Pretenţii asigurare. Jurisprudență Despăgubiri, penalităţi
| Comentarii |
|
Judecătoria PLOIEŞTI Sentinţă civilă nr. 5 din data de 03.01.2018
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect "pretenții";, formulată de reclamantul AA, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat , în contradictoriu cu pârâta BB., cu sediul în București și intervenientul CC, cu domiciliul în comuna Măgurele, județul Prahova.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 06.10.2016, sub numărul 22091/281/2016, reclamantul AA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta BB., obligarea acesteia la plata sumei de 48.127 lei reprezentând diferența de despăgubire dintre valoarea autovehiculului avariat și despăgubirea necontestată și oferită de către pârâtă. De asemenea, a solicitat obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi întârziere conform prevederilor art. 38 din Ordinul nr. 23/2014 al ASF, calculate de la data introducerii prezentei cereri și până la achitarea efectivă a debitului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A mai solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a lui CC, conform prevederilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995.
În motivare, a precizat că, la data de 27.04.2016, a fost implicat într-un accident rutier provocat de către CC, iar autoturismul său a suferit avarii grave. În continuare, a susținut că celălalt conducător și-a recunoscut vinovăția și a fost deschis dosarul de daună RA23/PH/16/90087794, însă pârâta a evaluat daunele suferite ca însumând 164.379 lei și a oferit o despăgubire în cuantum de 123.284 lei. A arătat că în urma studierii ofertelor, a constatat că valoarea reală de piață a autoturismului este de 57.904 euro și, acceptând o valoarea a epavei de 25%, respectiv maximul prevăzut, ar fi trebuit ca valoarea maximă de despăgubire să fie de 43.428 euro, respectiv 197.181 lei. Întrucât pârâta a acceptat parțial plata despăgubirilor, oferind doar suma de 149.054 lei, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii pentru restul sumei de bani.
În drept, au fost invocate prevederile art. 2208, 2217, 2223, 2226 Cod civil, art. 26, 38, 48, 51, 52 din Ordinul CSA nr. 23/2014.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza tehnică de specialitate auto.
Cererea formulată a fost timbrată conform prevederilor legale cu suma de 2.051 lei, chitanța aflându-se la fila 10 din dosar.
La data de 15.11.2016, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și a arătat că evaluările depuse de către reclamant nu reflectă valoarea reală a autovehiculului la data producerii accidentului. A mai arătat că valoarea medie a rezultatelor obținute în urma căutărilor pe diverse site-uri de specialitate este de 39.298,88 euro, iar valoarea obținută de către pârâtă utilizând sistemul de specialitate pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate permanent în România este de 44.378 euro, mai mare decât valoarea de piață a autovehiculului avariat.
În dovedire, a solicitat încuviințare probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza tehnică de specialitate.
La data de 16.05.2017, a fost depus raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 185-190 din dosar).
La data de 04.10.2017 reclamantul a depus cerere de micșorare a câtimii obiectului cererii solicitând să fie despăgubit de pârâtă cu suma de 41.771 lei
Pârâta a arătat, prin concluziile depuse, că prețul stipulat în contractul încheiat între reclamant și cumpărătorul autoturismului nu poate viza decât epava, iar încheierea unei astfel de convenții nu face dovada reparării bunului, ci doar a transmiterii acestuia. În concluzie, a precizat că reclamantul nu a făcut dovada reparării autovehiculului.
Reclamantul a depus concluzii scrise prin care a reiterat cele susținute prin cererea formulată și a arătat că simpla împrejurare că ulterior reparațiilor pe care le-a efectuat, a înstrăinat autoturismul nu exonerează sau diminuează obligația pârâtei de repararea integrală a prejudiciului. A menționat că autoturismul a fost reparat, iar dovada este faptul că acesta a fost înmatriculat pe numele unei alte persoane și au fost efectuați kilometri suplimentari față de numărul acestora de la data producerii accidentului. A susținut că simpla menționare a unui preț în contract reprezintă doar voința comună a părților, fără a conduce la concluzia că autoturismul a fost vândut înainte să fie reparat.
Analizând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție seria PPHX nr.106471, la data de 27.04.2016, intervenientul CC a condus ansamblul de vehicule format din auto Iveco cu nr. de înmatriculare XXX și semiremorca cu nr. ZZZ pe DJ 101 din direcția Ploiești către DN1 a pătruns în intersecție fără a respecta semnificația indicatorului Cedează Trecerea moment în care auto BMV cu nr. YYY care circula pe DN1 din direcția București- Brașov a intrat în coliziune frontală cu roțile de pe partea stângă a semiremorcii, suferind avarii.
Prin procesul verbal de contravenție sus menționat culpa producerii accidentului rutier a fost reținută în sarcina numitului CC, acesta recunoscându-și vina și fiind sancționat contravențional.
La data producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu număr de înmatriculare XXX, era asigurat de răspundere civilă auto RCA, la societatea pârâtă, conform poliței de asigurare nr. 005708916/28.03.2016.
În urma evenimentului rutier din data de 27.04.2016, a fost deschis dosarul de daună nr.RA23/PH/16/90087794, iar pârâta a evaluat reparația autovehiculului la suma de 190.814 lei, încadrând astfel dauna ca fiind majoră, propunând reclamantului inițial suma de 123.284 lei, iar ulterior suma de 149.043 lei precizând că despăgubirea pentru prejudiciul suferit este de 198.724 lei, dar că nu se face dovada reparării autoturismului, rezultând o diferență de 45.129 lei pe care nu o va acorda.
În urma propunerii primite reclamantul a solicitat plata despăgubirii necontestate, în cuantum de 149.053, 95 lei, sumă de i-a fost achitată de către pârâtă, înțelegând să solicite instanței diferența de 48.127 lei.
Potrivit art. 2208 cod civil în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute în contract. Atunci când există neînțelegere asupra cuantumului indemnizației partea necontestată din acesta se va plăti anterior soluționării neînțelegerii prin bună învoială sau de către instanța judecătorească
Conform art.26 din Norma ASF nr.23/2014 asiguratorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire , dovedite prin orice mijloc de probă.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, despăgubirea datorată de asigurător conform prevederilor contractului de asigurare RCA și ale normei ASF nr.23/2014 este în cuantum de 190.814 lei în care este inclus și TVA.
Cu privire la dovada reparării autovehiculului instanța reține că din adresa nr.532322/07.08.2017 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Prahova rezultă că autoturismul marca BMW cu numărul de identificare WBALX71040DW25877 a fost înmatriculat la data de 06.07.2017 pe numele altei persoane ca urmare a transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.
Totodată din contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport aflat la fila 212 dosar, rezultă că autoturismul sus menționat a fost înstrăinat către numita DD la data de 03.04.2017 și scos din evidențele fiscale ale reclamantului la aceeași dată.
Pe de altă parte, din nota de constatare aflată la fila 122 dosar reiese că la data accidentului mașina avea un număr de 82.782 kilometri iar din înscrisurile denumite Confirmare comandă de service aflate la filele 233 și 234 dosar reiese că ulterior producerii evenimentului rutier, la datele de 28.08.2016 și 07.10.2016, autoturismul avea un număr de 82.800 kilometri, respectiv 83.482 kilometri.
Astfel este evident faptul că mașina a fot utilizată și funcționat parcurgând kilometri de la data producerii accidentului și până la 07.10.2016 când a fost dusă în service.
Așadar instanța urmează a admite primul capăt de cerere astfel cum a fost precizat.
În ceea ce privește capătul de cerere având drept obiect penalitățile de întârziere, instanța retine că potrivit art. 38 din Norma ASF nr.23/2014, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art.37 sau și le îndeplinește defectuos inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurator, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța constată că, în cauză, societatea pârâtă nu a respectat obligațiile prevăzute de lege astfel încât sunt incidente dispozițiile legale sus menționate și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi calculate începând cu data de 06.0.2016 (data introducerii cererii de chemare în judecată conform manifestării de voinței a reclamantei) până la plata efectivă a debitului.
Potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin.1 Cod proc. civ cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Astfel, urmează ca pârâta să plătească reclamantului suma de 4951 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea astfel cum a fost precizată de reclamantul AA, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat , în contradictoriu cu pârâta BB, cu sediul în București și intervenientul CC, cu domiciliul în comuna Măgurele, județul Prahova.
Obligă pârâta să îi plătească reclamantului suma de 41.771 lei reprezentând contravaloare despăgubiri, precum și penalități de 0,2% pe zi de întârziere, aferente sumei, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 06.10.2016 și până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâta să îi plătească reclamantului suma de 4.951 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Cu apel în 30 zile ce se va depune la Judecătoria Ploiești.
Pronunțată în ședință publică astăzi 03.01.2018.
