Nulitate relativă. Nesemnarea de către martorii asistenţi a procesului-verbal de cercetare la faţa locului
| Comentarii |
|
Încălcările dispoziţiilor legale care atrag nulitatea absolută a actelor astfel efectuate sunt strict şi limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen. - printre aceste cazuri neregăsindu-se nelegalitatea reţinută în cauza de faţă de prima instanţă, privind nesemnarea procesului-verbal de cercetare la faţa locului de către cei doi martori asistenţi menţionaţi în cuprinsul actului. În cazul existenţei unei astfel de încălcări a dispoziţiilor legale, sancţiunea prevăzută de lege este aceea a nulităţii relative, nulitate care, potrivit pre vederilor art. 197 alin. (1) C.proc.pen., poate fi invocată doar atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Potrivit prevederilor art. 197 alin. (4) C.proc.pen., o astfel de nulitate poate fi luată în considerare din oficiu de către instanţă numai dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Caracterul relativ al nulităţii determinată de nesemnarea de către martorii asistenţi a procesului verbal de cercetare la faţa locului rezultă şi din împrejurarea că, potrivit art. 129 alin. (2) C.proc.pen., cercetarea poate fi efectuată şi în lipsa unor martori asistenţi, atunci când prezenţa acestora nu este posibilă.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 1471 din 28 septembrie 2011
Prin sentința penală nr. 544/22.12.2010, Judecătoria Tg. Bujor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., l-a achitat pe inculpatul P.S.L., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C.pen., cu aplicarea art. 99 și următ. C.pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat (faptă din data de 28.05.2009, parte vătămată C.E.).
în baza art. 346 alin. (3) C.proc.pen, a constatat că nu pot fi acordate despăgubiri civile părții vătămate C.E., domiciliat în B, str. S nr. 74, jud. Galați.
în temeiul art. 192 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 99 și următ. C.pen., l-a condamnat pe inculpatul P.S.L. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (faptă din data de 17/18.09.2009, parte vătămată T.A.).
în temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C.pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
în temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 110 C.pen.
în temeiul art. 359 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și 84 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
în temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 C.proc.pen., a constatat că partea vătămată T.A., domiciliată în B, str. S nr. 31, jud. Galați, nu s-a constituit parte civilă.
în temeiul art. 191 alin. (1) C.proc.pen., l-a obligat pe inculpatul P.S.L. la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat reținută prin actul de inculpare în sarcina inculpatului:
La data de 01.06.2009 s-a înregistrat la Poliția orașului Berești sesizarea numitului C.E. (fila 6 d.u.p.), prin care acesta a arătat că în data de 28.05.2009 persoane necunoscute au pătruns în locuința sa din orașul Berești, strada Stadionului, nr. 74, de unde au sustras suma de 300 de lei și bunuri în valoarea totală de peste 700 de lei, solicitând efectuarea de cercetări în vederea identificării autorilor și restituirii bunurilor și banilor.
Singurele mijloace de probă pe care își întemeiază Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, județul Galați soluția de trimitere în judecată a inculpatului P.S.L. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din data de 28.05.2009, parte vătămată C.E.) sunt procesul-verbal de cercetare la fața locului și Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 927352 din 02.07.2009.
în ceea ce privește procesul verbal de cercetare la fața locului, instanța l-a apreciat ca fiind lovit de nulitate absolută, sancțiune procedurală ce poate fi luată în considerare și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. (1) și (4) teza a II-a C.proc.pen., pentru următoarele considerente:
La data de 28 mai 2009 s-a efectuat cercetarea la fața locului, în prezența martorei B.V. și a martorului E.V., astfel cum se consemnează în procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 10-12 d.u.p.).
Deși procesul verbal de cercetare la fața locului este semnat de doi martori (!!!) (filele 10 - 12 d.u.p.), din verificările efectuate de instanța de judecată (fila 34) și din declarația martorei B.V. și a părții vătămate C.E. (fila 38), rezultă că de față la cercetare nu a fost nicio persoană cu numele E.V., martor asistent fiind doar numita B.V.
De altfel, reprezentantul Ministerului Public a înțeles să renunțe la audierea acestui martor, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 14.12.2010 (fila 38).
în ceea ce privește pe martora asistentă B.V., instanța a constatat că semnătura de pe procesul verbal de cercetare la fața locului despre care se pretinde de către organele de cercetare penală ale poliției că este a martorei (filele 10-12 d.u.p.) nu seamănă nici pe departe cu semnătura de pe declarația dată de martoră în fața instanței de judecată (fila 37).
Instanța reține că potrivit art. 131 în referire la art. 91 alin. (1) și (2) C.proc.pen., participarea martorilor asistenți în deplină cunoștință de cauză este cerută de lege pentru asigurarea legalității procesului verbal de cercetare la fața locului, ca mijloc de probă, iar nerespectarea acestei condiții atrage nulitatea actului respectiv.
Condiția prealabilă de valabilitate impusă martorilor de a citi procesele-verbale înainte de a le semna constituie doar o prezumție simplă a îndeplinirii acestei obligații legale - art. 91 alin. (2) C.pen - care poate fi răsturnată motivat în fazele ulterioare ale procesului penal (în acest sens, a se vedea și I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 1508/2006), astfel cum urmează a se întâmpla și în cauza de față.
Chiar dacă martora a fost de față când au fost relevate și ridicate fragmentele de urme papilare, instanța, față de cele precizate anterior, și-a format convingerea că martora nu știe ce s-a consemnat în procesul verbal de cercetare la fața locului, nu a citit și nu a semnat procesul verbal de cercetare la fața locului.
Așadar, având în vedere că la cercetarea la fața locului nu a participat nici un martor asistent cu numele E.V. și nici un alt martor asistent de sex masculin, iar în privința martorei asistente B.V. instanța și-a format convingerea că aceasta nu a citit și nu a semnat procesul verbal de cercetare la fața locului, instanța a înlăturat procesul verbal de cercetare la fața locului pe care se sprijină trimiterea în judecată a inculpatului.
Față de această situație, cât timp prelevarea și ridicarea fragmentelor de urme papilare nu este confirmată de niciun martor asistent, instanța a considerat că nu poate avea certitudinea că fragmentele de urme papilare au fost ridicate din locurile despre care fac vorbire organele de cercetare penală ale poliției.
Pe cale de consecință, întrucât Raportul de constatare tehnico - științifică dactiloscopică nr. 927352 din 02.07.2009 are la bază un proces verbal de cercetare la fața locului lovit de nulitate pentru motivele arătate mai sus, rezultă că nici Raportul nu poate fi reținut de către instanță ca mijloc de probă împotriva inculpatului P.S.L.
Dubiul ce planează asupra acestor mijloace de probă avute în vedere de Parchet, respectiv starea de incertitudine cu privire la situația de fapt reținută de Parchet, sunt dublate și de faptul că, deși în procesul verbal de cercetare la fața locului se vorbește despre prelevarea și ridicarea a 6 (șase) fragmente de urme papilare, respectiv:
- de pe pervazul geamului neasigurat au fost ridicate trei fragmente urme papilare palmare;
- de pe partea interioară a celui de-al doilea sertar de la bufetul de bucătărie, din camera de est a locuinței, două fragmente urme papilare digitale;
- de pe ușa din sticlă partea dreaptă a mobilei de sufragerie, un fragment urmă papilară digitală;
- potrivit Raportului de constatare tehnico - științifică dactiloscopică nr. 927352/02.07.2009 (fila 30 d.u.p.) au fost trimise în vederea expertizării numai 4 (patru) fragmente de urme papilare prelevate cu pulbere negru de fum, respectiv de pe pervazul ferestrei neasigurate (3 fragmente) și de pe partea inferioară a sertarului din mijloc al bufetului din partea de est a locuinței (un fragment), fără ca din dosarul de urmărire penală să se facă vreo referire la celelalte două fragmente de urme papilare prelevate și ridicate din casa părții vătămate.
Cu privire la modul de instrumentare a cauzei, față de scopul procesului penal de a constata la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, înscris în art. 1 alin. (1) C.proc.pen., instanța a reținut că, deși cercetarea la fața locului a avut loc în data de 28 mai 2009, dată la care au fost ridicate cele 6 (șase) fragmente urme papilare, organele de cercetare emit adresă către Inspectoratul de Poliție al Județului Galați - Serviciul Criminalistic cu solicitarea de a se efectua o expertiză de specialitate cu privire la urmele ridicate abia în data de 26 iunie 2009, deci la aproape o lună de la prelevarea și ridicarea urmelor.
Prin adresa nr. 927352/02.07.2009, Inspectoratul de Poliție al Județului Galați - Serviciul Criminalistic a înaintat organelor de cercetare penală ale poliției Raportul de constatare tehnico - științifică dactiloscopică nr. 927352/02.07.2009, concluziile raportului fiind în sensul că:
- fragmentele de urme identificate pe pervazul ferestrei au fost create de zona hipotenară de la mâna stângă a învinuitului P.S.L.;
- cele de pe partea interioară a sertarului, de zonele tenară, hipotenară de la mâna dreaptă și degetul inelar de la mâna stângă, ale aceleiași persoane.
Instanța a apreciat că organele judiciare penale nu pot să asigure aflarea adevărului asistând pasiv și indiferent la activitatea de probațiune desfășurată în fața lor, pentru a nu vorbi de organele de urmărire penală care, așa cum prevede art. 200 C.proc.pen., au ca sarcină tocmai strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora.
în speță, instanța a considerat că organele de cercetare penală ale poliției nu au manifestat un rol activ, astfel cum se prevede în art. 4 C.proc.pen., întrucât la momentul la care au intrat în posesia rezultatului expertizei de specialitate, cunoscând ce bunuri pretinde partea vătămată că i-au fost sustrase nu au propus, spre exemplu, efectuarea unei percheziții domiciliare privind pe inculpatul P.S.L., apreciind că procesul verbal de cercetare la fața locului, Raportul de constatare tehnico - științifică dactiloscopică și referatul de anchetă socială, efectuată la domiciliul inculpatului, sunt mijloace de probă suficiente pentru a înfrânge prezumția de nevinovăție de care se bucură, conform art. 52 C.proc.pen., orice persoană, inclusiv inculpatul din prezenta cauză.
Ca atare, constatând că, în speță, probele administrate nu au dovedit mai presus de orice dubiu vinovăția inculpatului, nefiind apte să răstoarne prezumția de nevinovăție, se va face aplicarea regulii in dubio pro reo.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., instanța l-a achitat pe inculpatul P.S.L. pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C.pen., cu aplicarea art. 99 și următ. C.pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat (faptă din data de 28.05.2009, parte vătămată C.E.).
în baza art. 346 alin. (3) C.proc.pen., a constatat că nu pot fi acordate despăgubiri civile părții vătămate C.E.
în ceea ce privește a doua infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de violare de domiciliu (faptă din data de 17/18.09.2009, parte vătămată T.A.), instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21.09.2009 a fost înregistrată la Poliția orașului Berești plângerea formulată de numita T.M.C. împotriva numitului P.S.L., prin care s-a sesizat faptul că în seara zilei de 17.09.2009, orele 22:15, în timp ce se afla în casă împreună cu mama și nepotul său, a auzit gălăgie în curte, au aprins becul și l-au surprins în curte pe numitul P.S.L., solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu.
Din declarațiile persoanelor audiate în cauză, rezultă că în data de 17/18.09.2009, orele 22:00, învinuitul P.S.L. a sărit în curtea părții vătămate T.A. aflată pe strada S., din oraș B.
Proprietara și fiica sa, T.M.C., au auzit zgomote și au aprins becul de afară.
Cele două femei au ieșit în curte, l-au recunoscut pe învinuit, în persoana vecinului de la nr. 37 A, i-au cerut explicații despre prezența lui în curte la acea oră, însă inculpatul nu a scos nici un cuvânt.
în aceste condiții, partea vătămată a apelat 112 și la auzul sirenei mașinii de poliție, inculpatul P.S.L. a sărit gardul în curtea numitului N.N., unchiul său.
Fiind audiat în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a avut aceeași poziție, respectiv că nu a fost în data de 17/18.09.2009, orele 22:00, în curtea părții vătămate.
Pe de altă parte, partea vătămată T.A. a declarat că părinții inculpatului, părțile responsabile civilmente P.V. și P.D., au luat de patru ori legătura cu ea, cerându-i să-l ierte pe inculpat și să își retragă plângerea formulată împotriva sa.
Situația de fapt a fost reținută de instanță, potrivit art. 63 alin. (2) C.proc.pen., pe baza coroborării tuturor probelor administrate în cauză, după cum urmează: sesizarea depusă de T.M.C. la organele de poliție, declarațiile martorei M.C. și părții vătămate T.A., declarațiile inculpatului P.S.L.
în drept, s-a reținut că fapta inculpatului P.S.L. de a pătrunde fără drept, în curtea părții vătămate T.A., în noaptea de 17/18.09.2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen.
în ceea ce privește individualizarea pedepsei pentru fapta săvârșită, potrivit prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța a avut în vedere fapta comisă, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă (pe timpul nopții), pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune, gradul de pericol social al acesteia, care are un pericol social ridicat, persoana inculpatului - care nu a recunoscut fapta săvârșită, având o atitudine nesinceră în fața organelor de cercetare penală și în fața instanței de judecată, faptul că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală.
împotriva sentinței penale nr. 544/22.12.2010 a Judecătoriei Tg. Bujor a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor, invocând nelegala achitare a inculpatului P.S.L. pentru infracțiunea de furt calificat, având ca parte vătămată pe C.E.
în dezvoltarea motivelor de recurs, expuse pe larg în partea introductivă a prezentei decizii, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 28.05.2009 este lovit de nulitate absolută, eroare care a avut drept consecință nelegala achitare a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat.
Procurorul de ședință a invocat, ca motiv suplimentar de recurs, omisiunea primei instanțe de a soluționa antecedentele penale ale inculpatului.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor este fondat, pentru următoarele considerente:
Examinând cauza în raport cu primul motiv de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor se reține, sub un prim aspect, că în mod greșit prima instanță a considerat că procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 28.05.2009, la locuința părții vătămate C.E., este lovit de nulitate absolută.
încălcările dispozițiilor legale care atrag nulitatea absolută a actelor astfel efectuate sunt strict și limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen. - printre aceste cazuri neregăsindu-se nelegalitatea reținută în cauza de față de prima instanță, privind nesemnarea procesului-verbal de cercetare la fața locului de către cei doi martori asistenți menționați în cuprinsul actului.
în cazul existenței unei astfel de încălcări a dispozițiilor legale, sancțiunea prevăzută de lege este aceea a nulității relative, nulitate care, potrivit pre vederilor art. 197 alin. (1) C.proc.pen., poate fi invocată doar atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Potrivit prevederilor art. 197 alin. (4) C.proc.pen., o astfel de nulitate poate fi luată în considerare din oficiu de către instanță numai dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Caracterul relativ al nulității determinată de nesemnarea de către martorii asistenți a procesului verbal de cercetare la fața locului rezultă și din împrejurarea că, potrivit art. 129 alin. (2) C.proc.pen., cercetarea poate fi efectuată și în lipsa unor martori asistenți, atunci când prezența acestora nu este posibilă.
în cauza de față, se reține că procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 28.05.2009 poartă două semnături privitor la care prima instanță are îndoieli că ar aparține celor doi martori asistenți menționați în cuprinsul actului - respectiv martorii B.V. și E.V.
în cazul martorului asistent B.V., se reține că, fiind prezentă în instanță și audiată (fila 37), aceasta a declarat că a asistat la cercetările la fața locului și a văzut când au fost ridicate de către polițiști amprente din diverse zone ale locuinței părții vătămate C.E. Fără a încerca să clarifice, cu prilejul audierii, dacă martora cunoaște conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului și fără a o întreba dacă semnătura de pe acest act, care îi este atribuită, a fost efectuată de ea, prima instanță a tras concluzia că martora nu a citit procesul-verbal și că semnătura de pe acest act nu-i aparține - aspecte care, în opinia instanței, pun la îndoială veridicitatea procesului verbal.
Totodată, deși din declarațiile martorei B.V. (fila 37) și a părții vătămate C.E. (fila 35) nu rezultă că aceștia ar fi fost întrebați dacă la cercetarea la fața locului a fost sau nu prezent martorul asistent E.V., prima instanță a consemnat în încheierea din 14.12.2010 „precizările” acestora, în sensul că numitul E.V. nu a participat la efectuarea cercetării, motiv pentru care a renunțat la audierea acestuia, având în vedere și împrejurarea că citația trimisă martorului a fost restituită cu mențiunea „destinatar necunoscut”.
Prin urmare, se reține că prima instanță a dat curs principiului in dubio pro reo și a înlăturat din materialul probator procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum și actul subsecvent ( raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică), fără a se preocupa mai întâi, astfel cum era obligată, de respectarea altor două principii care guvernează procesul penal, respectiv „principiul aflării adevărului” ( art. 3 C.proc.pen.) și „principiul rolului activ al organelor judiciare” (art. 4 C.proc.pen.).
Totodată, se constată că prima instanță nu s-a preocupat pentru clarificarea antecedentelor penale ale inculpatului, fapt ce a dus la pronunțarea unei soluții nelegale în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) din C.pen. (parte vătămată T.A.)
Astfel, din fișa de cazier a inculpatului, rezultă că, la data sesizării instanței în prezenta cauză, era pusă în mișcare împotriva acestuia acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C.pen., infracțiune concurentă cu cele deduse judecății în prezenta cauză, pentru care a fost condamnat, prin sentința penală nr. 1689/05.05.2010 a Judecătoriei Tg. Bujor, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare efectivă.
întrucât sentința penală mai susmenționată a rămas definitivă la data de 20.12.2010 (referat - fila 21 - recurs), mai înainte de pronunțarea sentinței recurate în prezenta cauză, prima instanță ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) în referire la art. 34 și art. 35 C.pen., privind contopirea pedepselor - situație în care nu ar mai fi fost posibilă aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Constatând existența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 și pct. 172 din C.proc.pen., Curtea, văzând și dispozițiile art. 385 15pct. 2 lit. c) C.proc.pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
(Judecător Constantin Cârcotă)
