Obligarea la tratament medical. înlocuirea cu internarea medicală. Obligativitatea avizului comisiei medicale
| Comentarii |
|
C. pen., art. 113 alin. (2), art. 114 C. proc. pen., art. 162 alin. (2), art. 431
Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi înlocuită cu măsura de siguranţă a internării medicale, în cazul agravării situaţiei medicale a bolnavului sau în cazul nerespec-tării de către acesta a tratamentului medical dar de către instanta
de judecată, doar cu avizul comisiei medicale competente conform art. 162 alin. (4) C. proc. pen., reţinând că măsurile de siguranţă au ca scop principal înlăturarea unei stări de pericol ce rezidă în starea bolnavului, măsura având totodată şi un caracter privativ de libertate.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 22 din 6 ianuarie 2004
Prin sentinţa penală nr. 37 din 24 ianuarie 2003, rămasă definitivă prin neapelare, Judecătoria Alexandria a admis cererea de înlocuire a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical luată faţă de I.R. cu măsura internării medicale, în baza art. 113 alin. (2) şi a art. 114 C. pen.
Instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 255 din 9 mai 2002, Judecătoria Alexandria a confirmat măsura obligării la tratament medical a făptuitorului, care nu s-a prezentat la tratament decât la 14 mai 2002 şi la 7 ianuarie 2003.
Recursul în anulare declarat în cauză, cu motivarea că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii, deoarece înlocuirea măsurii obligării la tratament medical cu cea a internării medicale s-a făcut fară avizul comisiei medicale, este fondat.
Potrivit art. 162 alin. (2) C. proc. pen., instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii şi, totodată, sesizează comisia medicală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculoşi.
Rezultă, deci, că măsura de siguranţă a internării medicale nu poate fi luată decât cu avizul comisiei medicale, întrucât această măsură are un dublu caracter: medical şi privativ de libertate, astfel că responsabilitatea izolării bolnavului revine atât medicului, cât şi magistratului, care dispun privarea sa de libertate, având în vedere afecţiunile psihice pe care le prezintă şi care generează o stare de pericol pentru societate.
In cauză, constatând că făptuitorul, bolnav psihic, nu s-a prezentat la tratamentul medical dispus printr-o sentinţă anterioară, fară să solicite avizul comisiei medicale, instanţa a dispus internarea medicală, încălcând astfel cerinţele dispoziţiilor legale invocate, cu atât mai mult cu cât prevederile art. 113 alin. (2) C. pen. au caracter facultativ, de recomandare a înlocuirii măsurii de siguranţă, când comisia medicală sesizată constată că s-ar impune înlocuirea.
Totodată, potrivit datelor furnizate de Comisia medicală pentru avizarea internării bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculoşi, I.R. urmează regulat tratamentul medical prescris, iar afecţiunile acestuia, neprezentând riscul agravării, nu ar impune măsura de siguranţă prevăzută în art. 114 C. pen.
In consecinţă, recursul în anulare a fost admis şi s-a respins cererea de înlocuire a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical cu măsura internării medicale.
