Legi penale succesive. asistenţa juridică obligatorie.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 416 din data de 12.04.2017
Prin sentința penală nr. 1350 din 21.09.2016 pronunțată de Judecătoria Botoșani, în dosarul nr. 18045/193/2014, s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul A.
- pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1), 39 alin. (1) lit. b Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, pedeapsa rezultantă fiind de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal/1968 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 491/22.12.2008 a Tribunalului Botoșani (definitivă prin decizia penală nr. 614 din 20.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsă ce s-a adăugat la cea aplicată prin sentința penală nr. 1350 din 21.09.2016, inculpatul urmând a executa, în total, pedeapsa de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare cu executare în regim de detenție.
S-a constatat că persoana vătămată S.C. B.SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 425 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din data de 17 decembrie 2014 întocmit în dosarul nr. 418/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din Codul penal.
Potrivit rechizitoriului, activitatea infracțională desfășurată de inculpat a constat în următoarele:
La data de 11.11.2013, în jurul orei 0950, inculpatul A. s-a prezentat împreună cu martorul D. la magazinul Orange aparținând SC B.SRL, situat în incinta Mall, cu intenția de a încheia un contract de abonament și a obține un telefon mobil la un preț promoțional
În vederea încheierii abonamentului, inculpatul A. s-a prezentat sub numele de C., sens în care a prezentat o xerocopie modificată a unei cărți de identitate pentru acest nume, pe care o deținea la domiciliu în urma unor relații contractuale mai vechi, precum și o factură de utilități (factura privind consumul de gaze naturale), corespunzătoare adresei de domiciliu menționată pe respectiva carte de identitate, adresă la care de circa 5 ani de zile locuiește martora E., modalități prin care a indus astfel în eroare reprezentanta magazinului la momentul încheierii contractului.
Martora F., angajată a societății în calitate de reprezentant vânzări, a acceptat în condițiile prezentate mai sus, încheierea Contractului de abonament prestări servicii de telefonie mobilă Orange România, tip "Panteră 31" (cost lunar 31 euro), seria 47582.... din 11.11.2013, cu numărul de apel 0743/....., iar inculpatul A. a primit un telefon subvenționat, marca Samsung Galaxy Sil Plus NFC 19105 Blue-Gray, serie IMEI..... la prețul de 1 euro, urmând ca inculpatul să-i aducă și cartea de identitate în original, lucru care nu s-a mai întâmplat.
În realitate, inculpatul A. a falsificat o xerocopie a unei cărți de identitate aparținând martorului C. din localitatea F., județul S., prin aceea că pe aceasta a aplicat fotografia de pe cartea sa de identitate și adresa sa de domiciliu.
De asemenea, inculpatul, care locuiește fără forme legale în municipiul B., Aleea ...., s-a deplasat la Centrul de Relații Clienți B. al SC E-on Energie S.A. unde a solicitat să i se elibereze o xerocopie a facturii de utilități (factură privind consumul de gaze naturale), de la adresa de domiciliu menționată pe cartea sa de identitate, respectiv municipiul B., str. ..., adresă la care de circa 5 ani de zile locuiește martora E., folosind ca pretext faptul că este soțul numitei E.
Cu ocazia audierii în calitate de martor, numita F. a menționat că într-adevăr, în prezența sa, s-a încheiat Contractul de abonament Orange, seria 47582... din 11.11.2013, și că la magazin s-au prezentat două persoane de sex masculin, din care cea mai în vârstă, care s-a prezentat ca fiind C., a solicitat încheierea acelui contract de abonament.
Martora a mai declarat că i-a pus în vedere titularului abonamentului că încheierea unui abonament tip "Panteră 31" în valoare lunară de 31 euro, presupune achitarea în avans a 3 luni de abonament, acesta fiind de acord să achite suma de 413,14 lei, primind și telefonul mobil, marca Samsung Galaxy Sil Plus NFC 19105 Blue-Gray, la prețul de 1 euro.
Martora F. a menționat că deși avea obligația de a solicita clientului să prezinte cartea de identitate în original, nu a făcut acest lucru, acceptând rugămintea inculpatului A. (care s-a prezentat ca fiind C.), să încheie contractul de abonament Orange, seria 47582... din 11.11.2013, doar în baza unei xerocopii a cărții de identitate, urmând ca acesta să prezinte ulterior cartea de identitate în original, lucru care nu s-a mai întâmplat.
Martora F. a declarat că ulterior a aflat de la numitul G. director de vânzări la SC B.SRL că persoana care s-a prezentat în data de 11.11.2013 la magazin și cu care a încheiat contractul de abonament Orange, seria 47582..., nu este C. ci inculpatul A. din municipiul Bo., abonamentul în cauză fiind suspendat, urmând să fie reziliat.
Fiind audiat, martorul D. persoana care 1-a însoțit în magazinul din incinta Mall pe inculpatul A. în data de 11.11.2013 la încheierea acelui abonament Orange, a declarat că deși 1-a însoțit în magazin pe acesta, nu are nici o legătură cu faptele comise de către inculpat cu ocazia încheierii acelui abonament.
Martorul a declarat că în momentul când s-a întâlnit cu inculpatul, acesta din urmă i-a spus că-și face un abonament la Orange și că îi poate vinde lui cartela SIM Orange, lucru care s-a și întâmplat după încheierea contractului, el oferindu-i suma de 50 lei, cartela fiind folosită în interes personal. Acesta a mai precizat că nu are nici o legătură cu martora F., iar inculpatul A. a comis de unul singur faptele pentru care este cercetat și nu înțelege motivele pentru care este implicat și el de către acesta.
A fost identificat și audiat prin comisie rogatorie, martorul C. din municipiul F., județul S., împrejurare în care acesta a declarat că nu a încheiat niciodată vreun contract de abonament pentru telefonie mobilă, pe raza municipiului B.
Martorul a declarat că îl cunoaște pe inculpatul A. de prin anul 2011 când s-au întâlnit în Târgul de mașini din localitatea C., județul S., ocazie cu care au încheiat contracte de vânzare cumpărare a unor autovehicule și au făcut schimb de xerocopii după cărțile de identitate.
Despre cele întâmplate la magazinul Orange B. la data de 11.11.2013, declară că a aflat abia în luna decembrie 2013 când a fost sunat de către o persoană care s-a recomandat ca fiind de la o firmă de recuperare creanțe către S.C. Orange România S. A. și i s-a solicitat să plătească suma de 500 lei, iar în urma verificărilor proprii efectuate, a aflat că numele său și xerocopia modificată a cărții sale de identitate expirate au fost folosite la magazinul Orange aparținând SC B.SRL situat în incinta Mall.
Primind pe e-mail xerocopia modificată a cărții sale de identitate expirate, a constatat că pe aceasta era aplicată fotografia lui A. pe care îl cunoștea din momentul când a făcut schimbul de autovehicule în anul 2011 și adresa acestuia de domiciliu din municipiul B., str. ..
Cu ocazia audierii în calitate de martor, numita E. din municipiul B., str. Ștefan .., a declarat că locuiește la adresa în cauză de prin luna noiembrie 2010 când a cumpărat apartamentul respectiv de la inculpatul A. și fosta sa soție H.
Pentru justa soluționare a cauzei, s-au purtat corespondențe cu S.C. E-on Energie România S.A. și cu S.C. Orange România S.A..
Prin adresa nr. 30540/S din 24.02.2014, S.C. E-on Energie România S.A. a comunicat că în data de 11.11.2013, la Centrul de relații Clienți B., s-a prezentat inculpatul A., care a afirmat că este soțul martorei E. și a solicitat copia facturii nr. 10911595613 din 30.10.2013, pentru a o achita. La solicitarea angajaților, acesta a prezentat cartea de identitate din care reieșea că are același domiciliu cu cel al locului de consum, respectiv str. .., B.
Cartea de identitate prezentată de inculpat a fost încărcată în sistemul informatic al E-ON după care i s-a eliberat copia facturii inculpatului A..
Cu aceeași adresă E-on a înaintat și xerocopia cărții de identitate a inculpatului A. ce a fost implementată în sistem.
Cu adresa nr. 14/SEC/12799/LBA/26.02.2012, S.C. Orange România S.A. a comunicat în copie Contractul de abonament încheiat în data de 11.11.2013 împreună cu documentele care au stat la baza încheierii lui.
S.C. Orange România S.A. precizează că respectivul contract a fost încheiat prin intermediul partenerului firmei, B. Mall, , de către martora F..
S-a mai comunicat faptul că valoarea de piață la data de 11.11.2013, a telefonului mobil, marca Samsung Galaxy Sil cu seria IMEI .... era de 229 euro cu TVA inclus, iar S.C Orange România S.A. nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În cauză, lucrătorii de poliție judiciară au prezentat spre recunoaștere martorei F., o planșă foto conținând fotografiile mai multor persoane având semnalmentele asemănătoare ca ale persoanei descrise de către aceasta și care în data de 11.11.2013 s-a prezentat la magazinul la care lucra, ca fiind C., sens în care a încheiat și semnat în fals contractul de abonament prestări servicii de telefonie mobilă Orange România, tip panteră 31 (cost lunar 31 euro), seria 47582068 din 11.11.2013, împrejurare în care martora a indicat fără ezitare fotografia aparținând inculpatului A., aspecte materializate de către lucrătorii de poliție într-un proces verbal și o planșă foto aferentă.
S-au solicitat și obținut de la magazinul Orange aparținând SC B.SRL situat în incinta Mall, imagini video surprinse de camerele de supraveghere din magazin în data de 11.11.2013, ora 0950, ocazie cu care s-a stabilit că una dintre persoanele ce se prezintă în magazin este inculpatul A., iar cealaltă persoană care îl însoțește este martorul D., observându-se că cei doi se uită la telefoanele mobile din rafturile de prezentare din interiorul magazinului.
Fiind identificat și audiat, inculpatul A. declară că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat, și expune o versiune conform căreia vinovat este martorul D. care 1-a pus să comită aceste infracțiuni.
Astfel, acesta susține că în perioada octombrie-noiembrie 2013, martorul D. a venit la locuința sa și a observat mai multe xerocopii ale unor cărți de identitate pe care le deținea în urma unor tranzacții auto din perioada 2009-2010. D. le-ar fi solicitat și i-a spus că poate face contracte de abonament Orange pe numele unor persoane fictive, solicitându-i și inculpatului să facă acest lucru contra sumei de 100 lei, acesta din urmă fiind de acord. D. i-a spus că el trebuie să aducă doar o factură de utilități, iar de restul actelor și formalităților se ocupă el, având o cunoștință la un magazin Orange.
Astfel, inculpatul A. susține că s-a prezentat la Centrul de Relații Clienți B. din cadrul S.C. E-on Energie România S.A. și a solicitat o copie după factura la gaze naturale emisă pe numele E. care locuia la adresa sa de domiciliu menționată în cartea de identitate, respectiv str. ... , B, deși el nu mai locuia la acea adresă din anul 2010.
Având xerocopia facturii menționate, în dimineața zilei de 11.11.2013, s-a întâlnit cu martorul D. și împreună s-au deplasat la magazinul Orange situat la parterul Mall. Aici, susține că angajata nu l-a întrebat cum îl cheamă, nu i-a solicitat cartea de identitate, ci doar l-ar fi pus să semneze contractul, iar D. a luat un telefon mobil și au plecat, inculpatul primind suma de 100 lei.
A mai declarat că nu știe cine este C., și că probabil printre actele înmânate martorului D. să se fi aflat și xerocopia cărții de identitate a acestuia.
Din examinarea materialului probator aflat la dosar instanța a reținut ca fiind dovedită situația de fapt prezentată de procuror în actul de trimitere în judecată. Potrivit înscrisurilor și declarațiile martorilor audiați în cauză, inculpatul A. a fost cel care a achiziționat acel telefon mobil, folosindu-se de copia cărții de identitate a numitului C., fiind însoțit de numitul D..
În concluzie, instanța a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două fapte pentru care a fost trimis în judecată. Prin actul de acuzare s-a reținut existența infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din Codul penal.
Infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
S-a reținut de către prima instanță că inculpatul a acționat împreună cu D. cu intenție directă, urmărind a obținere un folos material injust. Acest folos material a fost obținut tocmai urmare a inducerii în eroare, fiind încălcate relațiile sociale referitoare la patrimoniu. Existența unui raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatele produse rezultă din modul de derulare a evenimentelor expuse în actul de sesizare a instanței.
În ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă de inculpatul A., s-a constatat că anterior era reglementată de art. 290 din Codul penal/1968. Spre deosebire de acest text de lege, în privința elementului material, noul cod face trimitere nu numai la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale dar și la cea de fals intelectual, fiind reglementate mai multe modalități de realizare a falsificării. În cazul de față, s-a reținut că falsificarea înscrisurilor s-a realizat prin atestarea unor împrejurări neconforme cu realitatea și contrafacerea scrierii.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond a constatat că a fost stabilită de parchet în conformitate cu Noul Cod penal, în vigoare de la 1 februarie 2014, deși activitățile infracționale ale acestuia s-au derulat sub imperiul Codului penal din 1968.
Art. 5 din Codul penal prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
La stabilirea legii penale favorabile inculpatului, instanța a avut în vedere nu numai textele incriminatoare cuprinse în cele două legi penale succesive cât și aspecte legate de circumstanțele cauzei, persoana autorului, instituțiile aplicabile în cazul acestuia. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală cât și condițiile referitoare la pedeapsă, încât s-a menținut încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, așa cum a fost stabilită de procuror prin actul de acuzare.
În ce privește pe inculpat, s-a constatat că nu este la prima confruntare cu legea penală, faptele fiind comise în stare de recidivă prevăzută de art.41 alin. (1) din Codul penal.
Potrivit acestui text de lege, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și până la împlinirea termenului de reabilitare sau reabilitare, condamnatul comite o nouă infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, sancționată cu pedeapsa închisorii de cel puțin 1 an.
S-a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile cumulative ale acestui text de lege întrucât inculpatul A. a fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de un an față de care nu s-a împlinit termenul de reabilitare și în acest interval a comis infracțiunile din prezentul dosar, fapte săvârșite cu intenție și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din Codul penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din Codul penal, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal referitoare atât la împrejurările săvârșirii infracțiunilor, gravitatea acestora cât și la circumstanțele personale ale inculpatului. Instanța de fond a mai reținut că prin faptele inculpatului s-a cauzat numitului G. - director vânzări la S.C. B.SRL un prejudiciu de 1200 lei care nu are calitate procesuală în cauză și care a trimis la dosar în scris fila 28, cerere prin care a arătat că nu mai formulează nicio pretenție de la inculpat, iar societatea ca atare a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză prin înscrisul trimis la fila 51 dosar. S-a mai avut în vedere că faptele au fost comise împreună cu o altă persoană, prejudiciul este mic și prezintă o anumită gravitate prin modul de comitere și mijloacele folosite.
Luând în considerare că inculpatul A. nu se află la prima abatere de la legea penală, poziția sa procesuală neadecvată, instanța i-a aplicat acestuia pedepsele de 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
S-a reținut că cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în condițiile concursului prevăzut de art. 38 alin. (1) din Codul penal, fiind anterioare pronunțării unei soluții definitive de condamnare. De aceea, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b din Codul penal și a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, pedeapsa rezultantă fiind de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1968, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării, este cel prevăzut de Codul penal din 1968. Ca atare, se aplică în continuare prevederile art. 83 din vechiul Cod penal ce impun revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării în cazul comiterii unei noi infracțiuni înainte de expirarea termenul de încercare.
Față de cele arătate, în baza art. 83 din Codul penal din 1968 combinat cu dispozițiile art. 15 din Legea 187/2012, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 491/22.12.2008 a Tribunalului Botoșani (definitivă prin decizia penală nr. 614 din 20.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsă ce s-a adăugat la cea aplicată prin sentința penală de față, inculpatul urmând a executa, în total, pedeapsa de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare cu executare în regim de detenție, singura pedeapsă permisă de lege în cazul inculpatului ce este recidivist.
Sub aspect civil, instanța de fond a reținut că în cauză nu au fost formulate pretenții financiare de către persoana vătămată S.C. B.SRL, astfel că nu a existat constituire de parte civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel inculpatul A., în motivarea căruia a arătat că intenționează să se împace cu persoana vătămată.
În motivele orale, apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal.
Examinând apelul declarat de inculpat, curtea îl constată întemeiat pentru motivul reținut din oficiu și care va fi expus mai jos:
Potrivit dispozițiilor art. 90 lit. c) Cod procedură penală, asistența juridică este obligatorie "în cursul procedurii în cameră preliminară și în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii ai mare de 5 ani.";
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin.(1) Cod procedură penală, " în cazurile prevăzute în art. 90, dacă suspectul sau inculpatul nu și-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu";.
În speță, deși prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din data de 17 decembrie 2014 întocmit în dosarul nr. 418/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 41 alin (1) din Codul penal, fapte ce au primit încadrări pe noul Cod penal, activitatea infracțională imputată inculpatului s-a desfășurat la data de 11.11.2013, dată la care era în vigoare Codul penal de la 1969, fapt de altfel reținut și de prima instanță.
Ori, potrivit Codului penal de la 1969, fapta de care este acuzat inculpatul se încadrează la art. 215 alin. (1) - (3), care prevede pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 și 15 ani, limită maximă în raport de care era obligatorie asistența juridică a inculpatului, în conformitate cu textele de lege mai sus citate, drept de care inculpatul nu a beneficiat.
Este adevărat că instanța de fond a reținut în final legea nouă ca fiind mai favorabilă și în raport de care asistența juridică nu ar fi obligatorie întrucât pedeapsa prevăzută de art. 244 alin.(1) și (2) Cod penal nu depășește 5 ani închisoare, însă curtea apreciază că, chiar și așa, inculpatul trebuia să beneficieze de asistență juridică obligatorie, întrucât, pe tot parcursul cercetării judecătorești el s-a aflat sub incidența ambelor coduri, instanța de fond neputând ști cu exactitate până la pronunțarea sentinței ce lege va aplica, după cum, același lucru este valabil și pentru instanța de apel.
Ca atare, curtea constată că prima instanța a încălcat prevederile legale referitoare la asistența juridică obligatorie a inculpatului în acest caz, încălcare care este sancționată cu nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 281 alin.(1) lit. f) Cod procedură penală.
Așa fiind, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul A. și va desființa sentința apelată,trimițând cauza spre competentă soluționare aceleiași instanțe.
În baza art. 275 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, inclusiv suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului S.
