Redeschiderea procesului penal. condiţii.. Jurisprudență Citare. Citaţie; Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 387 din data de 05.04.2017
Prin sentința penală nr. 86 din 03 martie 2017, Tribunalul Suceava a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată A. cu privire la dosarul nr. 4818/86/2015 al Tribunalului Suceava în cadrul căruia a fost pronunțată sentința penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, a obligat persoana condamnată A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub numărul 4818/86/2015 numita A., în temeiul art. 466 pct. 3 Cod procedură penală a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate a cauzei cu numărul 4818/86/2015 a Tribunalului Suceava și a solicitat în primă fază pronunțarea unei hotărâri de admitere în principiu, iar pe fondul cauzei a solicitat să se dispună reducerea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art. 91 din actualul Cod penal. În motivarea cererii persoana condamnată a arătat faptul că prin sentința penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la violență în familie. Totodată, a arătat faptul că imediat după condamnare, având un contract de muncă pentru o perioadă nedeterminată în Grecia a plecat la muncă. Când a plecat persoana condamnată a arătat faptul că a lăsat un domn avocat pe care l-a plătit să îi declare cale de atac ceea ce nu s-a întâmplat, apelul fiind declarat tardiv.
Prin sentința penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava s-a dispus:
"Condamnă pe inculpata A. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de violență în familie, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 199 alin. (1) Cod penal, art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. e Cod penal și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, e și f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator), conform art. 67 alin. (2) Cod penal.
În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatei A. drepturile prev. de art. 66 lit. a, b, e și f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.
Conform art. 72 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii inculpatei, din 28.07.2015, ora 21,15 până la data de 29.07.2015, ora 21,15.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, obligă inculpata A. să se supună procedurii prelevării probelor biologice la introducerea în penitenciar în vederea reținerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 397 alin. (1) Cod procedură penală rap. la art. 19 alin. (2) Cod procedură penală, respinge acțiunea civilă exercitată din oficiu de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava pentru persoana vătămată minoră B. ca inadmisibilă.
În temeiul art. 274 alin. (1), teza 1 Cod procedură penală, obligă inculpata la plata către stat a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 274 alin. (1), teza 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpată, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2748/18.09.2015 eliberată de Baroul Suceava, în cuantum de 520 lei (260 lei cameră preliminară + 260 lei fază judecată), precum și cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu pentru persoana vătămată B., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2804/24.09.2015 eliberată de Baroul S., în cuantum de 195 lei, pentru faza de judecată, rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului S.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.";
Împotriva sentinței penale nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava prin avocat ales a declarat apel inculpata A.
Prin decizia penală nr. 959 din data de 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel Suceava în baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentința penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava.
Analizând cererea de redeschidere a procesului penal raportat la dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură penală, Tribunalul Suceava a apreciat că cererea este neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 469 alin. (1) Cod procedură penală instanța, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466; b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal; c) motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.
Potrivit art. 469 alin. (2) Cod procedură penală este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Analizând dosarul nr. 4818/86/2015 al Tribunalului Suceava, prima instanță a constatat că ulterior trimiterii inculpatei A. în judecată prin rechizitoriul nr. 591/P/2015 din data de 17.09.2015 emis Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de violență în familie, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 199 alin. (1) Cod penal, art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. e Cod penal, inculpata A. a fost prezentă personal la termenul din data de 21.09.2015 termen la care judecătorul de cameră preliminară a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispus față de inculpată. În cadrul măsurii controlului judiciar inculpata A. în baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpata A. trebuia să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza, respectiv Tribunalul Suceava, cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Poliția Municipiului C. - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată.
În baza art. 215 alin. (2) Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, inculpata A. trebuia să respecte în continuare și următoarele obligații:
a) să nu părăsească limita teritorială a județului Suceava, decât cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată;
b) să nu se apropie de persoana vătămată B.
La termenul din data de 14.10.2015 judecătorul de cameră preliminară a înlocuit față de inculpata A. măsura controlului judiciar cu măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data încarcerării.
Instanța de fond a constatat faptul că inculpata A. nu se află în niciuna dintre ipotezele reglementate de dispozițiile art. 466 alin. (2) Cod procedură penală având în vedere faptul că aceasta a fost legal citată la proces, fiind prezentă la termenul din data de 21.09.2015 și a lipsit în mod nejustificat de la proces având în vedere faptul că inculpata A. a încălcat obligațiile stabilite în cadrul măsurii controlului judiciar.
Având în vedere motivele, instanța de fond a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată A., cu privire la dosarul nr. 4818/86/2015 al Tribunalului Suceava în cadrul căruia a fost pronunțată sentința penală nr. 51 din 24.02.2016 a Tribunalului Suceava.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, a obligat persoana condamnată A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petenta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele dezvoltate în scris și cele susținute oral succint în fața instanței de apel de către apărătorul ales al acesteia.
În esență, reiterându-se dispozițiile legale invocate și în fața primei instanțe, apărarea condamnatei s-a axat pe faptul că a fost judecată și condamnată în lipsă, că nu a participat la administrarea probatoriului și nici la dezbaterea în fond a cauzei, că nu a renunțat în mod expres și neechivoc la dreptul său de a participa la propriul proces și ca atare judecarea sa în lipsă atrage încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, a arătat că există dovezi la dosar că era plecată în Grecia de la data de 06.10.2015, că nu avea domiciliul la adresa la care a fost citată, întreaga procedură fiind astfel viciată, că minuta nu i-a fost comunicată niciodată ei, ci părinților acesteia cu care avea o relație conflictuală, că nu a avut angajat avocat, iar minuta nu a fost comunicată apărătorului din oficiu pentru ca acesta să declare apel, fiindu-i încălcat grav atât dreptul la apărare, cât și dreptul la un proces echitabil.
În concluzie, apreciind că sunt date condițiile judecării în lipsă, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, susținând că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa sa și nu a avut apărător ales în fața primei instanțe.
Analizând apelul formulat în cauză prin prisma motivelor invocate de condamnată, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept aplicabile în materie, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1), (2) și art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile alin. (1) al art. 466 Cod procedură penală, stipulează că persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa, iar prevederile alin. (2) al aceluiași text legal, definesc noțiunea de persoană judecată în lipsă, respectiv fie persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, fie persoana care, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Totodată, teza a II a a art. 466 alin. (2) Cod procedură penală vine să precizează expres că nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, daca aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Cu alte cuvinte, procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, reglementată de art. 466 alin. (2) Cod procedură penală este admisibilă doar în două situații respectiv persoana nu a fost citată și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre proces sau a avut cunoștință de proces, dar a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Fiind o procedură inclusă în capitolul V - căile extraordinare de atac, al Codului de procedură penală, legiuitorul a prevăzut condiții stricte, limitative, care trebuie să fie cumulativ îndeplinite, pentru a se asigura accesul la o nouă judecată numai în situații excepționale și nu atunci când condamnatul s-a sustras de la judecată sau nu a fost interesat de propria situație juridică.
Astfel, Curtea, analizând lucrările dosarului nr. 4818/86/2015 în care s-a dispus condamnarea inculpatei A., constată că aceasta a fost audiată în cursul urmăririi penale în calitate de suspectă (filele 1130-135) și, ulterior, în calitate de inculpată (filele 141), în condițiile în care la data de 28 iulie 2015 i s-a adus la cunoștință faptul că împotriva sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală, încadrarea juridică a faptei, precum și drepturile și obligațiile procesuale pe care le are, inclusiv obligația de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că le-a luat la cunoștință, aspecte ce au fost consemnate în procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală, semnat de luare la cunoștință de cea în cauză, care a și primit un exemplar de pe acest înscris (filele 139-140 ds.u.p.).
Tot în cursul urmăririi penale, față de A. au fost dispuse măsuri preventive, respectiv reținerea pe o durata de 24 ore și, ulterior, măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, sub incidența acestei măsuri fiind și la data sesizării instanței competente cu rechizitoriul nr.591/P/2015 din 17.09.2015 emis Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de violență în familie, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 199 alin. (1) Cod penal, art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. e Cod penal.
În instanță, inculpata A. a fost prezentă personal la termenul din data de 21.09.2015 termen la care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpată, și totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 344 alin. (2) Cod procedură penală a înmânat acesteia o copie certificată a rechizitoriului (f.18 ds inst.), atenționând-o că până la următorul termen de judecată poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, pe care să le depună la dosar.
Prin încheierea din 21.09.2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpata A. și a menținut această măsură (pe durata căruia cea în cauză trebuia să respecte obligațiile prev. de art. 215 alin. (1) lit. a-c și alin. (2) lit. a și b Cod procedură penală, respectiv să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza, respectiv Tribunalul Suceava, cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la Poliția Municipiului C. - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată; să nu părăsească limita teritorială a județului Suceava, decât cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată; să nu se apropie de persoana vătămată B., până la termenul din data de 14.10.2015 când a înlocuit măsura controlului judiciar cu măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data încarcerării, cu argumentarea că inculpata, având cunoștință de procedurile care se desfășoară împotriva sa, precum și de măsura preventivă care a fost menținută, a ales să nu respecte nici măsura preventivă și nici să se prezinte la judecată.
Așadar, ulterior momentului menționat, este real că A. nu a mai fost prezentă în fața Tribunalului Suceava la niciunul din termenele acordate în cauză și nici la termenul la care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă din cuprinsul dosarului penal nr. 4818/86/2015 al acestei instanțe, rezultă cu certitudine faptul că aceasta a fost citată legal în cursul procesului penal desfășurat împotriva sa, despre care avea cunoștință, în toate modalitățile prevăzute de Codul de procedură penală, fără însă a se putea asigura prezența sa.
Astfel, la judecarea cauzei în primă instanță, condamnata A. a fost citată la adresa de domiciliu pe care aceasta a indicat-o expres, respectiv în sat D, nr. 123, comuna E, jud. Suceava (f. 45, 105 în procedura de cameră preliminară, f. 132, 150, 186 în cursul judecății), procedura de citare fiind realizată prin înmânarea citației, inițial chiar destinatarei la data de 28.09.2015, conform art. 260 alin. (1) Cod procedură penală (f.44 ds, inst), apoi tatălui sau mamei acesteia conform dispozițiilor art. 261 alin. (1), (3) Cod procedură penală, dispunându-se totodată și emiterea mandatului de aducere pe numele condamnatei pentru fiecare termen de judecată, încă din faza procedurii de cameră preliminară, însă demersurile efectuate de organele de politie cu ocazia încercării de punere în executare a mandatului de aducere au rămas fără rezultat, din discuțiile purtate cu părinții inculpatei, rezultând că aceasta a plecat de la domiciliu din data de 06 octombrie 2015, cel mai probabil în Grecia la concubinul său, fără a se putea preciza însă o adresă la care acesta să poată fi citat.
De asemenea, prin adresa nr. 1765232/SEB din 09.11.2015, IGPR - Biroul Național INTERPOL a comunicat instanței de fond că A. a fost pusă în urmărire internațională în vederea arestării la data de 09 noiembrie 2015, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/AJ din 19 octombrie 2015.
Pe tot parcursul judecății în fața primei instanțe, condamnatei menționate i-a fost asigurat dreptul la apărare, fiindu-i desemnat avocat din oficiu, iar în calea de atac promovată de aceasta la data de 09.08.2016, a fost reprezentată de avocat ales în persoana d-nei F.
Așadar, având în vedere actele existente la dosarul nr. 4818/86/2015, instanța de apel constată, pe lângă faptul că inculpata A. avea cunoștință despre proces, fiind înștiințată în mod oficial despre acesta, dar a ales să se sustragă de la judecată, că aceasta a fost în mod legal citată la judecarea pe fond a cauzei în care s-a pronunțat sentința penală nr. 51/24.02.2016 a Tribunalului Suceava, astfel cum prevăd dispozițiile Codului de procedură penală.
Mai mult, după pronunțarea și redactarea sentinței penale nr. 51/24.02.2016 a Tribunalului Suceava, o copie a minutei hotărârii de condamnare, cât și hotărârea în întregul său au fost legal comunicate persoanei condamnate A. la adresa cunoscută, fiind înmânate tatălui acesteia, G., în acord cu procedura penală în vigoare (f.212, 226 ds.inst).
Împotriva soluției primei instanței, condamnată a declarat apel la data de 09 august 2016, prin avocat ales, în care a invocat aceleași aspecte ca cele din cererea ce face obiectul prezentei cauze, relativ la citare și necomunicarea minutei, apel care a fost considerat a fi tardiv, fiind respins de Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr. 959 din 16 noiembrie 2016.
S-a apreciat că, în cazul de față, inculpatei A. comunicându-i-se, în mod legal, soluția instanței de fond la data de 01.03.2016 (f. 226 ds. fond) și promovând calea de atac a apelului la data de 09.08.2016 (f. 4 ds. apel), termenul de 10 zile prevăzut de textul de lege anterior menționat a fost depășit și că nu se poate da curs prevederilor art.411 alin. (1) Cod procedură penală în contextul în care aceasta nu a înțeles să încunoștințeze instanța de schimbarea adresei, obligație despre care avea cunoștință și pe care și-a asumat-o încă din faza de urmărire penală, dar pe care nu a respectat-o.
Ca atare, condamnata a avut posibilitatea sa își exercite dreptul la apărare pe parcursul întregului proces penal, însă a înțeles să nu participe la judecarea cauzei sale. Și în jurisprudența CEDO în materia art. 6 parag. 1 coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. c din convenție, s-a arătat că instanțele trebuie sa respingă o cerere de rejudecare formulată de persoanele care au renunțat, în mod neechivoc la dreptul de a fi prezente în instanță și de a se apăra, sustrăgându-se procedurilor judiciare, fugind din țară în cursul procesului penal, cum este cazul în speța de față.
În altă ordine de idei, sintagma "nu a fost citat la proces"; nu poate fi interpretată nici în sensul că s-ar afla în această ipoteză orice persoană care nu a luat personal la cunoștință despre citarea legal efectuată, întrucât o asemenea abordare ar echivala cu limitarea posibilităților de legală citare doar la înmânarea citației personal celui citat. Or, în reglementarea procesual penală legiuitorul a permis în mod explicit ca, în ipoteza în care citația nu se poate înmâna personal celui citat, aceasta să se înmâneze fie altor persoane prevăzute de lege, fie să se afișeze în locurile și în formele expres prevăzute de lege. În aceste din urmă situații, din punct de vedere procedural, persoana este considerată că a luat cunoștință de citarea legal efectuată.
În consecință, având în vedere ca apelanta a avut cunoștință permanent despre desfășurarea procesului penal a cărui redeschidere o cere, nefiind judecată în lipsă, Curtea constată neîndeplinite condițiile imperative de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 466 alin. (2) Cod procedură penală.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de condamnata A. împotriva sentinței penale nr. 86 din 03.03.2017 a Tribunalului Suceava.
