind "concubinul victimei";. A susținut că persoana vătămată B. și martora F. au plecat înaintea sa din parc și că a mai rămas în parc împreună cu ceilalți băieți, după care fiecare s-a deplasat spre casa lui. Inculpatul a susținut că în drumul spre casă se simțea foarte rău, motiv pentru care a rămas peste drum în fața casei. A mai arătat inculpatul că în cele din urmă a fost ajutat de fratele său K. să intre în locuință, la ora 2300, fiind deja ajuns acasă.

Aceste susțineri ale inculpatului sunt contrazise de însăși declarațiile din datele de 27.11.2015 și 03.12.2015 date de inculpat în cursul urmăririi penale, în cuprinsul cărora inculpatul a arătat că în intervalul de timp dintre 2130 și 2200 s-a deplasat la domiciliul acestuia împreună cu martorii F. , P. , N. și cu persoana vătămată, de unde a luat o sticlă de palincă, din care a consumat singur ulterior în zona magazinului "C...."; unde s-a deplasat împreună cu martora F. și persoana vătămată ulterior. De asemenea, în aceleași declarații inculpatul A. a susținut că nu știe ce s-a întâmplat în continuare, respectiv după ce a consumat băuturi alcoolice în parcul "...";, primele amintiri fiind din momentul în care fratele său K. îl ajuta să urce scările propriei locuințe.

De altfel, prezența inculpatului în zona magazinului "C..."; alături de martora F. și persoana vătămată B. este confirmată de capturile cu imagini înregistrate de camerele de supraveghere ale SC T. SRL, probă necontestată de inculpat, potrivit cărora inculpatul împreună cu celelalte două persoane indicate se deplasa pe str. ... în direcția spre str. .. pe data de 25.11.2016, ora 2200. Potrivit procesului verbal de vizionare suport video (filele 162-163 d.u.p.), la un moment dat una dintre fete cade pe șosea. Toți au un mers sinuos, mai proeminent la cele două fete. La un moment dat B. și F. se deplasează înapoi spre locul din care au venit, urmate apoi de A., orele 22,57 (timp real ora 21.57), care le cheamă înapoi și se deplasează pe str... Potrivit aceluiași proces verbal de vizionare suport video la ora înregistrării 23,15 (ora reală 22,15) se observă același grup format din numiții A. , B. și F. că se deplasează dinspre str.... pe str.... în direcția str..... Aceste probe se coroborează cu susținerea persoanei vătămate că s-a plimbat împreună cu inculpatul și martora F. în intervalul de timp dintre plecarea din parcul "..."; și deplasarea în parcul-loc de joacă din Str. ....

Susținerea persoanei vătămate că la un moment dat a rămas singură cu inculpatul A. este susținută de capturile cu imagini înregistrate de camerele de supraveghere ale SC T. SRL și procesul verbal de vizionare suport video mai sus indicat potrivit cărora la ora înregistrării 23,26 (ora reală 22,26) se observă venind pe str. ... dinspre ... în direcția spre str...., numita F. care pare să se fi despărțit de cei doi arătați mai sus și pe care îi caută. De asemenea, împrejurarea că inculpatul A. și persoana vătămată B. au rămas la un moment dat împreună rezultă fără dubiu din declarația martorei G. care în declarația dată la data de 27.11.2015 a arătat că la data de 25.11.2015, în timp ce se afla la domiciliu a venit F. care i-a spus să o însoțească afară. S-a îmbrăcat și a coborât în fața clădirii unde F. i-a spus că trebuiau să fie și B. și A. zis "S.";. Deoarece aceștia nu se aflau în acel loc, au hotărât, împreună cu F. să meargă să-i caute. F. i-a spus că atât B. cât și A. zis "S.."; consumaseră alcool. S-au deplasat în parcul ... însă nu i-au găsit, s-au deplasat apoi pe str. ... ocazie cu care s-au întâlnit cu K., zis "R..";, fratele lui A. care era însoțit de un tânăr poreclit "A...";. F. le-a spus celor doi că îi caută pe B. și pe A. iar aceștia s-au oferit să le însoțească. S-au deplasat apoi pe str. ..., apoi pe str. ... iar când au ajuns în zona din spatele blocului în care se află magazinul zis "C.."; au auzit strigăte. La scurt timp au auzit-o pe B. râzând apoi strigând de două ori ajutor. Au încercat să-și dea seama de unde se auzeau strigătele însă nu i-au găsit motiv pentru care G. împreună cu F. s-au deplasat la domiciliu iar cei doi băieți au plecat pe str. ... spre parc. A mai arătat martora că a ajuns în locuință la ora 23,50 și nu i-a spus nimic mamei sale întrucât aceasta dormea. Nu s-a gândit că numita B. ar fi fost în pericol. În cuprinsul declarației date în fața instanței aceeași martoră a susținut că martora F. i-a spus că a auzit-o pe persoana vătămată strigând după ajutor și a confirmat împrejurarea că aceeași martoră i-a solicitat să-i caute pe inculpat și persoana vătămată.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale martorul M. (filele 141-143) a confirmat împrejurarea că martorele G. și F. o căutau pe persoana vătămată B. spunându-le că aceasta a rămas împreună cu inculpatul A. în fața clădirii locuinței sale. În cuprinsul declarației date pe data 08.12.2015 martora F. a declarat de asemenea, că inculpatul și persoana vătămată au rămas împreună. Astfel aceasta a arătat că s-au deplasat din parc pe str..., apoi prin fața locuinței sale, apoi pe str. .. împreună cu cei doi B. și A. care a insistat să meargă până la domiciliul său pentru a mai lua băutură. Ajunși în preajma locuinței sale împreună cu B. l-au așteptat pe A. în fața ...., acesta venind în scurt timp având asupra sa o sticlă de 2 litri din plastic în care spunea că are palincă. B. i-a cerut băutură iar A. i-a dat să consume din sticlă. A menționat că B. se îmbătase și avea un mers sinuos. A mai arătat că au plecat împreună cu cei doi spre clădirea în care locuiește. Ajunși în apropierea clădirii în care locuiește, în jurul orelor 22,20, ea s-a deplasat în locuință pentru a lăsa telefonul mobil la încărcat, iar B. a refuzat să o însoțească în apartament rămânând în stradă în fața clădirii împreună cu A. Când a revenit înapoi în stradă, după aproximativ 5 minute, B. și A. nu mai erau în fața clădirii. S-a deplasat pe str. .. să-i caute, și deoarece nu i-a mai găsit a revenit în clădirea în care locuiește, unde s-a deplasat la vecina sa G. pe care a rugat-o să o însoțească să o caute pe B., întrucât îi era frică ca aceasta să nu pățească ceva fiind în stare de ebrietate atât ea cât și A. care nu o lăsa să plece la domiciliu insistând să mai rămână cu el. Împreună cu G. s-au deplasat spre parcul ".."; unde nu i-au mai găsit pe cei doi, apoi s-au deplasat spre centrul orașului, iar în fața monumentului eroilor sovietici s-au întâlnit cu numiții K ce era însoțit de "A...";. Fiind audiată de către instanță aceeași martoră a încercat să convingă instanța că inculpatul A. a plecat spre locuința sa, înainte ca martora să constate dispariția persoanei vătămate, fără a justifica motivul pentru care în declarația anterioară a avut susțineri diferite care se coroborează cu declarațiile celorlalți martori mai sus indicați. Din acest motiv instanța va înlătura ca nesincere susținerile martorei F. cu privire la împrejurarea că inculpatul A. a plecat spre locuința sa, înainte ca martora să constate dispariția persoanei vătămate.

Un indiciu al faptului că martora F. cunoștea că persoana vătămată se află în compania inculpatului și drept urmare se află și într-o iminentă stare de pericol rezultă și din comportamentul acesteia. Atât martora G. cât și R. au remarcat starea de îngrijorare a martorei F. datorată dispariției persoanei vătămate. De asemenea, instanța a constatat că martora F. nu a căutat-o în primul rând pe persoana vătămată la locuința acesteia, ci în locații apropiate de locul săvârșirii faptei. Or, dacă persoana vătămată ar fi dispărut pur și simplu așa cum a încercat martora să susțină în fața instanței, iar toți ceilalți membri ai grupului care se întâlnise în parcul "..."; ar fi fost plecați acasă și dat fiind ora înaintată, firesc ar fi fost ca persoana vătămată să fi plecat spre locuința acesteia. Or, din declarațiile martorilor B, F. și M. nu a rezultat că aceștia au făcut vreun demers rezonabil pentru a verifica dacă persoana vătămată a ajuns acasă sau pentru a încerca să ia legătura cu mama persoanei vătămate. De asemenea, deși căutarea persoanei vătămate durează aproximativ 1 oră, iar martora F. era evident îngrijorată de situația persoanei vătămate, aceasta nu face nici un demers în vederea solicitării sprijinului adulților sau a organelor de poliție, ceea ce denotă că martora F. cunoștea situația în care se găsea persoana vătămată, respectiv că se afla împreună cu inculpatul și nu dorea ca acest fapt să fie deconspirat. De asemenea, susținerea martorei F. în fața instanței că în noaptea respectivă a crezut că persoana vătămată s-a dus la bunicul său este în contradicție cu declarația martorului M. din faza de urmărire penală care arată că martora F. i-a spus că probabil persoana vătămată se află la domiciliul său, motiv pentru care instanța apreciază că și această susținere este nesinceră.

Dat fiind reținerea de către instanță a împrejurării că inculpatul și persoana vătămată au rămas singuri împreună cel puțin la ora 2226, când martora F. apare ca fiind despărțită de aceștia (fila 165 d.u.p.), în apropierea locului indicat de persoana vătămată a săvârșirii faptei, instanța apreciază că din probatoriu nu rezultă niciun motiv rezonabil pentru a înlătura susținerile persoanei vătămate cu privire la împrejurarea că inculpatul este persoana care a întreținut cu aceasta relații sexuale profitând de starea de vulnerabilitate vădită în care se afla minora de 11 ani datorată consumului de alcool și vârstei, stare de natură a o pune în imposibilitate de a își exprima voința în mod conștient, stare descrisă de persoana vătămată în cuprinsul declarației date în fața instanței.

Inculpatul a susținut în cursul urmăririi penale că acuzația pe care i-a adus-o minora se datorează instigării acesteia de către mama sa, susținere care este înlăturată de însăși martora C. , mama persoanei vătămate, care în cuprinsul declarației date în fața instanței a susținut că este în relație bună cu familia inculpatului și că nu are pretenții de la acesta pentru fapta care face obiectul cauzei.

În fața instanței tatăl inculpatului, respectiv persoana responsabilă civilmente D. a arătat că îl bănuiește pe martorul M. cu privire la săvârșirea faptei, care ar fi recunoscut în prezența sa că i-ar fi dat o țigară persoanei vătămate după plecarea acesteia din parcul "...";, precum și datorită faptului că acesta a ajuns târziu la domiciliu în acea noapte, respectiv după ora 0130. Raportat la această susținere instanța are în vedere că persoana vătămată îl cunoștea pe inculpat anterior săvârșirii faptei, împrejurare relatată atât de aceasta, cât și de martora B., chiar dacă nu se aflau în relații apropiate. În declarațiile date persoana vătămată a arătat că este capabilă să indice corect persoanele prezente în parcul "..."; rezultând că aceasta face corect distincția dintre inculpat și martorul M., pe care în declarația dată în fața instanței îl denumește după numele de poreclă "A...";, iar în cea dată în faza de urmărire penală îl indică ca fiind "tânărul al cărui nume nu îl cunosc";. Referitor la acesta persoana vătămată arată că și martorul M. ar fi fost prezent în parcul-loc de joacă, anterior săvârșirii faptei de către inculpat, precum și că acest martor împreună cu inculpatul i-a dat să consume alcool în ziua săvârșirii faptei. A susținut însă că acest martor a plecat înainte ca inculpatul să săvârșească fapta și l-a indicat încă de pe data de 26.11.2016 în contexte diferite pe inculpatul A. ca fiind autorul violului, susținere pe care și-a menținut-o și în fața instanței.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că timpul săvârșirii faptei cuprinde momentul despre care martora F. a declarat în faza de urmărire penală că a auzit-o dinspre locul săvârșirii faptei, pe persoana vătămată strigând după ajutor și țipând (fila 132 d.u.p.), respectiv după ce martora F. a arătat că a plecat în căutarea inculpatului și persoanei vătămate împreună cu martora B.. De asemenea, și potrivit declarației martorei B. din 27.11.2015 (fila 135), în același context aceasta a susținut că în momentul în care a ajuns în zona din spatele blocului unde se află magazinul "C..."; a auzit-o pe persoana vătămată râzând apoi strigând de 2 ori ajutor. Acest moment se încadrează în intervalul de timp care începe în preajma orei 2256, când cele 2 martore se deplasează deja pe str. ... spre str. ... potrivit planșei foto de la fila 166 d.u.p. în căutarea inculpatului și persoanei vătămate și se încheie înainte de ora ajungerii la locuința sa a martorei B., indicată de martoră ca fiind 2350. Ori în acest interval de timp din declarațiile martorilor audiați a rezultat că martorele G. și F. s-au întâlnit cu martorul M., însoțit de martorul K., într-un loc diferit de cel al săvârșirii faptei indicat ca fiind monumentul ... și parcurg împreună o parte din traseul efectuat în căutarea celor 2. Cum această perioadă de timp, coincide cu timpul săvârșirii faptei reclamate împotriva inculpatului A. , instanța urmează a exclude susținerea că martorul M. este autorul faptei reclamate și nu inculpatul. De asemenea, față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că în acest interval de timp martorul și persoana vătămată s-au aflat împreună singuri.

Din aceleași considerente instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului prin avocat de la ultimul termen de judecată în sensul că acesta nu poate fi autorul faptei care face obiectul cauzei deoarece la momentul săvârșirii acesteia, inculpatul se afla la locuința sa. Astfel, martorul J. , fratele inculpatului a declarat că inculpatul a ajuns acasă la ora 2345, împrejurare care de asemenea, față de intervalul de timp mai sus indicat nu exclude susținerea persoanei vătămate că inculpatul este autorul faptei reclamate.

Fiind audiate de către instanță martora G. a încercat să convingă instanța că în declarația dată anterior în faza de urmărire penală s-ar fi consemnat în mod necorespunzător celor declarate de aceasta de către organul de urmărire penală împrejurarea că martora ar fi auzit țipete, împrejurare care nu poate fi primită atâta timp cât declarația apare ca fiind semnată atât de martoră cât și de reprezentantul său legal, iar proba nu a fost înlăturată sub aspectul legalității sale. În schimb, martora G. a declarat și în fața instanței că martora F. i-a spus că a auzit-o pe persoana vătămată strigând după ajutor, probă care contravine susținerii martorei F. care în mod nesincer a încercat sa convingă instanța că doar i s-a părut că aude strigăte în seara respectivă și că în realitate nu a auzit. Nesinceritatea martorelor cu privire la această susținere, care a fost considerată o probă importantă de către organul de urmărire penală, rezultă și din declarația martorei P. care a arătat că martora F. i-a spus că în timp ce o căuta pe B. au auzit râsete dinspre blocurile de pe str.... și apoi țipete și deoarece le-a fost frică au revenit la domiciliu.

Fiind audiată martora F. în faza de judecată și fiind întrebată dacă fiica sa F. a declarat organelor de poliție aspecte contradictorii față de cele pe care i le-a spus ei anterior, aceasta a declarat că fiica sa a declarat organelor de poliție tot ceea ce i-a spus și ei. Și martorul M. a declarat în cursul urmăririi penale că martora F. i-a spus că a auzit râsete. În consecință, instanța va înlătura susținerile martorelor mai sus indicate din declarațiile date în fața instanței cu privire la împrejurarea că cele declarate în faza de urmărire penală cu privire la faptul că au auzit strigătele de ajutor la persoanei vătămate nu ar corespunde realității. De asemenea, strigătele de ajutor ale persoanei vătămate auzite de cele 2 martore confirmă și susținerea persoanei vătămate că raportul sexual avut de aceasta cu inculpatul A. a fost întreținut prin violență.

De asemenea, instanța de fond nu a putut reține nici susținerea inculpatului prin apărător, potrivit căreia fapta nu există, întrucât minora s-a rănit în timpul escaladării gardului care înconjoară locul săvârșirii faptei, deoarece nu este susținută de înscrisurile medicale existente la dosarul cauzei. Concluziile expertizei genetice efectuată în cauză, care nu au evidențiat în urma expertizării probelor biologice recoltate, urme biologice provenind de la o altă persoană decât persoana vătămată nu demonstrează că fapta nu există, existând posibilitatea ca inculpatul să fi evitat lăsarea unor astfel de urme biologice în corpul victimei.

Indicarea greșită de către persoana vătămată a intervalului orar în care s-a săvârșit fapta este explicabilă având în vedere starea psihică în care se găsea minora mai sus descrisă și nu impune înlăturarea declarației persoanei vătămate.

În consecință, față de modalitatea în care se coroborează materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prezumția de nevinovăție de care se bucura inculpatul a fost răsturnată și vinovăția inculpatului A. a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care în noaptea de 25/26.11.2015, în jurul orelor 23.00, pe fondul consumului de alcool, profitând de starea de vulnerabilitate vădită în care se afla minora de 11 ani, B., datorată consumului de alcool și vârstei, stare de natură a o pune în imposibilitate de a își exprima voința în mod conștient, a întreținut un raport sexual prin violență, în parcul de joacă din str. .., oraș X întrunește elementele constitutive ale tentativei de ‚viol"; prev. și ped. de art.218 alin.3 lit.c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.77 alin.1 lit.e C.pen.

Instanța de fond a reținut că fapta a fost comisă cu intenție directă.

La individualizarea măsurii educate aplicate inculpatului A. , instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 N.C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pentru a stabili în concret măsura educativă aplicată, instanța de fond a avut în vedere cele reținute în Referatul de Evaluare al minorului dar și alte aspecte.

În privința împrejurărilor comiterii infracțiunii, instanța de fond a reținut că gradul de pericol social al inculpatului este ridicat întrucât a comis fapta pe timp de noapte, profitând de starea de vulnerabilitate evidentă a victimei, minoră de 11 ani și aflată în stare de ebrietate. De asemenea, instanța reține atitudinea nesinceră a inculpatului, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, care nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că, inculpatul este minor, iar la data săvârșirii faptei nu avea antecedente penale, este încă la rândul său la vârsta copilăriei și s-a aflat la rândul său în contextul săvârșirii prezumtivei fapte lipsit de supravegherea adulților. De asemenea, fapta a fost săvârșită de inculpat pe fondul consumului de alcool, fără a exista date că inculpatul și-ar fi provocat starea de ebrietate în mod intenționat în vederea săvârșirii faptei. De asemenea, martora P. a arătat în declarația că persoana vătămată a avut în ziua respectivă un comportament provocator față de inculpat, în sensul că fiind în stare avansată de ebrietate a început la un moment dat să danseze provocator în fața inculpatului, l-a cuprins pe acesta, s-a așezat în brațele sale. Martora F. a declarat de asemenea instanței că persoana vătămată îl săruta pe inculpat deși acesta nu voia. Aceste aspecte sunt în aprecierea instanței împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului.

Totodată, instanța de fond a reținut că instanța de fond a reținut că în concluziile și recomandările referatului de evaluare s-a arătat că suportul familial și responsabilitățile familiale ale inculpatului pot constitui o resursă de sprijin în reintegrarea acestuia prin oferirea de suport. De asemenea, implicarea constată în activități lucrative contribuie la o organizare constructivă a timpului. Cu toate acestea, o modelare a mediului în funcție de propriul ego, indiferent de realitatea obiectivă, demonstrează că minorul se află în incapacitatea de a profita de elementele obiective care se constituie în oportunități. În aceste condiții s-a concluzionat că o măsură educativă privativă de libertate poate constitui cadrul care să permită dezvoltarea individuală propice.

Față de aceste considerente, instanța de fond în temeiul art. 124 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin.2 lit. b C.pen. i-a aplicat inculpatului A. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate.

S-a constatat că persoana vătămată B. prin reprezentant legal C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.399 alin.1 C.p.p. instanța a menținut măsura controlului judiciar sub care se află inculpatul A. constatând că față de gravitatea faptei imputate inculpatului, modului de săvârșire a acesteia și contextului în care inculpatul a ajuns în situația de a fi acuzat de săvârșirea acesteia se impune în continuare ca libertatea inculpatului să fie subordonată unor garanții procesuale, cu impunerea respectării obligațiilor corelative apreciate a fi necesare. S-a apreciat de către instanță că măsura preventivă luată față de inculpat în acest moment procesual asigură astfel un just echilibru între ingerința în dreptul acestuia la libertate și scopul urmărit, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal în care este implicat și necesitatea prevenirii pe durata procesului penal a unor situații faptice similare ca cele în care s-a găsit inculpatul în contextul săvârșirii faptei care face obiectul cauzei.

În baza art. 274 alin. (3) C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente D. și E. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Potrivit art. 274 alin.1 teza a II-a N.C.p.p. rap. la art.272 alin. 2 N.C.p.p., s-a hotătât ca onorariul apărătorului din oficiu din faza de judecată în cuantum de 195 lei pentru persoana vătămată să rămână în sarcina statului și să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului a criticat sentința cu privire la măsura educativă aplicată inculpatului de instanța de fond, context în care a apreciat că, în raport de gravitatea faptei comise, se impune aplicarea unei măsuri mai restrictive de libertate, respectiv internarea acestuia într-un centru de detenție.

Un secund motiv de apel se referă la obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, deși partea civilă - prin reprezentant legal nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul apelant A. a solicitat admiterea apelului declarat în cauză, iar în principal, achitarea sa în temeiul art. 396 alin. 5 coroborat cu art. 16 lit. a C.p.p.

În susținerea apelului, a solicitat a se avea în vedere probatoriul administrat de instanța de fond, respectiv expertiza medico legală și cercetarea locală efectuată în cauză, care, în opinia sa, nu demonstrează vinovăția inculpatului. Totodată, a arătat că situația de fapt coroborată cu probatoriul scriptic administrat în fața instanței de fond, demonstrează faptul că respectivul loc de joacă, la ora 10:00, anterior sosirii persoanei vătămate în acel perimetru, era închis, aceeași fiind situația și la momentul în care aceasta a părăsit locul de joacă. Deosebit de acestea, a arătat că în cauză există certitudinea că persoana vătămată a intrat în locul de joacă prin escaladare, context în care a apreciat că, raportat și la starea acesteia de ebrietate, leziunile exterioare și ruptura pantalonului din dreptul genunchiului victimei, au fost probabil comise în timpul escaladării.

În subsidiar, în raport de probatoriul administrat în cauză, a arătat că se poate da eficiență circumstanțelor atenuante. Astfel, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 114 C.pen., respectiv instituirea în sarcina inculpatului a unei măsuri neprivative de libertate prev. de art. 115 alin. 1 C.pen.

În faza de cercetare judecătorească, în fața instanței de control judiciar, au fost audiați martorii F. (f.94-95 și f.98 ds. apel ), G. (f.96-97 ds. apel), K. (f.109 ds. apel), P. (f.145 ds. apel), N. (f.146 ds. apel), M. (f.147 - 148 ds. apel), L. (f.184-185 ds. apel ), H. (f.185 și f. 244 ds. apel), V. (f.205 ds. apel) și O. (f.245 ds. apel).

A fost audiată persoana vătămată B. (f.203-204 ds. apel) și reprezentantul legal al persoanei vătămate C. (f.229-230 ds. apel).

În data de 13.06.2017 s-a realizat o cercetare la fața locului pentru stabilirea traseului infracțional, cele constatate fiind consemnate în procesul verbal încheiat la acea dată (f.224 ds. apel).

Inculpatul apelant A. a fost audiat în cauză la data de 25.11.2016 (f.34 ds.136).

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul A. , pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești (acesta nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, prin declarațiile date).

Nu va mai fi reluată argumentația stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, întrucât Curtea și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei).

Într-adevăr, din mijloacele de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale rezultă, în fapt, în esență, că inculpatul A. în noaptea de 25/26.11.2015, în jurul orelor 23.00, pe fondul consumului de alcool, profitând de starea de vulnerabilitate vădită în care se afla minora de 11 ani, B., datorată consumului de alcool și vârstei, stare de natură a o pune în imposibilitate de a își exprima voința în mod conștient, a întreținut un raport sexual prin violență, în parcul de joacă din str.... oraș X.

Raportat la starea de fapt reținută în sarcina inculpatului A. , în mod legal prima instanță a stabilit că fapta săvârșită de către acesta se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de viol prev. și ped. de art.218 alin.3 lit.c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen. și art.77 alin.1 lit.e C.pen.

Totuși, contrar punctului de vedere al primei instanțe, Curtea apreciază că în cauză nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art.75 alin.1 lit.a C.pen.

Curtea reține că pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub influența unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei; provocarea să se fi produs prin violență ori, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Așadar, provocarea trebuie să fie determinată prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Săvârșirea unui act de provocare, chiar dacă este de o anumită gravitate, nu este suficientă pentru existența provocării, ci mai trebuie ca acesta să fi determinat o puternică tulburare sau emoție făptuitorului. Activitatea de provocare trebuie să influențeze factorii subiectivi (volitiv și intelectiv) în sensul scurtării procesului psihic ce precede în mod obișnuit comiterea unei fapte și al pierderii parțiale a controlului activității.

Starea de surescitare nervoasă nu se prezumă, ci ea trebuie probată de cel care o invocă. Pentru a reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca persoana vătămată să aibă un comportament explicit sexual; pentru incidența art. 75 alin.1 lit. a C.pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni.

Or, faptul că o parte din martorii din cauză au relatat că în timp ce consuma băuturi alcoolice în parc, persoana vătămată l-a îmbrățișat și sărutat pe inculpatul A. nu poate fi considerat ca reprezentând o conduită care să fie de natură a se reține circumstanța atenuantă a provocării prevăzută art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.

În aceste condiții, Curtea constată că se impune înlăturarea din încadrarea juridică dată de prima instanță faptelor incidența circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.

Instanța de control judiciar nu va reține susținerea inculpatului apelant A. , prin apărător, în sensul că nu există probe care să demonstreze că acesta se face vinovat de infractiunea reținută în sarcina sa și că se impune achitarea sa pe motiv că fapta nu există.

Fără a mai relua analiza detaliată a probatoriului care susține vinovăția inculpatului, acest lucru fiind deja făcut de către prima instanță, și a fost deja însușită de către Curte, se vor indica principalele probe din care rezultă vinovăția inculpatului A. în prezenta cauză.

Astfel, Curtea reține că din concluziile raportului de constatare medico-legală nr.286-SV/A1 din 26.11.2015 rezultă că minora B. prezintă echimoze, excoriații și eroziuni tegumentare ce s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente, zgâriere și posibil prin cădere și o deflorare recentă (f.35 d.u.p.) iar din raportul de evaluare psihologică din data de 15.01.2016 rezultă că persoana vătămată pe fondul violențelor la care a fost supusă manifestă un grad crescut de anxietate căreia cu greu îi face față, lipsă de concentrare, pierderea încrederii în sine, stimă de sine redusă, abuzul la care a fost supusă are consecințe grave pe termen lung (f.40-41 d.u.p.).

Totodată, în mod constant, atât în faza de urmărire penală, în fața primei instanțe cât și în fața instanței de control judiciar, persoana vătămată a relatat că a fost violată în noaptea de 25/26.11.2015 iar martorii H. (f.185 și f. 244 ds. apel) și O. (f.245 ds. apel) precum și reprezentantul legal al persoanei vătămate C. (f.229-230 ds. apel) au relatat faptul că în noaptea respectivă victima a venit la domiciliu speriată, fără să fie în stare să relateze cu exactitate ce s-a întâmplat.

Or, având în vedere modul în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil că persoana vătămată B. a fost în noaptea de 25/26.11.2015 victima unui viol și, în consecință, nu se poate reține că fapta nu există, așa cum a solicitat inculpatul.

În ceea ce privește susținerea inculpatului în sensul că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată întrucât el a plecat spre domiciliul său nu poate fi reținută de către Curte ca fiind reală.

Astfel, Curtea reține că din declarațiile martorei F. (f.131-134 d.u.p., f.126-129 vol. I ds. primă instanță și f.94-95 și 98 ds. apel) rezultă că inculpatul a rămas cu persoana vătămată în fața blocului său cât timp ea a urcat până în casă iar când s-a întors nu i-a mai găsit motiv pentru care i-a solicitat martorei G. să o însoțească să o caute pe B..

Susținerile acestei martore sunt confirmate de martora G. care a arătat că martora F. a venit la ea și i-a cerut să o însoțească să-i caute pe S... (inculpatul) și pe B. (persoana vătămată) pentru că aceștia nu mai sunt afară (f.135 d.u.p., f f. 80 - 83 vol. I ds. primă instanță și f. 96 - 97 ds. curte ).

Tot martora F. a indicat în faza de urmărire penală faptul că i-a căutat pe inculpat și pe persoana vătămată în noaptea de 25/26.11.2015 împreună cu fratele inculpatului, martorul K. și cu un băiat numit "A...";, aspect ce infirmă susținerile inculpatului A. din fața primei instanțe în sensul că a fost ajutat de acest frate să ajungă acasă din parcul unde a consumat băuturi alcoolice.

Or, dacă martorul K. l-ar fi ajutat pe inculpat să ajungă acasă din parcul unde s-au consumat băuturi alcoolice anterior orei la care s-a săvârșit violului asupra minorei B. nu avea niciun motiv să le spună martorelor F. și G. că le ajută să-i caute pe inculpat și pe persoana vătămată ci pur și simplu ar fi comunicat că fratele său se află deja acasă.

Martorele F. și G. au afirmat totodată, în faza de urmărire penală, faptul că în timp ce îi căutau pe cei doi minori au auzit strigătele de ajutor ale persoanei vătămate, aspect ce confirmă faptul că B. era agresată în acel moment.

Curtea reține că nu există nicio justificare plauzibilă, alta decât încercarea de exonerare a inculpatului de răspunderea penală, pentru revenirea martorelor menționate anterior asupra aspectului referitor la țipetele auzite în timp ce o căutau pe persoana vătămată și, în consecință, în mod legal și temeinic apreciază că prima instanță a înlăturat susținerile nesincere ale acestor martore.

Totodată, persoana vătămată B. a declarat că a plecat din parcul unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul A. și cu martora F. iar când au ajuns în fața blocului în care locuia martora aceasta a urcat la apartamentul său iar ea a adormit. S-a trezit în parcul de joacă, era cu un băiat care trăgea de ea și încerca să întrețină raporturi sexuale cu ea și s-a opus, a simțit ceva și a leșinat (f.25-26 d.u.p., f.138-141 vol. I ds. primă instanță și f.203-204 ds. apel).

Mai mult, Curtea reține că martora H., cu prilejul reaudierii sale de către instanța de control judiciar, a arătat că a asistat la momentul în care minora B. a dat prima declarație în fața organelor de poliție și că aceasta, fără să i se sugereze sau să fie forțată, a povestit că a fost violată și l-a indicat pe inculpatul A. ca fiind autorul(f.244 ds. apel).

Curtea apreciază că din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile date de persoana vătămată, declarațiile reprezentantului legal ai persoanei vătămate, declarațiile martorilor martorii F. , G., K., P., N., M., L. , H., V. și O. precum și raportului de constatare medico-legală nr.286-SV/A1 din 26.11.2015 și raportul de evaluare psihologică al minorei B. din data de 15.01.2016 rezultă că fapta reținută în sarcina inculpatului A. există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, pentru care în mod legal și temeinic i s-a aplicat o măsură educativă de către prima instanță.

În ceea ce privește natura măsurii educative stabilite față de inculpatul A. de către prima instanță, Curtea apreciază că în mod nelegal și netemeinic s-a apreciat că raportat la natura infracțiunii săvârșite de către acest inculpat se impune aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.

Curtea constată, astfel, că natura măsurii educative aplicate nu a fost judicios individualizată prin raportare la gravitatea faptei.

Astfel, instanța de control judiciar constată că acestea nu au fost judicios individualizate în raport de prevederile art. 74 C.pen., raportat la art. 115 alin. 2 C.pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se stabilește și întinderea acestora, respectiv în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului care se evaluează după criteriile menționate la lit. a-g ale aceluiași text de lege, anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal (inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei); nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, nefiind în măsură să asigure realizarea concretă a scopului măsurii educative, astfel că se justifică aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă mai mare de timp având în vedere și înlăturarea circumstanței atenuante reținută în mod nelegal de către instanța de fond în sensul solicitat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului.

În concluzie, Curtea apreciază că avertismentul dat inculpatului A., prin soluția de aplicare a unei măsuri educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani, este de natură să îl facă pe acesta să conștientizeze pe viitor că legiuitorul ocrotește valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancționată în mod corespunzător și că el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligația de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care ar l-ar putea cantona într-o situație contrară legii, în caz contrar, va răspunde ca și în cazul de față.

Prin prisma celor mai sus expuse, Curtea constată că executarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 (trei) ani, este necesară, dar totodată și suficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpatului la normele de conduită acceptate de societate și prevenirea comiterii unor noi fapte circumscrise ilicitului penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea, constată că aceasta nu a fost criticată prin apelurile formulate în cauză și nici nu a indetificat vreun caz de nulitate absolută care să poată fi invocat din oficiu de către instanța de control judiciar.

Totodată, Curtea reține că și cea de-a doua critică formulată de către Ministerul Public referitor la greșita obligare a inculpatului A. în solidar cu părților responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare este întemeiat.

Potrivit art.274 alin.3 C.p.p. partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Așadar, cât timp în cauză nu există o constituire de parte civilă, pretențiile civile formulate în cauză au fost respinse în totalitate sau a fost obligat la despăgubi doar inculpatul partea responsabilă civilmente nu poate fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în solidar cu inculpatul și se impune a fi remediat acest aspect din sentința apelată.

În consecință, față de aspectele menționate anterior, apreciind că nu există niciun element pentru a reduce durata măsurii educative dispuse în cauză față de inculpatul apelant, Curtea urmează ca, în baza art.421 pct.1 lit. b C.p.p., respinge apelul declarat de către apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr.308 din 07.10.2016 a Judecătoriei Gura Humorului, ca nefondat.

Constatând culpa procesuală a inculpatului apelant, în temeiul art.275 alin.2 C.p.p., îl va obliga să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Față de cele expuse anterior, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a C.p.p., va admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului împotriva sentinței nr.308 din 07.10.2016 a Judecătoriei Gura Humorului, va desființa, în parte, sentința penală sus menționată și în rejudecare:

Va înlătura din sentința atacată dispozițiile privind aplicarea măsurii educative a internării într-un centru educativ prevăzută de art.124 C.pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.218 alin.3 lit.c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen. și art.75 alin.2 lit.b C.pen. și de obligare a inculpatului A. , în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata către stat a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.114 alin.2 lit. b C.pen. rap. la art. 125 alin.1 și 2 C.pen. va aplica inculpatului A., măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3(trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol calificată prevăzută și sancționată de art. 218 alin.3 lit. C.pen. cu aplicarea art. 113 alin.2 C.pen. și a art.77 alin.1 lit.e C.pen.

În baza art.274 alin.1 C.pen. îl va obliga inculpatul A. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din primă instanță.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 C.p.p. celelalte cheltuieli judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră intimată B. (av. .. - delegație pentru asistență juridică obligatorie nr.2638/26.10.2017), în cuantum de 195 lei, va rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Nereținerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a cod penal în cazul infracțiunii de viol, când victima, aflată sub influenta alcoolului, a îmbrățișat și sărutat pe inculpat anterior actului de viol.