Ordonanţa de plată. Aplicarea art.1018 -1022 Cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Judecătoria TECUCI Sentinţă penală nr. 66 din data de 13.01.2016
Cuprins pe materii: Ordonanța de plată. Aplicarea art.1018 -1022 Cod procedură civilă
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între E F S.A și S.C R P S.R.L. s-a încheiat la data de 08.09.2014 contractul de furnizare a energiei electrice nr. 20135426, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum - loc. Frunzeasca, com. M.
În contract, părțile au stabilit obligația consumatorului de a plăti furnizorului contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contract.
În temeiul contractului încheiat între părți, au fost emise facturile fiscale atașate la dosar pentru contravaloarea energiei electrice furnizate în perioada iunie-iulie 2015.
Art.1014 alin.1 NCPC stabilește că, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Art.1014 alin.1 NCPC instituie anumite condiții de admisibilitate ale procedurii speciale a ordonanței de plată și anume:
1.existența unei creanțe certe, lichide si exigibile,
2.creanța să izvorască dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau a altui înscris
3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creanței fie constatat printr-un înscris semnat de părți sau însușit de acestea prin alt mod admis de lege.
Din ansamblul reglementarii procedurii speciale a ordonanței de plată rezultă că această procedură specială este pusă la dispoziția creditorilor care au o creanță certă, lichidă și exigibilă constatată printr-un înscris semnat de părți sau însușit în alt mod de părți, înscris care însă nu este titlu executoriu potrivit legii. Așadar, singurul impediment pentru a trece la executarea silită este lipsa titlului executoriu, celelalte condiții necesare pentru începerea executării silite trebuie îndeplinite. Scopul procedurii speciale a ordonanței de plata a fost tocmai reglementarea unei proceduri prin care creditorii titulari ai unor asemenea creanțe sa obțină un titlu executoriu fără a se analiza fondul raporturilor juridice pe calea procedurii de drept comun.
Cerințele speciale de admisibilitate ale procedurii ordonanței de plata trebuie întrunite în mod cumulativ.
În ceea ce privește existența unui contract constatat printr-un înscris, ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege, instanța reține faptul că înscrisul reprezentat de contractul nr.20135426 din 08.09.2014, semnat de părți, atestă existența unor raporturi juridice contractuale între debitoare în calitate de consumator și creditoare în calitate de furnizor.
Caracterul cert, lichid si exigibil al creanței se determina în conformitate cu prevederile art.662 NCPC potrivit cu care creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiului termenului de plată.
Astfel, instanța apreciază creanța ca fiind certă, existența acesteia rezultând din contractul încheiat între părți, nefiind contestată de către debitoare, lichidă, cuantumul acesteia fiind determinat prin contract și prin facturile fiscale, exigibilă având în vedere prevederile contractuale potrivit cărora termenul de scadență al facturilor este de 10 zile de la data emiterii facturilor.
Cu privire la necesitatea existenței unei obligații de plată a unei sume de bani, instanța observă că, față de modul de formulare a cererii, această condiție este îndeplinită. Astfel, creditorul solicită obligarea debitoarei la plata sumei de 2445,00 lei, compusă din: suma de 2285,00 lei-contravaloare energie electrică, suma de 60.00 lei - taxă radio, suma de 100 lei-taxă TV.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul semnat de părți și facturi fiscale, a făcut dovada existenței unui raport juridic și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitor, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că, în speță, a executat propriile obligații.
Instanța mai reține faptul că debitoarea nu a formulat întâmpinare astfel încât va face aplicarea dispozițiilor art. 1018 alin. 3 C.pr.civ. și va considera nedepunerea întâmpinării drept o recunoaștere a pretențiilor creditorului și o necontestare a creanței în discuție.
Pentru aceleași considerente, va admite și capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, dreptul de a le percepe fiind prevăzut în contract - clauza 8 alin. 3 -"neachitarea facturii în termen de 20 de zile de la scadență, atrage perceperea de penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea totală nu poate depăși valoarea facturii.";, fiind astfel o creanță certă, cuantumul lor fiind determinabil, având deci caracter lichid, fiind și scadente.
Față de cele arătate și în temeiul art. 1022 alin. 1 C.proc.civ., instanța va admite cererea, va emite ordonanța de plată, va obliga debitoarea să plătească suma de 2445,00 lei, compusă din: suma de 2285,00 lei-contravaloare energie electrică, suma de 60.00 lei - taxă radio, suma de 100 lei-taxă TV.
În scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 453 C.proc.civ., instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată astfel încât, având în vedere că la dosar a fost depusă doar dovada achitării taxei judiciare de timbru (f. 5), iar debitoarea este partea care a căzut în pretenții, instanța va admite cererea creditoarei și va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
