Nulitatea unor acte intocmite in faza de urmarire penala cu incalcarea dispozitiilor legala .
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția Penală Decizie nr. 97 din data de 06.11.2017
. Prin încheierea din 31.08.2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare s-au admis în parte cererile formulate de inculpatul MT.
S-a constatat nulitatea ordonanței din 31.12.2014 a Poliției orașului Ulmeni - Compartimentul rutier dată în dosarul nr. 42/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare prin care s-a dispus efectuarea unei cercetări la fața locului faptei, respectiv în Ulmeni, DJ 108A în fața imobilului cu nr. 118, județul Maramureș.
S-a constatat nulitatea, în condițiile art. 282 alin.1 Cod procedură penală, a procesului-verbal de cercetare la fața locului și a planșei cu fotografii judiciare aferente, efectuate cu încălcarea legii în același dosar de urmărire penală.
S-au respins celelalte cereri formulate de inculpat, prin apărător, respectiv de inculpat în nume propriu.
Prin încheierea penală nr. 2712 pronunțată la data de 28.09.2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 42/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare privind pe inculpatul MT trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art. 196 alin.2 și alin.3 Cod penal, rap.la art. 194 alin.1 lit.b Cod penal.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul MT pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art. 196 alin.2 și alin.3 Cod penal, rap.la art. 194 alin.1 lit.b Cod penal.
Cu excluderea probelor lovite de nulitate relativă conform încheierii penale din 31.08.2017 pronunțată în prezentul dosar.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.42/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MT pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art. 196 alin.2 și alin.3 Cod penal, rap.la art. 194 alin.1 lit.b Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul în noaptea de 31.12.2014, în jurul orelor 23:15 aflându-se sub influența băuturilor alcoolice inculpatul MT ar fi condus pe DJ 108A în localitatea Ulmeni autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare xxxxx circulând pe contrasens și depășind marcajul longitudinal continuu dintre sensurile de circulație, ir prin aceasta ar fi provocat producerea unei coliziuni între autoturismul pe care îl conducea și bicicleta pe care circula persoana vătămată GCD în urma accidentului rutier fiindu-i cauzate persoanei vătămate leziuni corporale vindecabile în 120-130 de zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmării penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare aferentă; declarațiile persoanei vătămate GCD; certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală; adresa de constituire de parte civilă a Spitalului Județean "Dr. Constantin Opriș"; Baia Mare; declarațiile martorilor OAF, AAG, PSF, înscrisuri privind alcoolemia; declarațiile inculpatului MT.
Prin încheierea penală din 31.08.2017 a judecătorului de cameră preliminară, s-a constatat nulitatea, Ordonanței din data de 31.12.2014 a Poliției Orașului Ulmeni - Compartimentul Rutier, dată în dosarul nr. 42/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, prin care s-a dispus efectuarea unei cercetări la fața locului faptei, respectiv în Ulmeni, DJ 108A, în fața imobilului cu nr. 118, județul Maramureș (fila 29 din dosarul de urmărire penală).
De asemenea, s-a constatat nulitatea, în condițiile art. 282, alin. 1 Cod procedură penală, a actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii în dos. nr. 42/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, și anume, procesul verbal de cercetare la fața locului și a planșei cu fotografii judiciare aferente (filele 11-25 din dosarul de urmărire penală).
Încheierea a fost comunicată Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, care, prin adresa din data de 8 septembrie 2017, a comunicat faptul că se menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului MT, în dosarul 42/P/2015.
Examinând rechizitoriul cu nr. 42/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare privind pe inculpatul MT, în condițiile art. 346, alin. 4 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a reținut că excluderea actelor menționate anterior nu atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.
Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la persoana inculpaților, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art. 346, alin. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 42/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și a actelor de urmărire penală.
Totodată, s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul MT, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196, alin. 2 și 3 Cod penal, raportat la art. 194, alin. 1, lit. b Cod penal.
Împotriva încheierii penale nr. 771 din 20.09.2017 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 1994/307/2017/a1, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a formulat contestație solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii penale nr. 2712/28.09.2017 și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se constate legalitatea administrării tuturor probelor și a efectuării tuturor actelor de urmărire penală din dosarul nr. 42/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare privind pe inculpatul MT trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art. 196 alin.2 și 3 Cod penal rap.la art. 194 alin.1 lit.b Cod penal.
In motivarea contestației s-a arătat că în motivarea încheierii din 31.08.2017 judecătorul de cameră preliminară a reținut, în principiu, că în prima fază a procesului penal probele se administrează odată cu începerea urmăririi penale in rem, singura excepție fiind prev.de art. 111 alin.9 Cod procedură penală care prevede că audierea persoanei vătămate poate fi realizată de îndată ce organul de urmărire penală este sesizat, chiar dacă nu a fost începută urmărirea penală.
Cercetarea la fața locului este procedeul probatoriu ce constă în cercetarea locului unde se bănuiește că s-a săvârșit infracțiunea, atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului, precum și ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane și poate fi realizată numai după începerea urmăririi enale.
In cauză, s-a reținut că prin ordonanța din 01.01.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev.de art. 196 alin.2,3 Cod penal și conducere sub influența alcoolului prev.de art. 336 alin.1 Cod penal. In procesul-verbal de cercetare la fața locului se menționează că acest procedeu probatoriu a fost efectuat în noaptea de 31.12.2014/01.01.2015 între orele 23:50-01:15 (f.11-13 dos.u.p.) anterior începerii urmăririi penale, împrejurare ce atrage nulitatea acestui mijloc de probă efectuat în afara fazei de urmărire penală, sancțiune aplicată și în privința planșei cu fotografii judiciare aferente și a schiței locului accidentului. De asemenea, ordonanța Poliției Ulmeni prin care s-a dispus efectuarea cercetării la fața locului a fost emisă tot în data de 21.12.2014.
Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară a constatat nulitatea, în baza art. 282 alin.1 Cod procedură penală a procesului-verbal de cercetare la fața locului, a planșei cu fotografii judiciare și a ordonanței prin care s-a dispus efectuarea cercetării la fața locului și în baza art. 102 alin.3 Cod procedură penală, le-a exclus.
S-a apreciat că această hotărâre este nelegală sub aspectul soluționării cererilor și excepțiilor formulate de apărătorul ales al inculpatului MT în sensul constatării nulității procesului verbal de cercetare la fața locului și a planșei cu fotografii judiciare aferente întocmite de organele de cercetare penală în noaptea de 31.12.2014/01.01.2015 și excluderii acestora de la soluționarea cauzei.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală în noaptea de 31.122014/01.01.2015 (f.11-25 dosar u.p.) la ora 23:50 organele de poliție din cadrul Poliției Ulmeni au fost sesizate cu privire la faptul că pe str. Petre Dulfu din localitatea Ulmeni s-a produs un accident de circulație. In momentul respectiv organele de poliție se aflau în imposibilitatea obiectivă de a întocmi ordonanța de începere a urmăririi penale întrucât nu cunoșteau încadrarea juridică a faptei pentru care se vor efectua cercetări în cauză sau dacă a fost comisă vreo infracțiune. Polițiștii nu aveau cunoștință câte persoane au fost rănite, dacă vreunul dintre cei doi conducători auto se află sau nu sub influența alcoolului, dacă cei doi dețin permis de conducere, dacă la data respectivă aveau dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, dacă vor accepta sau nu prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, etc.
Este notoriu faptul că în cazul producerii accidentelor de trafic rutier autoritățile sunt anunțate prin serviciul de urgență 112 de diverse persoane aflate la fața locului, care relatează locul unde a avut loc un accident cu avarii sau cu victime și alte minime detalii necesare pentru a se determina dacă este nevoie de intervenția ambulanței, echipelor de descarcerare sau a pompierilor, persoanele respective neavând posibilitatea, competența și pregătirea necesară pentru a permite polițistului rutier pe a cărui rază de competență teritorială s-a produs accidentul și care este obligat să se deplaseze la fața locului, să facă încadrări juridice.
In situația săvârșirii unor infracțiuni în contextul producerii unui accident de trafic rutier, infracțiunile respective sunt flagrante în sensul art. 293 alin.1 Cod procedură penală, potrivit căruia este flagrantă infracțiunea descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire.
După deplasarea la fața locului a organelor de poliție, în vederea clarificării situației de fapt, a stabilirii modului de producere a accidentului, a stabilirii cel puțin în principiu a persoanei care a încălcat reguli de circulație se impune ca polițiștii rutieri să efectueze constatarea infracțiunilor, în acest act menționându-se totodată dacă conducătorii auto implicați în accident sunt posesori de permis de conducere, dacă se află sub influența alcoolului, dacă sunt de acord cu testarea cu aparatul etilotest și prelevarea de mostre biologice, dacă la fața locului sunt persoane rănite și care este starea acestora, etc.
La momentul efectuării procesului verbal care a fost înlăturat de la soluționarea cauzei de către judecătorul de cameră preliminară, organele de poliție erau obligate potrivit art. 298 alin.1 Cod procedură penală să constate săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art. 196alin.2,3 Cod penal, chiar în lipsa plângerii prealabile a vreunei persoane, urmând ca, în baza art. 298 alin.2 Cod procedură penală, organul de urmărire penală să cheme persoana vătămată și să o întrebe dacă formulează plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și, doar în caz afirmativ, să înceapă urmărirea penală. In cazul în care persoana vătămată nu ar fi formulat plângere prealabilă sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, organele de cercetare penală ar fi fost obligate să formuleze propunere de clasare a cauzei.
Potrivit celor menționate în procesul-verbal intitulat "de cercetare la fața locului"; activitățile respective s-au desfășurat între orele 23:50-01:15. Este evident că întocmirea procesului-verbal în forma tehnoredactată s-a efectuat ulterior, după deplasarea polițiștilor la sediul Poliției Ulmeni, aceștia nedispunând de mijloacele tehnice necesare pentru a întocmi la fața locului în formă scrisă, tehnoredactată procesul-verbal.
Așadar, procesul-verbal încheiat la data de 31.12.2014, aflat la filele 11-25 din dosarul de urmărire penală este un act de constatare a infracțiunii flagrante, în sensul art. 298 alin.1 Cod procedură penală, și totodată, un act de sesizare a organelor de urmărire penală, care are un conținut complex, cuprinzând și constatările personale, făcute prin propriile simțuri de către organele de cercetare penală la fața locului (măsurători, determinarea poziției autoturismelor implicate în accident, starea persoanelor găsite la fața locului).
Pentru considerentele expuse s-a apreciat că judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a constatat în mod greșit nulitatea acestui înscris împreună cu anexele acestuia și l-a exclus de la soluționarea cauzei, ignorând natura sa juridică. Actul în discuție reprezintă un act de constatare a infracțiunii flagrante (care are și valoarea unui act de sesizare a organelor de urmărire penală) și nu un mijloc de probă.
Împotriva acelorași încheieri au formulat contestații, inculpatul MT, și persoana vătămată GCD, prin apărătorii aleși.
Inculpatul MT a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierilor penale contestate cu consecința admiterii excepțiilor invocate, atât cu privire la legalitatea administrării probelor și legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, cât și cele privind neregularitatea actului de sesizare.
In motivarea contestației s-a arătat că, în concret, ordonanța de începere a urmăririi penale in rem a fost întocmită ulterior datei de 01.01.2015, fapt ce reiese cu prisosință din conținutul acestui act, unde la rubrica aferentă numărului de dosar unic de parchet apare menționat nr. 42/P/2015, număr ce a fost atribuit abia la data de 07.01.2015. Judecătorul de cameră preliminară în mod nefondat a reținut că, deși acel act poartă mențiunea nr. dosar 42/P/2015, admite că această mențiune ar fi fost făcută ulterior concluzionând că "după atribuirea numărului unic de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia mare, mențiunea s-a făcut și pe ordonanța de la fila 9 din dosarul de urmărire penală";. O atare concluzie este lipsită de fundament legal și este contrară principiului legalității în condițiile în care alterarea ulterioară a conținutului unui act nu poate să fie în nici o împrejurare justificată, dimpotrivă, o atare acțiune de alterare lăsând loc de echivoc cu privire și la celelalte mențiuni pe care actul le conține. În condițiile în care suntem în prezența indiscutabilă a unei alterări, premisă care conduce la o singură concluzie rezonabilă și anume aceea că dacă este acceptată alterarea sub un anumit aspect, aceasta se poate regăsi și cu privire la alte mențiuni din cuprinsul actului.
Pe de altă parte, criticile formulate sunt de esența principiului legalității și formalismului ce trebuie să îmbrace orice act de procedură, în materie procedurală neputând fi acceptată ideea de modificare, completare ulterioară a unui act de procedură. Din această perspectivă, fiind evidentă și chiar recunoscută alterarea ordonanței de începere a urmăririi penale, s-a susținut nelegalitatea acesteia cu consecința anulării actului precum și a tuturor actelor de urmărire penală subsecvente, ce nu pot subzista în lipsa unei urmăriri penale începute în depline condiții de legalitate. S-a apreciat că soluția care se impune este aceea de anulare a ordonanței de începere a urmăririi penale și subsecvent în condițiile art. 282 Cod procedură penală, anularea tuturor actelor de urmărire penală întocmite în cauză, cu consecința restituirii cauzei la parchet.
In ceea ce privește soluția judecătorului de cameră preliminară cu privire la nulitatea ordonanței din 31.12.2014 orele 23:50 prin care s-a dispus efectuarea unei cercetări la fața locului, precum și a procesului-verbal/planșe fotografice întocmite în urma activității de cercetare la fața locului s-a considerat că în mod legal a fost dispusă o atare soluție. In mod corect și judicios judecătorul de cameră preliminară a reținut că probele nu pot fi administrate decât în cadrul unui proces penal care se declanșează în condiții procedurale doar odată cu începerea urmăririi penale in rem. In condițiile în care cercetarea la fața locului a fost efectuată în data de 31.12.2014, în mod corect prima instanță a reținut nulitatea mijlocului de probă obținut în cauză, sancțiune aplicată din aceeași rațiune și în ceea ce privește planșele foto judiciare, precum și schița întocmită cu aceeași ocazie. Argumentul potrivit căruia nu am fi în prezența unei nulități întrucât procedeul probatoriu al cercetării la fața locului s-ar fi finalizat la data de 01.01.2015 orele 01:15 nu poate fi primit din cel puțin două considerente: este de observat că ordonanța prin care s-a dispus efectuarea cercetării la fața locului este întocmită la data de 31.12.2014, înainte de începerea urmăririi penale, fapt ce nesocotește prev.art. 306 alin.3,4 Cod procedură penală și care contravine principiului legalității; o atare nulitate afectează legalitatea actelor subsecvente întocmit în baza ordonanței de administrare a probelor; în altă ordine de idei, nelegalitatea probelor administrate înainte de începerea urmăririi penale nu poate fi acoperită pe argumentul că activitatea de cercetare ar fi fost finalizată la orele 01:15 după pretinsa începere a urmăririi penale. Condiția existenței unei urmăriri penale începute nu poate să fie complinită ulterior și nici în timpul efectuării actului de urmărire penală.
Persoana vătămată GCD a solicitat admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii camerei de consiliu din 31.08.2017 și să se constate legalitatea administrării probelor, inclusiv a procesului verbal din data de 31.12.2014, a planșei foto și a schiței accidentului, înscrisuri înlăturate din materialul probator de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare.
Prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată din 31.10.2017 s-a arătat că, problema care se ridică în prezenta cauză este legată de posibilitatea sau nu, a agentului de poliție care se deplasează la locul unui accident de circulație de a efectua unele activități, privind conservarea locului faptei și ridicarea și/sau conservarea mijloacelor de probă, chiar dacă nu există ordonanța de începere a urmăririi penale în cauză, iar aceste acte să poată fi ulterior sta la baza unui dosar penal.
S-a apreciat că în raport de disp.art. 61 Cod procedură penală, agentul de poliție care s-a deplasat la locul accidentului a luat măsurile legale pentru ca mijloacele materiale de probă să nu dispară, să nu fie mutate, alterate, a efectuat măsurători, l-a testat cu aparatul etilotest pe inculpat, efectuând toate aceste activități pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de lege pentru a se dispune începerea urmăririi penale in rem. Toate aceste activități au fost transpuse într-un proces-verbal de cercetare la fața locului datat 31.12.2014. S-a apreciat că acest proces-verbal este un proces-verbal de sesizare și a fost impropriu denumit proces-verbal de cercetare la fața locului. Este greu de crezut că, legiuitorul cu ocazia adoptării dispozițiilor art. 305 Cod procedură penală a apreciat că organele de poliție, în situația în care sunt sesizate despre posibilitatea comiterii unei infracțiuni trebuie să se deplaseze mai întâi la sediul instituției din care fac parte și fără a lua contact direct cu realitatea din teren, să dispună prin ordonanță începerea urmăririi penale in rem, mai apoi să adopte o ordonanță privind efectuarea unei cercetări la fața locului și abia pe urmă să se deplaseze în teren. Organele de poliție, fără un contact direct cu realitatea evenimentelor pe care le constată prin propriile simțuri, în urma căruia să poată verifica amploarea evenimentelor și evident a consecințelor ce decurg din acestea, nu pot decide dacă se impune începerea urmăririi penale in rem sau nu. Abia în urma acestor constatări organul de poliție poate determina conduita sa viitoare cu privire la documentele pe care le va întocmi. S-a considerat că în cazul unor accidente de circulație, în care timpul dintre producerea accidentului și prezența organelor de poliție la fața locului este esențial pentru conservarea și fixarea mijloacelor de probă rezultate în urma accidentului, pentru a putea stabili cu acuratețe modul de producere și răspunderea pentru producerea accidentului.
Cu privire la contestația formulată de inculpatul MT s-a solicitat respingerea ei ca nefondată, reținând că, în cauză, nu poate fi vorba despre o alterare a conținutului ordonanței de începere a urmăririi penale in rem deoarece trebuie făcută o distincție între data adoptării actului de dispoziție de către organul de urmărire penală și data înregistrării acestui act în registrele administrative ale parchetului. Chestiunea legală de data acordării numărului unic de dosar este o chestiune administrativă ce ține de circuitul documentelor de la organul de poliție la unitatea de parchet competentă să cerceteze infracțiunea cu privire la care organul de cercetare penală a dispus începerea urmăririi penale.
Analizând încheierile contestate prin prisma motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureș a reținut următoarele:
Potrivit art. 342 Cod procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În raport de cadrul legal instituit de dispozițiile art. 342 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară efectuează o analiză strict din perspectiva legalității efectuării urmăririi penale, a administrării probelor și a legalității actului de sesizare a instanței, nerealizând și o verificare a temeiniciei aspectelor menționate anterior.
Judecătorul de cameră preliminară mai reține că, potrivit art. 282 Cod procedură penală, încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului doar atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului și care trebuie dovedită, vătămarea drepturilor procesuale nefiind prezumată de lege. Așadar, nulitatea relativă este condiționată de dovedirea unei vătămări procesuale, care, în plus, să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.
Potrivit dispozițiilor art. 305 alin.1 Cod procedură penală "Când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege și se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin.1, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă";.
In art. 306 Cod procedură penală, legiuitorul reglementează obligațiile organelor de urmărire penală stabilind în alin.1,2 și 3 următoarele:
"(1)3) Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligația ca, după sesizare, să caute și să strângă datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor și identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecințelor acestora, să strângă și să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 și 101.
(2) Organele de cercetare penală au obligația de a efectua actele de cercetare care nu suferă amânare, chiar dacă privesc o cauză pentru care nu au competența de a efectua urmărirea penală.
(3) După începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală strâng și administrează probele, atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului";.
Așadar, sunt prevăzute situațiile de excepție în categoria cărora este inclusă cercetarea la fața locului, activitate ce prezintă o serie de trăsături caracteristice care o diferențiază de celelalte activități desfășurate de organele de urmărire penală. Aceasta este o activitate inițială, în sensul că precede în timp toate celelalte activități de cercetare penală, ori de câte ori natura faptei săvârșite impune efectuări de constată cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii, a descoperirii și fixării urmelor acesteia, a stabilirii poziției și stării mijloacelor materiale de probă ori a împrejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea. De asemeni, este o activitate cu caracter imediat, urgența efectuării cercetării fiind impusă de faptul că orice întârziere duce la modificarea ambianței locului faptei, la pierderea sau distrugerea urmelor și a mijloacelor materiale de probă. Cercetarea la fața locului este și o activitate obligatorie deoarece perceperea nemijlocită a situației locului faptei nu poate fi înlocuită prin nici o altă activitate.
Așa fiind, se constată că această activitate se circumscrie celor reglementate în dispozițiile art. 306 alin.2 Cod procedură penală.
Din interpretarea dispozițiilor legale cuprinse în art. 306 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală se deduc două etape în realizarea obiectului urmăririi penale, cele care instituie anumite obligații în sarcina organelor de urmărire penală după sesizare și cea care se raportează la momentul începerii urmăririi penale.
Este adevărat însă că procesul-verbal de cercetare la fața locului își găsește reglementarea în art. 195 Cod procedură penală, articol cuprins în titlul IV al Codului de procedură penală (partea generală) și organele de cercetare penală au obligația de a strânge și de a administra probe după începerea urmăririi penale, dar este tot o obligație în sarcina celor sesizați cu privire la săvârșirea unei infracțiuni să efectueze acte de urmărire penală ce nu suferă amânare. Este mai mult decât evidentă această obligație și din perspectiva instituirii în sarcina organelor de urmărire penală a acestei îndatoriri, inclusiv în cauze în care urmărirea penală nu intră în aria lor de competență.
In virtutea acestor considerente s-a apreciat că soluția admiterii excepției privind nelegala întocmire a procesului-verbal de cercetare la fața locului înainte de începerea urmăririi penale, este una incorectă.
In ceea ce privește numărul lucrării, se poate observa cu ușurință că aceasta a fost înregistrată inițial, la poliție și, ulterior, la parchet, fiecare dintre cele două instituții atribuind câte un număr, potrivit propriilor reguli de înregistrare și evidențiere a sesizărilor. Așadar, acest aspect nu comportă alte discuții.
Pentru toate aceste considerente contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și de către persoana vătămată GCD au fost admise în sensul desființării în parte a ambelor încheieri penale, a respingerii cererilor și a excepțiilor formulate de inculpatul MT, a constatării legalității sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 42/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, precum și a dispunerii începerii judecății în dosarul nr. 6260/182/2017 al Judecătoriei Baia Mare.
S-a respins contestația formulată de inculpatul MT împotriva celor două încheieri menționate mai sus.
