Recurs. Latura civilă. Declaraţia părţii vătămate obţinută cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie. Înlăturare. Admiterea acţiunii civile
| Comentarii |
|
Audierea părţii civile se face la sediul organului judiciar care a dispus administrarea acestei probe, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 771C.proc.pen. Procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală în care se consemnează faptul că, telefonic, partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă este o probă obţinută cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie şi trebuie înlăturată, potrivit art. 64 alin. (2) C.proc.pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 733 din 22 octombrie 2013
Prin sentinţa penală nr. 856/18.06.2013 a Judecătoriei Oradea, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. l-a condamnat pe inculpatul S.A.G., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 C.pen., au fost contopite aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de o lună, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi o lună închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C.pen., i s-a interzis inculpatului S.A.G. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 861C.pen. şi art. 71 alin. (5) C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi o lună, stabilit conform art. 862C.pen.
În baza art. 863alin. (1) lit. a) C.pen., a fost obligat inculpatul S.A.G. ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863alin. (1) lit. b)-d) C.pen. măsuri ce au i-au fost impuse inculpatului.
În baza art. 359 C.proc.pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864C.pen. în sensul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din 25.04.2013.
S-a constatat că părţile vătămate N.P. şi S.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. e) C.pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 440 lei în favoarea statului, reprezentând sumele de bani sustrase de la părţile vătămate.
În baza art. 189 C.proc.pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Bihor a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocatul B.C.F., conform delegaţiei nr. 2673/30.05.2013.
În baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu).
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea nr. 355/2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. 9615/271/2013 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimis în judecată inculpatul S.A.G. pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prevăzute şi pedepsite de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
În cuprinsul actului de sesizare al instanţei, s-a reţinut ca stare de fapt sustragerea, la diferite intervale de timp în baza a două rezoluţii infracţionale distincte, în loc public, din posesia a două părţi vătămate.
Starea de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, procese-verbale de cercetare la faţa locului şi planşe foto; procese-verbale de reconstituire, conducere în teren şi planşe foto, procese-verbale, proces-verbal de depistare, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţie martoră O.J., declaraţii martori asistenţi, dovezi de ridicare şi predare, declaraţiile inculpatului, fişă de cazier judiciar.
A fost ascultat inculpatul, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, judecătoria a reţinut următoarele:
1. În data de 11.01.2013, partea vătămata N.P. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul ca în data de 11.01.2013, în jurul orelor 11:30, în timp ce se deplasa prin pasajul pietonal situat la intersecţia străzilor Bdul Dacia cu Podului din Oradea, o persoană necunoscută de sex masculin, de etnie rromă, venind din spate a lovit-o peste mână şi i-a sustras o pungă în care avea suma de 240 lei şi alte hârtii. În urma cercetărilor efectuate în cauză, pe baza semnalmentelor descrise de partea vătămată, autorul faptei a fost identificat în persoana inculpatului S.A.G., care în data de 11.01.2013, în jurul orelor 11:30, fiind împreună cu concubina sa, martora O.J., a observat faptul că partea vătămată are asupra sa o pungă, astfel că s-a hotărât să o sustragă. În acest sens, a urmărit-o pe partea vătămată şi în momentul în care a ajuns în pasajul pietonal de la intersecţia străzilor Bdul Dacia cu Podului, venind din fugă, prin spatele părţii vătămate, inculpatul i-a sustras plasa pe care aceasta o ţinea în mână, după care a fugit spre cartierul Ioşia din Oradea, unde a luat portofelul din pungă, oprind banii. Această stare de fapt a fost confirmată şi de martorul O.J., căreia inculpatul i-a relatat cele petrecute.
2. În data de 27.03.2013, partea vătămată S.M. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că la data sus-menţionată, în jurul orelor 17:30, în timp ce se deplasa singur, pe str. Gen. Berthelot din Oradea, o persoană necunoscută de sex masculin, de etnie rromă, venind din spate i-a sustras din mână o geantă în care avea suma de 200 lei şi bunuri personale. Din cercetările efectuate în cauză, pe baza semnalmentelor descrise de partea vătămată, autorul faptei a fost identificat în persoana inculpatului S.A.G., care a recunoscut şi această faptă, declarând că fiind împreună cu concubina sa, martora O.J. în apropiere de podul rutier de lângă Hotelul Continental, căutând prin tomberoanele de gunoi din zonă, a observat-o pe partea vătămată, astfel că s-a hotărât să-i sustragă poşeta, astfel că a urmărit-o şi în momentul în care a ajuns la intersecţia străzilor Gen. Berthlot cu Andrei Mureşanu, venind în fugă, prin spatele părţii vătămate, a sustras poşeta pe care aceasta o ţinea în mână, din interiorul cărei a sustras o sumă de bani, poşeta aruncând-o. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut şi regretat faptele reţinute în sarcina sa, declarând că este adevărat că în datele de 11.01.2013, respectiv 27.03.2013 a luat hotărârea infracţională în mod spontan de a sustrage bunuri, astfel că a sustras de la două părţi vătămate, în timp ce se aflau pe stradă, o plasă respectiv o poşetă pe care acestea le aveau în mână, după care s-a îndepărtat fugind. De asemenea, inculpatul a declarat că din bunurile sustrase a luat sume de bani, restul lucrurilor fiind abandonate.
Această stare de fapt a fost confirmată şi de martorii asistenţi C.D.M. şi C.M.M., prezenţi la efectuarea reconstituirii şi a conducerii în teren, ocazie cu care inculpatul a indicat locul comiterii faptei, totodată reiterând în detaliu modul de comitere al acesteia.
S-a reţinut că, în conformitate cu art. 69 C.proc.pen., declaraţiile inculpatului date în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or, în cauză, inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, motiv pentru care instanţa va reţine declaraţiile inculpatului, acestea coroborându-se cu alte mijloace de probă administrate în cauză. Prin urmare, s-a reţinut că, în privinţa faptelor inculpatului există probe certe de vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 23 alin. (11) din Constituţie, art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 52şi 66 C.proc.pen. fiind răsturnată.
Din probele administrate a rezultat că, prin faptele de sustragere şi însuşire pe nedrept de bunuri aparţinând părţilor vătămate, s-a realizat elementul material al infracţiunilor de furt calificat, constând în acţiunea de luare a bunului din posesia sau detenţia altei persoane, fără consimţământul acesteia, specifică acestei infracţiuni. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acţiunii de luare, şi anume deposedarea şi respectiv împosedarea. Aspectul de calificare al faptelor este atras de întrunirea circumstanţelor agravante prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C.pen. în modalitatea furtului săvârşit în public (ambele fapte fiind săvârşite pe străzi din Oradea).
S-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului S.A.G., constând în aceea că la data de 11.01.2013, în jurul orelor 11:30, deplasându-se în fugă prin pasajul pietonal situat la intersecţia str. Bd. Dacia şi Podului din Oradea, a sustras prin surprindere, din mâna părţii vătămate N.P., o plasă conţinând bani şi bunuri, iar la data de 27.03.2013, în jurul orelor 17:30, deplasându-se în fugă pe str. Gen Berthelot din Oradea, a sustras prin surprindere, din mâna părţii vătămate S.M., o geantă conţinând bani şi bunuri, ambele acţiuni fiind realizate fără a se exercita acte de violenţă sau constrângere asupra părţilor vătămate, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. La stabilirea şi individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere, potrivit art. 72 C.pen., dispoziţiile părţii generale ale Codului penal privitoare la condiţiile răspunderii penale, precum şi limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal pentru infracţiunea de furt şi furt calificat. Se va ţine cont de asemenea de gradul de pericol social al faptelor şi de modalitatea în care au fost săvârşite, de prejudiciul creat părţilor vătămate. În ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului ce au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, instanţa a reţinut o atitudine sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, recuperarea prejudiciului cauzat, lipsa de antecedente penale. Având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaştere şi de regret a faptelor reţinute în sarcina sa, de însuşire a probelor administrate în faza de urmărire penală, precum şi momentul în care a intervenit această recunoaştere, respectiv înainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201C.proc.pen., a admis cererea inculpatului şi va dispune condamnarea acestuia în limitele de pedeapsă reduse conform dispoziţiilor acestui articol.
Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C.proc.pen., în sensul că faptele săvârşite de inculpat sunt prevăzute de legea penală, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa a dispus condamnarea inculpatului. Astfel, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul S.A.G., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare. Constatând că faptele au fost săvârşite de inculpat în concurs real, instanţa, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 C.pen. a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a aplicat un spor de o lună, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi o lună închisoare.
În baza art. 71 C.pen., instanţa i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen., pe lângă pedeapsa aplicată. În acest sens, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, conduc la concluzia că se impune complinirea funcţiei de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale, şi prin îndepărtarea inculpatului de la activităţile care presupun încrederea publică ori exerciţiul autorităţii de stat, astfel că va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C.pen. Referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C.pen., instanţa consideră că natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpat şi faptul că executarea pedepsei se va executa în regim de detenţie nu este în măsură de a priva inculpatul de acest drept. Plecând de la scopul pedepsei şi apreciind că acesta poate fi atins şi fără privarea de libertate, instanţa, având în vedere că sunt întrunite condiţiile legale, în baza art. 861C.pen. şi art. 71 alin. (5) C.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi o lună, stabilit conform art. 862C.pen.
În baza art. 863alin. (1) lit. a) C.pen. a fost obligat inculpatul S.A.G. ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzut de art. 863alin. (1) lit. b)-d) C.pen., măsuri pe care le-a impus inculpatului. În baza art. 359 C.proc.pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864C.pen. în sensul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din 25.04.2013.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că părţile vătămate N.P. şi S.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză, astfel că, în baza art. 118 lit. e) C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 440 lei în favoarea statului, reprezentând sumele de bani sustrase de acesta de la părţile vătămate.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs partea civilă N.P.
Recursul declarat de aceasta vizează latura civilă a cauzei. Partea civilă arată că în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu a formulat pretenţii în cauză. Precizează că în plângerea adresată organelor de urmărire penală prin care a sesizat comiterea faptei a declarat că se constituie parte civilă cu suma sustrasă. Tocmai recuperarea sumei a constituit motivul pentru care a formulat plângerea penală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:
Latura penală a cauzei nu face obiectul prezentului recurs.
În ceea ce o priveşte pe partea civilă N.P., prima instanţă a reţinut că în data de 11.01.2013, în jurul orelor 11:30, în timp ce aceasta se deplasa prin pasajul pietonal situat la intersecţia dintre bulevardul Dacia şi strada Podului, inculpatul S.A.G. a ajuns-o din urmă, a lovit-o peste mână şi i-a sustras punga în care avea suma de 240 lei.
Instanţa de fond, coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului care a uzat de procedura prevăzută de art. 3201C.proc.pen., a stabilit vinovăţia inculpatului şi a dispus condamnarea sa. Prima instanţă a reţinut că partea vătămată N.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi a dispus confiscarea specială a sumei sustrase de inculpat. Din actele dosarului rezultă că partea vătămată a formulat o plângere penală la data 11.01.2013 în care descrie comiterea faptei şi precizează că solicită „efectuarea de cercetări în vederea identificării autorului, recuperării prejudiciului şi trimiterea sa în judecată”. Cu ocazia audierii sale, în aceeaşi zi, în calitate de parte vătămată, aceasta declară că „valoarea prejudiciului cauzat este de 240 lei, sumă cu care mă constitui parte civilă în cauză”. Ulterior, la data de 8.05.2013, organele de poliţie o contactează telefonic pe partea vătămată şi încheie un proces-verbal din al cărui conţinut rezultă că „partea vătămată (…) nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză”. După această dată, partea vătămată nu mai este audiată de organele de urmărire penală, iar în faţa instanţei de fond nu s-a prezentat.
Prima instanţă, fără a analiza cele trei înscrisuri şi fără nici o motivare, conchide că partea vătămată N.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a apreciat că soluţia din acest punct de vedere este greşită. Astfel, partea vătămată îşi poate manifesta voinţa de a exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal, până la citirea actului de sesizare a instanţei, fie prin declaraţie orală, consemnată într-un înscris procedural, fie prin cerere scrisă.
În speţa de faţă, partea vătămată N.P. şi-a manifestat această voinţă atât în plângerea formulată, cât şi cu ocazia audierii sale în calitate de parte vătămată.
Procesul-verbal întocmit de organele de poliţie nu are relevanţă juridică, deoarece modul în care s-a procedat la audierea părţii civile încalcă dispoziţiile legale în materie. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 76 C.proc.pen., audierea părţii civile se face la sediul organului judiciar care a dispus administrarea acestei probe, după cum rezultă din sintagma „cheamă, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune (…)”. Doar în situaţia în care poate fi periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea părţii sau a rudelor sale apropiate, potrivit art. 771alin. (1) C.proc.pen., procurorul sau, după caz, instanţa poate încuviinţa ca persoana să nu fie prezentă fizic la locul unde se află sediul organului judiciar care administrează această probă, caz în care audierea sa se realizează prin intermediul unei reţele video şi audio [alin. (3) al aceluiaşi articol].
În speţa de faţă, constatăm că nu ne aflăm în niciuna din situaţiile speciale care să permită audierea la distanţă, organul de cercetare penală care a procedat la audierea sa de această manieră nu face parte din categoria celor îndrituiţi să o dispună, iar audierea prin telefon nu echivalează cu audierea prin intermediul unei reţele video şi audio.
În consecinţă, fiind o probă obţinută cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, va fi înlăturată conform art. 64 alin. (2) C.proc.pen. Ca urmare, Curtea va reţine că în cauză există o acţiune civilă legal exercitată. În ceea ce priveşte temeinicia ei, reţinem că partea civilă a declarat că după ce inculpatul a lovit-o peste mână, a scăpat punga, i-a luat portmoneul în care se afla suma de 240 lei. Inculpatul nu poate preciza cu exactitate suma, însă o apreciază ca fiind în jur de 150 lei. În niciuna din declaraţiile sale nu contestă că suma indicată de partea civilă nu ar fi cea reală. Martora O.J., concubina inculpatului, declară că acesta i-a relatat că a comis fapta, ştie că acesta a sustras o sumă de bani, dar nu-i poate preciza cuantumul.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea a apreciat că acţiunea civilă exercitată în cauză este întemeiată, iar cuantumul sumei sustrase este cel indicat de partea civilă, având în vedere că inculpatul nu o contestă.
Prin urmare, s-a reţinut că recursul declarat de partea civilă este întemeiat şi urmează a fi admis.
Deoarece, instanţa de fond a dispus confiscarea acestei sume de la inculpat, se impune a fi reformată şi această dispoziţie, deoarece, potrivit art. 118 lit. e) C.pen., confiscarea se dispune doar în măsura în care bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală nu sunt restituite persoanei vătămate şi nu servesc la despăgubirea acesteia.
Faţă de cele mai sus, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. a admis recursul penal declarat de partea civilă N.P. împotriva sentinţei penale nr. 856/18.06.2013, pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care a casat-o şi modificat-o în sensul că s-a înlăturat constatarea că partea vătămată N.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul S.A.G. la plata sumei de 240 lei, cu titlul de despăgubiri părţii civile N.P. şi s-a redus cuantumul sumei pentru care s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, de la 400 lei la 200 lei.
