Prin sentinţa civilă nr.304/CA din 9 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş - Secţia Civilă în dosarul nr.2959/109/2009, s-a admis
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr.304/CA din 9 octombrie 2009,pronunţată de Tribunalul Argeş - Secţia Civilă în dosarul nr.2959/109/2009,s-a admis cererea formulată de N.G. şi s-a dispus suspendarea executăriiordinului contestat, emis de Prefectul judeţului Argeş, ce priveasuspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, până lasoluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa areţinut că unica motivare din actul administrativ privind formularea acţiuniipentru anularea permisului de conducere al reclamantei nu este suficientăpentru a justifica suspendarea dreptului acesteia de a conduceautovehicule, câtă vreme nu există nicio dovadă că permisul de conducerear fi fost obţinut în mod fraudulos, reclamanta beneficiind de prezumţiile denevinovăţie şi bună-credinţă, în cauză fiind îndeplinite cerinţele art. 14 dinLegea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei, în termen legal a formulat recursInstituţia Prefectului Judeţului Argeş, care a criticat-o pentru nelegalitate sinetemeinicie.
Astfel, potrivit art. 103 rap. la art. 114 alin. 1 lit. e) din OUGnr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehiculeeste obligatorie in condiţiile în care Prefectul a sesizat instanţa de judecatăcu o acţiune în constatarea faptului că permisul de conducere a fost obţinutcu nerespectarea prevederilor legale. O astfel de condiţie este îndeplinită încauză, litigiul fiind pendinte.
S-a mai susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actuluiadministrativ - cazul bine justificat şi paguba iminentă - în sensul că nuexistă împrejurări care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ şi,respectiv, că nu este dovedită niciun fel de pagubă.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, ce seîncadrează în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit disp.art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002: În situaţiaîn care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanţa dejudecată potrivit art.114 alin.(1) lit.e), autoritatea emitentă a permisului deconducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de aconduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânereadefinitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. În acest caz, titularul esteobligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază, arereşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen de 5 zile de lacomunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere".
Din economia textului de lege rezultă că, atunci cândinstanţa de judecată a fost sesizată pentru constatarea eliberării nelegale apermisului de conducere, autoritatea emitentă este obligată să dispunăsuspendarea dreptului de a conduce autovehicule, nefiind lăsat lalatitudinea sa să facă aprecieri asupra posibilităţii aplicării măsurii.
Faţă de cele arătate, cât timp există o acţiune având caobiect constatarea obţinerii nelegale a permisului de conducere, în modevident nu există temeiuri pentru suspendarea actului administrativ. Încererile având ca obiect suspendarea executării ordinului prefectului princare s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce, instanţelesunt datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite cerinţele impuse deart.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 - promovarea acţiunii în justiţie pentruconstatarea obţinerii nelegale a permisului -, fără a putea valorifica alteposibilităţi prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, sub aspectul cazuluibine justificat. Cum cel puţin la nivel de aparenţă ordinul prefectului respectăcondiţiile impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, cerereareclamantului nu putea fi admisă.
De asemenea, se va observa, la o cercetare sumară, căatribuţii în acest sens revin instituţiei prefectului, în considerareadispoz.art.32 şi 37 din HG nr.1391/2006 şi că raţiunea art.103 alin.8 dinOUG nr.195/2002 este aceea de a proteja cu prioritate interesul publiccăruia îi este subordonat interesul privat.
În concluzie, în baza aer.312 alin.3 Cod pr. civilă, Curtea aadmis recursul şi a modificat sentinţa în sensul că a respins cererea.
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZECU MINORI ŞI DE FAMILIEDREPT PROCESUAL PENAL - PARTEA GENERALĂ1. Respingerea cererii de revocare sau înlocuire a măsurii arestăriipreventive. Inadmisibilitatea recursului. Raportarea dispoziţiilor legalenaţionale la prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor OmuluiArt. 141 alin. 1 Cod procedură penalăArt. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 al Convenţiei Europene a DrepturilorOmului
Dublul grad de jurisdicţie consacrat în art.2 din Protocolul nr.7 alConvenţiei nu este aplicabil în materia arestării preventive.
(Decizia penalănr.772/R/MF/21.12.2009)
