Reabilitarea judecătorească. Condiții. Jurisprudență Reabilitare (de drept sau judecătorească)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă penală nr. 32 din data de 17.10.2014
Condițiile reabilitării judecătorești privind o condamnare dispusă sub imperiul Codului penal din 1968 sunt cele prevăzute de art. 166 C. pen., care constituie legea penală mai favorabilă.
C. pen., art. 166 și urm.
La data de 11 septembrie, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat cererea formulată de petentul condamnat R. D. C. prin care solicita pronunțarea unei hotărâri judecătorești, de reabilitare a sa de sub efectele hotărârii de condamnare, respectiv de sub efectele sentinței penale nr.2/19.02.2007 a Curții de Apel Tg. Mureș.
S-a arătat de către petent că prin sentința penală pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, la data de 19 februarie 2007, în dosarul nr.1377/43/2006, a fost condamnat la executarea unei pedepse rezultante de 2 ani și 8 luni închisoare, ca urmare a faptului că i s-a admis cererea de contopire a pedepselor ce o formulase. S-a învederat că faptele pentru care s-a pronunțat această condamnare au constat în luarea de mită, fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la uz de fals, fals intelectual și complicitate la evaziune fiscală. De la data executării pedepsei și până la data formulării prezentei cereri a locuit în localitatea de domiciliu, municipiul Onești și nu a avut un loc de muncă stabil. A lucrat doar sporadic și pe perioade scurte de timp, fără a avea încheiat un contract de muncă. Această situație s-a datorat exclusiv faptului că avea antecedente penale. A încercat mereu, în acest interval de timp, să-și găsească un loc de muncă stabil și cu forme legale, însă mențiunile din cazierul penal l-au făcut indezirabil pentru toți posibilii angajatori. Spera ca odată cu reabilitarea sa să se schimbe în bine și statutul său social, să nu mai fie privit de societate ca un paria. A apreciat că o perioadă de aproximativ 15 ani de interdicții și decăderi a fost arhisuficientă pentru reeducarea sa.
A mai adus la cunoștință instanței faptul că nu a săvârșit alte infracțiuni în termenul de reabilitare și că a achitat integral cheltuielile de judecată.
În drept a invocat dispozițiile art.166-169 C. pen. și ale art.529-530 C. pr. pen. și a anexat la cerere, în copie certificată, următoarele înscrisuri:cartea de identitate, sentința penală nr.2/19.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul nr.1377/43/2006 și certificatul de atestare fiscală eliberat de A.N.A.F., A.J.F.P. Bacău, Serviciul Fiscal Onești nr.430226823077/ 04.09.2014.
Dat fiind obiectul cauzei, după acvirarea la dosarul cauzei a dosarului nr.1377/43/2006 al Curții de Apel Tg. Mureș, această instanță a mai dispus depunerea unei copii a cazierului judiciar a petentului.
Analizând cererea astfel formulată de petent, cu stricta respectare a prevederilor art.166-169 din noul C. pen., s-a apreciat că aceasta este fondată, impunându-se a fi admisă pentru următoarele considerente:
În cursul anilor 2002-2006 petentul a fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni reglementate de vechiul C. pen., în art.291 și art.264 ( este vorba despre condamnările suferite prin sentința penală nr. 39/9 Aprilie 2002 a Tribunalului Militar Cluj) respectiv pentru comiterea unor infracțiuni incriminate tot de vechiul C. pen. cu referire la Legea 78/2002, prin sentința penală nr. 27/ 21 septembrie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare (luare de mită în formă continuată - 2 infracțiuni, fals material în înscrisuri oficiale in formă continuată, fals intelectual in formă continuată, complicitate la uz de fals, în formă continuată, complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată și sustragere de înscrisuri în formă continuată). Suferind aceste condamnări în cursul anilor 2002 și 2006 condamnatul, la data de 8 decembrie 2006, a formulat o cerere de contopire a pedepselor, rezultante, ce i-au fost aplicate prin cele doua hotărâri de condamnare, cerere soluționată prin pronunțarea sentinței penale nr.2/19 februarie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, definitivă prin decizia penală nr.2438/7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin această hotărâre de contopire a pedepselor, ce au fost puse în reindividualitatea lor, petentului i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, din care s-a dedus, în mod corespunzător, perioada executată de acesta, de-a lungul timpului, în stare de arest preventiv, respectiv în stare de arest. Petentul a fost pus în libertate, condiționată, din executarea acestei pedepse rezultante de 2 ani și 8 luni închisoare, la data de 30 octombrie 2007, dată certă rezultată nu doar din lecturarea sentinței penale nr. 2002/2007 a Judecătoriei Bacău ci și din mențiunile ce apar în cazierul judiciar al acestuia.
De la data punerii sale în libertate petentul nu a mai avut vreun alt conflict cu legea penală și, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 7 din dosarul cauzei, acesta nu are față de autoritățile fiscale române nici un debit. De la data punerii sale în libertate au trecut aproximativ 84 luni ( 7 ani), interval de timp în care acesta a înțeles că adopte o conduită conformă cu regulile sociale și să se plaseze în afara licitului penal.
Prezenta cerere, pe baza considerentelor mai sus expuse, se va analiza prin luarea în considerare a prevederilor art. 166 din Noul C. pen., lege penală mai favorabilă, în contextul în care, la data de 1 februarie acesta a intrat în vigoare această lege cu nr. 286/2009. De la data de 30 octombrie 2007, așa cum s-a mai arătat, condamnatul s-a conformat regulilor de conviețuire socială, și, dat fiind cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentința penală 2/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, raportat la prevederile art.166 alin.1 lit. b și art.167 C. pen., se constată că, față de acesta a intervenit reabilitarea judecătorească.
Cum termenul imperativ prevăzut de legiuitorul român in textele legale anterior menționate a fost împlinit, și cum petentul a demonstrat că a achitat statului toate cheltuielile judiciare la care a fost obligat urmează ca în conformitate cu prevederile art.166 alin.1 lit. b, art.167-169 C. pen. urmează să se admită cererea formulată de petentul R. D. C.
Notă (judecător Mihaela Vasiescu): În mod constant Curtea de Apel Tg.-Mureș a stabilit că în ceea ce privește condițiile reabilitării judecătorești, acestea sunt cele prevăzute de art. 168 și art. 166 C. pen., chiar dacă hotărârea de condamnare a fost pronunțată sub imperiul Codului penal din 1969. În acest caz, sunt aplicabile dispozițiile în materie de reabilitare ale noului C. pen. și nu ale Codului penal din 1969, sub care s-a pronunțat condamnarea definitivă. Aceasta, întrucât vechile dispoziții în domeniu au fost abrogate și nu există prevederi tranzitorii care să le confere extraactivitate. Este, practic mai degrabă o chestiune de activitate a legii penale. Apoi, aplicând noile reguli penale, nu se încalcă cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia nr.265/2014, deoarece această decizie se referă la art.5 din Codul penal. Acest text legal se aplică de la săvârșirea faptei și până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței și cel mult, până la finalizarea executării pedepsei. prin urmare, nu se pune problema aplicării art.5 C. pen. în procedura reabilitării.
