Recurs. Încheiere de îndreptare a erorii materiale. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Art. 3851alin. (2) şi (3) C. proc. pen. instituie regula după care încheierile pronunţate de instanţă, chiar ulterioare hotărârii asupra fondului, nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odată cu sentinţa ori decizia recurată. În categoria acestor încheieri intră şi cele pronunţate în temeiul art. 195 C. proc. pen., pentru ele nefiind prevăzute dispoziţii distincte care să deroge de la regulă.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 24 din 19 ianuarie 2012
Prin încheierea pronunțată la data de 2 septembrie 2011 în dosarul nr. 670/320/2009, Judecătoria Tg.-Mureș a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale pretins strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 923 din 14 iulie 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureș, cerere formulată de apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpaților D.C.N. și D.F.
în motivarea acestei încheieri, prima instanță a reținut, în esență, că în sentința penală enunțată nu s-a strecurat vreo eroare materială, de natura celei invocate de avocat.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs condamnații D.F. și D.C.
în motivarea recursurilor, cei doi precizează că nu sunt de acord să achite cheltuielile judiciare la care au fost obligați.
Analizând recursurile formulate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 670/320/2009 al Judecătoriei Tg.-Mureș, a susținerilor recurenților și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
Art. 3851alin. (2) și (3) C. proc. pen. instituie regula după care încheierile pronunțate de instanță, chiar ulterioare hotărârii asupra fondului, nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odată cu sentința ori decizia recurată. în categoria acestor încheieri intră și cele pronunțate în temeiul art. 195 C. proc. pen., pentru ele nefiind prevăzute dispoziții distincte care să deroge de la regulă.
în plus, chiar dacă încheierea prin care s-a soluționat o cerere de îndreptare a erorilor materiale ar fi fost supusă separat recursului, domnii D.F. și D.C. nu intră în categoria persoanelor interesate să o atace, din moment ce dispoziția primei instanțe pe primul nu-l prejudiciază cu nimic, iar pe al doilea nu-l vizează deloc.
în aceste circumstanțe, recursurile celor doi sunt inadmisibile, urmând să fie respinse ca atare, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
în acest context, s-a mai amintit că o manifestare de voință în sensul retragerii căii de atac declarate nu poate produce consecințe decât dacă acea cale de atac răspunde exigențelor legale sub aspectul hotărârii vizate, al titularului și al termenului, ceea ce nu este cazul în speță.
