Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei condamnate
| Comentarii |
|
Tribunalul IALOMIŢA Hotărâre nr. 2 din data de 08.04.2015
REDESCHIDEREA PROCESULUI PENAL
ÎN CAZUL JUDECĂRII ÎN LIPSA PERSOANEI CONDAMNATE
Cuprins pe materii : Drept procesual penal.
Rejudecarea în caz de predare pe baza unui mandat european de arestare. Codul de procedură penală - art. 466 - 470.
Persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta este considerată judecată în lipsă.
Tribunalul Ialomița - secția penală, Încheierea de ședință din data de 8 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față :
Prin cererea înregistrată pe rolul T. I. la data de 19 ianuarie 2015 sub nr. …./2015, petenta condamnată O. E., cu ultimul domiciliu în Pantelimon, str. Nicolae Bălcescu, nr. 8, județul Ilfov, aflată în Penitenciarul Târgșor, a solicitat redeschiderea procesului penal desfășurat în lipsa sa.
În motivarea cererii a arătat că a fost judecată și condamnată în lipsă, nu a știut de proces și nu a fost informată despre acest lucru.
De abia, la data încarcerării, 17 decembrie 2014, la Spitalul Penitenciar Rahova a aflat despre existența mandatului de executare nr. 318/26 august 2014 emis de T. Ia., fiind adusă în țară în baza mandatului european de arestare emis.
În drept, își motivează cererea pe dispozițiile art. 466 pct. 2 și 3 din Codul de procedură penală.
Din actele și lucrările dosarului constată :
Prin sentința penală nr. 293/F/11.07.2014 pronunțată de T. I. definitivă prin neapelare, inculpata O. E. a fost condamnată după cum urmează :
În temeiul art. 386 Cod procedură penală cu aplicarea art. 5 Cod penal a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata O. E., cu antecedente penale din art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 în art. 367 al. 1 Cod penal și din art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în trei infracțiuni prev. de art. 210 al. 1 Cod penal, victime fiind M. P. N., F. M. A. și S. I..
În temeiul art. 367 al. 1 Cod penal a fost condamnată inculpata O. E. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal pedeapsă complementară, pentru comiterea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat.
În temeiul art. 210 al. 1 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane victimă fiind M. P. N..
În temeiul art. 210 al. 1 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane victimă fiind F. M. A..
În temeiul art. 210 al. 1 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane victimă fiind S. I..
În temeiul art. 38 Cod penal raportat la art. 39 al. 1 lit. b Cod penal, inculpata O. E. execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 2 ani și 8 luni închisoare, în total execută 5 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal.
Pentru inculpata O. E. sentința penală a rămas definitivă prin neapelare.
La data de 26.08.2014 a fost emis MEPÎ nr. 318 către Direcția Generală de Poliție București.
Prin adresa nr. 606716/09.09.2014 - D.G.P.M. București, a comunicat faptul că inculpata este urmărită la nivel național din data de 02.09.2014 și se sustrage executării pedepsei.
La data de 02.10.2014 a fost emis MEA nr. 6 și cererea de dare în urmărire internațională.
La 27.10.2014 a fost emisă anexa la MEA nr. 6/02.10.2014.
Prin adresa nr. 1988899/SIRENE/FAM/09.10.2014,a comunicat faptul că inculpata a fost introdusă în sistemul de informații.
Prin adresa nr. 2163138/DNP/10.10.2014, INTERPOL a comunicat faptul că inculpata a fost pusă în urmărire internațională.
La data de 12.11.2014 prin adresa nr. 606716 DGPM București, a comunicat faptul că inculpata se sustrage executării pedepsei fiind urmărită național din data de 02.09.2014 și internațional din data de 10.10.2014.
Prin adresa nr. 2014/01608 din 28.11.2014 Curtea de Apel Douai, a înaintat ,, acord de extrădare";.
Prin adresa nr. 604336/27.11.2014 DGPM București - SIC, a comunicat faptul că inculpata a fost arestată la data de 20.11.2014 de către poliția franceză.
Prin adresa nr. 1988899/SIRENE/TA/FAM/17.12.2014 - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - SIRENE, a comunicat faptul că la data de 16.12.2014 inculpata a fost escortată din Italia în România și predată unei escorte din cadrul ANP, pe aeroportul Internațional Henri Coandă.
Prin adresa nr. J 32121/17.12.2014 Penitenciarul Rahova a comunicat faptul că MEPÎ nr. 318 a fost pus în executare, inculpata începând executarea pedepsei la data de 16.12.2014 urmând a executa la data de 15.08.2020.
Prin adresa nr. 606716/07.01.2015- DGPM București -SIC, a informat că MEPÎ a fost pus în executare, inculpata a fost încarcerată în Penitenciarul Rahova și ulterior transferată la Penitenciarul Târgșor/Prahova. A fost restituit MEA nr. 6/2014 și anexa acestuia întrucât nu mai face obiectul urmăririi internaționale.
Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. 1 Cod procedură penală persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
Potrivit alineatului al doilea al aceluiași articol este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod nejustificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
În fine, conform art. 466 alin. 3 Cod procedură penală pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.
Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de redeschidere a procesului penal pentru judecarea în lipsă a persoanei condamnate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 469 alin. 1 Cod procedură penală, și anume :
a) cererea să fie formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute de art. 466;
b) să fie invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
c) motivele în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care să fi fost judecată definitiv.
Originea procedurii de rejudecare a condamnatului provine din al doilea Protocol adițional al Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris, la 13 decembrie 1957, protocol ce a fost semnat la Strasbourg, în data de 17 martie 1978. Conform acestui protocol, "când o parte contractantă cere unei alte părți contractante extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță pronunțate printr-o hotărâre data în lipsa împotriva sa, partea solicitată poate refuza extrădarea în acest scop dacă, după părerea sa, procedura de judecată nu a satisfăcut minimul de drepturi de apărare recunoscute oricărei persoane învinuite de o infracțiune. Totuși, extrădarea se va acorda dacă partea solicitantă dă asigurări apreciate ca suficiente spre a garanta persoanei, a cărei extrădare este cerută, dreptul la o noua procedură de judecată care să-i salvgardeze drepturile la apărare. Aceasta hotărâre îndreptățește partea solicitantă fie să execute judecata în cauză, daca cel condamnat nu se împotrivește, fie să urmărească pe cel extrădat, în caz contrar.
Când partea solicitată comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărârea dată în lipsă împotriva sa, partea solicitantă nu va considera aceasta comunicare ca o noua notificare atrăgând efecte față de procedura penală în acest stat.";.
Rejudecarea cauzei este o procedura care are ca prim scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, procedura fiind menită să asigure administrarea nemijlocită și contradictorie a probelor.
Dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice și de art. 6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care recunoaște celui acuzat "dreptul de a se apăra el însuși,sfătuindu-și la nevoie avocatul "; și "dreptul de a interoga martorii";. ( EKBATANI c Suedia, hotărârea din 26.05.1988, paragraf 25; STANFORD c MAREA BRITANIE, hot din 23.02.1994, par 26). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezența inculpatului este în principiu obligatorie la soluționarea cauzei în primă instanță. JAN AKE ANDERSSON c. Suedia 21.09.1993, par 44-45.
Pentru a admite că judecarea unei cauze în lipsa inculpatului nu contravine art. 6 din Convenție Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solicită îndeplinirea unor cerințe astfel cum sunt ele enumerate în jurisprudența din cauzele Stamoulakatos contra Greciei, din data de 26.10.1993 și Godi contra Italia, din data de 09.04.1984, inculpatul trebuind a fi citat prin procedura obișnuită dar și prin emiterea unor mandate de aducere, a fi căutat de instanțe prin orice mijloc posibil dar mai ales prin Serviciul de Evidență Informatizată a Populației. Doar în aceste condiții, Curtea EDO a considerat ca fiind depuse eforturi rezonabile pentru aducerea inculpatului și pentru respectarea dreptului său de apărare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa (cauza Colozza contra Italiei - Hotărârea din 12 februarie 1985) a subliniat că, în interpretarea art. 6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil : "Când legislația națională permite judecarea unei persoane în absență, acea persoană trebuie, în momentul în care află de procedură, să poată determina ca o instanță, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzațiilor ce i-au fost aduse";. S-a arătat că o procedură de judecată în contumacie nu este, în esență, întotdeauna contrară textului Convenției, dacă celui în cauză i s-au respectat drepturile apărării, între are cel de a fi citat personal și informat asupra cauzei și naturii acuzației și, atunci când nu și-a exprimat fără echivoc voința de a nu participa în proces, de a obține posibilitatea să fie rejudecat în prezența sa, fără să fie obligat să probeze că nu a dorit să se sustragă justiției sau că absența s-a datorat unor cauze de forță majoră.
Situația este diferită atunci când autoritățile l-au tratat pe inculpat ca fugar și l-au judecat în contumacie, deși nu fusese notificat personal asupra acuzației și acesta nu renunțase într-o manieră incontestabilă la dreptul său de a compărea. În cauza Sejdovi contra Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului prevăzut de art. 6 din Convenție, dacă statele nu oferă o procedură efectivă de rejudecare a cauzei în prezența celui vizat.
În "Expunerea de motive"; privind Noul Cod de procedură penală, s-a arătat că "Este considerată persoană judecată în lipsă inculpatul care, la judecată, nu a avut cunoștință de proces, sau care deși a avut cunoștință de proces în orice mod, a lipsit în mod nejustificat de la judecarea cauzei";.
Chestiunea esențială în dezlegarea pricinii este înțelesul noțiunii "de persoană judecată în lipsă oferită de art. 466 alin. 2 Cod procedură penală.
În cauza dedusă judecății, verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat următoarele :
Din fișa de cazier judiciar a condamnatei O. E. (fila 222) rezultă că aceasta domiciliază în București, str. Bucureștii Noi, nr. 155, sector 1.
De asemenea, aceasta a fost citată în calitate de învinuită de D.I.I.C.O.T. la aceeași adresă, iar pe procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare încheiat la 16.02.2011 a semnat în calitate de rudă cu destinatarul O. N. D. (fila 243).
La fel și pe procesul-verbal aflat la fila 245, dosar urmărire penală, a semnat de primirea citației ruda cu destinatarul.
A fost citată cu mandat de aducere (fila 254 și 263 - dosar urmărire penală).
Din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere aflat la fila 254 vol. III dosar urmărire penală, întocmit la 22.10.2013, rezultă că în locația situată în București, str. Bucureștii Noi, nr. 155, sector 1, a fost găsit numitul V. M. care a relatat că O. E. a locuit într-un corp al imobilului dar întrucât clădirea a fost revendicată a fost nevoită să părăsească acest imobil. Din datele pe care le deține cunoaște că O. E. la data respectivă se afla în Spania.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomița a solicitat relații de la Consiliul General al Municipiului București - Direcția de Stare Civilă - Serviciul Mențiuni Stare Civilă care prin adresa nr. 3407/21.08.2013 a comunicat că persoana condamnată O. E. nu este decedată (fila 268 - dosar urmărire penală).
S-au solicitat relații de la Administrația Națională a Penitenciarelor care a comunicat că nu figurează arestată în sistemul A.N.P. (fila 280 - dosar urmărire penală) și de la I.P.J. Ialomița (fila 284 - dosar urmărire penală) care a comunicat că aceasta nu figurează cu mențiuni operative în aplicația "Urmăriți și Încarcerați"; gestionarea unităților I.G.P.R. (fila 284 - dosar urmărire penală).
În cursul judecății, petenta condamnată a fost citată la aceeași adresă, București, str. Bucureștii Noi, nr. 155, sector 5, cu mandat de aducere (fila 29 - dosar fond).
La termenul din 17 ianuarie 2014 s-a dispus citarea acesteia la ultimul domiciliu cunoscut și prin afișare la locul săvârșirii faptei.
Instanța de fond a dispus la acea dată citarea la domiciliul cunoscut al inculpatei, procedura de citare îndeplinindu-se prin afișare pe ușa locuinței, având în vedere că nu a fost identificată nicio persoană la domiciliu. Afișarea citației pe ușa locuinței constituie o procedură legală, raportat la dispozițiile art. 178 și 179 Cod procedură penală anterior. Instanța de fond a dispus la acea dată și citarea inculpatei prin afișare la Consiliul Local. Inculpata a fost citată și cu mandat de aducere, iar din procesul-verbal întocmit de organele de poliție rezultă că membrii familiei acesteia au comunicat că inculpata nu este acasă și nu se cunoaște data la care se întoarce în țară.
După parcurgerea procedurii de cameră preliminară și fixarea termenului de judecată la 09.05.2014 s-a dispus citarea acesteia la ultimul domiciliu indicat - București, str. Bucureștii Noi, nr. 155, sector 1, prin afișare la ușa instanței, conform art. 259 alin. 5 Cod procedură penală (fila 99 și următoarele dosar fond).
De asemenea, pentru a verifica cele menționate în cererea adresată instanței de către condamnată, s-a procedat la audierea acesteia la termenul din 11 februarie 2015, ocazie cu care a menționat că a locuit în imobilul situat în București, str. Bucureștii Noi, nr. 155, sector 1, până în anul 2010 când acesta a fost revendicat și din data de 23.06.2010 a plecat în Spania.
S-a întors în țară în martie 2014 și a stat la verișoara sa M. E. domiciliată în București, str. Grapei, nr. 4, sector 5, aici rămânând toate documentele sale privind activitățile pe care a prestat-o în Spania în perioada 2010 - 2014.
La data de 13.08.014 și-a preschimbat cartea de identitate, stabilindu-și domiciliul în orașul Pantelimon, str. N. Bălcescu, nr. 8, județul Ilfov (fila 48 - dosar instanță).
Tribunalul a solicitat relații de la această persoană pentru a vedea dacă cele învederate de petenta condamnată corespund adevărului, solicitare rămasă fără răspuns.
În opinia Tribunalului, citarea inculpatei potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data desfășurării procesului nu justifică a se concluziona că aceasta s-ar fi sustras de la judecată sau, cu atât mai mult, că ar fi avut cunoștință de proces.
Independent de legala sa citare, astfel cum s-a arătat anterior, raportat la jurisprudența Curții de la Strassbourg, ceea ce reprezintă importanță pentru a se considera că un acuzat a fost judecat în lipsă este aceea ca acesta să nu fi fost informat personal despre procedurile întreprinse împotriva lui, neavând cunoștință de proces.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României: "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentate ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";.
Concluzionând, raportându-se la dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil și la interpretarea dată acestui articol de Curtea Europeană în jurisprudența sa (care recunoaște un drept la redeschiderea procedurilor în cazurile în care judecata în lipsă nu este consecința renunțării voluntare din partea acuzatului la dreptul de a fi prezent în instanță pentru a-și face apărările), tribunalul consideră că în cauza de față privind pe condamnata O. E. sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal, iar persoanei judecate în lipsă care a fost condamnată definitiv trebuie să-i fie garantat dreptul ca, ulterior condamnării, o instanță să statueze din nou, după audierea acesteia, asupra temeiniciei acuzației în fapt și în drept, întrucât nu a avut cunoștință de procesul penal împotriva sa și nu rezultă că ar fi renunțat, în mod neechivoc, la dreptul său de a fi prezentă în instanță și de a se apăra sau că s-a sustras judecății.
Totodată, cum la dosar nu există dovada comunicării sentinței de condamnare către petentă, dar nici a faptului că persoanei predate i s-a adus la cunoștință că are dreptul, după caz : la exercitarea unei căi de atac, potrivit Codului de procedură penală sau la rejudecarea cauzei, potrivit Codului de procedură penală, tribunalul consideră că cererea de redeschidere a procesului penal este admisibilă.
În raport de aceste împrejurări și pentru considerentele ce preced, în baza art. 469 alin. 3 Cod procedură penală a admis cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată O. E., în prezent în Penitenciarul Târgșor, cu privire la cauza în care a fost condamnată definitiv în dosarul nr. 2592/98/2013 al Tribunalului Ialomița.
În baza art. 469 alin. 8 Cod procedură penală a dispus redeschiderea procesului prin extindere și cu privire la condamnata I. C..
În baza art. 469 alin. 7 Cod procedură penală a constatat desființată în parte sentința penală 293/F/11.07.2014 a Tribunalului Ialomița, definitivă prin neapelare la data de 23.07.2014, pronunțată în dosarul nr. 2592/98/2013 numai în privința condamnatei O. E..
Urmează a se dispune anularea mandatul de executare a pedepsei nr. 318 din 26.08.2014 emis de T. I. pe numele acesteia.
Pe de altă parte, potrivit art. 469 alin. 9 Cod procedură penală odată cu admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, instanța din oficiu sau la cererea procurorului poate dispune luarea față de inculpat a uneia dintre măsurile preventive prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b și e Cod procedură penală.
Analizând actele dosarului, tribunalul a constatat că în cauză există indicii temeinice care sunt în măsură să determine o presupunere rezonabilă în sensul comiterii de către inculpată a infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată precum și probe certe că lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol pentru ordinea publică ținând seama de natura infracțiunilor pretinse a fi comise de inculpată, de modalitatea de săvârșire, de urmările acestora asupra persoanelor vătămate.
Totodată, pedeapsa prevăzută de lege pentru cele două infracțiuni este închisoarea de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal și de la 3 la 10 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 alin. 1 Cod penal.
Tribunalul a apreciat că subzistă și celelalte condiții prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, ținând seama de gravitatea faptelor, de circumstanțele concrete prezumate de comitere (făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, inculpata contribuind efectiv la recrutarea prin răpire, constrângere fizică și sexuală, amenințarea persoanei vătămate Samson Ileana în scopul exploatării sexuale a acesteia), elemente de natură să întemeieze convingerea instanței că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a inculpatei la acest moment procesual ar avea ca efect, nerealizarea scopului măsurii arestării preventive prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală între care buna desfășurare a procesului penal pentru aceasta fiind absolut necesar a se prezerva starea de siguranță și ordine publică.
Din acest motiv, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, când cauza urmează a se rejudeca conform art. 470 Cod procedură penală, restrângerea libertății individuale a inculpatei prin luarea măsurii arestării preventive este justificată de circumstanțele cazului, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit.
Pentru aceste motive, în baza art. 469 alin. 9 Cod procedură penală și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală instanța a luat față de inculpata O. E. măsura arestării preventive pentru o durată de 30 zile de la 08 aprilie 2015 la 07 mai 2015.
A fixat termen de rejudecare la 6 mai 2015 cu citarea inculpatei la locul de deținere și a persoanelor vătămate.
