Pedepse complementare și accesorii. Aplicare în caz de pluralitate de infracțiuni.

Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 774 din data de 25.06.2015

Hotărârea apelată este nelegală cu privire la modalitatea de aplicare a pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, după soluționarea antecedentelor penale.

În acest sens, se constată că legea prevede, atât pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 218 alin. 1 C.pen., cât și pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - art.234 alin. 1 lit. d și f C.pen., aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, pe lângă pedeapsa închisorii.

De asemenea, odată aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, devine obligatorie aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării acelorași drepturi, care au fost interzise ca pedeapsă complementară, conform art.65 alin.1 C.pen.

Prin urmare, se impunea aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracțiune în parte, potrivit art.67 alin.1, 2 C.pen., și apoi a pedepsei accesorii aferente, de asemenea pentru fiecare infracțiune în parte.

Ulterior, potrivit art.45 C.pen., se stabileau pedepsele complementare și accesorii ce urmau să se execute în cazul pluralității de infracțiuni.

Decizia penală nr. 774/A/25.06.2015 a Curții de Apel Galați

Prin sentința penală nr.197/12.05.2015 a Judecătoriei Adjud, în baza art. 396 alin. (2) C.proc.pen. rap. la art. art. 218 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. e C.pen. și a art. 396 al. 10 raportat la art. 374 al. 4 și art. 375 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 396 alin. (2) C.proc.pen. rap. la art. art. 233-234 alin. 1 lit. d și f C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. e C.pen. și a art. 396 al. 10 raportat la art. 374 al. 4 și art. 375 C.proc.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 39 al. 1 lit. b cu referire la art. 38 al. 1 C.pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni aflate în concurs real și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani închisoare, stabilind în sarcina inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 104 al. 2 C.pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr. 1460/16.06.2014 a Jud. Focșani și s-a dispus executarea restului de 355 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 19/27.01.2012 pronunțată în dosarul 787/2011 al Judecătoriei Adjud.

S-a dispus ca, în baza art. 43 al. 2 C.pen., inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă restul de 355 zile.

S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 72 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada în care acesta a fost supus măsurilor preventive privative de libertate, respectiv perioada de la 10.12.2014 și până la data pronunțării hotărârii.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b și n C.pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, pe o perioadă de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b și n C.pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a luat act de faptul că partea vătămată I.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud la data de 27.01.2015 în dosarul nr. 1347/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 218 al. 1 C.pen. si tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 al. 1 lit. d si f C.pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. e C.pen., art. 41 al. 1 C.pen. si a art. 38 al. C.pen., constând în aceea că în noaptea de 09/10.12.2014, în jurul orelor 00.30 - 01.00, s-a deplasat la locuința persoanei vătămate I.M., despre care aflase anterior că deține sume de bani si că locuiește singură, a pătruns înăuntru, iar când aceasta s-a trezit a lovit-o si, prin constrângere și profitând de vârsta înaintată a acesteia (87 ani) și imposibilitatea de a se apăra, a întreținut un act sexual normal cu ea, după care, amenințând-o cu acte de violență, i-a sustras suma de 300 lei dintr-un portofel și 2100 lei dintr-o cutie metalică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Adjud la data de 27.01.2015 sub nr. 2192/173/2015, inculpatul M.I. fiind trimis in judecată in stare de arest preventiv (măsură luată prin încheierea din data de 11.12.2014 a Judecătoriei Adjud și menținută cu ocazia verificărilor periodice ulterioare).

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.03.2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății in cauza.

La termenul de judecată din data de 27.04.2015 inculpatul a înțeles să se prevaleze de prev. art. 374 si 375 NCPP, declarând că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate, probe pe care nu le contestă. Declarația acestuia a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.

In consecință, văzând că sunt îndeplinite condițiile legale, prin încheierea din aceeași dată instanța a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii prevăzute de art.374-375 CPP.

Persoana vătămată I.M., prezentă in fața instanței la 27.04.2015, a arătat că nu se constituie parte civila in cauză, poziția sa fiind consemnată in încheierea de ședință de la data menționată.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 09/10.12.2014, în jurul orelor 00.30 - 01.00 , inculpatul a mers la casa persoanei vătămate I.M. și, pătrunzând in locuință, a îmbrâncit-o pe aceasta pe pat, a întrebat-o unde ține banii și a început să o pipăie în zona pieptului. Întrucât aceasta a strigat după ajutor, inculpatul a amenințat că o omoară dacă nu îi dă banii pe care îi are, a început să o lovească cu pumnii în zona pieptului si a întreținut relații sexuale normale cu ea, profitând de faptul că aceasta nu se putea apăra datorita vârstei înaintate (87 de ani), stării de temere insuflate de apariția unui bărbat in locuința ei în plină noapte și epuizării fizice cauzate de atacul venit din partea inculpatului. Din relatările făcute de persoana vătămată în fața organelor de cercetare penala mai rezultă că, după ce a întreținut relații sexuale forțate cu ea, inculpatul, amenințând-o în continuare cu acte de violență, a întrebat-o unde ține banii. Persoana vătămată i-a indicat un portofel pe patul de lângă ușa de acces în cameră, în care avea suma de 300 lei. În momentul în care acesta a luat portofelul, profitând de neatenția lui, persoana vătămată a scos de sub saltea o cutie metalică în care avea suma de 2100 lei si a aruncat-o în sobă, însă a fost văzută de inculpat, care a scos din sobă cutia metalică si a luat si suma de 2100 lei din cutie, după care a părăsit locuința persoanei vătămate.

S-a arătat că faptele săvârșite de inculpat au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate, care cuprinde descrierea amănunțită a modului de săvârșire a faptelor, declarațiile inculpatului, care confirma cele susținute de persoana vătămată, procesul-verbal de conducere în teren, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, în cuprinsul căruia se menționează că persoana vătămată l-a recunoscut pe inculpat după analizarea unei planșe fotografice conținând fotografiile a 8 persoane având trăsături asemănătoare cu cele ale inculpatului, declarațiile martorilor C.V., B.A. și M.G., proces-verbal de depistare, proces-verbal de control corporal, proces-verbal de ridicare articole de îmbrăcăminte de la inculpatul M.I., proces-verbal de ridicare a sumei de 2.400 lei de la același inculpat, aceasta fiind exact suma reclamată de persoana vătămată ca fiind cea sustrasă de către inculpat.

Instanța a reținut cu precădere aspectele constatate prin certificatul medico-legal nr. …/10.12.2014, act din care reiese că la data constatării persoana vătămată I.M. prezenta multiple echimoze faciale si corporale, excoriații superficiale, leziunile traumatice pledând pentru producerea lor prin apucare-comprimare-zgâriere cu mâinile in jurul datei de 09/10.12.2014. De asemenea, examenul medico-legal genital a obiectivat leziuni de natură traumatică cu aspect recent, leziuni care au putut fi produse în urma consumării unui raport sexual cu intromisiune la data declarată, iar pe frotiurile realizate din secreția vaginală recoltată de la persoana vătămată s-au pus în evidentă spermatozoizi, ceea ce atestă consumarea unui raport sexual normal cu intromisiune în ultimele 12-24 ore înaintea controlului.

S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului, săvârșite în modalitatea și împrejurările reținute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol prevăzută de art. 218 al. 1 C.pen. și tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 - 234 al. 1 lit. d si f C.pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. e C.pen., 41 al. 1 C.pen. si a art. 38 al. C.pen.

S-a reținut, având în vedere datele din cazierul judiciar, că faptele comise de inculpat în noaptea de 09/10.12.2014 sunt săvârșite, în termenul de liberare condiționată, în stare de recidivă postcondamnatorie, drept pentru care au fost reținute și dispozițiile art. 41 al. 1 C.pen., privind starea de recidivă.

Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite de către inculpat prin acțiuni diferite, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38 al. 1 C.pen., privind concursul real de infracțiuni.

S-a menționat că, deoarece la comiterea infracțiunilor inculpatul a profitat efectiv de starea vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei (87 ani), vor fi reținute si dispozițiile art. 77 lit. e C.pen.

S-a precizat că la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, instanța va face mai întâi aplicarea prevederilor art. 396 al.10 C.pr.pen., după care, raportat la limitele de pedeapsă astfel reduse, va proceda la stabilirea cuantumului pedepselor, cu observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Instanța a mai avut în vedere la stabilirea cuantumului concret al pedepselor și prevederile art.78 cu referire la art.77 lit. e C.pen., urmând a se orienta în privința ambelor infracțiuni la pedepse către maximul special, astfel cum este acesta redus ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 al.10 C.pr.pen.

Observând că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății în termenul de supraveghere stabilit conform art. 100 al. 6 C.pen., în aplicarea art. 104 al. 2 C.pen. instanța a revocat beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr. 1460/16.06.2014 a Judecătoriei Focșani și a dispus executarea restului de 355 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 19/27.01.2012 pronunțată în dosarul 787/2011 al Judecătoriei Adjud, alături de pedeapsa rezultantă.

Văzând că inculpatul a fost arestat preventiv la 10.12.2014, măsura menținându-se pe tot parcursul efectuării actelor de urmărire penală și al cercetării judecătorești, în temeiul art. 72 C.pen. instanța a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada în care acesta a fost supus măsurilor preventive privative de libertate.

S-a arătat că, în baza art. 66 alin. 1 lit. a, b și n C.pen., ca urmare a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, va interzice acestuia, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, pe o perioadă de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a menționat că, în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit.a, b și n Cpen., va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Față de poziția exprimată de persoana vătămată I.M. la termenul de judecată din data de 27.04.2015, s-a luat act de faptul că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și inculpatul M.I.

Parchetul a arătat că modalitatea de aplicare a pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, după soluționarea antecedentelor penale, este nelegală.

Inculpatul a solicitat reducerea pedepselor.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud este fondat, iar apelul declarat de inculpatul M.I. este nefondat.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 C.proc.pen., Curtea a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, au fost corect stabilite de prima instanță, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de acesta.

De asemenea, pedepsele aplicate inculpatului, au fost just individualizate față de împrejurările comiterii faptelor, gravitatea acestora și persoana inculpatului.

În acest sens, se constată că infracțiunile comise prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind afectate relațiile sociale referitoare la libertatea sexuală a persoanei, cele referitoare la integritatea fizică a acesteia, precum și relațiile referitoare la patrimoniul persoanei.

Este de reținut violența fizică și psihică cu care a acționat inculpatul pentru înfrângerea voinței părții vătămate, profitând de faptul că aceasta era singură, avea o vârstă înaintată și nu se putea opune în mod eficient, precum și suma relativ ridicată de bani sustrasă de la persoana vătămată.

Din perspectiva persoanei inculpatului se observă că acesta are antecedente penale, suferind numeroase condamnări pentru comiterea de infracțiuni, prezentele fapte fiind comise la doar câteva luni de la liberarea condiționată, astfel că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul educativ-preventiv, iar recunoașterea faptei a fost valorificată în procedura de judecată simplificată prin reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime ale pedepselor prevăzute de lege.

În consecință, pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de viol, și de 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, sunt apte să asigure atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei, astfel că este nefondată cererea inculpatului de reducere a cuantumului pedepselor.

Pedeapsa principală rezultantă, pentru concursul de infracțiuni, precum și pedeapsa principală rezultantă finală pentru starea de recidivă postcondamnatorie, au fost corect stabilite conform art. 39 alin.1 lit.b C.pen. și, respectiv art. 104 alin.2 și art. 43 alin.2 C.pen.

Însă, hotărârea apelată este nelegală cu privire la modalitatea de aplicare a pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, după soluționarea antecedentelor penale.

Ulterior, potrivit art.45 C.pen., se stabileau pedepsele complementare și accesorii ce urmau să se execute în cazul pluralității de infracțiuni.

Față de cele arătate, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., va fi admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și se va desființa în parte sentința penală apelată.

În rejudecare, se vor înlătură dispozițiile privind aplicarea pedepsei complementare și a celor privind aplicarea pedepsei accesorii față de inculpat.

Conform art. 67 al. 1 și 2 Cod penal, se va aplica inculpatului M.I. pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și n Cod penal, pe o durată de 5 ani.

Conform art. 65 Cod penal, se va aplica inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.

În art. 45 Cod penal se va aplica inculpatului M.I. pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și n Cod penal, pe o durată de 5 ani și pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii acelorași drepturi, alături de pedeapsa principală rezultantă de 8 ani, 6 luni și 355 zile închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Conform disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiași sentinței penale.

Pedepse complementare și accesorii. Aplicare în caz de pluralitate de infracțiuni.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Pedepse complementare și accesorii. Aplicare în caz de pluralitate de infracțiuni.