Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate
| Comentarii |
|
Art. 469 alin. 7 din Codul de procedură penală
În cazul admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, instanţa trebuie să constate că potrivit art. 469 alin. 7 din Codul de procedură penală, hotărârea pronunţată în lipsa persoanei condamnate este desfiinţată de drept.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia penală nr.446/A/15 septembrie 2014)
Prin sentinţa penală nr. 117 din data de 5 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în baza art. 469 alin. 3 Cod de procedură penală, s-a admis cererea de redeschidere a procesului privind pe inculpatul M.L., judecat în lipsă în dosarul penal nr. 1793/223/2012 al Judecătoriei Drăgăşani, judeţul Vâlcea faţă de care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 53/5 martie 2013, definitivă prin nerecurare.
În baza art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. i) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 57 Cod penal anterior şi art. 5 din noul Cod penal, a fost condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare pe inculpatul M.L.- parte vătămată L.E.
În baza art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g) şi i) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 57 Cod penal anterior şi art. 5 din noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani şi 6 luni închisoare – parte vătămată S.C. P. S.R.L Drăgăşani.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din Codul penal anterior, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea – 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal anterior, s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul din pedeapsă rămasă neexecutată, de 781 zile din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 90 din 28 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi a fost contopit cu pedeapsa aplicată pentru noile infracţiuni, inculpatul M.L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost judecat în această cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 80/11 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin decizia penală nr. 543/R/ 10 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) Cod penal anterior, s-a contopit pedeapsa aplicată prin această hotărâre cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 80/11 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, de 781 de zile, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88 din Codul penal anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată începând cu data de 24 februarie 2014, la zi.
În baza art.71 alin.1 Cod penal anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal anterior, pe durata executării sau considerată ca executată a pedepsei închisorii.
S-au anulat mandatele de executare nr.72/2013 din 12 aprilie 2013 şi nr. 107/2013 din 11 septembrie 2013, ambele emise de Judecătoria Drăgăşani, judeţul Vâlcea, ultimul în dosarul nr. 1794/223/2012 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
S-a luat act că părţile vătămate L.E. şi S.C. P. S.R.L. - prin reprezentantul legal C.M., nu s-au constitui părţi civile, prejudiciul fiind recuperat.
De asemenea, s-a luat act că partea vătămată C.G.A. nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că, la data de 28 martie 2014, s-a înregistrat cererea formulată de inculpatul M.L., de redeschidere a procesului penal ce a format obiectul dosarului nr. 1793/223/2012 al Judecătoriei Drăgăşani în care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 72/2013 din data de 12 aprilie 2013.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că în dosarul mai sus menţionat nu a fost prezent la nici un termen de judecată şi nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului pe rolul instanţei de judecată, fiind extrădat din Spania.
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 mai 2014, în baza art. 468 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost admisă în principiu cererea de redeschidere a procesului penal formulată de inculpat.
Analizând pe fond cererea inculpatului, instanţa de fond a reţinut, că prin sentinţa penală nr. 53/5 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin neapelare, în baza art.208 alin.1 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal, inculpatul M.L. a fost condamnat la 4 ani închisoare ( fapta din 23.04.2009 – parte vătămată L.E.); - în baza art.208 alin.1 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.g şi i Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal inculpatul a fost condamnatla 4 ani închisoare (fapta din 07.05.2009 – parte vătămată S.C. P. S.R.L.); - în baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, şi s-a dispus ca inculpatul M.L. să execute pedeapsa cea mai mare, de 4 ani închisoare.
În baza art.61 alin.1 Cod penal a fost revocată liberarea condiţionată privind pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.90 din 28 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, şi s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 781 zile cu pedeapsa aplicată, de 4 ani, inculpatul M.L. executând pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar la data de 12 aprilie 2013 a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 72/2013.
Întrucât mandatul de executare a pedepsei nu a putut fi pus în executare, la data de 16 mai 2013 a fost emis mandat european de arestare, iar la data de 23 mai 2013 a fost emis pe numele inculpatului mandat de urmărire internaţională.
Din adresa nr. 43224/20 martie 2014 a Penitenciarului Bucureşti-Rahova, rezultă că la data de 24 februarie 2014 inculpatul a fost arestat de DGPM Bucureşti – Secţia 22, iar la data de 11 martie 2014 a fost înmatriculat în penitenciar. Executarea pedepsei a început la data de 24 februarie 2014 şi expiră la data de 23 februarie 2018.
La data de 28 martie 2014, condamnatul a formulat prezenta cerere de redeschidere a procesului penal (data poştei), cererea fiind înregistrată pe rolul instanţei în aceeaşi zi.
Potrivit disp. art. 466 alin. 1 din Codul de procedură penală „Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa” şi „Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul”.
Faţă de situaţia de fapt expusă mai sus, s-au constatat de prima instanţă, îndeplinite cumulativ condiţiile textului de lege invocat, şi întrucât inculpatul nu a avut desemnat un apărător ales ori mandatar în cursul procesului anterior şi nicio persoană, după comunicarea sentinţei de condamnare nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul, a fost admisă cererea inculpatului, dispunându-se rejudecarea procesului penal.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani nr.774/P/2009 din 15 mai 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de „furt calificat” prev. şi ped. de art.208 alin.1 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal şi art.208 alin.1 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.g şi i Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal şi art.33 lit.a Cod penal.
Din actul de sesizare a instanţei, rezultă că în perioada 23 aprilie-8 mai 2009, inculpatul a sustras diferite bunuri din locuinţa părţii vătămate L.E. şi din barul aparţinând SC P. SRL Drăgăşani, valoarea totală a prejudiciului fiind de 3.988 lei.
Procedurajudiciară aplicabilă în cauză a fost aceea a recunoaşterii învinuirii (articolul 375 din Codul de procedură penală).
În şedinţa publică din data de 28 mai 2014, inculpatula declarat personal că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Apreciind că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului M.L. sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanţa de judecată a admis cererea, astfel că soluţionarea cauzei s-a efectuat potrivit disp. art. 375din Codul de procedură penală, privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii.
În fapt, pe baza recunoaşterii învinuirii de către inculpat, din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 23 aprilie 2009, inculpatul, deplasându-se pe Strada V. din municipiul Drăgăşani, a crezut că imobilul de la nr.2 aparţinând părţii vătămate L.E., este nelocuit, astfel că a escaladat gardul împrejmuitor, a forţat lacătul de la uşa de acces în locuinţă şi a pătruns în interior. Dintr-o cameră a luat o pătură în care a pus un televizor sport şi o maşină de cusut, luând apoi sumele de 15 lei şi respectiv 50 lei pe care le-a găsit într-o cană şi într-o cutie aflată într-un dulap, cutie din care a luat şi câteva bijuterii din aur. De asemenea, s-a încălţat cu o pereche de pantofi sport, pantofii săi punându-i în pătură alături de celelalte bunuri, iar la ieşire, de lângă uşă, a luat şi un radiocasetofon. Din curtea imobilului a mai luat câteva cabluri pe care însă, le-a abandonat în afara curţii. Valoarea prejudiciului a fost stabilită la suma de 1.262 lei fiind recuperată integral.
În seara zilei de 07 mai 2009, inculpatul a plecat în oraş unde a consumat băuturi alcoolice în diverse baruri, iar în jurul orelor 0030 – 0100 a ajuns cu căruţa sa la barul aparţinând S.C. P. S.R.L. situat pe strada D. din municipiul Drăgăşani, care era închis. Pentru că nu a văzut pe nimeni în bar a lovit cu mâna o fereastră întredeschisă şi prin escaladare a pătruns în interior de unde a luat un televizor LCD marca „Samsung” căruia i-a rupt suportul pe care se afla. Ulterior, a dat televizorul martorului C.D.F. în schimbul unui autoturism marca Fiat Ritmo cu număr de înmatriculare ***, proprietatea lui C.G.A., autoturism pe care apoi l-a vândut ca fier vechi. Valoarea prejudiciului cauzat părţii vătămate S.C. P. S.R.L. a fost stabilit la suma de 2.726,10 lei, fiind recuperat prin restituirea televizorului.
Instanţa de fond a apreciat, că faptele inculpatului, aşa cum au fost dovedite prin probatoriul administrat în cauză, mai sus menţionat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „furt calificat”.
Întrucât faptele au fost săvârşite sub imperiul codului penal anterior (la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal), instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea pedepselor disp. art. 5 din Noul Cod penal, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, sub aspectul limitelor de pedeapsă, legea penală mai favorabilă este noua lege având în vedere limitele de pedeapsă minimă şi maximă mai mici(1 - 5 ani), faţă de 3 - 15 ani ale pedepsei prevăzute în codul penal anterior cât şi posibilitatea împăcării părţilor(ceea ce în speţă nu a avut loc), însă, având în vedere celelalte instituţii de drept penal aplicabile în cauză (inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, existenţa concursului real de infracţiuni, modalitatea de executare a pedepsei, pedeapsa accesorie), mai exact regimul sancţionator prevăzut în ansamblu pentru aceste instituţii, cât şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20 mai 2014, conform căreia legea penală mai favorabilă se aplică global şi nu pe instituţii, se constată că, faţă de limitele de pedeapsă la care se va orienta instanţa, lege penală mai favorabilă este Codul penal anterior.
În consecinţă, a apreciat instanţa de fond, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. i din Codul penal anterior - parte vătămată L.E. şi de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g şi i din Codul penal anterior– parte vătămată S.C. P. S.R.L Drăgăşani, texte de lege în baza cărora urmează a fi condamnat.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere următoarele:
Prin prisma incidenţei prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, inculpatul, care şi-a recunoscut învinuirea, în condiţiile legii, beneficiază de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
La proporţionalizarea sancţiunilor în interiorul acestor limite reduse, s-a ţinut seama de disp. art.72 cod penal, respectiv de împrejurările de comitere a infracţiunilor şi conţinutul concret al acestora, întinderea prejudiciilor cauzate, dar şi starea de recidivă postcondamnatorie în care inculpatul a săvârşit infracţiunile(prin sentinţa penală nr.90 din 28 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Vâlcea inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare, pedeapsă din care nu a executat un rest de 781 de zile).
Pe de altă parte, instanţa de fond a avut în vedere datele privitoare la persoana inculpatului, respectiv vârsta acestuia, mediul social şi familial din care provine, nivelul studiilor, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal şi că prejudiciul a fost recuperat integral, urmând a fi condamnat la pedeapsa închisorii al cărui cuantum să atingă scopul pedepsei instituit de art. 52 cod penal – prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, scop ce poate fi atins numai prin privarea lui de libertate, astfel că va dispune executarea acestora în regim de detenţie, în vederea realizării depline a funcţiilor specifice pedepsei închisorii: de constrângere, de reeducare, de exemplaritate, de eliminare.
Pedepsele stabilite pentru infracţiunile comise de inculpat au fost contopite conform regulilor aplicabile în caz de concurs de infracţiuni şi s-a dispus a fi executată pedeapsa cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul din pedeapsă rămas neexecutat, de 781 zile, din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 90 din 28 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată pentru noile infracţiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a constatat, că infracţiunile pentru care inculpatul a fost judecat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 80/11 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin decizia penală nr. 543/R/ 10 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. 107/2013 din data de 11 septembrie 2013, situaţie în care s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală mai sus menţionată, de 781 de zile, fără aplicarea vreunui sporde pedeapsă, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare;
Consecinţă a condamnării, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) Cod penal (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), cu începere de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerată ca executată a pedepsei închisorii.
Întrucât inculpatul se află în executarea pedepsei contestate, s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, perioada executată începând cu data de 24 februarie 2014, la zi.
De asemenea, s-a dispus anularea mandatelor de executare nr. 72/2013/12 aprilie 2013 şi nr. 107/2013/11 septembrie 2013, ambele emise de Judecătoria Drăgăşani, judeţul Vâlcea, ultimul în dosarul nr. 1794/223/2012 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare;
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani şi inculpatul M.L. prin care au fost invocate motive ce privesc nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate după cum urmează:
I. O primă critică susţinută de parchet se referă la faptul că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile art. 469 alin.7 din Codul de procedură penală, ceea ce presupune că sentinţa penală nr. 53/05.03.2013 a Judecătoriei Drăgăşani pronunţată în cauza în care s-a solicitat redeschiderea procesului a rămas în continuare valabilă.
În al doilea rând, parchetul semnalează nerespectarea dispoziţiilor referitoare la concursul infracţional respectiv art. 33-34 din Codul penal de la 1969 datorită faptului că instanţa de fond nu a repus în individualitatea lor pedepsele pentru infracţiunile concurente din sentinţa nr. 80/11.04.2013 a Judecătoriei Drăgăşani, de asemenea în mod greşit a revocat liberarea condiţionată în privinţa restului de 781 de zile dintr-o pedeapsă de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 90/28.04.2004, după care în baza art. 33-34 Cod penal a contopit în mod greşit două pedepse rezultante respectiv, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare cu cea de 781 de zile.
În acest mod, susţine parchetul s-a ajuns la aplicarea unor tehnici deficitare şi la nerespectarea, aşa cum s-a arătat, a dispoziţiilor referitoare la concursul infracţional.
II. În apelul său, inculpatul a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport de conţinutul concret al faptelor impunându-se reducerea acesteia.
Examinând apelurile declarate în cauză de parchet şi de către inculpat în conformitate cu motivele invocate, dar şi din oficiu conform art. 417 Cod procedură penală, curtea le apreciază întemeiate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 466 alin. 1 Cod procedură penală, persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă prin orice notificare oficială că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.
În continuare, art. 469 alin. 7 Cod procedură penală stabileşte în mod imperativ că admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţate în lipsa persoanei condamnate.
Din dispozitivul sentinţei atacate nu rezultă că instanţa a evidenţiat acest aspect, cu toate că a admis cererea inculpatului de redeschidere a procesului penal.
Deşi desfiinţarea hotărârii pronunţate în lipsă intervine prin efectul legii, prima instanţă ar fi trebuit totuşi în conformitate cu dispoziţiile art. 393 alin. 3 din Codul de procedură penală, să constate acest lucru în dispozitivul hotărârii atacate, înţelegând în acest mod să evite orice alte controverse în legătură cu efectele ulterioare ale hotărârii pronunţate în lipsă.
În altă ordine de idei, curtea observă aşa cum a susţinut parchetul în al doilea motiv de apel, că instanţa de fond a dispus încă o dată revocarea liberării condiţionate în cea ce priveşte restul de 781 zile, cu toate că această operaţiune fusese deja efectuată după cum rezultă din sentinţa penală 80/11.04.2013 a Judecătoriei Drăgăşani rămasă definitivă.
Curtea reţine totodată că acest rest de 781 de zile rămas dintr-o pedeapsă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 90/28.04.2004 a Tribunalului Vâlcea, a fost contopit prin sentinţa precizată mai sus cu o pedeapsă de 1 an închisoare, astfel încât restul precizat trebuia să fi executat ca pedeapsă rezultantă condiţii în care prima instanţă ar fi trebuit să repună pedepsele în individualitatea lor, să dispună apoi contopirea cu pedepsele noi aplicate în cauză, să stabilească conform art. 33-34 din vechiul Cod penal o pedeapsă rezultantă cea mai grea.
Ulterior, prima instanţă ar fi trebuit să constate că restul în discuţie a fost deja revocat, iar în baza art. 61 din vechiul Cod penal să-l contopească cu pedeapsa rezultantă stabilită deja, urmând ca inculpatul să execute în cele din urmă pedeapsa cea mai grea.
Neprocedând astfel, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 33, 34, 36 alin. 1 din vechiul Cod penal cât şi dispoziţiile art. 61 din vechiul Cod penal, aspecte în raport cu care hotărârea de fond se impune a fi reformată.
II. În ceea ce priveşte apelul inculpatului, care se referă în principal la individualizarea pedepsei, curtea arată că ulterior comiterii faptelor de către inculpat respectiv, la 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal care pentru aceleaşi infracţiuni operează o reducere semnificativă a regimului sancţionator, maximul special care ar putea fi aplicat în acest caz este de 5 ani închisoare, faţă de 15 ani cât stabilea incriminarea din vechiul act normativ.
Cum în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Codul penal, inculpatului îi este aplicabilă legea penală care îl favorizează şi aşa cum s-a arătat această lege stabileşte un maxim sancţionator de 5 ani, curtea consideră că prima instanţă orientându-se la o pedeapsă de 4 ani închisoare s-a apropiat în mod nejustificat de maximul pedepsei, având în vedere criteriile de individualizare stabilite în art. 74 Cod penal.
Concursul infracţional şi starea de recidivă impun într-adevăr executarea pedepsei în regim de detenţie, cu toate acestea însă conţinutul concret al faptelor comise, prejudiciul infracţional destul de redus şi împrejurarea că două dintre părţile vătămate au renunţat la pretenţiile civile sunt argumente care ar fi trebuit să tempereze regimul sancţionator astfel încât instanţa de apel urmează să reducă pedeapsa aplicată inculpatului.
Ţinând seama de toate considerentele care au fost precizate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea DE Apel Piteşti a admis apelurile parchetului şi al inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, urmând să efectueze corecţiile subliniate anterior.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare reprezentând onorariul avocatului din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
