Termenul până la care persoana vătămată prin comiterea unei fapte penale se poate constitui parte civilă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare. Acest articol îşi găseşte aplicabilitatea, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 17 C. proc. pen., şi în cazul instituţiilor publice.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 266 din 16 martie 2012
Prin sentința penală nr. 171 din 9.03.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 7570/314/2010, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
în baza art. 81 alin. (1) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen.
în baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1), (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 998-999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 15.551 lei, din care suma de 9.403 lei reprezentând impozit pe venit și suma de 6.148 de lei reprezentând majorări de întârziere aferente acestei sume, precum și la plata către partea civilă a majorărilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă a debitului.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 1279/P/2009 emis la data de 30.07.2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.
în actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, la începutul lunii august 2008, inculpatul a fost contactat de către L.B. în vederea efectuării unor lucrări de renovare la imobilul acesteia din municipiul Rădăuți, în schimbul serviciilor prestate el primind în diferite tranșe suma de 18.000 de euro.
Conform adreselor nr. 72216/30.03.2009 și 74779/07.07.2009 a ANAF - DGFP Suceava rezultă că inculpatul s-a sustras obligațiilor fiscale către bugetul de stat cu suma de 9.403 lei, reprezentând impozit pe venit.
în cursul judecății, în ședința publică din data de 27.10.2010, a fost audiat inculpatul, care nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. A arătat că a primit în mai multe tranșe de la martora L.B. suma de 18.000 euro, din care suma de 10.000 de lei a reprezentat contravaloarea manoperei, sumă pentru care nu a achitat către stat impozitul pe venit, deși a intenționat, așteptând finalizarea lucrării. A arătat că din suma de 10.000 de lei, aproximativ 4.000 de lei a fost câștigul personal, restul folosindu-i pentru plata muncitorilor. De asemenea, a susținut că din suma primită o mare parte din bani au fost folosiți pentru achiziționarea de materiale de construcții, facturile care făceau dovada achiziționării materialelor fiind înmânate martorei L.B., care era și beneficiara lucrării.
Analizând coroborat materialul probator administrat in cauză, instanța de fond a reținut în fapt că, în luna august 2008, între inculpat și martora L.B. a intervenit o convenție verbală în baza căreia inculpatul se angaja să efectueze lucrări de renovare la imobilul acesteia din municipiul Rădăuți, în schimbul serviciilor prestate urmând să primească suma de 18.000 de euro.
în data de 22.10.2008 între părți a intervenit o convenție scrisă, prin care inculpatul se obliga să presteze lucrări de construcții la imobilul martorei L.B., iar aceasta din urmă să-i achite în diferite tranșe suma de 18.000 de euro reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei.
Cu suma primită, inculpatul a achiziționat materialele de construcție ce au fost folosite la realizarea lucrărilor și a plătit muncitorii care au participat la realizarea lucrărilor. Pentru majoritatea materialelor de construcție achiziționate inculpatul nu a putut prezenta facturi care să justifice cheltuielile făcute.
Pentru veniturile astfel obținute din activități independente, inculpatul nu a achitat către stat impozitul pe venit aferent. Conform adreselor nr. 72216/30.03.2009 și 74779/07.07.2009 ale ANAF - DGFP Suceava, inculpatul s-a sustras obligațiilor fiscale către bugetul de stat cu suma de 9.403 lei reprezentând impozit pe venit.
Instanța a înlăturat apărarea inculpatului referitoare la inexistența faptei, ca urmare a inexistenței unui prejudiciu cert, apărare formulată prin apărător cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 571/2003, datorează impozit pe venit persoanele fizice care obțin venituri din activități independente. Potrivit art. 48 din același act normativ, venitul net obținut din activități independente se calculează prin scăderea din venitul obținut a cheltuielilor deductibile. Pentru a putea fi încadrată în categoria de cheltuieli deductibile cheltuiala trebuie să fie justificată prin documente.
Or, inculpatul nu a putut face prin documente dovada cheltuielilor realizate pentru achiziționarea materialelor de construcții, altele decât cele care au fost avute în vedere de către organele fiscale la calcularea prejudiciului.
în drept, a constatat judecătoria, fapta inculpatului M.I. care, în calitate de persoană fizică neautorizată, în perioada august 2008 - octombrie 2008 a încasat suma de 18.000 de euro, pentru a efectua lucrări de renovare a unui imobil, de la L.B., sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile și prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 9.403 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Sub aspectul laturii civile, a constatat că prin cererea aflată la dosar, ANAF - DGFP Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.551 lei, din care suma de 9.403 lei reprezentând impozit pe venit și suma de 6.148 de lei reprezentând majorări de întârziere aferente acestei sume. De asemenea, a solicitat obligarea inculpatului la plata dobânzii aferente debitului datorat până la achitarea sumei datorate.
Cum în cauză s-a făcut dovada faptei ilicite a inculpatului, a vinovăției acestuia și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, cerințe prevăzute de art. 998-999 C. civ., în baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1), alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 15.551 lei, din care suma de 9.403 lei reprezentând impozit pe venit și suma de 6.148 de lei reprezentând majorări de întârziere aferente acestei sume, precum și a majorărilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă a debitului.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul. în motivarea recursului, acesta a arătat că în mod greșit a fost obligat la plata prejudiciului în cuantumul solicitat de partea civilă, întrucât singurul venit obținut și care se impunea a fi avut în vedere la stabilirea impozitului datorat ANAF, era suma de 4.000 lei, rămasă după achitarea materialelor și manoperei serviciilor prestate de către ceilalți muncitori implicați în renovările efectuate. Dată fiind valoarea redusă a pagubei, se justifică, în latura penală a cauzei, achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. b1) C. proc. pen., aplicabile fiind prevederile art. 181C. pen.
Prin decizia penală nr. 266 din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. 7570/314/2010, s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat în totalitate sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181C. pen., a fost achitat inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
în temeiul art. 181C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ „amendă” în cuantum de 1.000 lei.
în temeiul art. 14,art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998-999 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava suma de 640 lei reprezentând impozit pe venit.
Pentru a decide astfel, a reținut Curtea, printre altele, că „inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de persoană fizică neautorizată, în perioada august 2008 - octombrie 2008, a încasat de la L.B. suma de 18.000 de euro pentru a efectua lucrări de renovare a unui imobil, sustrăgându-se de la plata obligaților fiscale prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile și prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 9.403 lei.
După cum rezultă din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, de altfel reținut și în rechizitoriu, MF - ANAF prin DGFP Suceava nu s-a constituit parte civilă până la momentul sesizării instanței cu soluționarea prezentei cauze.
După înregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei Suceava, la termenul de judecată din data de 27.10.2010 instanța de fond a purces la verificarea legalei ei sesizări, procedând totodată la audierea inculpatului și a martorului I.G.
în declarația dată, inculpatul a contestat existența faptei și a prejudiciului reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, arătând că în realitate profitul obținut prin efectuarea lucrărilor, după achitarea materialelor și a muncitorilor chemați să îl ajute, este în cuantum de 4.000 lei, sumă pentru care intenționa să achite impozitul aferent.
La același termen de judecată, instanța a solicitat ANAF să precizeze dacă se constituie parte civilă în cauză, adresă la care se revine la data de 29.11.2010.
Abia la data de 26.01.2011, ANAF, prin adresa ANSPDCP 759, a formulat cerere de constituire parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la achitarea sumelor de 9.403 lei impozit pe venit și 6.148 lei majorări de întârziere, precum și a accesoriilor aferente, până la data realizării efective a plății.
Prin urmare, cum inculpatul nu a fost de acord cu achitarea prejudiciului în suma solicitată de către partea civilă, ci doar în limita venitului obținut (de 4.000 lei) și cum cererea de constituire parte civilă a fost formulată cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) C. pen. (până la citirea actului de sesizare a instanței), nefiind date cerințele exercitării din oficiu a acțiunii civile, astfel cum sunt ele reglementate de prevederile art. 17 alin. (1) C. proc. pen., acesta nu poate fi obligat la plata altor sume decât cele la care a achiesat.
De altfel, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică în construcții (în condițiile în care, potrivit susținerilor martorului I.G., inculpatul a predat numitei L.B. facturi privind materialele achiziționate, iar conform aceluiași martor, dar și martorului M.P., a plătit și alți muncitori care l-au ajutat în activitatea prestată), din care a rezultat că, după scăderea contravalorii materialelor achiziționate și impuse de specificul lucrării efectuate, manopera aferentă a fost în cuantum de 20.980 lei. Dacă din această sumă se scad sumele achitate muncitorilor, rezultă că, într-adevăr, venitul net obținut de către inculpat este cel de el arătat, respectiv 4.000 lei.
Prin urmare, aplicând la această sumă procentul de 16%, instanța, în conformitate cu art. 14,art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 998-999 C. civ., admițând în parte acțiunea civilă, va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 640 lei, reprezentând impozit pe venit.
Acesta nu va putea fi obligat la plata accesoriilor creanței, având în vedere data la care ANAF s-a constituit parte civilă în cauză, precum și neachiesarea inculpatului la suportarea lor.
