Uciderea din culpă. Nerespectarea dispoziţiilor legale privind regimul circulaţiei pe drumurile publice.
| Comentarii |
|
Latură subiectivă. Culpă comună. Traversarea carosabilului de către victimă prin loc nepermis
Culpa făptuitorului specifică laturii subiective ce întregeşte conţinutul legal al infracţiunii de ucidere din culpă este determinată de faptul că, deşi cunoştea că printr-o lege specială i s-au indicat situaţiile în care poate cauza moartea altor persoane şi regulile apte pentru evitarea producerii unui astfel de rezultat socialmente periculos, el le-a nesocotit, sperând în mod uşuratic că acesta nu se va produce.
Astfel, traversarea străzii prin loc nepermis, de către o persoană în vârstă de 82 ani, interceptată în mişcare, pe trotuarul limitrof şi într-o zonă cu risc de pericol, nu poate înlătura prezumţia legală de culpă a conducătorului auto, în producerea unui eveniment rutier, deoarece conduita imprudentă a victimei nu constituie o împrejurare ce nu ar fi putut fi prevăzută în sensul art. 47 C.pen., dacă făptuitorul a nesocotit dispoziţiile art. 16 şi 148 din Regulamentul adoptat prin H.G. nr. 1391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, date în aplicarea art. 35 şi 48 din O.U.G. nr. 195/2002.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1350 din 9 octombrie 2013
Prin sentinţa penală nr. 1498/01.07.2013, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi sancţionată de art. 178 alin. (1) şi (2) C.pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării conform art. 81-83 C.pen. Totodată, s-au admis acţiunile civile exercitate de furnizorii de servicii medicale, precum şi partea civilă persoană fizică, dispunându-se obligarea acestuia, alături de asigurătorul de răspundere civilă auto, la plata sumelor reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei, precum şi a daunelor materiale şi morale solicitate de aceasta din urmă.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
S-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. şi exonerarea de orice răspundere penală şi civilă, susţinându-se că lipseşte latura subiectivă din conţinutul legal al infracţiunii de ucidere din culpă, întrucât s-a dovedit că accidentul de circulaţie din data de 1.04.2007 s-a datorat exclusiv victimei, care a traversat carosabilul printr-un loc nepermis, deşi în imediata apropiere se afla amenajat şi marcat un loc special în acest sens.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 178 alin. (2) C.pen., latura subiectivă ce întregeşte conţinutul legal al infracţiunii de ucidere din culpă este realizată şi atunci când se dovedeşte că decesul unei persoane este consecinţa nerespectării de către autorul faptei a dispoziţiilor legale sau măsurilor de prevedere stabilite pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, respectiv efectuarea unei activităţi. Aşadar, răspunderea penală este atrasă de culpa făptuitorului, constând în aceea că, deşi cunoştea că printr-o lege specială i s-au indicat situaţiile în care poate cauza moartea altor persoane şi regulile apte pentru evitarea producerii unui astfel de rezultat socialmente periculos, el le-a nesocotit, sperând în mod uşuratic că acesta nu se va produce. În ce priveşte exerciţiul activităţii de conducător auto amator prin dispoziţiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, s-a instituit obligaţia ca în cadrul conducerii unui autovehicul pe drumurile publice să se adopte un comportament care să nu afecteze siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 48 din acelaşi act normativ, orice conducător auto trebuie să respecte regimul legal de viteză determinat pe segmentul de drum unde se deplasează, dar şi să o adapteze funcţie de condiţiile de trafic, astfel încât să poată efectua orice manevră, pentru evitarea eventualelor consecinţe prejudiciabile ivite, în condiţii de deplină siguranţă. În aplicarea acestor regulilor de circulaţie, prin art. 16 şi 148 din Regulamentul adoptat prin H.G. nr. 1391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-au instituit şi măsuri de prevedere, respectiv obligaţia ca în timpul conducerii, autovehiculul să fie echipat cu sistem de frânare eficient iar conducătorul auto să nu aibă preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenţia, fiindu-i interzisă totodată şi folosirea instalaţiilor de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranţă a lui şi a celorlalţi participanţi în trafic.
În speţă, este de necontestat că la data de 1.04.2007, în jurul orelor 13:00, inculpatul a condus un autoturism, deplasându-se pe o stradă din municipiul Ploieşti, sectorul de drum având circulaţia restricţionată cu limitare de viteză la 30 km/h, iar în dreptul unui bloc, a accidentat victima, femeie în vârstă de 82 ani, angajată în traversarea străzii din dreapta spre stânga, faţă de sensul de mers al acestuia şi prin loc neamenajat în acest scop. Impactul a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice grave, rezultatul letal intervenind în aceeaşi zi, deşi s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate, prin raportul medico-legal de necropsie concluzionându-se că acesta s-a datorat şocului traumatic hemoragic consecutiv unui traumatism contuziv prin lovire cu şi de corpuri şi planuri dure, soldat cu ruptură de mezenter şi hemoperitoneu, între acestea şi deces existând directă şi imediată legătură de cauzalitate. Prin declaraţiile date inculpatul a recunoscut şi s-a confirmat prin documentaţia întocmită de organele de poliţie, cu ocazia cercetării locului faptei, că evenimentul rutier s-a produs în condiţii normale de trafic rutier, victima fiind acroşată la circa 6,5 metri faţă de aleea de acces pietonal în parcarea blocului respectiv, iar în prealabil, atenţia i-a fost distrasă de prezenţa pe carosabil a unui prieten, pe care l-a salutat atât verbal cât şi sonor. De asemenea, prin procesul-verbal încheiat la acea dată, s-a constatat şi faptul că la momentul impactului autoturismul condus a circulat cu defecţiuni grave la sisteme de frânare şi direcţie, starea tehnică a acestuia punând în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la traficul rutier. Probele directe menţionate se coroborează cu expertizele tehnice întocmite de către doi dintre experţii judiciari desemnaţi în faza de urmărire penală, prin care s-a concluzionat că avariile multiple prezentate de autoturismul implicat în evenimentul rutier nu puteau proveni în totalitate din impactul cu victima, iar la acest moment s-a deplasat cu o viteză de cel puţin 29,50 km/h şi total ineficientă raportat la limita de viteză restricţionată, în sectorul de drum respectiv.
S-a stabilit şi faptul că accidentarea victimei putea fi evitată dacă aceasta nu se angaja în traversare prin loc nepermis, dar şi de către recurent, în cazul secundului impunându-se efectuarea unei manevre de frânare energică şi atenţie la condiţiile de trafic, situaţie în care ar fi putut să observe din timp prezenţa pietonului pe marginea carosabilului (în loc să fie preocupat să-şi salute martorul cunoştinţă). În susţinerea ultimului punct de vedere, s-a invocat nerespectarea regulilor prevăzute în art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, i-ar fi dat posibilitatea să-şi îndeplinească obligaţia privind adoptarea unei conduceri preventive în situaţia creată (trecerea piciorului de pe pedala de acceleraţie deasupra pedalei de frână), dar evident şi sub condiţia ca autoturismul să se fi aflat într-o bună stare tehnică, respectiv fără defecţiuni la sistemul de frânare care au afectat eficienţa frânării. Cât priveşte starea de pericol, s-a apreciat că aceasta a apărut în momentul apropierii victimei de partea carosabilă, având în vedere că exista un spaţiu verde între carosabil şi trotuar, întrerupt numai în dreptul unei alei de acces auto sau treceri pentru pietoni, stare de fapt care ar fi trebuit să fie avută în vedere în cazul unei conduite preventive, de către orice conductor auto. La exercitarea controlului jurisdicţional se reţine că, în mod întemeiat, prima instanţă a înlăturat raportul de expertiză tehnică întocmit de cel de-al treilea expert judiciar în aceeaşi fază procesuală, ca fiind neconcludent pentru stabilirea culpei în producerea evenimentului rutier din data de 1.04.2007.
Din analiza concluziilor formulate rezultă că acestea nu se coroborează cu împrejurările de fapt dovedite prin celelalte probe administrate în cauză, nu se valorifică starea tehnică a autoturismului la momentul impactului şi nici conduita adoptată de inculpatul recurent, raportat la interceptarea martorului în trafic. Or, cel puţin sub ultimul aspect, prin declaraţiile date, martorul (prieten al inculpatului) a învederat în mod constant că, aflându-se în parcarea blocului, la momentul pătrunderii pe stradă, inculpatul a efectuat un viraj stânga, după care, răspunzând la salutul său, l-a semnalizat prin ridicarea mâinii, cât şi sonor, gesturi însoţite de întoarcerea capului în direcţia sa şi urmate aproape concomitent de acroşarea victimei, femeie în vârstă de 82 ani, care se angajase în traversarea drumului, prin loc nepermis, deşi la circa 15 m era amenajat un pasaj pietonal. Prin urmare, prin probe pertinente şi concludente pentru stabilirea vinovăţiei în cadrul accidentelor de circulaţie s-a dovedit că pe tronsonul de circulaţie unde acţiona şi restricţia de viteză la 30 km/oră, la data de 1.04.2007 în jurul orelor 13:00, acesta a condus autovehiculul prezentând defecţiuni tehnice majore la sistemul de frânare, fără a respecta dispoziţiile legale şi a se supune măsurilor de prevedere impuse de textele de lege menţionate în precedente, el sperând în mod uşuratic că rezultatele conduitei imprudente, inclusiv moartea unei persoane, nu se vor produce. În atare situaţie, este cert că prezumţia legală de culpă nu poate fi înlăturată prin conduita imprudentă a victimei, deoarece traversarea unei străzi prin loc nepermis, de către o persoană în vârstă de 82 ani, interceptată în mişcare, pe trotuarul limitrof, într-o zonă cu risc de pericol, nu constituie o împrejurare ce nu ar fi putut fi prevăzută în sensul art. 47 C.pen.
Rezultând aşadar că prin hotărârea adoptată prima instanţă a stabilit corect existenţa faptei şi vinovăţia (culpa concurentă) inculpatului în producerea accidentului de circulaţie din data de 1.04.2007, având ca urmare decesul victimei, condamnarea acestuia pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (2) C.pen. este legală, iar motivele de casare invocate, în principal, prin recursul exercitat, nu sunt fondate.
(Judecător Elena Negulescu)
