Prin sentinţa penală nr.116 din 28 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a admis plângerea formulată de petentul B.C.A. împotriva rezoluţiei
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr.116 din 28 octombrie 2009, pronunţată de TribunalulVâlcea, s-a admis plângerea formulată de petentul B.C.A. împotriva rezoluţiei nr.554/P/2009 din19 august 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a desfiinţat rezoluţia atacată şi s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în vederea începerii urmăririi penalefaţă de agenţii de poliţie N.T. şi D.M. din cadrul I.P.J. Vâlcea, pentru săvârşirea infracţiunilorprev. de art.246 şi 250 alin.1 şi 3 Cod penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de27 mai 2009, organele de cercetare penală au fost sesizate cu plângere de către petent, pentrusăvârşirea infracţiunilor de insultă, calomnie, distrugere şi lovire săvârşite de către N.T - şefulpostului de poliţie Lungeşti şi agentul D.M. din cadrul aceluiaşi post de poliţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă TribunalulArgeş, susţinând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece procurorul, prin rezoluţiadesfiinţată de prima instanţă, reţinuse corect situaţia de fapt şi cronologia evenimentelor din carea rezultat că faptele reclamate cu există.
Prin decizia penală nr.94/R din 4 februarie 2010, pronunţată de Curtea deApel Piteşti, a fost respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TribunalulVâlcea, hotărârea întemeindu-se pe următoarea argumentaţie:
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale este, aşa cum susţine petiţionarul,rezultatul lipsei de rol activ al organelor de urmărire penală. Judecătorul fondului a constatat căau fost luate declaraţii numai intimaţilor şi unor persoane din comuna unde aceştia îşidesfăşoară activitatea, cu excepţia martorului V.F., deşi petentul indicase un număr mare depersoane care asistaseră la desfăşurarea evenimentelor.
Se observă, deci, că numai audierea intimaţilor s-a efectuat în mod direct decătre procuror, restul declaraţiilor fiind luate în copie din dosarul parchetului de pe lângăjudecătorie, în care se făcea cercetarea pentru ofensă adusă autorităţii.
In mod evident, o astfel de instrumentare a cauzei de către procuror nurăspunde exigenţelor unei anchete efective.
Art.4 din Codul de pr. penală, arată că organele de urmărire penală trebuiesă aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal, iar art.1 din acelaşi cod, referindu-se la scopulprocesului penal, arată că finalitatea acestuia este constatarea la timp şi în mod complet afaptelor care constituie infracţiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fiepedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspunderepenală.
Pentru stabilirea adevărului în cauză, este necesar ca organul de urmărirepenală, conform prevederilor art. 202 Cod pr. penală, să strângă probele necesare pentruaflarea adevărului, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele şi justa ei soluţionare, adunândprobe atât în favoarea, cât şi în defavoarea persoanei cercetate.
Din această perspectivă, nu are relevanţă faptul că sesizarea vine de la opersoană care, aşa cum rezultă din articolele depuse la dosar, nu are nici un fel de consideraţiepentru activitatea poliţiei, procurorilor şi judecătorilor şi declară că nu va avea odihnă până nuva reuşi să desfiinţeze judecătoriile, poliţiile, barourile de avocaţi şi procuraturile", deoareceexistă posibilitatea ca acesta să aibă cunoştinţă de săvârşirea unor fapte penale care au existatîn realitate.
În acest sens, relevantă este şi decizia CEDO în cauza Cobzaru contraRomâniei, 2007 (cererea nr.49254/99), în care, de asemenea, rezoluţia de neîncepere aurmăririi penale, cu motivarea că fapta penală nu există, se baza şi pe faptul că reclamantul, câtşi tatăl său sunt cunoscuţi de mult timp ca elemente antisociale fiind predispuşi la acte deviolenţă şi de sustrageri şi se află mereu în conflict".
Curtea europeană a stabilit că, în acel caz, autorităţile naţionale nu auefectuat o anchetă imparţială şi aprofundată cu privire la acestea: soluţia de neîncepere aurmării penale împotriva poliţiştilor s-a bazat exclusiv şi fără rezerve pe declaraţiile acestora, învreme ce declaraţii relevante ale martorilor oculari care contraziceau varianta poliţiştilor au fostignorate. Martorii importanţi nu au fost audiaţi, iar unele contradicţii din dosarul de cercetare nuau fost lămurite". În consecinţă, Curtea europeană a constatat o încălcare a articolului 3 dinConvenţia europeană a drepturilor omului, atât sub aspect substanţial, cât şi procedural.
Cum la evenimentul reclamat au asistat foarte multe persoane, jucătorii dela cele două echipe, arbitrii, spectatorii etc., urmează ca procurorul care va efectua cercetarea încauză, să identifice cine sunt aceste persoane şi să audieze pe acelea care au cunoscut directfelul în care s-a desfăşurat conflictul iniţial, pornit de fotbalistul V. C., felul în care s-a realizatintervenţia tatălui acestuia şi a lucrătorilor de poliţie şi implicarea petiţionarului în acel conflict,respectiv acţiunea intimaţilor împotriva cărora a făcut plângere petiţionarul.15. Întreruperea executării pedepsei. Efectuarea expertizei medico-legale. Principiuldisponibilităţii.Art. 452 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 455 Cod procedură penală
Deşi instanţa a depus toate eforturile necesare stabilirii adevărului încauză, expertiza prin care să se stabilească temeinicia cererii de întrerupere a executăriipedepsei, nu a putut fi efectuată, din motive ce ţin exclusiv de voinţa condamnatei.(Decizia penală nr. 191/R din 16.03.2010)
Prin decizia penală nr. 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti a admisrecursul declarat de petenta - condamnată M.A., în prezent deţinută în Penitenciarul Colibaşi,împotriva sentinţei penale nr. 83 din 14.09.2009 pronunţate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.146/90/2009.
A fost casată sentinţa şi s-a reţinut cauza spre rejudecare, în vedereaefectuării unui raport de expertiză medico-legală în cadrul Institutului Naţional de MedicinăLegală Mina Minovici" Bucureşti, cu obiectivele: să se stabilească afecţiunile de care suferăpetenta, să se precizeze dacă acestea pot fi tratate în reţeaua sanitară a AdministraţieiNaţionale a Penitenciarelor şi dacă, în funcţie de afecţiunile constatate, petenta suportă regimulpenitenciar.
S-a dispus ca la efectuarea expertizei să participe şi un medic din cadrulreţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
A fost emisă o adresă către Institutul Naţional de Medicină Legală MinaMinovici" Bucureşti, în vederea efectuării raportului de expertiză medico - legală.
În considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Piteşti a menţionat căsentinţa penală atacată a fost pronunţată fără a se avea în vedere că la dosar există douărapoarte de expertiză medico-legală, cu concluzii contradictorii, elementul comun al acestorareprezentându-l concluziile privind afecţiunea de care suferă inculpata, de natură malignă.
S-a observat că prima instanţă a înlăturat în mod corect primul raport deexpertiză medico-legală care, deşi a fost certificat de patru medici (din care unul - medic primarspecialist în oncologie, altul medic primar specialist în ginecologie, un medic primar legist şi unmedic din sistemul M.A.I. Vâlcea), a fost întocmit fără participarea şi a unui medic specialist dinreţeaua sanitară a A.N.P..
Judecătorul fondului a ţinut seama doar de al doilea raport de expertizămedico-legală, semnat de un medic primar oncolog, de medicul primar legist şef şi un medic dinreţeaua sanitară a A.N.P.
S-a notat în continuare că prima expertiză, realizată de către mediciispecialişti în oncologie, a formulat concluzia că petenta nu poate fi tratată în condiţii de deţinere,iar cea de-a doua expertiză, deşi concluzionează că afecţiunile de care suferă petiţionara(aceleaşi cu cele constate de prima expertiză), nu o pun pe aceasta în imposibilitate de aexecuta pedeapsa privativă de libertate, menţionează în mod expres: comisia de expertizare nuîşi asumă responsabilitatea pentru tratamentul medical pe care urmează să-l efectuezepetiţionara în condiţii de detenţie.
În aceste condiţii, s-a constatat o evidentă contradicţie între concluziile celordouă expertize medico-legale, iar faptul că la realizarea primei expertize medico-legale nu aparticipat un medic specialist din reţeaua sanitară a A.N.P. a fost privit ca un aspect secundar,de formă, ce ar putea atrage doar nulitatea relativă a expertizei.
Cum dreptul la viaţă este un drept fundamental, garantat de art. 16 dinConstituţia României, iar dreptul la ocrotirea sănătăţii este consacrat în dispoziţiile art. 34 dinConstituţie, se impune ca autorităţile judecătoreşti să acţioneze în aşa fel încât să respectepreeminenţa intereselor persoanelor, în raport cu cele două drepturi fundamentale prevăzute deConstituţie.
Expertizele medico-legale întocmite în cauză au stabilit că petiţionara suferăde afecţiuni grave, iar concluziile lor sunt diferite doar sub aspectul posibilităţii petiţionarei de aexecuta sau nu în continuare pedeapsa privativă de libertate.
De aceea, s-a concluzionat că este necesar a se efectua o nouă expertizămedico-legală, de către Instituitului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici" Bucureşti, cuaceleaşi obiective.
În vederea efectuării expertizei, a fost stabilit termen de judecată,condamnata fiind transferată la Penitenciarul Spital Bucureşti - Jilava.
Prin decizia penală nr.191/R/16.03.2010, pronunţată de Curtea de ApelPiteşti, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petenta-condamnată M.A.
Hotărârea curţii se întemeiază pe următoarea argumentaţie:
La data de 22 ian. 2010, I.N.M.L. Mina Minovici" Bucureşti a comunicatinstanţei că petenta - condamnată a refuzat efectuarea expertizei medico - legale (f. 29).
În situaţia dată, au fost solicitate Penitenciarului Colibaşi toate actelemedicale ce o privesc pe petiţionară (f. 33 - 92) şi s-au cerut date despre condiţiile de spitalizareşi despre tratamentul de care beneficiază în prezent aceasta (f.94).
Conformându-se solicitărilor instanţei, penitenciarul a înaintat copii dupăacte şi a comunicat că în Spitalul Penitenciar Colibaşi nu există secţie pentru tratareapersoanelor private de libertate de sex femeiesc, iar în prezent celei în cauză nu i seadministrează niciun tratament ginecologic (f. 96 şi 98).
Întrebată fiind în legătură cu motivele pentru care refuză efectuareaexpertizei, condamnata a arătat că ele ţin de costul ridicat al lucrării; curtea i-a învederat că baniinecesari pot fi avansaţi de stat, dar nici în aceste condiţii ea nu a fost de acord să fie supusăanalizelor medicale.
Potrivit art. 455 rap. la art. 453 lit. a) din Codul de procedură penală,executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertizemedico - legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executareapedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă unpericol concret pentru ordinea publică.
Deşi instanţa a depus toate eforturile necesare stabilirii adevărului în cauză,expertiza prin care să se lămurească fără dubiu dacă cererea condamnatei întruneşte sau nucondiţiile cerute de lege pentru a fi admisă nu a putut fi efectuată, din motive ce ţin exclusiv devoinţa acesteia, iar nu din impedimente obiective.
În atare situaţie, curtea va ţine seama de probele produse până în prezent,din care reiese că ultima investigaţie medicală C.T. (computer tomograf) la care a fost supusăcondamnata, din 20.06.2009, nu a relevat semne certe de formaţiuni înlocuitoare de spaţiuintrapelviene; de aceea, nu s-a prescris tratament ginecologic.
Acesta este motivul pentru care, în prezent, condamnatei nu i seadministrează medicamente.
Concluzionând că executarea pedepsei este în prezent posibilă, instanţa derecurs va hotărî respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, în temeiul textului delege la care s-a făcut deja referire.16. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în ipoteza neîndepliniriiobligaţiilor civile impuse prin hotărârea de condamnare.Art. 84 Cod penal
Nu intervine revocarea suspendării condiţionate în situaţia în care termenul deîncercare este abia la început iar, prin suspendarea executării dispoziţiilor civile asentinţei penale de condamnare, cei doi condamnaţi au făcut dovada că nu au pututîndeplini respectivele obligaţii.
(Sentinţa penală nr.24/F din 25.02.2010)
