Ordonanţa de netrimitere în judecată neatacată de partea vătămată. Posibilitatea reţinerii cauzei spre judecare.
| Comentarii |
|
Ordonanţa de netrimitere în judecată neatacată de partea vătămată.Posibilitatea reţinerii cauzei spre judecare.Art.278/1 alin.8 lit. c Cod procedură penală
În lipsa plângerii împotriva ordonanţei procurorului de netrimitere înjudecată formulată de partea vătămată, instanţa nu putea reţine cauza sprerejudecare sub acest aspect şi nici să pună în mişcare acţiunea penalăîmpotriva inculpaţilor pentru o infracţiune săvârşită faţă de această partevătămată.
(Decizia penală nr.627/R/22.10.2009)
Prin sentinţa penală nr.280/04.11.2008 pronunţată de JudecătoriaCurtea de Argeş, inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infr.prev.de art.192alin.1 şi 2 Cod penal, întrucât în noaptea de 25 martie 2006, în jurul orelor 1,00,după ce fraţii gemenii Ţ.A.S. şi Ţ.T.V. (copiii vărului lui Ţ.G.şi Ţ.I.) au asiguratporţile din fier forjat ale vilei cu o bară antiruliu găsită în garajul de la demisol, aupătruns fără drept în locuinţa lui Ţelinoiu Gheorghe care era nefinalizată, iar de aici,trecând pe terasa comună a celor două locuinţe de la etaj, au pătruns în camera dezi a locuinţei soţilor Ţ.I. şi Ţ. V., forţând uşa din aluminiu dinspre terasă cu un corpmetalic. Ajunşi aici, după ce au căutat câtva timp, inculpaţii Ţ. au găsit şi au sustrasdin locuinţă o cameră video,,Panasonic M -3500", două boxe de calculator şi untelefon mobil marca,,Samsung". Valoarea bunurilor furate a fost estimată de părţilevătămate la 2600 lei.
Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat apel inculpaţiiapreciind-o ca nelegală şi netemeinică, cu motivaţia că se impune achitarea lor,deoarece nu ei sunt persoanele care au sustras respectivele bunuri din locuinţelepărţilor civile şi, pe cale de consecinţă, să fie respinsă şi acţiunea civilă.
Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr.33 din 12 februarie 2009, arespins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Ţ.A.S. şi Ţ. T.V..apreciindu-se că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi înraport de aceasta, a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii, care au criticat-opentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr.627/R/22.10.2009 pronunţată de Curtea deApel Piteşti, au fost admise recursurile declarate de inculpaţii Ţ.A.S. şi Ţ.T.V.
A casat decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr.280 din 4noiembrie 2008, precum şi încheierea din 17 octombrie 2007 pronunţate deJudecătoria Curtea de Argeş şi, printre altele, a înlăturat din încheierea menţionatădispoziţia de punere în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor pentruinfracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1 şi 2 Cod penal-partevătămată Ţ.G.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată fiecăruiinculpat în pedepsele componente de câte 3 ani închisoare pentru infracţiuneaprev.de art.192 alin.1 şi 2 Cod penal, respectiv infracţiunea prev.de art.208 alin.1Cod penal combinat cu art.209 alin.1 lit., a, g şi i Cod penal.
A înlăturat condamnarea fiecărui inculpat de 3 ani închisoare pentruinfracţiunea de violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.1 şi 2 Cod penal în daunapărţii vătămate Ţ.G..
Pentru a pronunţa această decizie, curtea reţine că prin ordonanţanr.449/P/2006 din 7 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea deArgeş, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul dispoziţiilor art.11pct.1 lit.b, art.10 lit.b/1 Cod pr.penală şi art.18/1, respectiv art.91 Cod penal, faţăde învinuiţii Ţ.A.S. şi Ţ.T.V., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art.192alin.2 şi art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, aplicându-li-se acestorasancţiunea cu caracter administrativ în cuantum de câte 1000 lei pentru fiecareînvinuit.
Impotriva învinuiţilor formulaseră plângere atât Ţ.V. şi Ţ.I., cât şifratele acestuia din urmă, Ţ.G., însă, în preambulul ordonanţei s-au reţinut ca şipersoane vătămate doar Ţ.V. şi Ţ.G., doar acestora comunicându-li-se ordonanţaconform dovezilor existente la dosarul de urmărire penală.
Impotriva acestei rezoluţii au formulat plângere la procurorul ierarhicsuperior părţile vătămate Ţ.V. şi Ţ.I., însă, prin rezoluţia nr.65/II/2/2007 din 20februarie 2007, plângerile lor au fost respinse ca neîntemeiate, soluţie care le-a fostcomunicată.
Impotriva rezoluţiei primului procuror, au formulat plângere, deasemenea, doar Ţ.V. şi Ţ.I., pe de o parte, iar, pe de altă parte, au formulatplângere învinuiţii Ţ. A.S. şi Ţ. T. V., plângere ce a făcut, iniţial, obiectul dosaruluinr.845/216/2007 al Judecătoriei Curtea de Argeş, ce a fost conexat la data de 13iulie 2007 la dosarul nr.635/216/2007 în care se judecau plângerile părţilorvătămate.
Prima instanţă, prin încheierea din 17 octombrie 2007, a admisplângerea formulată de petenţii Ţ.V. şi Ţ.I. împotriva ordonanţei procurorului din 7februarie 2007, a desfiinţat în parte acea ordonanţă cu privire la intimaţii Ţ. A. S. şiŢ. T. V. şi a reţinut cauza spre judecare. În rest a menţinut soluţia procurorului cuprivire la intimatul D. L., pentru care se dispusese neînceperea urmăririi penale şi arespins ca nefondată plângerea formulată de învinuiţii Ţ. A.S. şi Ţ. T. V. împotrivaaceleiaşi ordonanţe.
In continuare, în încheiere, se precizează că instanţa pune în mişcareacţiunea penală împotriva inculpaţilor Ţ.A.S. şi Ţ.T.V., pentru săvârşirea infracţiuniide violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 şi 2 Cod penal, parte vătămată fiindŢ.G. şi a infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 combinat cu art.209alin.1 lit.a,g, i Cod penal, părţi vătămate fiind Ţ. V. şi Ţ. I..
Curtea consideră că, în lipsa plângerii împotriva ordonanţeiprocurorului de netrimitere în judecată formulată de către partea vătămată Ţ. G.,instanţa nu putea să reţină cauza spre judecare sub acest aspect şi nici să pună înmişcare acţiunea penală faţă de cei doi inculpaţi pentru o infracţiune săvârşită faţăde această parte vătămată. Aceasta deoarece art.278/1 Cod pr.penală, stabileşteimplicit limitele judecării plângerii întemeiată pe acest text de lege, atunci când sereferă la persoanele care se citează la judecată în alin.4, în care se indică expres căeste citată doar persoana care a făcut plângerea, ceea ce exclude desfăşurarea uneijudecăţi şi faţă de alte părţi vătămate care nu s-au dovedit a fi nemulţumite desoluţia procurorului.
Aceleaşi limite sunt impuse şi de textul alin.9 al aceluiaşi articol, careprevede că, în situaţia identică celei de speţă, în care se dă eficienţă cazului prevăzutîn alin.8 lit.c, actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care sereferă alin.1. In consecinţă, actul de sesizare nu este încheierea din 17 octombrie2007, prin care, în mod greşit, s-a pus în mişcare acţiunea penală împotrivainculpaţilor pentru infracţiunea de violare de domiciliu, ce are ca parte vătămată peŢ. G., ci ar fi putut fi plângerea acestuia, care, însă, nu a fost formulată, aspect pecare l-a confirmat această parte vătămată şi în faţa instanţei de recurs.
Chiar dacă procesul penal s-a desfăşurat în toate etapele sale,efectuându-se cercetarea în fond, apel şi recurs, în limitele stabilite prin încheiereamenţionată, aceasta este supusă controlului judiciar odată cu hotărârea fondului.Constatându-se că ea încalcă regulile referitoare la sesizarea instanţei, stabilind uncadru procesual mai larg decât cel posibil a fi determinat în funcţie de plângerilepersoanelor care au atacat ordonanţa procurorului, curtea va constata incidenţacazului de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.2 Cod pr.penală. Urmează, deci,ca decizia, sentinţa şi încheierea din 17 octombrie 2007, să fie casate sub acestaspect, înlăturându-se dispoziţia de punere în mişcare a acţiunii penale pentruinfracţiunea de violare de domiciliu care are drept parte vătămată pe Ţ.G.
Urmează ca, pentru infracţiunea de violare de domiciliu reţinută înceea ce priveşte pe partea vătămată Ţ.G., pentru care ordonanţa procurorului,conform celor expuse anterior, nu putea fi supusă controlului judecătorului (în lipsaplângerii acestei părţi vătămate adresată instanţei de judecată), să se menţină soluţiaprocurorului de scoatere de sub urmărire penală şi sancţiunea administrativăaplicată inculpaţilor prin ordonanţă.
Inlăturându-se dispoziţia de punere în mişcare a acţiunii penale pentruaceastă infracţiune în care este parte vătămată Ţ.G., consecinţa directă esteînlăturarea condamnării inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art.192 alin.2Cod penal, după descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicatăpentru ambele infracţiuni, fără a se face nici un fel de judecată de vinovăţie pentruaceastă faptă.
