Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate. înţelesul sintagmei „persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă”
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 604 din data de 24.05.2016
Persoana căreia i-a fost adusă la cunoștință învinuirea pe parcursul urmăririi penale, știind astfel de existența unui proces penal început împotriva sa, nu poate solicita, în cazul în care se sustrage judecății, redeschiderea procesului penal. Această opinie este în concordanță cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care recunoaște drepturile inculpatului de a participa la judecata propriei cauze, de a propune personal probe și de a pune întrebări martorilor acuzării, dar consideră că acestea sunt drepturi relative, la care inculpatul poate renunța.
.
Decizia penală nr. 604/24.05.2016 a Curtea de Apel Galați
Prin sentința penală nr.47/04.02.2016, Judecătoria Tecuci a respins, ca neîntemeiată, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul M.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tecuci sub nr. 4963/324/2015, petentul M.A., în prezent arestat în Bulgaria, a solicitat în temeiul art. 466 CPP redeschiderea procesului penal în dosarul nr. 4787/324/2015 al Judecătoriei Tecuci în care a fost condamnat prin judecarea în lipsă, proces de care a aflat la data de 2 sau 3 decembrie 2015 când a fost arestat în Bulgaria, în prezent fiind într-un loc de deținere în această țară, cu precizarea că: nu a avut cunoștință de trimiterea în judecată și de existența unui dosar penal pe rolul Judecătoriei Tecuci, fiind plecat în străinătate, întrucât în țară nu avea mijloace de subzistență; a fost judecat în lipsă, fără să aibă avocat ales sau desemnat din oficiu și condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare; la data de 4.12.2015 apărătorul ales a declarat apel, termenul de apel fiind stabilit la data de 09.02.2016; în temeiul art. 466 alin. 3 CPP, după aducerea în țară, comunicarea hotărârii în vederea pregătirii apărării după ce se ia legătura cu condamnatul, în scopul motivării temeinice a cererii.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
În motivarea cererii, petentul a arătat că solicită redeschiderea procesului penal în care a fost condamnat în lipsă, proces de care a aflat la data de 3 decembrie 2015, când a fost arestat în Bulgaria.
A precizat că nu a avut cunoștință de trimiterea în judecată și de existența unui dosar penal pe rolul Judecătoriei Tecuci, fiind plecat în străinătate întrucât în țară nu a avut mijloace de subzistență.
A fost judecat în lipsă, fără să aibă avocat ales sau desemnat din oficiu și condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu executare.
La data 4 decembrie 2015 apărătorul ales a declarat apel, termenul de apel fiind la data de 9.02. 2016.
A mai precizat că nu a fost adus în țară, fiind arestat în Bulgaria, motiv pentru care își va completa cererea.
A arătat că despăgubirile materiale reținute în sarcina sa au fost achitate, sens în care a depus o copie a declarației autentice nr.5717/21 decembrie 2015 dată de B.S., administratorul SC D. SRL Tecuci, prin care aceasta a înțeles să se împace cu condamnatul.
Verificând cele semnalate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci nr. 3785/P/2013 inculpatul M.A. a fost trimis in judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 al. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.P.
S-a reținut în rechizitoriu că inculpatul M.A., în data de 26.09. 2013, în baza unei rezoluții infracționale unice s-a prezentat la SC D. SRL la punctul de lucru din str. … nr. …, localitatea T. și la punctul de lucru din str. G.P. nr. … T., jud.G. și a amanetat 4 bijuterii din metal galben, comun cu aurul, respectiv o brățară în greutate de 8,31 g, un lănțișor în greutate de 20,08 g, o brățară în greutate de 10,91 g și un lănțișor în greutate de 20,13 g inducând persoana vătămată în eroare prin prezentarea celor 4 bijuterii ca fiind din aur de 18 K. și prejudiciind persoana vătămată cu suma de 4900 lei.
În dosarul de urmărire penală a fost audiat M.A., atât în calitate de suspect, cât și în calitate de inculpate.
Cu ocazia luării declarațiilor, după ce anterior s-a început urmărirea penală, i s-au adus la cunoștință drepturile prev. de art. 10 și art. 83 CPP, precum și obligațiile prev. de art. 108 CPP. Printre aceste obligații a fost și aceea de a comunica în scris în termen de 3 zile orice schimbarea adresei, atrăgându-i-se atenția că în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că le-a luat la cunoștință.
Aceste obligații i-au fost comunicate în scris, proces verbal, pentru care a semnat.
La data de 16 decembrie 2014 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. 1 CP., cu aplicarea art. 35 al. 1 CP.
La instanța de judecată dosarul a fost înregistrat la data de 18 decembrie 2014, iar inculpatul a fost citat la adresa domiciliului său, respectiv T, str. Gh.L. nr. … jud. G.
Pe parcursul judecății, întrucât nu a anunțat o schimbare de domiciliu, inculpatul a fost citat la adresa cunoscută, nu a fost prezent în instanță și nu a avut desemnat avocat , deoarece nu se încadra în dispozițiile legale care impun aceasta.
Prin sentința penală 66 din 23.02.2015 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 al. 1 CP cu aplicarea art. 35 alin. 1 CP. și a fost obligat să plătească părții civile SC D. SRL Tecuci, cu titlul de despăgubiri suma de 11596 lei.
Sentința penală i-a fost comunicată la domiciliu, nu s-a prezentat la instanță pentru
a-și ridica plicul și s-a considerat comunicată.
La data de 20.03.2015 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 104/2015.
Inculpatul a fost dat în urmărire internațională și a fost emis mandatul european de arestare nr. 1 din 7.04.2015, a fost arestat la 2 decembrie 2015 în Bulgaria în vederea executării mandatului european de arestare și a fost extrădat din Bulgaria la 29 decembrie 2015 și încarcerat la Penitenciarul Giurgiu.
A formulat apel la data de 9 decembrie 2015 prin avocat ales, iar prin decizia penală nr. 15/A/13.01.2016 s-a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpat și s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul M.A. împotriva sentinței penale 66 din 23.02.2015 a Judecătoriei Tecuci.
Prin prezenta cerere, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei întrucât a fost judecat în lipsă și a depus la dosar și declarația dată de B.S., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, ce are calitatea de parte civilă, aceasta declarând că a primit în numerar suma de 11956 lei Ron de la M.A., declarație autentificată sub nr … din 1 decembrie 2015. Tot prin această declarație, B.S. a declarat că s-a împăcat cu inculpatul și nu mai are nicio pretenție, cu excepția cheltuielilor de judecată.
Conform art. 466 al. 2 din NCPC, este considerată judecată în lipsă, persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, persoana care deși a avut cunoștință de proces a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Conform aceluiași text de lege, se consideră că nu este persoană judecată în lipsă, persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales, ori un mandatar dacă aceștia s-au prezentat oricând în timpul procesului, persoana care după comunicarea potrivit legii, a sentinței de condamnare nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui, ori și-a retras apelul.
În situația de față, prima instanță a considerat că petentul nu este considerată o persoană judecată în lipsă, motivat de faptul că, așa cum se arată în literatura de specialitate, dacă inculpatului care a lipsit de la judecata în primă instanță i-a fost comunicată în mod legal copia minutei sentinței și nu a declarat apel, sau a declarat tardiv apelul, este inadmisibilă calea extraordinară de atac prev. de art. 466 din NCPP.
În situația de față, instanța a considerat că în faza de judecată inculpatul a fost citat la adresa de domiciliu, adresă pe care și-a dat-o și la urmărirea penală și, deși i s-a pus în vedere să comunice în termen de 3 zile orice schimbare de domiciliu, acesta nu s-a conformat, a fost citat la domiciliu și s-a considerat procedura completă, iar copia minutei de condamnare a fost comunicată în mod legal la adresa de domiciliu.
Totodată, a declarat apel împotriva sentinței penale, apel care a fost respins ca tardiv.
Față de cele menționate mai sus, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză disp. art. 466 alin.2 NCPP, în sensul că inculpatul M.A. a fost judecat cu procedura legal îndeplinită, a declarat apel împotriva sentinței penale, apel care a fost respins ca tardiv și față de acestea, a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței penale nr.47/04.02.2016 a Judecătoriei Tecuci a declarat apel condamnatul M.A., criticând-o ca nelegală.
În motivarea apelului, apărătorul condamnatului a susținut, în esență, că acesta a fost judecată în lipsă, fără a avea cunoștință de proces, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 466 alin. 1 și 2 C. pr. pen., privind redeschiderea procesului.
Apelul declarat de condamnatul M.A. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 466 alin. 1 C.pr.pen., "persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa";.
Sintagma "persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă"; este lămurită prin alineatul 2 al aceluiași articol, care prevede că "este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.";
În cauza de față, în mod corect a considerat prima instanță că nu se poate reține existența situației - premisă avută în vedere de legiuitor pentru ca redeschiderea procesului penal să fie admisibilă, deoarece condamnatul a luat cunoștință în mod oficial despre faptul că împotriva sa se desfășoară un proces penal și a fost legal citată la proces, dar a ales să se sustragă judecății.
În acest sens, se reține că, în cursul urmăririi penale, condamnatul a fost audiat atât în calitate de suspect, cât și în calitate de inculpat, prilej cu care i s-a adus la cunoștință că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, i-au fost aduse la cunoștință drepturile prev. de art. 10 și art. 83 CPP, precum și obligația prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b CPP, respectiv aceea de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că le-a luat la cunoștință.
După audieri, în cursul urmăririi penale, petentul-condamnat a părăsit țara fără a aduce la cunoștința organelor judiciare o altă adresă decât cea cunoscută, la care să fie citat, astfel că nu a mai putut fi asigurată prezența sa în fața instanței de judecată, deși a fost legal citat, la adresa cunoscută.
După finalizarea judecății în primă instanță, condamnatului i-a fost comunicată în mod legal copia minutei sentinței penale nr. 66 din 23.02.2015 a Judecătoriei Tecuci, dar acesta nu a declarat apel în termenul prevăzut de lege, apelul fiindu-i respins ca tardiv prin decizia penală nr.15/A/13.01.2016 a Curții de Apel Galați.
În acord cu prima instanță, Curtea consideră că persoana căreia i-a fost adusă la cunoștință învinuirea pe parcursul urmăririi penale, știind, astfel, de existența unui proces penal început împotriva sa, nu poate solicita, în cazul în care se sustrage judecății, redeschiderea procesului penal. Această opinie este în concordanță cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care recunoaște drepturile inculpatului de a participa la judecata propriei cauze, de a propune personal probe și de a pune întrebări martorilor acuzării, dar consideră că acestea sunt drepturi relative, la care inculpatul poate renunța.
Deși desfășurarea procedurii în absența inculpatului nu este în sine incompatibilă cu art. 6 din Convenție, persoanei ce a fost judecată în lipsă trebuie să i se asigure dreptul de a obține ulterior ca o instanță să statueze din nou asupra temeiniciei acuzației în fapt și în drept, cu excepția situației în care acesta a renunțat în mod neechivoc la dreptul său de a fi prezent în instanță (Cauzele Demebukov c. Bulgahei, Colozza c. Italiei). Fuga inculpatului este un act prin care acesta renunță la prezența la proces, în acest caz nefiind obligatorie reluarea procedurii (Cauza Hermi c. ltaliei).
Nici Rezoluția nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate în cazul în care o persoană este judecată în lipsă, nu exclude posibilitatea soluționării cauzei în lipsa inculpatului. Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui să aibă dreptul de a fi judecată din nou dacă dovedește faptul că absența sa de la judecata inițială este datorată unor cauze independente de voința sa și că nu a avut posibilitatea de a înștiința instanța.
Prin urmare, nici reglementările internaționale și nici cele interne nu impun admiterea în mod automat a unei cereri de rejudecare în cazul unei persoane condamnate în lipsă, ci se impune verificarea faptului dacă aceasta s-a sustras sau nu de la judecată.
La efectuarea acestei verificări trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 108 alin. 2 lit.b C. pr. pen., potrivit cărora suspectului sau inculpatului i se aduce la cunoștință obligația de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că a luat cunoștință de acestea.
A interpreta că persoana căreia i s-a notificat pe cale oficială formularea unei acuzații penale împotriva sa are dreptul de a obține în mod automat rejudecarea cauzei în situația în care se sustrage de la judecată, schimbându-și domiciliul fără a aduce la cunoștința organelor judiciare acest aspect, înseamnă practic a lipsi de efecte prevederile legale mai sus menționate, al căror scop este acela de a disciplina conduita procesuală a persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni. Cu alte cuvinte, o astfel de interpretare ar însemna recompensarea sustragerii de la soluționarea cauzei și acordarea posibilității condamnatului să se prevaleze de propria sa culpă, legitimând, astfel, un abuz de drept.
Dacă ar fi acceptată o astfel de interpretare, orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni ar fi încurajată să se sustragă urmăririi penale sau judecății, fără vreo consecință negativă, deoarece, în cazul în care nu este prinsă, va scăpa nepedepsită, iar în cazul în care este prinsă, oricum va obține rejudecarea cauzei - situație în care s-ar ajunge la lipsirea de efecte a tutor activităților desfășurate de instanțele de judecată în lipsa inculpatului, chiar dacă acestea au fost efectuate cu deplina respectare a normelor care reglementează desfășurarea procesului penal.
Or, nu i se poate acorda persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni posibilitatea ca, prin simpla sa manifestare de voință (în speță, prin sustragerea de la judecată) să poată influența bunul mers al procesului penal.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.A.
Conform prevederilor art.275 alin. 2 C. pr. pen., va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
