Plângere împotriva soluţiei de clasare admisă. abandon de familie
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 153 din data de 18.05.2017
Prin încheierea nr. 153 CP/ 15.02.2017 judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată de petenta B.V., în contradictoriu cu intimatul I.G., împotriva ordonanței de clasare din data de 3.03.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, menținută prin ordonanța nr. 347/II/2/2016 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din data de 24.08.2016, a desființat soluția de clasare dispusă prin ordonanța atacată și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de abandon de familie.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 3.03.2016 s-a dispus clasarea cauzei privind infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
Din căsătoria încheiată între I.G. și B.V. au rezultat doi copii, A., născută la 11.07.1993, și B., născut la 22.09.2003. Prin sentința civilă de desfacere a căsătoriei din anul 2010 copiii au fost încredințați spre creștere și educare petentei, aceștia aflându-se în Spania cu mama lor, iar I.G. a fost obligat să plătească pensie de întreținere pentru cei doi minori, în cuantum de 168 de lei lunar, până la majoratul acestora, începând cu data de 9.12.2010. De la momentul rămânerii definitive a hotărârii, I.G. a achitat doar 400 de lei, în anul 2012.
În urma cercetărilor s-a stabilit că locuința intimatului a ars complet, motiv pentru care a plecat din țară pentru a lucra, nu e posesor de terenuri agricole, nu desfășoară activități remunerate, nefiind angajat la vreo societate comercială, nu desfășoară activități din care să realizeze venituri și are doi copii minori întreținere, în afara persoanelor vătămate, neavând prin urmare condițiile necesare plății pensiei de întreținere, în plus suferind de diverse afecțiuni medicale. Procurorul a concluzionat că fapta nu a fost săvârșită cu rea-credință.
Această soluție a fost menținută prin ordonanța nr. 347/II/2/2016 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din data de 8.04.2016, prin care s-a reținut că temeiul de drept al soluției de clasare era teza a doua a art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, soluțiile dispuse în cauză de organele de urmărire penală și plângerea formulată, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că aceasta este fondată și că procurorul de caz a făcut o greșită apreciere a semnificației penale a împrejurărilor de fapt, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, acestea fiind, în plus, insuficient stabilite. Din ordonanța de clasare, care reia paragraf cu paragraf referatul organelor de cercetare penală, fără a face mențiune cu privire la însușirea argumentației acestora, nu rezultă clar, dar din declarațiile date de I.G. și I.E. rezultă că aceștia au lucrat în străinătate pentru a strânge bani în vederea construirii unei locuințe, întrucât cea veche arsese din anul 2008, prin urmare înaintea desfacerii căsătoriei anterioare, aspecte care erau cunoscute la momentul stabilirii pensiei de întreținere. Organele de cercetare penală nu au întreprins verificări și nici nu l-au întrebat pe intimat cu privire la veniturile realizate în perioada în care a lucrat în străinătate, și nici cu privire la veniturile sale actuale, pentru a putea aprecia în ce măsură veniturile realizate, chiar și cele provenind din activități nereglementate de un contract individual de muncă, i-ar fi permis intimatului să își execute, fie și în parte, obligațiile. Judecătorul de cameră preliminară a considerat că din actele dosarului reiese în mod vădit împrejurarea că intimatul și-a refăcut viața, are în întreținere copii din căsătoria sa actuală, are prin urmare dificultăți financiare, nu a păstrat legătura cu copiii în favoarea cărora a fost obligat la plata pensiei de întreținere.
Stabilirea pensiei de întreținere pe cale judecătorească prin raportare la venitul minim a avut în vedere tocmai situația unui debitor al întreținerii cu surse de venit instabile, cu alte cuvinte cu dificultăți financiare. Paternitatea unui copil înseamnă asumarea unei responsabilități față de acesta, consfințită pe cale judecătorească prin stabilirea pensiei de întreținere la un nivel care să fie cât mai puțin împovărător pentru debitorul pensiei de întreținere, tocmai în considerarea situației sale materiale dificile și incerte. Dar din momentul în care a fost stabilită această obligație, avându-se deja în vedere veniturile intimatului, a luat naștere obligația ce își are izvorul în hotărârea instanței civile și, practic, sancțiunea în incriminarea abandonului de familie.
Judecătorul de cameră preliminară a considerat că organele de urmărire penală au avut în vedere dificultățile materiale ale intimatului fără a lămuri pe deplin sursa veniturilor din care acesta, în mod vădit, își întreține actuala familie, și acre au permis construirea unei locuințe, fără a considera nicidecum că aceasta nu i-ar fi fost necesară. Obligarea părintelui la plata unei pensii de întreținere s-a făcut în condițiile în care acesta avea aceeași situație și atunci, iar situația materială dificilă sau o altă ordine a priorităților nu poate justifica neexecutarea obligației stabilite pe cale judecătorească, cât timp nu a fost verificată efectiv și probată imposibilitatea obiectivă, concretă, de executare fie și în parte a obligației.
