Executarea măsurii de siguranţă a internării medicale. Revocare
| Comentarii |
|
C. pen., art. 113, art. 114
C. proc. pen., art. 434, art. 437
Măsurile de siguranţă au ca scop principal înlăturarea unei stări de pericol generată de situaţia bolnavului iar revocarea acestor măsuri poate fi dispusă doar de instanţa de judecată competentă, pe baza unei expertize medico-legale şi cu avizul unităţii sanitare competente, dacă situaţia bolnavului s-a schimbat, respectiv temeiurile care au determinat luarea măsurilor au încetat.
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 2411 din 11 mai 2001
Prin sentinţa nr. 431 din 4 iulie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a admis cererea potentului O.O. şi a dispus revocarea măsurii de siguranţă a internării medicale la care acesta a fost obligat prin
sentinţa nr. 188/1997 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Apelul declarat de procuror a fost respins prin decizia nr. 532 din 10 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Procurorul a declarat recurs, cu motivarea că revocarea măsurii de siguranţă s-a dispus fară efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se fi stabilit că măsura nu mai este necesară, întrucât bolnavul s-a însănătoşit.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 114 alin. (1) C. pen., măsura de siguranţă a internării medicale se ia atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare ce prezintă pericol pentru societate, măsura durând până la însănătoşirea acestuia.
In cauză, măsura internării medicale s-a luat pe baza concluziilor expertizei mcdico-lcgalc psihiatrice efectuate la cercrea procurorului, în dosarul nr. 2680/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucu
reşti, în care cel în cauză era urmărit pentru tentativă la infracţiunea de omor săvârşită la 3 decembrie 1996.
Revocarea măsurii de internare medicală s-a dispus fară să se verifice, în conformitate cu dispoziţiile art. 437 C. proc. pen., dacă temeiurile pentru care măsura a fost luată au încetat.
Ca şi prima instanţă, instanţa de apel şi-a motivat soluţia prin luarea în considerare a unor acte medico-legale dintr-o altă cauză, în care inculpatul a fost condamnat la închisoare cu obligarea la tratament medical, potrivit art. 113 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, comisă după ce a fugit din instituţia medicală în care fusese internat pe baza sentinţei penale nr. 188/1997 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Aşa cum rezultă din motivarea deciziei atacate, prin expertiza medico-legală pe baza căreia s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical s-a constatat că este bolnav, având din această cauză un discernământ diminuat, şi s-a recomandat să fie obligat la tratament medical pe timpul executării pedepsei.
Ţinând seama de pericolul grav pentru societate pe care îl prezintă petentul datorită bolii psihice de care suferă şi văzând dispoziţiile legale menţionate, precum şi prevederile art. 434 C. proc. pen., se impune, în vederea soluţionării cererii de revocare a măsurii de internare medicală, să se dispună efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice şi să se solicite avizul unităţii sanitare în care acesta a fost internat.
In consecinţă, recursul procurorului a fost admis, iar decizia atacată şi sentinţa de revocare a măsurii de siguranţă au fost casate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
