Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată Natura termenului de 20 de zile prevăzut de art 2781 alin (2) Cod proc pen
| Comentarii |
|
C.A. Ploieşti, nr. 232 din 14.03.2007
Termenul de 20 de zileîn care procurorul ierarhic superior trebuia să rezolve plângerea formulată de cel în cauză este un termen legal, prevăzut în favoarea părţii care a formulat plângerea la procurorul ierarhic şi care are dreptul la rezolvarea cazului său într-un termen rezonabil (stabilit de legiuitor la 20 zile) şi totodată că după expirarea acestui termen, ea poate promova plângere la instanţă în temeiul art. 278 indice 1 alin. (1) C. proc. pen., iar nu în sensul că neexercitarea acestui drept în termen de 20 de zile de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile ar atrage decăderea, cu consecinţa respingerii plângerii ca tardive.Prin sentinţa penală nr. 612 din 28 decembrie 2006 Tribunalul Prahova a respins, ca tardivă plângerea formulată de petentul T.V., împotriva rezoluţiilor date de procuror în dosarul nr. 66/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploieşti.S-a reţinut, în motivarea hotărârii, că petentul nu s-a conformat dispoziţiilor cuprinse în art. 2781alin. (2) C. proc. pen., adică de promovare a plângerii în termenul de 20 de zile de la expirarea termenului iniţial de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior trebuia să rezolve plângerea, „aşteptând în mod greşit să i se comunice soluţia de către D.I.I.C.O.T. la data de 4 septembrie 2006, promovând plângerea la instanţă, este adevărat că în 20 de zile, de la respectiva comunicare”.Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs petentul, susţinând că în mod greşit plângerea i-a fost respinsă ca tardivă, întrucât a respectat termenul de 20 de zile de la comunicarea modului de soluţionare a plângerii.Instanţa de recurs a reţinut următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 2781alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006 „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii competenţa să judece cauza în primă instanţă.”Alineatul (2) al aceluiaşi articol, stipulează că „în cazul în care Prim-procurorul parchetului sau, după caz, Procurorul general al Parchetului de pe lângă curtea de apel, Procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile”.Interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiilor legale sus arătate conduce la concluzia că termenul de 20 de zile la care se referă art. 2781alin. (2) C. proc. pen. nu este unul procedural, astfel cum este definit de art. 185 din acelaşi cod şi, prin urmare, nici nu produce consecinţele prevăzute în acest din urmă articol.Curtea a apreciat că acest termen este un termen legal, prevăzut în favoarea părţii care a formulat plângerea la procurorul ierarhic şi care are dreptul la rezolvarea cazului său într-un termen rezonabil (stabilit de legiuitor la 20 zile) şi totodată că după expirarea acestui termen, ea poate promova plângere la instanţă în temeiul art. 2781alin. (1) C. proc. pen., iar nu în sensul că neexercitarea acestui drept în termen de 20 de zile de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile ar atrage decăderea, cu consecinţa respingerii plângerii ca tardive. Că normele cuprinse în art. 2781alin. (2) C. proc. pen. urmează a fi interpretate în sensul arătat anterior, conduce însăşi prevederea cuprinsă în art. 278 alin. (31) C. proc. pen., introdusă prin Legea nr. 356/2006, care dispune că rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate. Ori, dacă legiuitorul a prevăzut că procurorul este obligat să comunice persoanei care a făcut plângere, modul de rezolvare a acesteia, este evident că termenul de promovare a plângerii întemeiată pe dispoziţiile art. 2781alin. (1) C. proc. pen. curge de la data comunicării, iar nu de la expirarea termenului de 40 de zile de la depunerea plângerii la procurorul ierarhic superior, aşa cum greşit a apreciat instanţa de fond. Acceptarea altui punct de vedere ar lipsi de eficienţă însuşi scopul pentru care a fost prevăzută procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată şi, totodată, ar lipsi de conţinut dreptul părţii la un recurs efectiv, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, prin impunerea unei obligaţii disproporţionate între necesitatea rezolvării cu celeritate a cauzelor penale, când în sarcina procurorului se stabileşte un termen de recomandare pentru rezolvare, şi dreptul de acces al părţii nemulţumite de modul de rezolvare a cauzei sale, de promovare într-un termen de 20 de zile, calculat de la data expirării celui stabilit pentru procuror, când dealtfel nici nu se justifică promovarea plângerii întrucât nu se cunoaşte soluţia dată.Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în jurisprudenţa sa că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exerciţiul lui să nu fie afectat de existenţa unor obstacole sau impedimente de drept sau de fapt, ce ar fi de natură să-i pună în discuţie însăşi efectivitatea.Referindu-se la existenţa unor posibile obstacole de drept, Curtea a decis că exercitarea căilor de atac interne numai pentru a se constata inadmisibilitatea unor acţiuni judiciare, prin jocul dispoziţiilor legale, nu este de natură să corespundă imperativelor art. 6 parag. 1 din Convenţie; dimpotrivă, este necesar ca legislaţia naţională să asigure oricărei persoane o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act ce constituie o ingerinţă în drepturile sale.Concluzionând, Curtea a apreciat că, în conformitate cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, dispoziţiile art. 2781alin. (2) C. proc. pen., trebuie interpretate în acord cu dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, în sensul că partea nemulţumită de modul de rezolvare a plângerii de către procurorul ierarhic superior, poate promova plângere la instanţă în termen de 20 de zile de la data expirării termenului în care procurorul ierarhic era obligat să-i răspundă, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare. Acest din urmă termen este dintre cele arătate în art. 185 C. proc. pen. şi nerespectarea lui atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, potrivit alin. (l) a aceluiaşi articol.Cum, în cauza dedusă judecăţii, petentul s-a conformat dispoziţiilor art. 2781alin. (l) C. proc. pen., în sensul că s-a adresat instanţei competente să soluţioneze plângerea, în termenul legal de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, aşa cum rezultă din însăşi motivarea sentinţei, rezultă că prevederile art. 185 alin. (l) C. proc. pen. nu sunt incidente.
